ROMANUL REALIST-OBIECTIV ~ Per. Interbelica ~Ion !"#$% Li&i' Rebrean' L. Rebreanu este creatorul romanului modern romanesc.

Modernitatrea lui Rebreanu vizeaza obiectivitatea naratoriala, inteleasa ca echidistanta. Proza lui Rebreanu sta sub metafora devenirii in sensul ca toate personajele create de scriitor sunt supuse fie devenirii interioare, fie exterioare. Romanul este pentru Rebreanu o oglindire a interiorului scriitorului o lume nascuta din lumea mea, care trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca la fel. pera literara !on este roman prin amplasarea actiunii desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex si prin prezenta unor personaje complexe. Romancierul marturisea ca a fost impresionat de o scena surprinsa la hotarul satului Prislop, cand un taran s"a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica. #cena i s"a intiparit in minte, l"a uimit, l"a obsedat si a fost fixata in desfasurarea epica a operei. $onflictul in care este angajat !on se inspira dintr"o alta intamplare petrecuta in sat % in taran instarit si"a batut cumplit unica fiica, pe Rodovica, pt ca a gresit cu cel mai becisnic flacau, acoperindu"l pe tata de rusinea de a se incuscri cu plebea satului. &ctiunea romanului este plasata in satul Pripas si in imprejurimile acestuia, dar romanul ofera o imagine veridica a intregului mediu social ardelenesc de la inceputul sec ''.

#atul vazut de Rebreanu e altfel decat cel din proza lui #adoveanu sau din epica samanatorista ) este un microcosmos social constituit pe relatii de tip economic, iar diferentierea sociala e apasatoare. *xistenta oamenilor se inscrie intr"o ierarhie sociala bine determinata, structurata dupa legile averii, dupa treptele propietatii. Mentalitatea satului reflecta fidel polarizarea indivizilor care il compun. +e consideratie se bucura cei cu pamant mult. &stfel, ,eorge -ulbuc, mai putin istet decat rivalul sau, !on, ori .asile -aciu, abrutizat de bautura, scandalagiu, ticalosit, sunt totusi indivizii respectati ai comunitatii, prestigiul lor fiind dat de avere. #atul Pripas este infatisat prin doua nuclee epice % taranimea / destinul personajului !on 0 si mica intelectualitate rurala / 1erdelea, -elciug 0. 2aratiunea se desfasoara pe doua planuri urmarite contrapunctic. $onflictele se nasc si evolueaza la nivelul fiecaruia dintre ele, dar apar si cateva situatii prin care planurile se relationeaza. #ubiectul il plaseaza pe erou intre ,lasul Pamantului / chemarea iubirii stihiale0 si ,lasul !ubirii / chemarea dragostei umane0, carora le raspunde pe rand. !on le aude la inceput pe amandoua cu egala intensitate. 3entatiile care"i activeaza vointa sunt initial simetric opozabile % daca vrea pamanturile, trebuie sa sacrifice iubirea, daca se insoara cu 4lorica, ramane sarac. !on are constiinta incompatibilitatii dintre planurile sale, dar in momentele"cheie, isi justifica la fel de hotarat alegerea. $ele doua chemari il aduc in conflict cu propria familie, cu .asile -aciu si cu ,eorge -ulbuc si, secundar, cu #imion Lungu, -elciug, 1erdelea si autoritatile. !on isi dispretuieste
5

parintii pentru ca nu au stiut sa pastreze pamantul pe care l"au avut in tinerete, lasandu"i numai saracia si necazul. #criitorul isi propune sa reprezinte prin !on al ,lanetasului pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s"a nascut, pe care traieste si moare. Personajul se contureaza prin caracterizare directa / trasaturile enuntate de narator sau de alte personaje, precum si autocaracterizarea 0, dar mai ales prin caracterizare indirecta / situarea in conflict, mediul in care traieste, relatiile cu celelalte personaje 0. Principala trasatura de caracter a protagonistului poate fi identificata in ceea ce criticul 2icolae -alota numeste obsesia posesiunii averii, dar si a iubirii. Pe de o parte, !on manifesta o relatie complexa cu pamantul pe care il percepe in trei ipostaze % mama, ibovnica si stihie. Pe de alta parte, nu lipsa de cumpatare a eroului in relatia cu pamantul"stihie determina moartea sa, ci obsesia posesiunii manifestate in iubire. $aci !on nu se multumeste sa detina toate pamanturile, si"o doreste obsesiv si pe 4lorica. Raportul invingator"invins e rasturnat de mai multe ori. La inceput , batranul il umileste public la hora , dar !on se razbuna, ii seduce fata si"l face astfel de rusinea satului, silindu"l sa accepte casatoria. .asile -aciu il pacaleste, facand nunta, dar lipsindu"o pe &na de zestrea sperata de ginere. 3anarul ameninta cu judecata si chiar face demersurile necesare, intimidandu6l pe socru si dobandint, in cele din urma, atat ravnitele pamanturi.

,reul l"a suportat insa &na, batuta crunt si de parinte si de viitorul sot. !n confruntarile istovitoare care se poarta intre parti, ea nici nu e bagata in seama. #coasa, prin monstruase supliciuri din umanitate, devine un obiect sau , mai exact, un pret pe care !on si -aciu, ca in orice contract de vanzare"cumparare, il speculeaza. #imultan cu starea de jubilatie a lui !on se consuma drama ingrozitoare a &nei. *a isi da seama treptat nu numai ca nu e iubita de acesta, ci ca , in fapt, nu e iubita de nimeni. +upa sinuciderea &nei , la scurta vreme va muri si copilul, iar .asile -aciu va incerca sa isi recapete averea, amenintand cu judecata, precum facuse !on altadata. 4inalul romanului aduce insa implinirea fatalitatii % curtandu"o pe 4lorica, !on e surprins de #avista, oloaga satului oplosita prin gospodaria lui -ulbuc. &vertismentele ei bolborosite confirma suspiciunile lui ,eorge si, intinzandu"i o capcana, acesta isi surprinde rivalul dand tarcoale casei. Lovit crunt cu sapa, !on agonizeaza ceasuri intregi pana in zoei, intr"un sant din curtea casei lui ,eorge, gemand sub ploaie % mor ca un caine. &nulandu"si chiar instinctul de autoconservare, traind cumva inainte ca morala sa constituie un principiu opresiv relevant, !on apare in finalul romanului dezumanizat. .iziunea tragica a scriitorului se reflecta, de asemenea, intr"un motiv filosofic si literar % timpul critic. *l se exprima direct sau indirect, printr"o adevarata obsesie a circularitatii. Romanul pare constituit, dupa cum afirma 2icolae -alota, in jurul unei jertfe sangeroase / &na, copilul, !on insusi0 , urmarite de corul tragic al comunitatii. Monografia rurala creata de Rebreanu impune acest suprapersonaj /pamantul0 cu chipuri si valori diverse,in legatura cu care se constituie toate manifestarile umane.
8

&vand in vedere toate aceste trasaturi, putem afirma ca romanul !oneste un roman realist" obiectiv. Caracteri(are Ion " ro)an reali*t obiecti& + ,erioa-a interbelica + !n centrul romanului doric 9 realist obiectiv, publicat de Liviu Rebreanu in (:5; se afla destinul eroului titular 9 !on. &cesta este un personaj eponim, principal, dinamic, rotund) a fost gandit de autor ca titlu reprezentativ pentru taranul roman de la inceputul sec. ''. *ugen Lovinescu vede in !on expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o viata imensa . ,.$alinescu il considera un <ulien #arrel rural , iar 2.Manolescu in &rca lui 2oe il catalogheaza pe !on drept o bruta ingenua care traieste intr"o preistorie a moralei si pentru care pamantul este o imensa anima. !mpacand aceste contradictii, Lucian Raicu considera ca !on nu avea alta cale pe care s"o poata urma) astfel, Rebreanu satisface logica estetica a romanului. Romancierul marturisea ca a fost impresionat de o scena surprinsa la hotarul sotului Prislop, cand un taran s"a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica . #cena i s"a intiparit in minte, l"a uimit, l"a obsedat si a fost fixata in desfasurarea epica a operei. $onflictul in care este angajat !on se inspira dintr"o intamplare petrecuta in sat% un taran
=

instarit si"a batut cumplit unica fiica, pe Rodovica, pentru ca a gresit cu cel mai becisnic flacau, acoperindu"l pe tata de rusinea de a se incuscri cu plebea satului. #criitorul isi propune sa reprezinte prin !on al ,lanetasului pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s"a nascut, pe care traieste si moare. Prenumele eroului, prin frecventa lui in lumea rurala, este semnificativ pentru tipul pe care in intruchipeaza% taranul roman. Personajul se contureaza prin caracterizarea directa / trasaturile enuntate de narator sau de alte personaje, precum si autocaracterizarea , dar mai ales prin caracterizarea indirecta / situarea in conflict, actiunile pe care le intreprinde, mediul in care traieste, relatiile cu celelalte personaje, comentariul naratorial pe marginea reactiilor sale0. !on este fiul lui &lexandru Pop ,lanetasu si al >enobiei, familie de tarani saraci din Pripas. 3anarul, desi istet iute si harnic ca ma"sa , va intelege ca nu poate sa depaseasca prin munca cinstita conditia umilitoare a celui lipsit de pamant. !n realitatea sotului, statutul social e dat de avere, iar averea de intinderile de pamant. ,lanetasu a risipit zestrea nevestei si s"a cufundat in lene si betie, suportand cu usurinta dispretul tuturor. !on e insa altfel decat tatal sau% ambitios, muncitor, cu o structura de luptator, un revoltat impatimit de pamant. 4acand abstractie de criteriul etic, !on apare ca un taran primitiv, dar nu subuman, iar aceasta conditie nu"l califica negativ, ci doar ii surprinde identitatea. $omplexitatea lui provine in acest context din modul in care Rebreanu alege sa"l construiasca si mai putin din profunzimea interioritatii sale. *l ramane un personaj tipologic, insa situatiile in care este
?

implicat demonstreaza ca tipologia poate cuprinde mai multe insusiri decat si"a imaginat vreun romancier inaintea lui Rebreanu. Principala trasatura de caracter a protagonistului poate fi identificata in ceea ce criticul 2icolae -alota numeste obsesia posesiunii averii, dar si a iubirii. Pe de o parte, !on manifesta o relatie complexa cu pamantul pe care il percepe in 7 ipostaze% mama, ibovnica si stihie. Pe de alta parte, nu lipsa de cumpatare a reoului in relatia cu pamantul 9 stihie determina moartea sa, ci obsesia posesiunii manifestate in iubire. $aci !on nu se multumeste sa detina toate pamanturile, si"o doreste obsesiv si pe 4lorica. 4ie ca se afla la hora, la propria nunta, la cununia fetei cu ,eorge ori in casa ei, imediat dupa sinuciderea &nei, indragostitul se arata marcat in preajma fetei de veselia tipica unui holtei lipsit de griji si de ratiune. &nulandu"si chiar instinctul de autoconservare, traind cumva inainte ca morala sa constituie un principiu opresiv relevant, !on apare in finalul romanului dezumanizat. Privit in contextul vremii sale, protagonistul ramane un personaj tipologic% taranul sarac a carui demnitate poate fi castigata doar prin linistea familiei, determinata mai ales de numarul de ogoare posedate. !ntr"adevar, tipologia isi largeste in acest mod granitele, insa astfel poate fi dovedita nu modernitatea lui !on, ci a artei narative pe care Liviu Rebreanu o orchestreaza. &stfel spus, putem afirma modernitatea personajului principal al romanului cu acelasi nume, !on .

ROMANUL SUBIECTIV MO.ERN ~Per. Interbelica~ ULTIMA NOAPTE .E .RA/OSTE0 INTAIA NOAPTE .E RA1BOI !"2$% Ca)il Petre*c' $amil Petrescu a fost un romancier dramaturg,doctor in filosofie si poet,scriitor interbelic. & scris romane,nuvele, dramaturgie si poezie. $amil Petrecu alaturi de Mircea *liade este in literature noastra un prozator al autenticitatii. +aca pentru *liade autenticitatea insemna surprinderea elementelor cotidiene,commune,obisnuite,pt $amil Petrescu autenticitatea insemna surprinderea acelor momente apogetice,experiente unice care dau intensitate trairii. &cesta creeaza romanul modern subiectiv de analiza psihologica prin scrierile Patul lui Procust si Altima noapte de dragoste,inataia noapte de razboi. 3ehnica jurnalului este practicata de $amil Petrescu, d.p.d.v. structural romanul sau incluzand doua jurnale % unul de iubire si celalalt de razboi. &utenticitatea trairii este surprinsa in experienta pe care o are in razboi. 2umai apparent cele doua parti se constituie in elemente distincte deoarece in fond romanul vorbeste despre transformarile care au loc la nivelul constiintei personajului si de modul in care acesta reuseste prin experienta razboiului sa depaseasca experienta de iubire. 3rasatura definitorie a personajului este orogoliul. $.Petrescu este proustian in tehnica pe care o foloseste / discurs fragmentar,discontinuu,anacronic,folosirea tehnicii involuntare a memoriei, a teoriei
B

proustiene0, dar se deosebeste de autorul francez prin intensitatea trairilor personajelor,dramatismul acestora si starile conflictuale puternic dezvoltate. 3itlurile celor doua carti sugereaza cele doua experiente fundamentale pe care le traieste eroul % iubirea si razboiul,ambele fiind private dintr"o perspectiva tragica. Prima parte incepe cu capitolul La piatra craiului,in munte in care sublocotenentul #tefan ,heorghidiu enunta patru definitii ale iubirii ce dau nastere rememorarii voluntare a relatiei cu *la. Prima carte urmareste procesul prin care trece ,heorghidiu, iubirea,nelinistea,teama,orgoliul inselat,pierderea increderii in sine, toate datorita procesului de constiinta pe care si"l face. Altimul capitol al primei carti si primul capitol a celei de"a doua genereaza insusi titlul romanului, un nucleu, dovedind faptul ca firul epic este totusi riguros elaborate, chiar daca sta sub semnul libertatii formei, marcata de digresiuni, acronie, dilatarea timpului real sau rupture de ritm narativ. Altimul capitol $omunicat apocrif, prezinta o concluzie a naratorului homodiegetic aupra celor doua experiente existentiale % dragostea si razboiul. Romanul a avut un titlu provizoriu Proces de dragoste si de razboi, iar mai tarziu au fost doua romane intitulate% Altima noapte de dragoste si Romanul capitanului &ndreiescu. &utenticitatea romanului modern"subiectiv consta si in anticalofilie, autorul marturisind ca tot ce se numeste scriitura se poate infaptui fara ortografie, fara stil si chiar fara caligrafie. !n Altima noapte.... figura mitica a razboiului se efaseaza si se divide in detalii fara avengura, in incaieari neinsemnate, cadavre anonime si gesturi fara inteles.
:

+e pe scena istoriei, razboiul se muta pe scena constiintei individului. &pare astfel o imagine demitizanta a razboiului caruia ii ramane acum doar forta distructiva secondata de dezordine si de anihilarea psihicului uman. !n capitolul &sta"i rochia albastra se evidentiaza estetica camilpetresciana. *venimentele par scuturate de semnificatii si se cultiva evenimentul comun,banal, cotidian. +incolo de stanjeneala reciproca si de dorinta fiecaruia de a nu"i ingadui celuilalt sa ii citeasca in inima, lectorul observa totusi ca tensiunea se mentine% #imteam ca femeia aceasta e a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mana mea, ca si cum ne intalnisem de la inceputul lumii. 3ot ce stim despre *la ne este furnizat de ,heorghidiu, narator prin excelenta necreditabil. $riticul ,.$alinescu, intelegand cel mai profund noutatea romanului camilpetrescian il considera drept o proza superioara . !n romanul modern subiectiv are loc renuntarea curajoasa la cunoasterea absoluta a omului. Personajul este o instanta intradiegetica, ce enunta in timpul istoriei ca emitator si receptor de mesaj , un actor pe o scena imaginara. ,heorghidiu insusi se recomanda, int"un fel pe sine ca narator necreditabil al intamplarilor. &tunci cand noua viata o schimba pe *la din atenta si iubitoare, in cocheta , frivola si indiferenta, personajul principal traverseaza un proces de lupta si anesteziere succesiva a geloziei. Relatia ditnre *la si #tefan s"a dovedit mai mult o suita de conjuncturi ale celui din urma decat o situatie reala) scena insasi a actiunii nu este una obiectiva , ci una formata din constiinta naratorului.
(;

Romanul ionic a lui $amil Petrescu incearca situarea evenimentelor exterioare pe acelasi plan. #ingurele care conteaza sunt evenimentele din constiinta. 3ehnicile narative sunt caracteristice romanului ionic) astfel introspectia este tehnica narativa care apare la nivelul discursului, cand personajul narator #t. ,heorghidiu isi analizeaza detaliat propriile sentimente si ganduri in mod lucid trecand de la simpla observatie la reflectii si dezbateri. &vand in vedere toate aceste caracteristici , putem afirma ca romanul Altima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi, este un roman subiectiv"modern de analiza psihologica. Caracteri(area l'i Ste3an /4eor54i-i' " ,er*ona6 ,rinci,al + ro)an )o-ern *'biecti& !n spatial prozei interbelice romanesti, $amil Petrescu situeaza constructia romaneasca in registrul analizei starilor de constiinta, dupa cum precizeaza si Mihail Ralea% Romanul e legat de opozitia constiintei . Personajul principal din romanul Altima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi , #tefan ,heorghidiu identificandu"se in totalitate cu autorul $amil Petrescu, este un personaj" narator, deoarece relateaza la persoana intai si analizeaza cu luciditate toate evenimentele si starile interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. *roul traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic / obiectiv 0 in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic / subiectiv 0, drama iubirii.
((

3oate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care ,heorghidiu analizeaza cu luciditate atat experienta subiectiva a iubirii, cat si cea obiectiva, traita, a razboiului. Protagonistul, #tefan ,heorghidiu, este tipul intelectului orgolios, lucid, care, aflat pe campul de lupta traieste drama infidelitatii presupuse. #e insoara din orgoliu cu cea mai frumoasa colega si capata o mostenire din partea unchiului 3ache. Perspectiva asupra evenimentelor este subiectiva doar din partea protagonistului, pana la final neputand dovedi vinovatia *lei. Prima carte urmareste procesul prin care trece ,heorghidiu% iubirea, nelinistea, teama, orgoliul inselat, pierderea increderii in sine, toate datorate procesului de constiinta pe care si"l face. &utoanaliza este evidenta in tot romanul inca din primul enunt al cartii% *ram insurat de 5 ani si jumatate ... #i banuiam ca ma insala . Pentru ,heorghidiu, femeia este o entitate imediat dupa +umnezeu. &stfel, eroul sufera deoarece idealul pe care si l"a format sau pe care l"a cautat in *la numai corespunde realitatii. 2u sufera din cauza pierderii iubirii, ci din cauza ca s"a inselat. #uferinta eroului isi are propria motivatie launtrica sau, mai exact, nu putem distinge intamplarile care joaca un rol determinant de acelea ce nu joaca nici un rol. .iata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma treptat pe *la, iar instinctul de proprietate o indeparteaza treptat de sotul ei, care este tot mai mult pus pe ganduri datorita comportamentului acesteia.

(5

+andu"si seama de instrainarea *lei, sotul traieste teama geloziei, urmarita dupa o minutioasa diagrama. !ncearca rupturi dar nu reuseste sa le faca definitive, deoarece iubirea il intoarce mereu la *la. !ntelegand, in fine, ce urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front. Razboiul din (:(? se declara in zorii zilei urmatoare. &ici, romanul e un fel de document autentic, de mare elocventa., memorabila. #ecventele sunt scurte si rapide, taieturi in carne vie. Armeaza retragerea) in aceasta retragere apocaliptica, #tefan e ranit si evacuat intr"un spital din tara. 3oate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu privire la *la, dar ele se dovedesc zadarnice, intrucat #tefan gheorghidiu nu ajunge la nici o certitudine, sufletul feminin nelasandu"se prins in supozitiile sotului. *roul este cu toate acestea, un lucid. #ub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa, sunt examinate si faptele *lei si framantarile din propria lui constiinta. &cesta este intr"un fel un filozof care si"a dat seama de meschinaria unui sentiment individual in comparatia cu destinul omului pus in fata razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si definitive si opteaza pentru o atitudine grava in fata vietii. #e poate spune, deci in final, ca #tefan ,heorghidiu este un invingator invins , el depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa, insa o pierde pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata.

(7

ROMANUL REALIST OBIECTIV .E TIP BAL1ACIAN ~ Per. Interbelica ~ ENI/MA OTILIEI !"27% /.Caline*c' ,. $alinescu este adeptul romanului de tip clasic balzacian. Prin romanele sale incearca sa revigoreze o formula estetica deja consacrata care este cea balzaciana. -alzacianismul se evidentiaza la nivelul structurilor descriptive. La randul lor, structurile descriptive se organizeaza pe doua paliere % palierul spatial" sunt incluse spatiile publice si cele private, spatiul de locuire si spatiul de relaxare, respectiv palierul personal unde se inscriu personajele.Portretele lor sunt structurare de asa maniera, incat sa sugereze un anumit tip comportamental. La aparitia *nigmei tiliei, in (:7B, romanul, ca specie a literaturii avusese o evolutie extrem de rapida, dominand literatura romaneasca interbelica. +ebutul romanului este cu adevarat balzacian. +upa fixarea temporala a actiunii, inceputul lui iulie (:;:, naratorul fixeaza cadrul general de desfasurare a actiunii marele sat ce era atunci capitala, apropiindu"se apoi si intrand pe str. &ntim, pe care se afla casa lui $ostache ,iurgiuveanu. !n observarea elementelor cadrului va fi adoptata tehnica descrierii mediului, al carui rol este, ca si in romanele lui -alzac, de a indica trasaturile de caracter ale celor ce vietuiesc intr"insul. ,.$alinescu apeleaza la descrierea spatiului pentru a contura anticipativ portretul personajelor aflate la periferia societatii.
(8

amenii cu o situatie buna sunt zgarciti, lipsiti de gust" cladiri scunde cu ferestre mari, sunt inculti fiindca ascociaza doua tipuri de arhitectura incompatibile 9 goticCclasic, sunt delasatori" curtea arata ca o padure de buruieni, sunt inchisi in propriul lor univers" 4elix nu gaseste o modalitate eficienta sa"si vesteasca prezenta. Portretul colectiv al marginalilor va fi conturat pe fiecare personaj in parte. &tmosfera de tensiune va caracteriza intreaga naratiune" mostenirea, casatoria,iubirea,afacerile) singurul personaj calm va ramane Pascalopol. 4olosind tehnica amanuntului, privirea se opreste asupra detaliilor% disproportia neobisnuita dintre ansamblul arhitectonic, lasat in paragina si grandoarea unor detalii sugereaza meschinaria si zgarcenia locatarilor, Ditsh"ul rezultat din imbinarea unor stiluri disjuncte trimite inspre incultura si snobismul propietarilor, imitarea arhitecturii clasice cu materiale gotice indica din nou avaritia si prostul gust. !ata deci , o descriere atenta, al carei autor pare a fi tanarul 4elix #ima, aflat in cautarea casei unchiului sau , $ostache ,iurgiuveanu. &sadar, ochiul care priveste si descrie s"ar conveni sa fie al acestuia. +aca ar fi respectat cu strictete principiile naratorului balzacian, descrierea ar fi capatat atributele obiectivitatii, neutralitatii, sau in cazul observarii prin ochiul unui personaj , descrierea s"ar fi adecvat gradului de educatie al acestuia. +escrierea calinesciana este controlata, in spatele personajului 4elix se ascunde in ochi avizat, ochiul unui estet, care asigura perspectiva auctoriala. Prin contrast, casa lui Pascalopol este un exemplu de bun gust, de rafinament si de armonie. &manuntele releva caracterul si gusturile personajului. #implitatea nu incomodeaza, ea este semn al rafinamentului.
(=

!n aceleasi studii despre roman, ,. $alinescu imagina o lista o tipurilor de personaje feminine, asa cum se pot ele contura in functie de o serie de trasaturi general"umane. Pentru realizarea portretelor integrale ale personajelor, $alinescu alege tot o tehnica balzaciana, surprinzand direct, trasaturi de caracter dominante. #ingurul personaj, care se distinge de celelalte este tilia Marculescu, ea fiind caracterizata capitole la rand doar prin comportamentism. !n scena jocului de carti, $alinescu gaseste pretextul pt a realiza portretele exterioare, de la care deduce unele trasaturi de caracter ale personajelor. An exemplu de caracterizare il reprezinta portretul &glaei, admirabil surprinsa, pana in detaliu. 2aratorul deduce din unele trasaturi exterioare ale personajulii, trasaturi de caracter. 3ipul babei absolute, asa cum o defineste Eeissmann, &glae 3ulea e o femeie rea, bolnava interior, otravita de propria"i rautate. &varitia si lacomia femeii sunt sugerate si ele indirect prin intermediul nasului incovoiat si al ochilor bulbucati. &devaratul caracter nu va intarzia sa apara, chiar in aceasta scena introductiva, &glae plasand cateva replici malitioase tanarului 4elix #ima. 4ata ei, &urica este tipul fetei batrane, care incearca din rasputeri sa isi gaseasca un sot. 4ratele sau, 3iti 3ulea este contruit pe tipul retardului. & doua fata a &glaei, care era casatorita, limpia, era tipul naivei, iar sotul acesteia #tanica intruchipa tipul arivistului, acesta dorind sa puna mana pe averea lui $ostache ,iurgiuveanu. Pascalopol era tipul uman rafinat, iar 4elix era cel al ambitiosului , amandoi avand o slabiciune pentru tilia, numindu"o la un moment dat o enigma. #e poate observa ca
(?

romanul imbina tehnicile balzaciene alaturi de cele moderne. +aca teoreticianul $alinescu este adeptul romanului de tip clasic"realist, de factura balzaciana, scriitorul $alinescu isi afirma propria personalitate literara. &stfel, construieste un personaj atipic, ce nu poate fi definit printr"o singura trasatura de caracter, pe tilia Marculescu. bservam in constructia romului existenta unor elemente baroce ce imbina intr"un mod dizgratios comicul cu tragicul. &vand in vedere toate aceste trasaturi putem afirma despre romanul *nigma tiliei ca este un roman de tip balzacian. Otilia Marc'le*c' " caracteri(are Romanul romanesc atinge treapta maturizarii depline in perioada interbelica. $ele 5 momente semnificative sunt marcate perfect simetric de inceputul fiecarui deceniu% momentul Liviu Rebreanu/(:5;"(:550, cu primele sale capodopere/ !on si Padurea #panzuratilor0 si momentul $amil Petrescu/(:7;"(:770 cu 5 capodopere/ultima noapte.. si patul lui procust0. &mbii romancieri creaza capodopere ce atesta ca romanul romanesc a recuperat in 5 decenii cele 5 modele narative% romanul subiectiv si romanul obiectiv, romanul de analiza psihologica si romanul de creatie. Modelele sunt supuse unor metamorfoze si interferente,
(@

diversificarea lor merge in multe directii/ bildungsroman si roman al experientei, roman istoric si roman fantastic0, pana la formele inovatoare ca metaromanul /maitreFi de m.eliade0 sau antiromanul/urmuz0. Predominant liric"sentimental, primul roman calinescian este, asa cum o spune si autorul, exercitiul necesar in vederea unei planuite opere epice, care va fi *nigma tiliei. &paritia ei, la (:7B, dezvaluie o noua ipostaza a personalitatii creatoare a lui , $alinescu, afirmat pana atunci in domeniul criticii /prin colaborGri la revistele H.iaIa literarGJ, H#burGtorulJ, H,KndireaJ0 al istoriei literaturii Li Mn cel al poeziei /prin volumul Versuri", apGrut Mn (:7@0. datG cu HEnigma Otiliei autorul se Mnscrie, valoric, printre marii romancieri ai literaturii noastre interbelice. Personaj principal /protagonist0, eponim /titular0, dinamic, rotund /multidimensional0. RezultG dintr"o viziune realistG, clasicG Li romanticG, prin urmare este un tip /orfana0, un caracter /ingenua0 Li o eroinG /iubita idealizatG de 4elix0. Portretul ei se contureazG prin caracterizarea directG fGcutG de narator /indicaIii fizice Li psihice, comentariu naratorial0, de celelalte personaje /reflectare poliedricG sau pluriperspectivism0, de ea MnsGLi /autocaracterizare0. 4oarte productivG rGmKne MnsG caracterizarea indirectG, prin gesturi, atitudini, fapte, limbaj /comportamentism0 Li prin evocarea mediului Mn care trGieLte. Mn formulG balzacianG, personajul e definit Li prin descrierea cu funcIie sociologicG, psihologicG Li caracterialG /camera tiliei, observatG de 4elix0. +etaliile vestimentare situeazG personajul Mn epocG.

(B

!ntegrat Mntr"un roman realist obiectiv, acest personaj este creat prin tipizare, dar nu poate fi redus la o schemG moralG Li la determinismul social. +in punct de vedere psihologic, tilia este o unitate Mn miLcare contradictorie. *a pare mai curKnd un simbol al feminitGIii, al eternului feminin, decKt un personaj.N *roina este introdusG Mn diegezG printr"un portret fizic expozitiv, perspectivat din unghiul lui 4elix #ima. PrezenIa tiliei se afirmG MntKi ca Hvoce cristalinG apoi prin chip OHcap prelung Li tKnGr de fatG, MncGrcat cu bucle, cGzKnd pKnG pe umeri0, staturG, gesturi exuberante, atitudine dezinvoltG. Mntr"o scenG ulterioarG, perspectiva de receptare rGmKne tot a tKnGrului sosit Mn casa ,iurgiuveanu% H4ata pGrea sG aibG optsprezece"nouGsprezece ani. 4aIa mGslinie, cu nasul mic Li ochi foarte albaLtri, arGta Li mai copilGroasG Mntre multele bucle Li gulerul de dantelG. !nsG Mn trupul subIiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect P...Q era o mare libertate de miLcGri, o stGpKnire desGvKrLitG de femeieJ. 3rGsGturile fizice au conotaIii morale /portret balzacian0, MncKt tilia se impune de la Mnceput ca amestec HenigmaticJ de fragilitate copilGreascG Li energie femininG maturG. &doptKnd comportamentismul ca tehnicG, naratorul heterodiegetic MLi restrKnge funcIia la o viziune Hdin afarGJ , consemnKnd numai ceea ce vede Li aude, adicG datele obiective de comportament ale eroinei. &stfel, portretul tiliei continuG sG se Mnconjoare de acel mister pe care titlul Ml promite. *tericG Li contradictorie, ea e sensibilG, capricioasG, infantilG, Li totuLi maturG printr"un mod HfilosoficJ de a"i privi pe oameni Li de a observa viaIa, societatea. +eLi dezinteresatG de aspectele practice ale vieIii, nu e lipsitG de un anumit snobism% vrea sG cGlGtoreascG, sG strGluceascG prin saloane, sG se bucure farG griji de o viaIG MndestulatG.
(:

Prin tilia, scriitorul vrea sG surprindG psihologia femininG aflatG Mn plin proces de sedimentare. tilia nu are, Mn fapt, nici o enigmG, ci doar misterul unei anumite vKrste a feminitGIii, remarcat atKt de 4elix, cKt Li de Pascalopol. $el dintKi constatG cG Hsufletul tiliei pare impenetrabil in vreme ce bGtrKnul moLier Mncheie ultima discuIie cu 4elix spunKndu"i% ,<L fost o fatG delicioasG, dar ciudatG. bunG parte dintre manifestGrile tiliei sunt expresia spiritului sGu ludic. Pe tKnGr Ml intrigG MnsG reacIiile fetei, trecerea bruscG de la o stare afectivG la alta, opusG. tilia Mi face confidenIe Li are faIG de el mici atenIii care denotG, fGrG MndoialG, afecIiune. +ar el observG Li cG fata e profund ataLatG de Pascalopol, iar asta Mi dG o strKngere de inimG, gGsind cG o asemenea atracIie impurificG idealurile unei fete atKt de fine cum e tilia. &bandonarea lui 4elix Li cGsGtoria cu mai vKrstnicul aristocrat este, Mn aparenIG, o altG enigmG. +ar decizia tiliei nu e chiar MntKmplGtoare. Mn HfilosofiaJ sa de viaIG existG o convingere nezdruncinatG despre destinul femeilor% H ...noi nu trGim decKt cinci"Lase aniR...Pe urmG am sG capGt cearcGne la ochi, zbKrcituripe obraz...J) Mn plus, o intuiIie superstiIioasG o face sG creadG cG va muri prematur. Pe de altG parte, Ltie cG 4elix e hotGrKt sG"Li fGureascG o carierG LtiinIificG, ceea ce presupune studiu intens Li devotat pentru o lungG perioadG de timp. +e la Paris, unde plecase definitiv cu Pascalopol, Mi va trimite lui 4elix binecunoscutele explicaIii% H$ine a fost Mn stare de atKta stGpKnire, e capabil sG MnvingG Li o dragoste nepotrivitG pentru marele lui viitorJ. $redinIa tiliei este cG Mntre HintervalulJ, scurt, al vieIii ei adevGrate, care tocmai se deschide, Li perspectivele care"( privesc pe 4elix existG o neconcordanIG imposibil de corectat, aLa MncKt, deLi Mi declarG cG Ml iubeLte, Ml Li avertizeazG cG Hvoi decide eu ce e de fGcutS.

5;

ROMANUL TRA.ITIONAL~ Per. Po*tbelica ~ BALTA/UL !"2$% Mi4ail Sa-o&ean' Publicat la (:7;, -altagul a fost scris cu o uimitoare repeziciune si siguranta, in numai (; zile, intr"o stare de febrilitate creatoare, fara ezitari, reluari, rescrieri. +.p.d.v. compozitional, -altagul este o naratiune lineara, desfasurata pe un singur plan narativ, compus din (? capitole. #ubiectul cuprinde trei secvente epice, inegale ca intindere si dispuse inlantuite % cap. !".!! / asteptarea lui Lipan, nelinistile .itoriei si pregatirile pt drum 0) cap. .!!"'!!! / drumul 0 ) cap. '!." '.! / descoperirea ramasitelor lui 2echifor, inmormantarea, demascarea si pedepsirea ucigasilor 0. #ugestiv este incipitul reprezentat de o sociogonie mitica imaginata dupa modelul explicatiilor biblice +omnul +umnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam... *ste istoria pe care o spunea 2echifor Lipan la nunti si petreceri, perpetuand astfel o veche legenda care circula in mediile pastorale. Prin acest incipit, intamplarile urmatoare sunt scoase din durata istorica, din timpul concret si asezate intr"o lumina mitica.

5(

&ctiunea romanului pare ca se desfasoara in secole indepartate. #patiul intamplarilor cuprinde zona 3arcaului, cu valea -icazului si satele Magura, $alugareni, 4arcasa, -orca, $ruci, #abasa si #uha. *le apar in naratiune pe masura ce .itoria si fiul ei ,heorghita, cauta si gasesc urmele calatoriei din toamna a lui 2echifor Lipan. -altagul este un roman al lumii pastorale / tema % viata sociala din mediul pastoral traditional 0, un roman de dragoste, un roman mitic / mioritic si osirian 0. 3ema romanului este viata traditionala desfasurata in mediul pastoral romanesc. *a este surprinsa in contextul unui moment dramatic din existenta unei familii de oieri% uciderea lui 2echifor Lipan, pastor din partile 3arcaului, de catre alti doi oieri, $alistrat -ogza si !lie $utui, pt a"i lua oile pe care tocmai le cumparase de la .atra"+ornei. Mediul pastoral capata identitate prin aspectele caracteristice% ocupatii, un anume tip de organizare sociala, mentalitati, psihologie, morala, credinte, ritualuri, obiceiuri. +atinile, pastrate cu strasnicie din generatie in generatie, se refera atat la normele de comportament individual si social, cat si la sarbatorile colectivitatii. !n diferite secvente ale romanului apar forme de ritual calendaristic, precum petrecerile de iarna, cu uraturile si colindele de $raciun si &nul 2ou sau ceremoniile care insotesc nasterea, nunta, moartea. !n antiteza cu spatiul arhaic, scriitorul surprinde formele unui alt tip de existenta, deocamdata indepartat de civilizatia traditionala, dar anuntand criza ei. *courile lumii moderne sunt inregistrate cu suspiciune si chiar cu ostilitate de catre .itoria. #chimbarea calendarului e privita ca o tulburare a datinei si de aceea, respinsa.

55

schimbare de mentalitate pare a se petrece insa chiar in sanul familiei Lipan. -aiatul muntencei e un oier care stie carte si tine condica de evidenta a turmelor. &lexandru Paleologu interpreteaza -altagul si ca Roman de dragoste in primul rand, de dragoste femeiasca arzatoare si nebuna, unita dramatic cu pustietoarea durere P...Q in care se inchide ca vaduva dupa disparitia barbatului ei. 4ormand un cuplu al iubiri exemplare, arhetipale, .itoria si 2echifor apatiu, in opera lui #adoveanu, categoriei personajelor tari, triumfatoare. !ubirea lor invinge moartea. +ragostea .itoriei e asemanatoare cu cea a femeilor de marinari, caci oierii sunt, in felul lor, precum marinarii% pleaca in lungi peripluri pe mari de piatra si lut, cunosc alte lumi,asezari noi. 3ema osiriana l"a preocupat pe #adoveanu in mod staruitor, dar in -altagul ii da reprezentare integrala. Mitologia egipteana a mortii se raporteaza in esenta la funeraliile si la cultul lui siris. Mitul osirian este prin excelenta mitul total, suprapus, coborat sau identificat ulterior cu alte mituri. !sis".itoria este insotita in cautarea lui siris"2echifor de fiul ei, ,heorghita, recte 1orus, caruia i se alatura pt gasirea si razbunarea celui cautat , cainele Lupu, recte &nubis. &sadar, acel distih asezat in calitate de moto / #tapane, stapane,C Mai chiama s"un cane...0 se refera la rolul decisiv pe care"l va juca in deznodamantul dramei Lupu, alias &nubis. !n -altagul, mitul nu are numai o functie simbolica, ci si una initiatica in sens formativ, adica pedagogic, operanta in ordine practica.

57

*roina parcurge un drum initiatic. $alatoria .itoriei este, simbolic, o trecere spre celalalt 3aram, printr"o legatura subtila si oculta cu imaginea lui Lipan, care" slujeste drept calauza. $autarea urmelor si semnelor / in spatiu real, in vis0 se realizeaza pe un traseu labirintic, deoarece are forma unei spirale, iar spirala este forma elementarea a labirintului. $a parcurs al $oborarii in !nfern, drumul .itoriei reprezinta o aventura spirituala permanent alimentata de semnele care vin in mijlocul lumii reale, dar si dintr"o metarealitate oculuta. Reinvierea lui siris e precedata de coborarea in !nfern, iar pt. a putea iesi de acolo e necesara o creanga de aur sau un substituit al acesteia. 3oporisca purtata de ,heorghita, faurita anume in vederea expeditiei initiatice si justitiare, binecuvantata de preot, nu are o alta intrebuintare decat simbolica si magica, ramanand pura, nepatata de sange. Lovitura razbunatoare va fi data de ,heorghita cu un alt -altag, al ucigasului insusi. Ramane fundamental sugestiva numirea romanului prin acest simbol de renastere, ridicare din !nfern si reintegrare. &vand in vedere toate aceste trasaturi putem afirma ca romanul -altagul este un roman traditional, de dragoste.

58

ROMANUL REALIST-OBIECTIV~ Per. Po*tbelica ~ MOROMETII !"#2-!"7$ % Marin Pre-a M. Preda isi exercita discursul narativ intr"o perioada nefasta pentru literatura romana, cand imixtiunea politicului in sfera literaturii era foarte mare, abolindu"se astfel principiul autonomiei esteticului. Rholand -arthes in +espre Racine vorbea despre literatura moderna ca fiind impartita in doua mari curente % literatura secolului '!' care venereaza institutia paternitatii si literatura sec '' care scrie impotriva tatalui. M. Preda se inscrie in contracurentul sec '' declarandu"si fascinatia pentru institutia paternitatii. Preda se remarca mai intai ca nuvelist si apoi ca romancier, principalele teme pe care le abordeaza fiind cea a naratorului ideal si cea a paternitatii. $ritica literara a asociat volumele lui Preda cu .echiul 3estament / vol. ! 0 si 2oul 3estament / vol. !! 0, deoarece primul este o carte a tatalui , iar cealalta a fiului. 4igura solara, luminoasa a lui !lie Moromete va disparea in vol. &l !!"lea, unde avem un personaj sters, necomunicativ, antisocial. !n literatura romana, cazul lui Preda este aproape singular in sensul in care autorul creeaza un personaj, !lie Moromete, care devine mai puternic decat autorul.
5=

&stfel ca se vorbeste despre morometianism ca fiind acea stare dilematica a constientei rurale in momentul in care istoria a intrat pe un fagas gresit. Morometianismul este caracterizat metaforic vorbind de acea blindare a constiintei personajului in sensul ca acesta poate trece cu usurinta peste toate experientele negative ale vietii. Morometii se incadreaza in tipul de roman realist"doric, care trateaza tema pamantului si a taranului cu mijloacele artei moderne, intr"o maniera diferita de cea a traditionalismului interbelic. $onstructia romanului este circulara, simetrica prin motivul timpului. +oricul din romanul Morometii este unul impurificat, deoarece structura caracteologica a personajului principal rezulta nu numai din fapte ci si din universul reflectiilor si dilemelor, prezentate ca monologuri interioare sau prin stil indirect liber. +e la Moromete la Morometii este drumul de la individ la familie si prin sugestia generalizarii la taranul roman exponential din per. !nterbelica. Pentru constituirea universului scriptional, scriitorul se inspira din datele realitatii, din satul natal #ilistea",umesti, iar modelul pt. !lie Moromete este tatal sau, 3udor $alarasu. 2uvelele anterioare adunare Linistita ) $alul ) !n ceata, pregatesc si anticipeaza capodopera Morometii. Primul volum cuprinde trei parti avand in centru ca personaj principal pe !lie Moromete, iar cel de"al doilea volum cuprinde cinci parti avandu"l in centru pe 2iculae Moromete.

5?

!ncipitul are valoare anticipativa si introduce tema timpuluil &ctiunea se petrece in $ampia +unarii, cu cativa ani inaintea celui de"al +oilea Razboi Mondial, cand se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare, iar viata se scurgea aici fara conflicte prea mari.*ste insa o iluzie, fiindca se configureaza un conflict, un antagonism intre timpul obiectiv, istoric si timpul subiectiv anistoric al trairilor interioare ale eroilor. 3impul se va arata viclean insa, iar linistea satului traditional va fi in curand spulberata, astfel primul volum se incheie cu aceeeasi imagine a timpului% trei ani mai tarziu,izbucnea cel de" al +oilea Razboi Mondial. 3impul nu mai avea rabdare. Relatia ditnre om si istorie enuntata in incipit, va fi ilustrata de catre narator prin fapte de viata concrete. !ntre incipit si final exista o stransa legatura) daca la inceput, eroul, este inconjurat de familie, in final el apare singur si retras, doborat de o lume care nu il mai intelege. Proiectata pe fondul unei imagini de ansamblu, gospodaria morometilor, reflecta trasaturile unor lumi arhaice, functionand ca un fel de imago mundi in afara careia orice eveniment sau structura isi pierde importanta. $a formula romaneasca, Morometii se inscrie in lirica romanului realist, care ii infuzeaza insa o anumita polifonie. *a rezulta mai ales din intrebuintarea stilului liber indirect care constituie principala marca stilistica a prozatorului. *l constituie o forma hibrida, situandu6se undeva la granita dintre relatarea la persoana intai si persoana a treia% se nareaza la persoana a treia , dar din punct de vedere si cu cuvintele personajului.

5@

!ntrebuintarea lui in romanul lui Preda este strans legata de prezenta personajului"constiinta, care judeca permanent evenimentele d.p.d.v. al unei conceptii traditionale, iar transferul permanent al discursului narativ, de la naratorul impersonal la vocea personalizata a personajului, ii confera cartii dimensiunea polifoniei. !n felul acesta, fara a se abate spectaculos de la principiile romanului dorci, M. Preda reuseste sa ii confere totusi o noua complexitate, cartea sa situandu"se undeva la jumatatea drumului dintre traditie si inovatie. Ilie Moro)ete - caracteri(are Personajul constituie principalul centru de interes estetic al literaturii de ficIiune. *l se construieLte Mn conformitate cu reprezentTrile sociale, psihologice Li culturale pe care le adoptG autorul, deci Mn funcIie de viziunea Li de opIiunea esteticG ale acestuia. Moromeii este un roman realist obiectiv cu aspecte originale, situat de 2. Manolescu /Arca lui 2oe0 Mn categoria Hdoricului impurificat, Li un roman politematic despre viaIa socialG ruralG, familie, raportul dintre individ Li istorie, tema timpului. *ste Li un roman polemic faIG de modelul rebrenian. Un centrul observaIiei naratoriale se aflG, Mn volumul MntKi, familia IGranului de condiIie medie !lie Moromete. Personajul principal, rotund, dinamic, !lie Moromete apare chiar din prima scenG cu trGsGturile sale majore. *l e IGranul reflexiv /intelectual0, care contrazice tipul consacrat din proza noastrG ruralG /naiv, instinctual, persecutat, zbGtKndu"se zadarnic Mn faIa
5B

greutGIilor0. #tarea lui de HabsenIG dupG Mntoarcerea de la cKmp exprimG atitudinea naturalG a eroului% contemplativitatea. Moromete trGieLte plGcerea vieIii ca miracol de contemplat, dar Li plGcerea de a o teatraliza, fie Mn calitate de actor, fie de spectator. &titudinea sa diferitG de a altora e sugeratG prin dialogul iniIial cu vecinul 3udor -Glosu care Mi tulburG contemplaIia filosoficG Li esteticG, insinuKnd gKndul nevoii presante de acIiune. #ugestivG este, de asemenea, prima imagine a lui Moromete% Hrmas singur n mijlocul btturii, imagine prin care se anticipeazG atKt calitatea de personaj central, cKt Li situaIia de a fi, Mntr"adevGr, pGrGsit ulterior de toIi. #cena cinei de dupG Mntoarcerea de la cKmp reliefeazG locul Li rolul personajului Mn familie. &Lezat pe pragul dintre odGi, HMoromete sttea parc deasupra tuturor, Mn vreme ce copiii stau MnghesuiIi Mn jurul mesei prea mici. Postura este de autoritate MncG dominatoare, de pater familias care nu poate fi contestat. +in spaIiul familial, autorul MLi situeazG apoi eroul Mn spaIiul public al satului prin ampla scenG a adunGrii duminicale din poiana fierGriei lui !ocan. &Lteptat de toIi ceilalIi ca un lider de opinie, Moromete ocupG locul central Mn acest miniparlament rural Mn care se comenteazG evenimente din istoria recentG a IGrii /Marele $ongres &gricol0 Li a lumii scenG anticipativG cu mare MncGrcGturG simbolicG este tGierea salcKmului /cap.'!!0, prevestitoare pentru declinul eroului, al familiei sale Li al comunitGIii rurale. &tmosfera e ritualicG, iar gestul lui Moromete sacrificial. Personajul se defineLte Li prin modul Mn care Mi evalueazG pe ceilalIi, identificKnd mGsura fiecGrui om. Pe .ictor -Glosu Ml ridiculizeazG pentru cG e inautentic, snob Li ros de vanitate. Lui
5:

3udor -Glosu Mi demascG avariIia Li rGutatea, forme ale mediocritGIii umane etc. !ronia lui Moromete este expresia spiritului sGu critic faIG de prostie, ipocrizie, suficienIG Li imoralitate. 2aturG colocvialG, Moromete e Mn cGutare perpetuG de alIi oameni inteligenIi Li, cKnd nu"i gGseLte, MLi este sieLi interlocutor. Anul dintre cele mai importante mijloace narative de caracterizare a eroului este limbajul sGu. Modul lui de a povesti e apropiat de cel al lui $reangG% puncteazG mucalit detaliile, are capacitatea de a defini un individ prin reproducerea unei replici, foloseLte limbajul neaoL cu subtilitate. $onflictele din sKnul familiei sunt agravate de marile datorii pe care le are la plata impozitului agricol Li la bancG. $onstrKns de MmprejurGri, Moromete acceptG ca &chim HsG plece cu oile la -ucureLti, adicG sG le pGLuneze Mn jurul $apitalei, urmKnd ca, prin vKnzarea produselor pe piaIa bucureLteanG, sG adune Mn trei luni banii care sG"i scoatG din impas. +e la &chim nu primeLte nici veLti, nici bani, dar aflG de la negustorul de gGini #cGmosu cG bGieIii lui s"au vorbit sG fugG de acasG. +intre toate formele conflictului familial, contradicIiile cu cei trei fii mai mari, &chim, Paraschiv Li 2ilG, constituie marea sursG a dramei lui Moromete, dramG care se revarsG Mntr"o izbucnire devastatoare Mn finalul volumului MntKi. Moromete a cGutat mereu sG"i menIinG pe bGieIi Mn sfera autoritGIii sale, nu din vanitate, ci pentru cG vrea sG le transmitG modelul sGu etic Li existenIial 3atGl le cere astfel sG preIuiascG inteligenIa, iar nu hectarele de pGmKnt Li sG se bucure de a erea de!teptciunii. +ar bGieIii se Mnchid Mn obtuzitatea lor tenebroasG. +inaintea conflictului iminent de la sfKrLitul volumului MntKi, o MnIelepciune MndureratG Ml face sG temporizeze sancIionarea fiilor rGzvrGtiIi, lGsKndu"le Lansa de a ieLi din hotGrKrea lor oarbG. #e
7;

scuzG dinaintea fiului, Mi dG socotealG, rGbdGtor, smerit, apoi le loveLte tocmai pe cele nGpGstuite Li nevinovate 9 $atrina Li 3ita. +e fapt, Mn tot comportamentul sGu e o intenIie demonstrativG. *l vrea sG le sugereze bGieIilor cG pot miza pe solidaritatea lui, dar Li cG puterea de tatG a rGmas intactG. +upG ce orice tentativG s"a arGtat zadarnicG, Moromete iese din casG, iar Mntre miLcGrile lui par sG existe intervale mari, suficient de mari pentru ca fiii sG mediteze cG nu era bine ceea ce tocmai fGcuserG Li spuseserG. $Gci, din punctul de vedere al tatGlui, Paraschiv Li 2ilG sunt, de abia acum, iremediabil pierduIi. -GtrKnul MLi ia mKna de pe soarta lor fiindcG e constrKns sG o facG, dar, cunoscKndu"le slGbiciunile, intuieLte Mn rebeliunea copiilor o adevGratG sinucidere. -Gtaia care urmeazG e o disperatG Mncercare de a"i trezi din orbirea lor pierzGtoare . +rama lui Moromete Li, implicit, eLecul lui, este de a"Li vedea familia destrGmatG /Mn volumul MntKi0 Li lumea altfel decKt aLa cum o doreLte el Li cum e convins cG ar fi bine sG fie /Mn volumul al doilea0. +upG cumplita deziluzie trGitG, eroul gGseLte MnsG resursele necesare sG renascG, devine MntreprinzGtor, pragmatic, relativ prosper, dupG cum e MnfGIiLat la Mnceputul volumului al doilea. Ul apostrofeazG Mn chip derutant pe 2iculae Li"l opreLte sG continue studiile, MndemnKndu"l sG se facG MnvGIGtor Mn sat, aLa MncKt resentimentele bGiatului faIG de tatGl sGu se adKncesc ameninIGtor. &mKnG sau refuzG Mn continuare sG treacG pe numele $atrinei casa Li pGmKntul, intenIionKnd, de fapt, sG le"o dea fiilor mai mari. 3ot efortul tatGlui se va sparge MnsG de zidul refuzului pe care Ml ridicG Paraschiv, 2ilG Li &chim atunci cKnd Moromete merge la -ucureLti sG"i convingG sG se MntoarcG Mn sat. +upG Mncercarea nereuLitG de a"Li convinge fiii mai mari, dupG moartea lui 2ilG pe front Li a lui Paraschiv de tuberculozG, Moromete e pGrGsit Li de $atrina, care pleacG la fiica din prima sa
7(

cGsGtorie. 3ita se mGritG cu #andu +ulgheru, dar va rGmKne Mn curKnd vGduvG. .echii prieteni ai lui Moromete l"au pGrGsit Li ei ori au murit, iar cei noi, cu care se mai MntKlneLte uneori Mn propria curte pentru Ha face politicG Mn LoaptG, Mi par mediocri, speriaIi, naivi. *roul nu mai gGseLte pe nimeni capabil sG glumeascG inteligent Li sG MnIeleagG fenomenele istoriei recente. *l MnsuLi apare acum cu o imagine schimbatG, lipsitG de puterea dominatoare din primul roman. &utoritatea i"a fost dramatic contestatG Mn sKnul familiei, iar Mn comunitate se produc transformGri pe care nu le poate accepta Li pe care le dispreIuieLte cu toatG fiinIa. 3reptat, imaginea lui !lie Moromete alunecG Mn planurile tot mai MndepGrtate ale subiectului epic, pentru ca, Mn finalul celui de"al doilea volum sG fie recuperatG sub nimbul unei anumite grandori. "#n acei ani murise !i Moromete, dar de moarte bun", se deschide, voit nepGsGtor Li insignifiant, fragmentul. 3oate MnsuLirile acestui personaj excepIional creat de Marin Preda alcGtuiesc un mod de a fi% moromeIianismul, a cGrui esenIG o exprimG Li ultimele cuvinte ale lui Moromete% $omnule, eu totdeauna am dus o ia independent%

75

IONA + -ra)a Marin Sore*c' 3ragedie in patru tablouri scrisa de Marin #orescu, scriitor cu o sclipitoare personalitate care poseda atat profunzimea filozofica a lui -ecDett, cat si o viziune aparte, cu totul personala asuprea neputintei de comunicare /,reta -rotherus0 este inclusa alaturi de Paracliserul si Matca in trilogia setae muntelui de sare. $ele trei piese sunt monodrama sau tragedii collective./M.#.0 pe tema destinului uman, drame ale cautarii spirituale. 3itlul, prim corpus literar pertinent, are valoare anticipativa. 2umeste unicul personaj care dialogheaza cu sine in scena, stabilind o relatie directa cu mitul biblic despre !ona, fiul lui &mitai. &cesta este inghitit de un chit pentru ca fuge cu o corabie spre 3rasis, in loc sa provaduiasca cuvantul +omnului. *ste eliberat dupa trei zile si trei nopti. +ezvoltarea scenica a parabolei omului inghitit de o balena este foarte moderna, polemica si parodica, apropriindu"l pe M.#. de marii apolegeti ai singuratatii% 2ietzche /#olititudinea m"a inghitit ca o balena0, #artre, $amus, 1eidegger, *mil $ioran. Aniversal dramatic se construieste treptat, prin dialogul conflictual. Personajul unic se divide in voci, exprimand fiecare componenta a eului scindat% !ona"pescarul, !ona" ghinionistul, !ona visatorul, !ona victima, !ona cautatorul, !ona luptatorul, !ona arheul, !ona ascetul, !ona iluminatul. 4ormula dialogului cu sine este justificata in incipit% ca orice om singur, !ona vorbeste tare cu sine insusiV
77

#ituatia initiala/actul !0 in care este surprins eroul este o metafora a absurdului lumii. $u fata spre mare, !ona se afla, fara sa stie, in gura imensa a balenei. &cest afara initial este iluzoriu, caci !ona este captive in plasa rutinei cotidiene, in automatismele de fiinta sociala /ale profesiei si ale responsabilitatilor de cap de familie0. .isul si contemplarea sunt tentative ale evadarii din absurdul si mediocritatea realitatii. #e prefigureaza asadar un prim conflict existential, intre realitate si vis, intre real si ideal. !ona nu evadeaza cu adevarat din cotidian si de sub zodiac nenorocului, incearca sa le depaseasca prin joc% pescuieste in acvariul adus de acasa, intretinandu"si speranta ca ghinionul inscris in destinul sau poate fi anulat. !ntra intr"o noua realitate, descoperind similitudinea intre destinul sau de pescar sic el al pestilor%2oi, pestii, inotam printre nadeV.isul nostrum de aur e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mai mare. Limbajul devine forma a trairii constiente, instrument al cunoasterii% de cand spun cuvinte fara sir, simt ca"mi recuperez anii frumosi de viata. !zomorfismul pescarWpeste devine suportul textual al noii situatii dramatice din actul al !!"lea. Primele cuvinte rostite de !ona, inainte de a constata ca e prizonier in pantecele chitului, sunt semnul intrarii intr"o alta dimensiune temporala% Mi se pare mie sau e tarziuX. Armeaza resemnarea% "+e ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietiiX 91ai, pune capul jos. $onflictul intre traire si gandire este unul psihologic. Ridicandu"se pe treapta ratiunii, !ona isi invinge teama de moarte si resemnarea in fata ei. *orul ia progresiv in stapanire spatial visceral a carui lege unica este lupta pentru supravietuire. &rmele sale sunt logosul ca forma de libertate prin care infrange singuratatea fizica/ 4ac ce vreau. .orbesc. #a vedem daca pot sa si tac. 9!ncearca. 92u, nu mi"e frica.0, actiunea/mersul, cautarea0, dar mai ales
78

ratiunea. Labirintul pe care il strabate il orienteaza pe !ona spre un mereu nou inceput. *l spinteca burta balenei, dar se va regasi prizonier intr"un spatial visceral mai amplu. &ctul al !!!"lea se consuma mereu inauntru, pestele 5 si 7, cei trei pesti spintecati amintesc de cele trei probe initiatice din basm. *secul repetat al incercarii iesirii din captivitate constituie tentativa de a depasi constiinta nefericirii, a singuratatii, a conditionarilor multiple ale existentei umane. &paritia pescarilor 5 si 7, in cel de"al doilea peste, nu"l scapa pe !ona decat de singuratatea fizica. !mposibilitatea comunicarii cu cei asemenea lui, il proiecteaza intr"o singuratate metafizica. $onstient de acest fapt, !ona se va refugia in poveste, in mit. 3raversand sFmbolic dezastre, si murind cate putin in razboaie, !ona devine arhetipul, arheul ce se naste iar si iar%mama, mi s"a intamplat o mare nenorocire, mai naste"ma o dataR"tu nu te speria din atata si naste"ma mereu. #e instaleaza un conflict ontologic, intre viata si moarte, ce nu poate fi rezolvat in absenta lui +umnezeu% ce pustietateVas vrea sa treaca si +umnezeu pe"aici. !nsa in orizontul intunecat al burtii pestelui 7 se arata doar puii nenascuti ai monstrului, simboluri ale unui viitor amenintator. .isul de a avea un viitor se transforma in cosmar. !ntr"un efort final /actul !.0, !ona apare in spartura burtii ultimului peste. +escopera disperat ca orizontul nu e decat un sir nesfarsit de burti. +ecizia finala e surprinzatoare. 2edescoperind nici o cale de salvare din universal inchis, cauta iesirea in sens invers, cufundandu"se in propriul univers launtric% isi spinteca pantecul spre a razbi cumva la lumina. ,estul nu figureaza neaparat o sinucidere, ci poate fi o sugestie si o rezolvare scenica a conflictului. Moartea ritualica a eroului apare ca intrare in alta etapa existentiala, superioara in ordinea cunoasterii. *a echivaleaza cu sansa eliberarii totale, cu o
7=

noua nastere ca fiinta spirituala care transcede propria materie. Acigandu"si eul material, eroul elibereaza eul spiritual, cel divin. !ona poate fi considerate capodopera dramaturigiei soresciene, prin formula artistica originala, prin problematica existentiala a omului, aflat in cautarea adevarului despre sine, in aventura descoperirii libertatii.

7?

COME.IA O scrisoare pierdut -e I. L. Cara5iale $aragiale este unul dintre cei mai incomozi scriitori romani dar in acelasi timp si f. actual. 3eatrul lui $aragiale este o metafora a vietii, critica literara afirmand de multe ori faptul ca dramaturgia aduce viata in scena si scena o transforma in viata. Metafora cea mai reusita pt. personajul caragialian este cea a Homului Ditsh, Ditsch"ul fiind modalitatea principala de expresie, nu numai a pers. dar si a teatrului in sine. *fectul comic pe care Ml provoacG comedia O scrisoare pierdut provine din intrigG% folosirea scrisorii ca instrument al Lantajului politic e ridicolG) ea provoacG o agitaIie nejustificatG Li, Mn final, o MmpGcare la fel de nejustificatG. Pierderea " gGsirea scrisorii genereazG o serie de situaIii conflictiale Mn care sunt prinse toate personajele " direct " indirect, implicit " explicit. #crisoarea Mn sine, MnsG, nu aduce nici o informaIie nouG fiindcG 3rahanache, ,hiIG, cetGIeanul turmentat, Ltiu despre relaIia dintre >oe Li 3ipGtescu. Pe de altG parte, cei doi nu intenIioneazG sG oficializeze relaIia, astfel MncKt totul rGmKne Mn limitele unui joc acceptatCasumat Li totul se terminG cu bine. 3ensiunea dramaticG este prezentG pe tot parcursul piesei Mn mod gradat. #crisoarea constituie, Mntr"un prim plan, elementul surprizG, sub douG aspecte% face publicG o legGturG amoroasG sau trimite Mn camerG iIn deputat care nu face parte din grupul la putere din partid " $aIavencu. Anul din procedeele compoziIionale aflat la baza evoluIiei situaIiilor conflictuale este elementul surpriza, materializat Mn scrisoarea"poliIG Li numele
7@

candidatului de la centru. #crisoarea este amintitG de ,hiIG Mn conversaIia cu 3ipGtescu, MnsG numai ca element care stKrneLte curiozitatea, de aceea 3ipGtescu Mi va cere lui ,hiIG sG afle despre ce fel de scrisoare este vorba. *a devine factor declanLator al conflictului inclus direct Li explicit. $aIavencu Mi cheamG la el pe >aharia 3rahanache Li apoi pe >oe, soIia lui 3rahanache. *l le propune Mnapoierea scrisorii Mn schimbul susIinerii candidaturii pentru $amerG. &stfel construit, conflictul ar trebui sG modifice relaIia Mntre personajele angajate, respectiv 3ipGtescu " autorul scrisorii, 3rahanache " soIul >oei, aflat Mn situaIia de soI MnLelat, Mn prima dimensiune, cel care ia cunoLtinIG Mn mod direct de scrisoare este Tra4anac4e8 &ra'anac'e %%%%$up ce(i pui piciorul n prag !i(i )ic* +a ascult, stimabile, ai puintic rbdare* docomentul, ede mi!elul c n(are ncotro, !i(mi scoate o scrisoric%%% -'ici a cui ctre cine. 4ragmentul citat este, formal, un dialog Li, sub acest aspect, el este specific genului dramatic. Punctual, textul redG un dialog anterior pe care cititorul Ml poate considera sau nu real. #ingurul personaj care Ltie adevGrul despre dialog rGmKne 3rahanache. $ele douG apelative adresate lui $aIavencu notificG diplomaIia lui 3rahanache. Mn prezenIa lui i se adreseazG cu apelativul stimabile, substantiv care nuanIeazG Li MndulceLte imperativul verbal ia ascult, dar care se Mnscrie Li Mntr"un cod al eleganIei discursului politic. Mn absenIa lui, Ml caracterizeazG cu substantivul mi!el, prin care sugereazG fGrG dubiu pGrerea lui despre $aIavencu, dar Li forIa de convingere pe care a avut"o asupra acestuia ede c n(are ncotro, mi scoate o scrisoric%

7B

$eea ce pentru 3rahanache este element surprizG, pentru 3ipGtescu ameninIG sG modifice relaIiile cu 3rahanache. &cesta din urmG Ltie pe dinafarG conIinutul scrisorii pe care i"( spune cu mult tact lui 3ipGtescu. Pus Mn faIa faptului Mmplinit, 3ipGtescu adoptG un limbaj agresiv8 O s(i rup oasele mi)erabilului%%%, fi mpu!c, i dau foc, &rebuie s mi(l aduc aici numaidec/t, iu ori mort, cu scrisoarea% #ituaIia conflictualG alterneazG Mntre ameninIGri Li injurii% +nfamul, 0analia, Mi)erabilul, $onflictul ameninIG sG distrugG viaIa unor oameni. Rafinat, puternic motivat Mn scopurile sale, 3rahanache Ml priveLte pe 3ipGtescu cu o compasiune miratG Li ironicG totodatG. &ici ambiguitatea aserIiunilor sale este maximG8 A!a e lumea, n(ai ce(i face, n(a em s(o sc'imbm noi% 0ine(!i poate nc'ipui p/n unde merge mi!elia omului% #ituaIia conflictualG este asumatG de 3rahanache Mn termenii propriului sGu mod de a fi% #ntr(o soietate fr moral !i fr princip%%% trebuie s ai puintic diplomaie% 3iparul existenIial aparIine lumii prezente " cum )ice fiu(meu de la 1ucure!ti, fapt care Ml plaseazG pe 3rahanache Mn contemporaneitate. Modelul clasic Mn care se presupune cG ar fi trebuit sG trGiascG este abandonat fGrG regrete. RelaIia tatG"fiu, ca paradigmG a evoluIiei societGIii, este aici inversatG " fiul dG norma Li tatGl o respectG. &bsenIa efectivG a fiului din text notificG ideea cG diplomaIia este o componentG definitorie a personajului. +eparte de a fi un nGtGrGu Mncornorat, 3rahanache este lucid Li echilibrat. Mn momente de crizG el defineLte parametrii societGIii " amoralG Li lipsitG de valori existenIiale " Li gGseLte calea de a rezolva conflictele. 2otG% Yi 3ipGtescu e lucid doar cKnd este spectator, MnsG, cKnd este implicat, MLi pierde calmul Li luciditatea. &titudinea agresiv"vindicativG a lui 3ipGtescu, clasatG aproape Mn
7:

registrul dramatic, este menitG sG"i mascheze imoralitatea. +acG pentru el salvarea e ,hiIG, pentru 3rahanache, salvarea este echivalentG cu ironia rafMnat"cinicG% $isear eu m duc la ntrunire% &rebuie s stai cu 2oiica, i(e ur/t singur% $up nt/lnire a empreferan%%%, fapt care Ml aruncG pe 3ipGtescu Mn neant, Mi induce imaginea falsG a unui naiv. !n acest moment tensiunea dramaticG pare suspendatG. RelaIia 3ipGtescu"3rahanache intrG Mn parametrii anteriori "membrii aceluiaLi partid Li prieteni de familie. &mKnarea conflictului deschis cu $aIavencu este numai o iluzie. &pariIia >oei reia conflictul deschis Li explicit. +acG Mn prima secvenIG el viza numai imaginea publicG, acum se transferG Mn sfera intimG. >oe vrea sG"Li salveze reputaIia, de aceea se hotGrGLte sG"( susIinG pe $aIavencu. 3ensiunea dramaticG atinge din nou un punct maxim, indus de >oe% Eu sunt pentru 0aa encu, brbatul meu, cu toate oturile lui trebuie s fie pentru 0aa encu% n sf/r!it cine lupt cu 0aa encu, lupt cu mine%%% Aide, 3nic, lupt, )drobe!te(m, tu care )iceai c m iube!ti% #ituaIia conflictualG creatG de $aIavencu prin Lantaj, genereazG un conflict Mn cuplu, conflict care, prin ezitarea lui 3ipGtescu, tinde sG modifice relaIiile dintre cei doi /Ytefan 3ipGtescu " >oe0. $onflictul directCimplicit apare Li Mn interiorul partidului. *l este adus Mn scenG prin intermediul !ui 4arfiiridi Li al lui -rKZzovenesca@$ei doi sunt indignaIi de faptul cG >aharia, >oe, ,hiIG Ml frecventeazG pe $aIavencu, situaIie care tinde sG modifice relaIia Mntre personaje. 2emulIumiIi de atitudinea ironic"evazivG a lui 3ipGtescu Li 3rahanache, ei trimit la centru o telegramG Mn care Mi acuzG pe cei doi de trGdare/telegrama nu va ajunge la centru, ea va fi opritG
8;

de 3ipGtescu0. #tarea conflictualG din partid atinge punctul maxim Mn confruntarea electoralG 4arfiiridi"$aIavencu /vezi subiectul $emagogul politic4% 5 *lementul surprizG care dezamorseazG conflictul familiei 3rahanache Li al lui 3ipGtescu cu $aIavencu este adus de >aharia 3rahanache) el gGseLte o poliIG a lui $aIavencu. +in nou >aharia este rafinat. *l spune doar cG ("a prins cu una mai boacn, fGrG sG dea explicaIii. PoliIa despre care vorbeLte 3rahanache este amintitG la finalul primului act, fGrG sG fie numitG ca atare. 3rahanache amKnG rezolvarea conflictului din douG motive% unul este de naturG politicG " hotGrKrea $entrului va stinge oricum conflictul " Li unul de naturG personalG " plGcerea de a"i privi pe ceilalIi, branLatG la paradigma existenIei sale% rGbdare Li diplomaIie, f0 #ituaIia conflictualG din sfera publicG este accentuatG prin apariIia candidatului numit de $entru% &gamemnon +andanache. &nunIul fGcut de 3rahanache la sfKrLitul N adunGrii electorale stKrneLte conflictul Mn Partid) conflictul este dezamorsat de ,hiIG, prin mijloacele tipice poliIistului. Mn cuplu, conflictul evolueazi. >oe Ml susIine Mn continuare pe $aIavencu, fiindcG vrea scrisoarea. PrezenIa lui +andanache este aiuritoare. *l povesteLte cum a ajuns deputat ales% la fel cum ar fi vrut $aIavencu, prin Lantaj. +in acest moment, conflictul din interiorul orGLelului de provincie devine un conflict general) exteriorul pGtrunde Mn interiorul comunitGIii cu aceleaLi practici. +upG alegeri, conflictul se stinge) +andanache este ales, cetGIeanul turmentat, fost poLtaL, aduce scrisoarea, $aIavencu, care de fricG sG nu plGteascG pentru fals, a fugit, se Mntoarce Li conduce manifestaIia Mn cinstea noului ales. $omedia O scrisoare pierdut are o sumedenie de situaIii conflictuale) personajele ajung Mn situaIii conflictuale care riscG sG le strice prestigiul, relaIiile cu ceilalIi, imaginea publicG.
8(

Caracteri(are 1a4aria Tra4anac4e - caracteri(are Personajul de comedie are o naturG derivatG din particularitGIile speciei, fiind implicat Mntr"un conflict superficial Li prezentKnd un anume schematism care exclude profunzimea psihologicG. Printr"o trGsGturG de caracter dominantG, el participG la realizarea comicului Li serveLte intenIiei auctoriale de satirizare prin caricaturG a defectelor umane. Pentru a reliefa particularitGIile de construcIie a unui erou de comedie mG voi referi la personajul >aharia 3rahanache din piesa lui !.L. $aragiale O scrisoare pierdut% Marele dramaturg a Mnregistrat Hformele fGrG fond din societatea contemporanG, printr"un Hsim enorm !i un ) monstruos. O scrisoare pierdut a fost reprezentatG Mn premierG la (7 noiembrie (BB8. $apodoperG a comediografiei romKneLti, ea MntruneLte mai multe subtipuri% comedie politicG /prin conflictul principal0, comedie de moravuri /prin temG% viaIa marii burghezii de provincie0, comedie de caractere cu elemente de comedie sentimentalG, tragi"comedie a limbajului. &cIiunea este plasatG, conform indicaIiilor auctoriale, Hn )ilele noastre, Mntr"o reLedinIG de judeI din zona montanG /n capitala unui jude de munte0. +in actul al treilea aflGm MnsG cG e vorba despre Hanul de graie 6778, cKnd, Mntr"adevGr, s"a revizuit vechea $onstituIie elaboratG Mn vremea lui $uza. !ntervalul desfGLurGrii MntKmplGrilor cuprinde trei zile, de la declanLarea ameninIGrilor lui $aIavencu pKnG la Mncheierea alegerilor parlamentare.

85

$a de obicei Mn textul dramatic, personajul este caracterizat direct, prin intermediul didascaliilor, prin portretul fGcut de alte personaje Li prin autocaracterizare, dar mai ales indirect, prin nume, limbaj, gesturi, atitudini, mimicG, ton, acIiuni, mediu Li relaIiile cu celelalte personaje. Un cadrul subiectului, >aharia 3rahanache este un personaj principal, static, unidimensional, realizat Mn manierG realistG, dar cu mijloacele comicului de moravuri, de situaIie Li de caracter, mai puIin prin comicul de limbaj. !mportanIa lui Mn piesG e demonstratG atKt de frecvenIa apariIiilor scenice cKt Li de semnificaIia lor pentru evoluIia conflictului. #tatutul sGu e schiIat Mn liniile principale Mn lista de personaje, listG alcGtuitG conform ierarhiei puterii Li distribuIiei Mn tabere adverse. 3rahanache e al treilea, dupG prefectul Ytefan 3ipGtescu /reprezentantul guvernului Mn teritoriu0 Li &gamemnon +andanache /Htrimisul $entrului spre a fi reprezentantul Mn Parlament al anonimului HjudeI de munte0. Lider local al partidului de guvernGmKnt, prezident al multor Hcomitete Li comiIii, cu un rol politic important aLadar, MnsG acumulKnd funcIii publice de rang secund ori onorific, Hvenerabilul >aharia 3rahanache se va dovedi, de fapt, adevGrata autoritate a urbei. 2umele personajului trimite, aLa cum o aratG ,arabet !brGileanu Mn studiul 9umele proprii n opera comic a lui +%:%0aragiale, la Hzaharisit, adicG bGtrKn, de modG veche, Li Htrahana /cocG moale0, aluzie la adaptabilitatea personajului Li la Mncetineala lui molaticG. Prin sufixul onomastic (ac'e, de origine greacG, se sugereazG apartenenIa lui la generaIia veche de politicieni, derivatG din clasa fanariotG /ca Li 4arfuridi ori +andanache0. 3ipGtescu Li >oe Ml
87

numesc Hnenea sau Hneica ;a'aria, semn al diferenIei mari de vKrstG, iar Pristanda Mi spune Hconul ;a'aria, cu un amestec de supuLenie Li familiaritate. Pentru toIi, numele lui face corp comun cu adjectivul H enerabil /H enerabilul d% ;a'aria &ra'anac'e0, ceea ce ar indica autoritatea lui temutG Mn urbe Li bGtrKneIea care se pretinde omagiatG. Printr"un contrast rizibil, fiul de la facultate Ml numeLte Htatio. $a tip Li caracter, >aharia 3rahanache vine din repertoriul comediei clasice, fiind bGtrKnul ridicol, soIul Mncornorat, pGcGlitul care trGieLte Mn armonie cu pGcGlitorul. UncG Mnainte de apariIia propriu"zisG Mn scenG, 3rahanache este amintit Mn controversa dintre 3ipGtescu Li Pristanda privitoare la Hafacerea cu steagurile% H9u m(am plimbat eu la luminaie n trsur cu ;oe !i cu nenea ;a'aria n tot ora!ul.. &ceastG replicG Ml aLazG anticipativ Mn schema triunghiului conjugal, ca Li precizarea ulterioarG a lui 4GnicG despre tabieturile matinale care"l includ% HEi nu dejunea) fr mine !i nenea ;a'aria nu iese nainte de dejun% !ntrarea Mn scenG se produce Mn actul !, scena 7. .enerabilul e Hmi!cat /tulburat0, ceea ce i se MntKmplG foarte rar, Li are un aer de apGrGtor al conLtiinIei morale Mn faIa mizeriilor lumii% A, 0e corupt soietate,%%%9u mai e moral, nu mai sunt prinipuri, nu mai e nimic< enteresul !i iar enteresul, !eLirea lui Hnainte de dejun este un semn cG ceva grav s"a MntKmplat Li, Mntr"adevGr, rGmas singur cu 3ipGtescu, 3rahanache adoptG un ton confidenIial /9u trebuie s !tie 2oiica0 Li"i relateazG amicului 4GnicG MntKlnirea cu $aIavencu Li Lantajul montat de acesta. Prin >aharia 3rahanache cititorul C spectatorul este astfel informat asupra termenilor conflictului. .enerabilul revine Mn finalul actului ! pentru a"i liniLti pe agitaIii 3ipGtescu Li >oe cG l"a prins pe Hstimabilul
88

cu Halta mai boacn. &Ladar, vestitorul conflictului este Li rezolvitorul lui potenIial, dovadG a puterii pe care o are Mn urbe printr"un control absolut, dar discret. #cena numGrGrii voturilor din debutul actului al !!"lea dezvGluie o altG faIG a eroului, aceea de om politic aflat Mn pline preparative electorale. .ersat, gGseLte prompt soluIii pentru a"i contrKnge pe alegGtori sG voteze cu ei Li, abil, Mi face pe suspicioLii 4arfuridi Li -rKnzovenescu sG creadG cG participG la acte de putere. Un actul al !!!"lea calitatea de regizor al vieIii politice din urbea provincialG se reflectG Mn rolul orchestrator de la Mntrunire. &flat Hla masa pre)idenial n jeul su, agitKnd clopoIelul, acordKnd sau suprimKnd dreptul la cuvKnt al oratorilor, 3rahanache pare un pGstor care"Li disciplineazG turma, conducKnd"o Mn sensul dorit de el. Un acelaLi timp, Mn culise, comploteazG cu 3ipGtescu Li >oe pentru anihilarea lui $aIavencu faIG de care se arGtase, cu ipocrizie, binevoitor. !ntrarea Mn scenG alGturi de +andanache, Mn ultimul act, Ml face pe 3rahanache sG parG, prin contrast, mai lucid, mai agil, mai ancorat Mn realitate decKt viitorul deputat. Un contextul uralelor finale, 3rahanache are grijG sG sublinieze stabilitatea triunghiului conjugal, tutelatG de el Mn beneficiul ambiIiilor sale politice% 9u cunosc prefect eu, Eu n(am prefect, Eu am prietin, #n sntatea lui 3nic, = triasc pentru fericirea prietenilor lui, +in cele cKteva scene evocate anterior, se observG cG manifestGrile personajului se dimensioneazG pe douG coordonate /politicG Li familialG0 care se completeazG Li se susIin reciproc. 3rahanache este un 'omo politicus perfect adaptat societGIii sale, deLi pare un naiv Mn relaIiile familiale.
8=

*senIa comportamentului politic se exprimG Mn stereotipul lingvistic al personajului% Ai puintic rbdare. +eLi pare un simplu automatism verbal, el rezumG strategia de autoapGrare Li de conservare a puterii prin tergiversare, Mncetinire, amKnare. $u aceastG Hdiplomaie eroul Li"a cKLtigat prestigiul de Hcetean onorabil Li de pre)ident enerabil. MenIinerea poziIiei de putere este asiguratG Li de obedienIa faIG de $entrul politic de la -ucureLti despre care vorbeLte Mn termeni aproape mistici. Un calitatea sa de Hprezident al $omitetului electoral, Mn loc sG vegheze la corectitudinea alegerilor, 3rahanache orchestreazG Mntreaga farsG electoralG, mGsluind voturile Li manipulKndu"i pe votanIi astfel MncKt sG"i asigure ramolitului Li ridicolului +andanache unanimitatea, deLi este cu desGvKrLire necunoscut alegGtorilor. Un planul vieIii private, personajul MLi cultivG stereotip douG calitGIi 9 de soI grijuliu Li de amic loial 9 ambele de faIadG, fiindcG, asemeni tuturor eroilor comici ai lui $aragiale, nu e capabil de sentimente veritabile. Prietenia cu 3ipGtescu este artificialG, fiind exploatatG cu cinism Mn plan politic Li, probabil, economic% !i mie, ca amic, mi(a fcut !i(mi face ser icii. &supra personajului, $aragiale a lGsat sG planeze o dilemG care a dat naLtere unor interpretGri antitetice. Anii critici, ca de exemplu Paul >arifopol, considerG cG 3rahanache cunoaLte Li MntreIine din interes adulterul >oei, alIii /!. $onstantinescu, Mircea !orgulescu0 Ml situeazG Mn sfera prostocraIiei incurabile. +in punctul meu de vedere, >aharia 3rahanache este un manipulator tenace al celor din jur, inclusiv al cuplului de amorezi, MncKt ar trebui sG" i reconsiderGm statutul% din pGcGlit, in pGcGlitor. 2aivitatea prezidentului este o mascG din spatele cGreia observG liniLtit ceea ce el MnsuLi numeLte Hcom>dia, marea com>die a
8?

imposturii pentru a o regiza mai profitabil. $u acelaLi calm cu care HprezideazG toatG mascarada politicG, 3rahanache cultivG Li tihnita relaIie din triunghiul conjugal. Caracteri(area 'nor ,er*ona6e a3late 9n rela:ie -irect;8 <te3an Ti,;te*c' =i /4i:; Pri*tan-a - *t;,>n'l =i *l'5a $omedia O scrisoare pierdut MLi centreazG conflictul pe cGutarea unei scrisori pierdute, care devine motiv de Lantaj politic Li care angajeazG Mn derularea conflictului toate personajele piesei. 3ipGtescu este cel care Mi trimite scrisoarea >oei, soIia lui >aharia 3rahanache, scrisoare cu nuanIe amoroase. >oe pierde scrisoarea, ea este gGsitG de un cetGIean turmentat, furatG de $aIavencu, pierdutG Li de el Li, ulterior, cKnd totul se aranjeazG, regGsitG Li adusG >oei. RelaIia Mntre 3ipGtescu Li Pristanda se circumscrie tocmai pe acest conflict care ameninIG sG distrugG sistemul de relaIii din orGLelul de munte. RelaIia Mntre Ytefan 3ipGtescu Li Pristanda este una de tipul stGpKn " slugG. *a se manifestG prin douG paliere% unul social " de subordonare " Li unul inter uman " de complicitate. 3ipGtescu este prefectul judeIului, ,hiIG este poliIaiul oraLului " Li economic " ,hiIG, dupG cum declarG, are o familie numeroasG Li un salariu mic. $omportamentul celor doi este conform paradigmei administrative. Pristanda aflG MntKmplGtor, Mntr"o manierG discutabilG din punct de vedere etic, faptul cG 2ae $aIavencu deIine o scrisoare compromiIGtoare. 3ipGtescu Mi ordonG% =(mi afli ce scrisoare e aia !i de
8@

cine e orba% Pristanda ascultG% Ascult coane 3nic% &scultarea este tradusG de Pristanda Mntr" o relaIie de colaborare% 3ipGtescu%... s(l lucrm pe onorabilul Pristanda% 0urat s/(l lucrm< 3ipGtescu% stai%%% Pristanda% =tau Li empatie " dispreIul lui 3ipGtescu pentru $etGIeanul turmentat% 3ipGtescu% ia(lpe nenorocitul sta Li, de aceea, ordinul este executat automat de ,hiIG l mpinge spre dreapta* Aide, *locvent pentru relaIia stGpKn " slugG este Li registrul comunicGrii) el porneLte de la cliLee tipice meseriei% s trii, am neles Li ajunge pKnG la aberaIii semantice. Mn acest sens este elocvent dialogul Mntre 3ipGtescu Li Pristanda care surprinde momentul cKnd ,hiIG Mi relateazG lui 3ipGtescu ce crede despre el $aIavencu. 3ipGtescu%... Eu ampir, ?ai.%%% 0arag'io), Pristanda% 0urat carag'io)l%%% @ardon, s iertai, coane 3nic, c ntreb* bampir%%% ce(i aia, bampir. 3ipGtescu% Anul care suge s/ngele poporului%%% Eu sug s/ngele poporului,%% .Pristanda% $umneata sugi s/ngele poporului,%%% Aoleu, 3ipGtescu% Mi!el, Pristanda% 0urat mi!el, 3ipGtescu% Murdar, Pristanda% 0urat murdar% 4ormal, fragmentul este alcGtuit dintr"un schimb de replici scurte Li rapide, unde iniIiativa Mi aparIine lui 3ipGtescu, iar ,hiIG este mai mult ecoul replicilor Li, implicit, al gKndurilor lui 3ipGtescu. +ialogul scoate Mn relief relaIia de subordonare, dusG pKnG la pierderea demnitGIii Li servilism din partea lui Pristanda. Relatarea este comicG Mn mGsura Mn care poliIaiul reIine termeni la modG, al cGror sens nu Ml MnIelege " ampir " pe care Ml rosteLte bampir, dar pe care Ml vehiculeazG cu un orgoliu aproape nedisimulat. #ervilismul este dublat de inculturG Li linguLealG " totul orientat spre obIinerea foloaselor personale " pe care le duce pKnG la pierderea aparentG a personalitGIii. !deea este susIinutG de ritmul replicilor unde poliIaiul devine ecoul cuvintelor lui 3ipGtescu%
8B

3ipGtescu% carag'ios Pristanda% curat carag'io)< 3ipGtescu% Eu sug s/ngele poporului%%% Pristanda% $umneata sugi s/ngele poporului% Punctele de suspensie din replica lui 3ipGtescu, cuplate replicii revoltate a lui Pristanda, indicG lipsa de respect a celui din urmG fiindcG MLi Mntrerupe superiorul, familiaritatea obraznicG a poliIaiului, mascatG de mirare Li revoltG. *coul replicilor ajunge pKnG la absurd " curat murdar "aici servilismul prefGcut Li obrGznicia se combinG cu prostia. 4ormulele prin care MLi cKLtigG bunGvoinIa stGpKnului parcurg traseul prioritGIilor care vizeazG viaIa de familie " furG cG e sGrac Li viaIa de partid ascultG la geamul lui $aIavencu fiindcG face parte din datoria lui de poliIist. Pentru Pristanda, relaIia de subordonare este una de supravieIuire% -rea misie, misia de poliai, economicG, -'i, pup(6 n bot si pap tot, c stulul nu crede la l flm/nd Mi spune #oIia. *l se conformeazG modelului social Mn care trGieLte, fGrG sG"Li punG probleme morale /rGbdare Li diplomaIie model instaurat de 3rahanache0. #cena Mn care povesteLte cum ("a arestat pe $aIavencu este elocventG pentru psihologia personajului. Legea este personalizatG% @roteste) n numeBe constituiei, Asta e iolare de domiciliu /$aIavencu0 )ic* 0urat iolare de domiciliu, da umflai(V% Ci l(au umflat% Pentru ,hiIG legea face 3ipGtescu, pentru subalternii lui ,hiIG, legea o face el. #lugGrnicia este o mascG sub care se disimuleazG plGcerea de a pedepsi% am asmuit, umflai(l, :(am ameninat c am porunc de la conu3nics(l c'inuiesc ca pe 'oii de cai% +isimularea este vizibilGMn aparte"ul personajului% ,hiIG dur, ironic, bun cunoscGtor al relaIiilor din jur, apare singur) deLi Ml aresteazG pe $aIavencu, Ml priveLte cu ascunsG admiraIie% bun prefect ar fi acesta% ,hiIG slugarnic, apare Mn compania tuturor personajelor. 5. RelaIia de complicitate
8:

a0 +dentificarea n teDt a elementelor care susin ipote)a% RelaIia de complicitate se Mnscrie Mn codul etic al tuturor personajelor. 4iecare Ltie ceva despre celGlalt. b0 Argumentarea ipote)ei prin comentarea unor sec ene% !n cazul de faIG, 3ipGtescu Ltie cG ori de cKte ori are ocazia, ,hiIG Ltie sG o foloseascG pentru sine ... tu nu e!ti biat prost< o mai c/rpe!ti pe ici pe colo* dac nu curge, pic% :as? c !tim noi, Replica lui 3ipGtescu este voit duplicitarG. !nformaIia este publicG noi% &stfel prezentatG, ea Ml angajeazG pe ,hiIG, Ml obligG Li Mi dG autoritate Mn faIa acestuia /Pristanda% Ctii, 0um s nu !tii... tocma?dumnea oastr s nu !tii, Micile gGinGrii sunt la vedere Li sunt Mncurajate Mn mGsura Mn care fidelizeazG fiindcG 3ipGtescu are nevoie de oameni fideli 3ipGtescu% Ci nu(mi pare ru s !tie, dac !ta s faci lucrurile cuminte* mie mi place s m ser easc funcionarul cu tragere de inim%%% 0/nd e om cu credin% Yi atitudinea lui 3ipGtescu se Mnscrie Mntr"un cod moral tipic societGIii, context Mn care, moral, nu este diferit de ,hiIG. 3ipGtescu este Li el descoperit Mn faIa lui ,hiIG, doar cG relaIia de subordonare nu"i permite s"o spunG direct. +e aceea, raporturile aduc la suprafaIG imaginea adevGratului ,hiIG care Ltie cG 3ipGtescu este amantul >oei, prefect, proprietar Li cG trGieLte din banii lui 3rahanache. +acG nu"Li poate spune direct opinia despre 3ipGtescu, el o face indirect printr"o adresare familiarG, coane 3nic% $ele douG personaje vehiculeazG acelaLi model comportamental bazat pe MncGlcarea legii, hoIie, imoralitate. 4iecare o face la nivelul social propriu Li cu mijloace care Mi stau la dispoziIie, de aceea complicitatea este trGsGtura dominantG Mntre cei doi. RelaIia stGpKn slugG se Mnscrie tot Mn paradigma complicitGIii) sub masca relaIiei oficiale, cei doi MLi urmGresc propriile interese.
=;

NUVELA PSI?OLO/ICA MOARA CU NOROC Ioan Sla&ici Moara cu 2oroc, publicata la (BB( in volumul de debut 2ovele din popor, este un text rePprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului social si tipologia riguroasa, #lavici se dovedeste a fi un scriitor realist. &cesta urmareste in Moara cu 2oroc, procesul de alterare psiho"morala a individului. $eea ce aduce nou proza lui #lavici este o orientare manifestata spre universul actualitatii imediate. #lavici este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un caracter universal. !n Moara cu 2oroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de investigatie% cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand dinamice deplasarilor dramatice din constiinta eroilor sai. +in punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr"un prolog /cap.!0, nararea in (= capitole a subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog / cap.'.!!0. +rama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu 2oroc. *a se desfasoara pe trei paliere % ,hita in relatie cu sine"distrugerea increderii in sine, ,hita in relatie cu lumea" degradarea imaginii in fata lumii, ,hita in relatie cu &na"degradarea relatiei dintre soti. !ncipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu 2oroc" este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi inteles ca soarta.
=(

Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul ,hita cu batrana lui soacra pe marginea eventualei mutari a familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze pentru a"si depasi statutul social. !n acest incipit dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. 3recand de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina totul, tinerii isi asuma o ruptura la limita cu aventura. !ncipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie. +ecizia lui ,hita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei sfidari a destinului. $a in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular rostit de batrana mul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit 9 care este o constatare, o anticipare 9 avertisment a evolutiei personajelor. ,hita nu constientizeaza gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar un hFbris, astfel producandu6se hamartia. rbirea personajului" ,hita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la inceput. Pustietatea locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de ,hita% !ara pentru ,hita carciuma era cu noroc. Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica #amadaul care schimba norocul carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. &stfel apare principalul conflict, al pierderii increderii in sine.

=5

!ntelegerea dintre cei doi marcheaza pentru ,hita inceputul obisnuirii cu raul. -anul, element nefast aici, nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica. Pactul pe care il face ,hita cu Lica este un pact faustic ) ,hita isi da seama ca nu poate sta la moara fara voia lui Lica, de aceea face concesii. $u toate acestea, incearca sa se si apere% isi angajeaza sluga, isi cumpara pistoale si caini. 3oate deciziile lui ,hita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite % anticipeaza nepotrivit miscarile adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in cele din urma sa intre in jocurile murdare ale samadaului. *roul tragic traieste in continuare o stare de orbire fatala. ,hita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas si in uciderea tinerei doamne. &xa vietii lui morale se frange) se simte instrainat de toti si de toate.&restul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta. Momentul de iluminare / anagnorisis0 interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de ,hita atunci cand se hotaraste sa"l dea prins pe Lica. ,hita incepe un joc dublu) pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a"si apara familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul. Mentalitatea omului traditional se observa aici. !maginea publica este foarte importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari controversate. Altima proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie. !maginea relatiei dintre cei doi soti este una tipic traditionala. &utoritatea barbatului este recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt. familie.
=7

&na observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia lui Lica la han. $onflictul din interiorul cuplului se acutizeaza si sub presiunea codului moral al societatii, &na traieste ea insasi un conflict interior % dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in sine, dorinta de a"si salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot talhar. $atastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr"o succesiune sugestiva% ,hita, care a determinat destinul &nei, hotaraste moartea ei ) Lica personificare a destinului lui ,hita, porunceste uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si"a indeplinit rolul. $onditia finala a eroului tragic e, intr"adevar, ambigua% de invins /in confruntarea cu Lica0, dar si de invingator, pentru ca isi intelege vina, hFbrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica" ajunge la catharsis.!deea de catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul. *pilogul incheie simetric nuvela prin reluarea temei destinului % &sa le"a fost dataR MOARA CU NOROC ~ Caracteri(are -e ,er*ona6 /4ita ~ Moara cu noroc, publicata in (BB( in volumul de debut 2ovele din popor, este un text reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale si un moment istoric in dezvoltarea prozei romanesti.

=8

$eea ce aduce nou opera lui #lavici este de fapt sondarea constiintei umane, transformarile interioare care au loc la nivelul constiintei eroilor sai devin practic obiect si subiect al discursului literar. +rama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu noroc. *a se desfGLoarG pe trei paliere% ,hiIG Mn relaIie cu sine " distrugerea Mncrederii Mn sine, ,hiIG Mn relaIie cu lumea " degradarea imaginii Mn faIa lumii, ,hiIG Mn relaIie cu &na " degradarea relaIiei dintre soIi. ,hiIG, personajul principal al nuvelei, trGieLte drama distrugerii de sine. &cIiunea stG sub semnul destinului Li al norocului. Mntreaga nuvelG este strGbGtutG de un filon moralizator. ,hiIG arendeazG o moarG devenitG han Li la Mnceput familia trGieLte bine, soacra MLi recapGtG rolul de Lef al familiei. Prin muncG Li perseverenIG, ,hiIG Li familia sunt bogaIi Li fericiIi. 2orocul dispare pentru ,hiIG odatG cu apariIia lui LicG. .iaIa lui ,hiIG Li a familiei sale intrG Mn sfera dramei " ,hiIG devine tGinuitor, delator, MLi lasG nevasta cu LicG pentru a"i Mntinde acestuia o cursG, este gelos Li o omoarG pe &na, moare Li el ucis de LicG, mort Li el la rKndul lui. 1anul arde Li ultimele cuvinte Mi aparIin soacrei " a!a a rut $umne)eu E este o constatare cinicG, reluKnd ideea iniIialG, dar Mn sens invers " neascultarea duce la moarte. ,hiIG, personajul principal din nuvela Moara cu noroc, trGieLte o dramG psihologicG concretizatG prin trei MnfrKngeri% Mncrederea Mn sine, Mncrederea celorlalIi Mn el Li Mncrederea &nei, soIia lui, Mn el. ,hiIG este MnfrKnt Mn Mncercarea de a"Li depGLi statutul social fiindcG, deLi are tGrie sufleteascG, neLansa lui este sG se MntKlneascG cu un ins mai puternic decKt el% LicG sGmGdGul.
==

,hiIG este un personaj complex, Mn jurul lui se polarizeazG Mntreaga acIiune. *l intrG Mn relaIie cu toate celelalte personaje. La Mnceputul textului, ,hiIG este prezentat din perspectiva eului social soI, tatG Li ginere) are iluzia deplinei sale libertGIi. $ap de familie, este recunoscut ca o autoritate absolutG. Modul Mn care Mi rGspunde soacrei, exponentG a conservatorismului, argumenteazG ideea afirmatG. Atunci s nu mai pierdem orba degeaba< m duc s orbesc cu arenda!ul% Moara cu noroc, hanul luat de ,hiIG Mn arendG, pare a fi un loc umanizat de cKnd acesta este acolo cu familia. amenii nu mai spun cG vor opri la han, ci cG se vor opri la ,hiIG, semn al sociabilitGIii lui. $urKnd dupG acomodarea la Moara cu noroc, ,hiIG trebuie sG"i opunG rezistenIG lui LicG sGmGdGul, stGpKnul locurilor. *l nu suportG sG fie aservit% nu crede c poi s m ii de fric< s(i fie fric de mine% #e dovedeLte o fire puternicG, un ins energic, cu gustul aventurii. &pariIia lui LicG la han naLte gKnduri rele Mn mintea lui ,hiIG, care MncG de la Mnceput simte cG are o poziIie inferioarG faIG de acesta, cGci este Mnsurat Li Iine la imaginea sa Mn faIa lumii. .anitatea bGrbatului este negatG prin constrKngerea autoritarG. LicG Mi impune colaborarea la afacerile lui. &stfel apare principalul conflict, al pierderii Mncrederii. Mn sine. +e la un moment dat, ,hiIG este pregGtit sG colaboreze, dar nu prin forIG, ci prin apropiere dar nu reau s cre)i c m ii numai de fric, ci umblu s intru la n oial cu tine% MLi dG seama cG nu poate sta la Moara cu noroc fGrG voia lui LicG, de aceea face concesii) pe lKngG MnIelegerea cu arendaLul Li cu oamenii puterii, mai trebuie sG ajungG la MnIelegere Li cu sGmGdGul. $u toate acestea, MncearcG sG se Li apere) MLi angajeazG slugG, MLi cumpGrG pistoale Li cKini. ,hiIG Mncepe sG"Li piardG Mncrederea Mn sine.
=?

,hiIG, omul cinstit, respectat, ajunge sG fie bGnuit de implicarea Mn flirtul de la arendaL Li Mn uciderea tinerei doamne. ReIinut de poliIie, ,hiIG se poate elibera numai pe cauIiune. &xa vieIii lui morale se frKnge) se simte MnstrGinat de toIi Li de toate. &restul Li judecata Mi provoacG mustrGri de conLtiinIG pentru modul Mn care s"a purtat. +e ruLinea lumii, de dragul copiilor, se gKndeLte cG ar fi mai bine sG plece de la Moara cu noroc. +e acum Mn colo, reacIiile lui vor fi contradictorii. Pe de o parte doreLte sG se rGzbune, pe de altG parte, doreLte sG"Li recupereze Li banii. ,hiIG Mncepe un joc dublu) pare cG acceptG regulile impuse de LicG Li cG Ltie de frica acestuia, dar dorinIa de a"Li apGra familia Li de a"Li reabilita imaginea publicG Ml determinG sG colaboreze cu Pintea, comisarul. Mentalitatea omului tradiIional se observG aici. !maginea publicG este foarte importantG. RuLinea de a fi fost acuzat Li dus la judecatG Mi provoacG stGri controversate. Altima probG a supunerii este cea a MnfrKngerii prin soIie. RelaIia lui ,hiIG cu &na papare la Mnceput ca o relaIie bazatG pe dragoste Li autoritate. !maginea relaIiei dintre cei = doi soIi este una tipic tradiIionalG. &utoritatea bGrbatului este recunoscutG. *l este cel care ia deciziile pentru familie. Prelungirea conflictului interior se rGsfrKnge asupra relaIiei dintre soIi, relaIie care devine tot mai MncordatG. &na ajunge sG"Li piardG Mncrederea Mn soIul ei Mn momentul cKnd Ml bGnuieLte cG l"ar fi ajutat pe LicG la uciderea tinerei doamne. RuLinea de a"( vedea arestat Li judecat alGturi de LicG este mult prea mare pentru ea. $onflictul din interiorul cuplului se acutizeazG Li sub presiunea codului moral al societGIii. &na trGieLte ea MnsGLi un conflict interior% dragostea

=@

pentru soIul ei, care dispare pe mGsurG ce acesta se Mnchide Mn sine, dorinIa de a"Li salva cGsnicia, dar Li ruLinea de a avea un soI tKlhar. $omportamentul ei faIG de LicG se schimbG radical Mn urma procesului. &na trGieLte cu impresia cG LicG este cel care i"a salvat soIul de la Mnchisoare Li de aceea MLi schimbG atitudinea faIG de el. Mncetul cu Mncetul, cKnd vede cG ,hiIG continuG sG aibG un comportament ciudat, fGrG sG"i explice cauza, &na Mncepe sG"Li piardG de tot Mncrederea Mn soI. Mai mult, comparKndu"i pe cei doi, ea descoperG adevGrata virilitate Mn LicG Mn timp ce ,hiIG i se pare un fricos. $eea ce nu MnIelege ea este faptul cG, din cauza ei, din Jcauza dragostei pentru ea, ,hiIG nu"Li permitea un rGzboi deschis cu LicG. &na nu realizeazG cG ea reprezintG de fapt punctul vulnerabil al lui ,hiIG. &ceastG neMnIelegere o face sG"i cedeze lui LicG. $rima din final, cKnd ,hiIG o ucide pe &na are semnificaIiile unui act de dragoste) uciderea &nei este fGcutG din dragoste, ,hiIG dorind sG"Li scape soIia de chinul pGcatului. 2uvela se Mncheie Mn stilul moralizator Mn care a Mnceput. +upG moartea celor doi soIi, oamenii lui LicG dau foc Morii cu noroc. #ingurii care rGmKn Mn viaIG sunt copiii Li bGtrKna, cGreia Mi este oferitG ultima replicG% Mmplinirea destinului.

=B

ALE@AN.RU LAPUSNEANUL- n'&ela i*torica $ostache 2egruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste / epoca pasoptista se fixeaza intre (B7;"(B?;, alti reprezentanti fiind .asile &lecsandri, +imitrie -olintineanu, !.1. Radulescu 0 si cel dintai prozator romantic. $reatia artistica care l"a consacrat este nuvela de inspiratie istorica H &lexandru LapusneanulJ, publicata in revista +acia literara in (B8;. 2uvela constituie una dintre primele manifested reunite ale literaturii romane de inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o capodopera a acestei specii. !ntertextele la care se raporteaza $onstache 2egruzzi sunt Letopisetul 3arii Moldovei de ,rigore Areche /capitolul intitulat 0and au omorcit AleDandru Voda FG de boieri4 si din cronica lui Miron $ostin. !n pagini memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani /intre (=?8 si (=?:0,cat a durat cea de"a doua domnie a lui &l. Lapusneanul. 3otusi, nuvelistul recurge la cateva licente istorice, topind elementele factuale in fictionalitate. pera lui 2egruzzi este eterogena% un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. +e exemplu, nuvela &.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista. *lementele realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor / unele elemente narative sunt semnalate in istorie0, naratorul obiectiv, omniscient.

=:

Pentru a sublinia unele efecte, 2egruzzi a folosit retele romantice% antiteza Lapusneanu" doamna Ruxanda. &ntiteza angelic" demonic / specifica psihologiei contrastelor 0 are un rol bine determinat% H numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui LapusneanulJ / +. Popovici0. $ompasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului, Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. &spectele romantice ale nuvelei tin si de alegerea temei / interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje exceptionale, iesite din comun 0. Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari patologice , un adevarat monstru. *l este un demon alcatuit din contraste puternice % autocrat luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate C paranoia, stapanire de sine C impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente C disimulare0 3ot de viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei % personaje contrastante ca pozitie sociala si interese. &ntiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului % personalitate puternica, o vreme capabil sa"si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema /pana la aceea de a lua viata altora0, el se dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care la un moment dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. +e asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand elemente populare. An element romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. 4raza lapidara, rezumativa / H &cesta fel fu slarsitul lui LapusneanulJ produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita frecventa in povestirile romantice ale vremii0. +aca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism % echilibrul compozitiei / patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr"o piesa de
?;

teatru0, evolutia gradata a conflictului /tensiunea dintre boieri [i Lapusneanul sporeste gradat in fiecare capitol0, mesajul nuvelei /tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa0 . +e echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea limbajului / exista o proportie perfecta intre elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor. 2uvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu masura incat aproape ca nu sunt observate nici de specialisti. 3!3LAL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. $a personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice. !ntentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea de a revela o figura de exceptie a acesteia. 2uvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere, precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate % H $aca oi numa reti, eu a reu,J simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret) Ai sa dai sama $oamna RJ anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui Lapusneanul ) $apul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ) H +e ma voi scula pre multi am sa popesc si eu J reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe patul mortii la adresa celor care indraznisera sa"( calugareasca excluzandu"( din viata civila. !n fiecare dintre cele patru capitole se produce o
?(

schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la 3ecuci, partea a doua in palatul de la !asi, partea a treia la -iserica Mitropoliei si la palat, in sala de ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea 1otinului. *xpozitiunea si intriga apar in capitolul !. *xpozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si foarte precis % Hlaco Eraclid, poreclit $espotul, perise ucis de bu)duganul lui =tefan &omsa , care acum carmuia teara, dar AleDandru :apusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de ostile $espotului, fugind la 0onstantinopol, i)butise a lua osti turcest sii se inturna acum sa i)goneasca pre rapitorul &omsa si sa ia scaunul pre care nu l(ar fi pierdut de n(ar fi fost andut de boieri% J !ntriga are loc intre &.L. / care doreste sa"si recapete tronul 0 si vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. #olia de boieri / vornicul Motoc, postelnicul .everita si spatarii #pancioc si #troici exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului. 2aratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de personalitate % Motoc e viclean si intrigant, .everita e dusman vechi al lui Lapusneanul iar #pancioc si #troici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. $unoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. il pastreaza pe langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldo eni* &e oi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usure)i de blastamurile norodului% =unt alti trantori de care trebuie curatat stupul " $apitolul !! corespunde desfagurarii actiunii % plecarea lui 3omsa de pe tron, inscaunarea lui Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora, organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre &.L. [i doamna Ruxanda .
?5

+ispar din prim"planul naratiunii .everita, #pancioc si #troici, este mentinut ca personaj important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu &.L si anume doamna Ruxanda. $apitolul al !!!"lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii % uciderea celor 8@ de boieri. Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde fusesera chemati toti boierii. 3ine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, 8@ de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. +e asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit. $apitolul !. cuprinde deznodamantul actiunii. &.L. se refugiaza in cetatea 1otinului dar se imbolnaveste de o boala grava. !ntr"un moment de ratacire si delir halucinator, de teama pedepsei divine, cere sa fie calugarit. !nsa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul sau fiu, -ogdan. #pancioc si #troici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de moartea lui, vin sa"( vada pe patul mortii. bligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de boieri. 3ema nuvelei este bipolara % istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei reprezentata de a doua domnie a lui &.L si puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza omul. Prin toate trasaturiel enuntate mai sus% conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir narativ,
?7

creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, &lexandru Lapusneanul se constituie intr"o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui 2egruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr"o scriere exemplara. CARACTERI1AREA LUI LAPUSNEANUL Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine exponentul unui intreg complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul textului. !n contextual literaturii romane, nuvela istorica si"a atins apogeul expresiei prin personalitatea lui $ostache 2egruzzi, a carui scriere &lexandru Lapusneanul, publicata in primul numar al revistei +acia literara, urmareste indeaproape programul propus de M. \ogalniceanu% acela de a crea o literature autonoma de inspiratie locala. $aracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca realitate duala, antagonica, este un spirit complex, un solitarF, un revoltat sau o fiinta superioara. &lexandru Lapusneanul, actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii. &ctiunile sale penduleaza intre sublime si grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura /manifestata pentru lumea neinsemnata0 si setae de razbunare% +e ma voi scula, pre multi am sa popesc si euR

?8

4iind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune existentiala unitara, nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie ca centrul/,eorge Poulette0, are vocatia intangibila a centralitatii. +esi nu este un individ superior, care isi transcede conditia comuna, desi nu este un amator al evaziunii spirituale, &lexandru Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie relevata de alienarea sa, de esenta sa maladica, negatica, de inadaptat involuntarF intr"un univers sufficient in suficienta sa. $u toate ca mitul romanticului implica adesea mitul creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un geniu al productivitatii. 3otusi, il putem considera un generator al maleficului, un creator negativ /seara macelului, desele schingiuiri ale boierilor0. Piramida facuta din capetele boierilor, realizata de Lapusneanul /ca leac de frica pentru sotia sa prea sensibila0 poarta in sine amprenta unei incapacitate spirituale de a"si exteriorize eul intr"un mod benefic. #cena macelului implica vizionarism, simt launtric care guverneaza mersul geniului, contemplare de sine pt a ajunge la forme clare pt a depasi imanenta individuala si a cuceri transcendenta. -eguind, in studiul #ufletul romantic si visul, prefigure o imagine asemanatoare personajului 2egruzzian) Lapusneanul descinde in intimitatea eului si devine un creator al neantului. +omnitorul moldovei, se incadreaza in tipologia romantica propusa de ,.$alinescu /classicism, romantism, baroc0, fiind o fire irationala, un descentrat moral, un inadaptat. Lapusneanul se prefigureaza ca exponent al unui trecut istoric, dramatic, nu numai de personalitati luminoase, ci si de contraexemple. *ste prins in acea realitatea duala,

?=

antagonica, specifica *vului Mediu, conflictul exterior rasfrangandu"se si asupra dimensiunii sale interioare. $ostache 2egruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul dualist al acestuia, tandemul intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent proprie acestuia, si imaginea unui conducator sangeros, a carui viziune asupra unui leac de frica o reprezinta un intreg macel, aplatizeaza profunzimea identitatii. Lapusneanul exprima simplitatea unei existente marunte, dar care capata veridicitate prin impactul violent pe care personajul il are asupra constiintei supusilor sai. +omnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri, de mitropolit si de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s"a aflat intr"o pronuntata antiteza, in mod specific romantic. 4iind otravit de aceasta, el nu are nici o putere asupra propriului destin, moartea lui devenind o fatalitate. *pisodul final poarta cu sine un tragism romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea elementului negative. Modelul uman promovat de 2egruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei substrat are menirea de a provoca. Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr"o transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci. !n concluzie, &lexandru Lapusneanul 9 personaj negative prin excelenta" intruchipeaza modelul entitatii supuse destinului, prefigurandu"se ca individualitatea ce reflecta expresia fatalitatii.

??

BASMUL Povestea lui Harap-Alb, ba*) c'lt 1asmul este o specie popularG sau cultG a genului epic, unde structura epicG se .supune unor" stereotipii. *le vizeazG formula introductivG, formula finalG Li structura .narativG. 4ormula iniIialG este compusG din trei termeni. Anul care aratG o existenIG HA ?jost odat4, al doilea neagG existenIa Hca nici odat%%%4, iar al treilea este compus dintr"o serie de circumstanIe temporale care induc punctual fantasticul. 4ormula finalG are un rol invers decKt cel al formulei iniIiale. Modelul structural al basmului conIine o situaIie ] iniIialG de echilibru, un eveniment sau o secvenIG de evenimente care deregleazG I echilibrul iniIial, acIiunea reparatorie, marcatG de cele mai multe ori printr"o aventurG M eroicG, refacerea echilibrului Li rGsplGtirea eroului.SMotivele din basm se grupeazG Mn perechi opoziIionale% lipsaC lichidarea lipsei, interdicIieC MncGlcarea interdicIiei, MncercGriC lichidarea MncercGrilor, violenIGC lichidarea violenIelor. 3ema basmului este lupta binelui Mmpotriva rGului. @o estea lui Jarap(Alb este un basm cult de !on $reangG, care reprezintG o sintezG de motive epice cu o circulaIie foarte largG. RespectKnd tiparul basmului, textul Mncepe cu o 3or)'l; intro-'cti&;8 Amu cic era odat, care avertizeazG cititorul asupra intrGrii Mntr"o lume a poveLtii. #pre deosebire de basmele populare, unde formula introductivG este compusG din trei termeni, unul care atestG o existenIG, Ha fost odat4, altul care o neagG /ca niciodat4 Li, cel din urmG, format dintr"o serie de complemente circumstanIiale de timp care induc fantasticul, aici intrarea eD abrupto Mn text% era odat un craiu, care a ea trei feciori%%% situeazG
?@

deocamdatG textul la intersecIia dintre povestire Li basm. #tructura textului corespunde basmului. :ipsa este marcatG de scrisoarea lui .erde" MmpGrat Li se concretizeazG Mn absenIa bGrbatului, de aceea el Ml roagG pe fratele lui sG i"( trimitG pe cel mai bun dintre bGieIi ca sG rGmKnG urmaL la tron. ArmGtoarea etapG este cutarea eroului% Mn basm, ea se concretizeazG prin Mncercarea la care MLi supune craiul bGieIii% se MmbracG Mn piele de urs Li iese Mn faIa lor de sub un pod. $onform structurii formale a basmului cel care reuLeLte sG treacG proba este fiul cel mic) el trece proba din douG motive% primul, se Mnscrie Mn etapele iniIierii cu ajutorul dat de #fKnta +uminecG, care Mi spune sG ia armele tatGlui Li calul care va veni la tava cu jGratic) al doilea este de naturG personalG. *l devine protagonistul acIiunii. 4iul cel mic este curajos. Podul reprezintG, Mn plan simbolic, limita lumii cunoscute " lumea MmpGrGIiei craiului unde codul comportamental este bine cunoscut de fiul cel mic " Li punctul iniIial al unui spaIiu necunoscut. +e aceea tatGl Mi dG Mn acest loc primele indicaIii despre noua lume% sG se fereascG de omul spKn Li de MmpGratul RoL Li Mi dG piele de urs. +in acest moment debuteazG a doua etapG a basmului% n!eltoria% Pe drum, fiul cel mic al craiului se MntKlneLte cu un om spKn care Mi cere sG"( ia Mn slujba lui. -Giatul refuzG de douG ori, dar a treia oarG spKnul reuLeLte sG"( MnLele% ajunLi la o fKntKnG, spKnul intrG Li se rGcoreLte, apoi Ml sfGtuieLte pe bGiat sG facG acelaLi lucru. 3iul craiului, boboc tn felul su la trebi de aieste, se potri e!te =p/nului, !i se bag n f/nt/n, fr s(l trsneasc prin minte ce i se poate nt/mpla% Momentul este important pentru imaginea fiului de crai dinaintea MncercGrilor. 3rGsGtura vizatG este naivitatea, trGsGturG marcatG direct de autor " fiind boboc la trebi din aiestea, 1arap"&lb nu intuieLte cG #pKnul, antagonistul sGu, are intenIii ascunse. 2aivitatea eroului e foarte importantG Mn evoluIia
?B

conflictului, MntrucKt textul urmGreLte tocmai maturizarea lui 1arap"&lb. 2aivitatea se Mnscrie Mn codul ritual al iniIierii prin care trece fiul craiului. &titudinea empaticG a naratorului este menitG sG sporeascG tensiunea dramaticG Li sG inducG un principiu etic. #pKnul Mi furG scrisorile Li Mi dG un nume 1arap"&lb. Mi spune cG va trebui sG moarG Li sG Mnvie ca sG"Li recapete identitatea. &stfel, fiul de crai ajunge la .erde MmpGrat Mn rol de slugG a spKnului. ncercrile echivaleazG cu diverse probe ale ascultGrii, MndemKnGrii, curajului, colaborGrii Li cumsecGdeniei, probe esenIiale pentru un viitor MmpGrat. +in punctul de vedere al simbolisticii basmului, MncercGrile sunt probe de iniIiere. 1arap"&lb va trebui sG aducG sali din ,rGdina Arsului, pietrele preIioase din PGdurea $erbului Li pe fata MmpGratului RoL. Altima probG presupune o altG serie de probe, prin care MmpGratul RoL tinde sG"Li pGstreze fata /casa MnroLitG, ospGIul, fuga fetei, alegerea macului de nisip, ghicitul0. &ceste probe se constituie ca un basm Mn interiorul basmului iniIial. !deea este importantG Mn mGsura Mn care demonstreazG ingerinIa autorului HcultJ Mn structura formalG a basmului. 3rebuie menIionat faptul cG secvenIa iolenei lipseLte din acest context, dar aceasta este adusG Mn final, ca sG sporeascG tensiunea epicG. :ic'idarea ncercrilor se face datoritG ascultGrii Li a personajelor adjuvante% calul, #fKnta +uminicG, crGiasa furnicilor, crGiasa albinelor, ,erilG, 4lGmKnzilG, #etilG, PGsGri"LGIi"LungilG Li chilG. :ic'idarea n!eltoriei debuteazG la sfKrLitul ultimei probe. 1arap"&lb se Mntoarce cu fata MmpGratului RoLu, care dezvGluie adevGrata lui identitate) Mncercarea spKnului de a"( ucide pe 1arap"&lb /o formG a momentului iolenei4 este ratatG. *pisodul cuprinde scena tGierii capului lui 1arap &lb Li a reMnvierii lui de cGtre fata MmpGratului. &bia acum se realizeazG cu adevGrat momentul lic'idrii n!eltoriei% Prin
?:

moartea Li prin reMnvierea sa, 1arap, &lb va trece Mntr"o altG etapG existenIialG. Prin moarte simbolicG 1arap &lb cel naiv lasG locul bGrbatului matur. Mn realizarea acestui episod, $reangG uzeazG de cKteva motive populare a cGror recurenIG Mn basmele romKneLti le conferG valoare simbolicG. Moti ul apei moarte /care MncheagG, coaguleazG0 este MnsoIit de moti ul apei ii care n ie* apa este simbol al vieIii Li al regenerGrii acesteia. Moti ul n ierii este urmat de moti ul nunii finale prin care se confirmG maturizarea eroului. +in acest moment poate fi MmpGrat. 4inalul este practic lic'idarea lipsei care a generat situaIiile conflictuale. Mncheierea basmului pGstreazG formula final, care readuce cititorul din lumea fantasticG% Ci a inut eselia ani ntregi, !i acum mai fine nc< cine se duce acolo, be !i mn/nc Mn lumea realului +ar pe la noi, cine are bani, bea !i mn/nc, iar cine nu, se uit !i rabd% 4ragmentul se referG la momentul Mn care eroul pleacG cu #etilG, chilG, 4lGmKnzilG, PGsGrilG"LGIi"LungilG, ,erilG, sG o aducG pe fata MmpGratului RoL. #tilistic, textul introduce un respiro Mn poveste printr"o cugetare a autorului "narator Li prin anunIarea vecinGtGIii lui imediate cu eroii basmului. Mndoiala participativG " or reu!i sau nu or reu!i " este afirmatG, dar imediat negatG prin obiectivitatea impusG " naratorul este obligat sG spunG povestea pKnG la capGt. *l este vocea care va povesti MntKmplGrile Li va afla finalul lor o datG cu cititorul. Registrul lexical este unul de naturG ludic"meditativG. *nunIurile sunt niLte expresii paremiologice versificate care Mn primul paragraf caracterizeazG relaIiile interumane dintr"o perspectivG frustram pesimistG. !deea nu este legatG de stilul autorului " $reangG nu este pesimist "ci este legatG de angajarea naratorului. &firmKnd cG lumea este structuratG inegal, el deplKnge de fapt soarta lui 1arap"&lb silit de spKn sG treacG prin multe Li periculoase
@;

evenimente. Angajarea subiecti a naratorului este ameliorat prin folosirea g'ilimelelor " ideile nu i aparin, ci sunt preri generale% +imensiunea fantasticG a spaIiului este sugeratG prin fixarea celor douG MmpGrGIii% una la o margine a lumii Li cealaltG la altG margine a pGmKntului. #paIiul rGmKne orizontal. 2u existG, ca Li basmele populare, douG tGrKmuri strict delimitate /tGrKmul de sus Li tGrKmul de jos0, care corespund binelui Li rGului. &pare, Mn schimb, o geografie recognoscibilG Mn descrierea spaIiului. Caracteri(area l'i ?ara,-Alb $a orice basm, Povestea lui 1arap"&lb ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si crai, #f. +uminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse de !on $reanga din 1umulestiul natal, ceea ce"i confera acestei creatii originalitate inconfundabila. Personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si putandu"se metamorfoza in animale, plante, insecte, prin leacuri miraculoase. 1arap"&lb, fecior de crai, este un 4at"4rumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din 1umulesti. *l este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de orice basm% adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, curajul, trasaturi ce reies indirect din

@(

intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri, si direct din ceea ce alte personaje spun despre el. $alatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si"o intemeieze. *l parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si altee aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci. #emnificatia numelui reiese din scena in care #panul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. 2umele lui este un oximoron, acesta insemnand negru alb . 4aptele eroului raman si ele in limita umorului, probele care depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, inzestrate cu puteri supranaturale. Lipsit de experienta, boboc in felul sau , mezinul craiului devine sluga spanului, isi asuma si numele de 1arap" &lb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, isi respecta cuvantul dat. $instit din fire, 1arap"&lb, nu"l tradeaza niciodata pe #pan, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat. Probele la care il supune #panul sunt menite a"l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata ta. $a si in viata reala, flacaul este ajutat de cei mai buni prieteni ai sai. 1arap"&lb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu #panul.

@5

!n aceasta perioada a initierii, 1arap"&lb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu"l pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. $a si critica, 1arap"&lb parcurge o perioada de formare a personalitatii, care, desi inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni.

@7

TRA.ITIONALISMUL ION PILLAT + AICI SOSI PE VERMURI Tra-itionali*)'l este un curent cultural care, asa cum sugereaza si numele, pretuieste, apara si promoveaza traditia, perceputa ca o insumare a valorilor arhaice, traditionale ale spiritualitatii si expuse pericolului degradarii si eroziunii. notabila incercare de conservare a valorilor traditiei romanesti se regaseste in activitatea poporanismului si samanatorismului, care s"au manifestat pregnant in primele doua decenii ale secolului al ''"lea si a caror reactie a avut si un aspect negativ, deoarece adeptii acestor curente au respins cu fermitate orice tendinta de modernizare a literaturii nationale. !n perioada interbelica, directia traditionalista s"a regasit, la nivel ideatic, in programul promovat, in principal, de reviste cu orientari politice distincte% - A/an-ireaA, revista aparuta la $luj in (:5(, s"a situat de la inceput pe o linie traditionala, propunandu"si sa apere Jromanismul, adica ceea ce e specific Jsufletului nationalJ. $eea ce aduce nou ideologia gandiristilor este promovarea in operele literare a credintei religioase ortodoxe, care ar fi elementul esential de structure a sufletului taranesc. pera cu adevarat romaneasca trebuia sa exprime in modul cel mai inalt specificul national " JethosulJ " prin promovarea si ilustrarea ideii de religiozitate, cautand sa surprinda. particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor si credintelor stravechi. +intre poetii care au aderat la aceste idei si care le"au ilustrat in operele lor pot fi mentionati% Lucian -laga, !on Pillat, .asile .oiculescu, 2ichifor $rainic etc.
@8

] JViata ro)anea*caJ, revista aparuta in doua serii la !asi, a avut in prima perioada /(:;?" (:(?0 o orientare poporanista, adica o simpatie exagerata pentru taranul obosit si asuprit. !n (:5; revista si"a reluat aparitia tot la !asi, sub conducerea lui ,arabet !braileanu, schimbandu" si atitudinea, deoarece dupa primul razboi mondial taranii primisera pamant si drept de vot, de aceea in noua conceptie Jva ramanea sentimentul de simpatie si solidaritateJ fata de taranime, Jdar nu mila, nu vina, nu datoriaJ. rientarea generala a revistei va continua sa fie in spiritul unei democrafii rurale. $olectivul redactional era alcatuit din nume de prestigiu precum Mihail #adoveanu, ,ala ,alaction, !onel 3eodoreanu, &l. Philippide, ,. $alinescu, care au atras in paginile revistei opere ale unor scriitori importanti ai literaturii romane% Liviu Rebreanu, ctavian ,oga, 3udor &rghezi, Lucian -laga, !on Pillat, !on -arbu, 1ortensia Papadat"-engescu etc. ] ASa)anator'lA, revista de cultura si literatura aparuta la -ucuresti intre 5 decembrie (:;( si 5@ iunie (:(;, a fost condusa pe rand de &l. .lahuta si ,.$osbuc /(:;("(:;50, 2icolae lorga /(:;="(:;?0 si &.$.Potiovici /(:;:0. &rticolul"program intitulat JPrimele vorbeJ reactualizeaza directiile J+aciei literareJ /(B8;0 si cheama scriitorii Jin jurul aceluiasi standard pentru binele ai inaltarea neamului romanescJ. #amanatoristii se opuneau influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura nationala, $osbuc sustinand ideea necesitatii unui ideal, a unei literaturi care sa lumineze poporul. 2icolae lorga promoveaza conceptia intrarii in universalitate prin nationalism, integrand esteticul in etnic. $ei mai reprezentativi poeti au fost ,. $osbuc, &l..lahuta si #t. .!osif.

@=

Tra*at'rile tra-itionali*)'l'i8

intoarcerea la originile literaturii) ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor) promoveaza problematica taranului) pune accent pe etic, etnic, social) cultiva universul patriarhal al satului) proza realista de reconstituire sociala) istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr"un mod exaltat) ilustrarea specificului national, in spirit exagerat

$apodopera a liricii romanesti, dupa cum o considera ,eorge $alinescu, poezia Aci sosi pe remuri face parte din volumul @e Arges in jos /(:570 al lui !on Pillat. 3ema sa " timpul vazut ca trecere intrepatrunsa cu biografia umana si cu varstele efemere ale fiintei " confera strofelor de respiratie neoclasica /(B distihuri si trei versuri leitmotivice cu masura ampla, de (7 silabe0 o tonalitate solemna, melancolica. !nca din titlu se contureaza relatia intre loc /HaciJ0 si timp /Hpe vremuriJ0. #patiul este elementul stabil, sustras devenirii, din aceasta relatie. &dverbul HaiciJ desemneaza un topos ce isi subordoneaza dimensiunea temporala a unui prezent etern si, explicit, o alta, perspectivica, a identificarii fizice si sufletesti a fiintei cu spatiul pe care"( resimte ca apropiat si a carui parte constitutiva este. Locul pe care HaciJ il desemneaza este Hcasa amintiriiJ "structura in genitiv"dativ trimitand spre o casa devenita
@?

posesiune sufleteasca, proprietate aflata in stapanirea memoriei. $el de"al doilea element, HvremurileJ, contine sugestia fulguratiei, a trecerii surprinse in clipa ei de gratie, eternizate insa in amintire. +aca locul, cu lanurile sale de secara, cu sirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor, pare acelasi, vremurile sunt mereu altele% un HatunciJ al bunicii $aliopi, tanara subtiratica ce"si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, 1eliade si Lamartine, si un HacumaJ al noului cuplu constituit in timpul modern al HtrenurilorJ si al distantei lucide, tandru"ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui 4rancis <ammes si 1oria 4urtuna. s8oB:(8sp88fxd H$asaJ este punctul referential spre care converg timpurile, destinele umane, amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici, fluctuatia starilor si a momentelor. #imbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil"familiala, casa e o axa cu functie sacra. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile, ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii " nunta si moartea. H bloaneleJ, HpridvorulJ, HpoartaJ, HhornulJ ce Htrage alene din ciubucJ fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii, lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. 3anara pereche de ieri sau de acum traieste, sub obladuirea caminului, efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii, recurente in sirul generatiilor, avand ca martor clopotul din Hturnul vechi din satJ. &mbivalenta sunetului lui " Hde nunta sau de moarteJ " nu anunta decat ca, in dialectica misterioasa a vietii, cele doua evenimente sunt legate prin timpul"trecere. &spirand prin iubire la eternitate, tanara pereche va ramane neschimbata doar Hin stersele portreteJ din galeria cu
@@

tablouri de familie de Hpe pereteJ. $eea ce, paradoxal, se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante% H2erabdator, bunicul pandise de la scara C -erlina leganata prin lanuri de secara...J H...si din berlina C #ari subtire"o fata in larga crinolinaJ... HPrivind cu ea sub luna... C -unicul meu desigur i"a recitat...J H*a"( asculta tacuta...J &celeasi gesturi, repetate de o noua pereche, sustin ideea identitatii existentelor, in ceea ce au ele sacramental% H...si vii acuma tu) C Pe urmele berlinei trasura ta statu. CC &celasi drum te"aduse prin lanul de secara C $a dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara. CC #ubtire, calci nisipul pe care ea sari C ...M"ai ascultat pe ganduri...J !deea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii, timpului, iubirii si mortii este subliniata, in poem, printr"o enumerare de evocari nostalgice, menita sa redea fragmentelor temporale, perisabilului, dimensiunea completudinii. .arstele fiintei, momentele grave ale vietii, eterna rotire a anotimpurilor, vremurile vechi cu Hpoteri si haiducJ sau timpurile noii sensibilitati HsimbolisteJ sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile, tiparele perene ale vietii si lumii. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism, poezia Aci sosi pe remuri /ca si intreaga opera poetica0 a lui !on Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica, nostalgia timpurilor de altadata, cultul stramosilor /in ipostaza familiara0, ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii.

@B

.acia Literara Revista J+acia literaraJ apare la !asi an (B8; sub conducerea lui Mihail \ogalniceanu. !n prirnul numar al ei ,autorul publica un articol program intitulat J!ntrodactieSJ care va fi socotit de istoria revistei romane programul romantismului pasoptist. * un program care nu a functionat ca un instrument de autoritate, ci unul care a cuprins idei acceptate prin consens pentru faptul ca ele existau in modul de a gandi al tuturor pasoptistilor. La inceputul articolului, Mihail \ogalniceanu face o scurta analiza critica a presei si a literaturii romane de pana la (B8;, subliniand primele incercari esuate de a se edita in cele trei tari romane un ziar sau o revista si pana ia realizarea acestui vis in (B5: in Muntenia si Moldova deodata prin stradania a doua personalitati culturale /,heorghe &sachi si !.1.Radulescu. &stfel, in Muntenia 1.Radulescu"J$urierul romanesc J si in Moldova ,heorghe &sachi"J&lbina rornaneascaJ. *ste prezentata apoi evolutia presei ,aparitia suplimentelor literare %J$urier de ambe sexeJ" Muntemia,J&lauta romaneascaJ"Moldova semnaland in acelasi timp ca si 3ransilvania scoate revista J,azeta de 3ransilvaniaJ cu suplimentul J4oaie pentru minte,inima si literaturaJ. 3anarul carturar de 57 ani realizeaza o radiografie pertinenta a presei romanesti de pana la (B8;, sesizand ca aceste reviste au o pronuntata culoare locala sau un profund caracter politic, iar literatura propriu" zisa care se publica in paginile lor nu este una originala ,ci mai mult traduceri si adaptari din cea universala. +e la aceste constatari se ajunge firesc la exprimarea scopului si necesitatii aparitiei revistei J+acia literara J%romanii sa aiba oliimba si o literatura
@:

comuna pentru totiJ. #copul este deci acela al unificarii in plan cultural a romanilor din cele trei tari, titlul revistei fiird simbolic S+acia literaraS inseamna literatura romanilor traitori pa meleagurile vechii +acii. +e asemenea, Mihail \ogalniceanu anunta ca noua revista isi va deschies paginile pentru literatura originala din oricare parte a tarilor romanesti SJo foaie romaneasca ,si prin urmare s"ar indeletnici cu productiile romanesti fie din orice parte a +aciei ,numai sa fie bune,aceasta foaie zic,ar implini o mare lipsa in literatura noastraJ. Prin reunirea tuturor productiilor literare originare din cele trei tari romame, revista J+acia literaraJ implinea mai devreme visul de umitate nationala prin infaptuirea unitatii limbii si literaturii% asadar foaia noastra va fi un repertoriu general a( literaturii romane, in care ca intr"o oglinda ,se vor vedea scriitorti moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni fiestecare cu ideile sale cu limba sa cu chipul sauJ. !n ce"a de"a"!."a secventa a articolului program, autorul face mai intai constatarea ca nu prea exista o literatura nationala romana, ca paginile ziarelor si revistelor sunt pline de traduceri si imitatii impotriva carora \ogalniceanu se declara hotaratJS% +orul imitatiei s"a f^cut la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national . 4acand un apel viguros literatilor de a crea o literatura pur originala, Mihail \ogalniceanu realizeaza asa" zisul program al romantismului pasoptist). *l traseaza trei mari teme de inspiratie pentru scriitorii romani %trecutul istoric, frumusetile naturii,traditiile si obiceiurile poporului nostru . JI*toria noa*tra are -e*t'le 3a,te eroice0 3r')oa*ele noa*tre tari *'nt -e*t'l -e )ari .obicei'rile noa*tre *'nt -e*t'l -e ,itore*ti *i ,oetie* ,entr' ca *a ,'te) 5a*i *i la noi *'6et'ri -e *cri*BA. ri
B;

aceste surse de inspiratie %istoria, natura si folclorul sunt temele majore impuse de romantism. $a o ilustrare a acestui program in primul numar al revistei este publicata nuvela romantica de inspira%ie istorica J&lexandru Lapusneanul J de $.2egruzzi si J-uchetiera de la 4lorentaJ de ..&lecsandri. Altima secventa a articolului prezinta structura ei, care va cuprinde in prima parte compuneri originale ale colaboritorilor revistei J+acia literara, cea de"a doua parte scrieri originale din celelate tari romanesti iar ce"a de"a treia parte critica literara a acestor creatii. Altima parte e*te una de propagare a informatiilor culturale de ultima ora ceea ce sugereaza si titlul S3elegraful +acieiJ. !n concluzie, articolul AIntro-'ctie J de Mihail \ogalniceanu se constituie intr"un program limpede pe urmatoarele idei% unificarea fortelor scriitoricesti, imprimarea unui spirit liber. obiectiv. realizarea unei literaturi originale prin valorificarea artistica a unor realitati romane /istorie, natura., folclor0. Raporta la conditiile momentului ,idea principala a programului ,adica unitatea culturala a romanilor ,era revolutionara in spiritui epocii. Prin filiera romantica literatura promovata de J+acia literaraJ ajunge sa redescopere radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane originale. &ceasta literatura romana originala care se constituie in epoca pasoptista se polarizeaza intre doi factori pe de o parte romantismul european ,pe de alta traditiile culturii romanesti. &ceasta caracteristica a literaturii romane moderne pasoptiste este caracterizata astfel de !on Pillat8ro)anti*)'l ro)ane*c a 3o*t o rena*tere 3ec'n-ata -e o parte de ro)anti*)'l occi-ental *i in aclia*i ti), in &iata -e )it'l ,ro,ri'l'i *a' *an5e -)it'l ,oe(iei ,o,'lareA. Tit' Maiore*c' - .irec:ia no'; 9n ,oe(ia =i ,ro(a ro)>n; !7C#%
B(

#tudiul, structurat Mn douG mari pGrIi " @oe)ia Li @ro)a ( promoveazG o nouG generaIie de scriitori a cGror operG corespunde criteriilor estetice. !nteresant este cG nu se pomeneLte nimic de dramaturgie, ceea ce sugereazG inexistenIa unei dramaturgii naIionale originale. +pote)* pera poeticG a lui Mihai *minescu reprezintG Mnceputurile poeziei moderne romKneLti. Mn epocG, ea este argumentul promovGrii unei noi direcIii /diferite de cea paLoptistG0 Mn cultura romKnG. 3itu Maiorescu intuieLte Mn Mihai *minescu marele poet, promovKndu"( Mn articolele sale critice. 3extul Mn discuIie aparIine unui studiu mai amplu, care are ca intenIie promovarea unei noi direcIii Mn literatura romKnG a vremii. $ontextul cultural al secolului al 'l'"lea necesitG desprinderea acesteia de etic Li etnic Li redirecIionarea culturii spre estetic. #tudiul are un caracter retoric, care interogheazG starea culturii romKne din epocG, cultura fiind vGzutG ca modalitate de dezvoltare a unui popor. *xemplul culturii apusene este adus Mn discuIie Li aici, ca Mn multe alte studii maioresciene, KVa putea s p!easc n lucrare pa!nic pe aceea cale pe care ci ili)aia apusean a adus at/ta bine omenirii.4, ceea ce sugereazG dorinIa promovGrii unei culturi naIionale aptG pentru integrarea Mn cultura universalG. $ultura vremii, MnsG, nu oferea nici un nume de rezonanIG. +e aceea este necesarG promovarea unei noi direcIii. +in afirmaIiile criticului, existG cKteva nume care meritG reIinute /lucru MmbucurGtor, cGci asta MnseamnG cG s"a realizat cKt de cKt o schimbare de mentalitate0, cu toate cG este recunoscutG diferenIa valoricG dintre cei care vor urma a fi prezentaIi.
B5

#criitorii noii direcIii se diferenIiazG de cei vechi prin sentimentul natural, prin adevGr, prin dovedirea MnIelegerii ideilor ce omenirea ntreag le datorea) ci ili)aiei apusene, dar Li prin pGstrarea elementului naIional. $u alte cuvinte, noua direcIie promoveazG talentul literar, criteriul estetic, formarea culturalG Li, dupG cum era de aLteptat, promovarea elementului naIional. rdinea prezentGrii acestor trGsGturi nu este MntKmplGtoare. Mn literaturG, talentul este important, dar nu este suficient) el trebuie completat prin studiu, prin formare culturalG, pentru a putea aprecia estetic o operG. *lementul naIional poate oferi originalitate, dar acesta trebuie valorizat Mn sensul integrGrii lui Mntr"o arie culturalG universalG. #e promoveazG, pentru prima datG Mn istoria literaturii noastre, originalitatea esteticG, nu cea etnicG sau eticG. 3oate elementele aduse Mn discuIie aici se regGsesc, sub o altG formG, Mn prezentarea debutantului, pe atunci, Mihai *minescu. 2u MntKmplGtoare este alegerea criticului Mn prezentarea lui .asile &lecsandri ca prim reprezentant al noii direcIii. +upG cum se Ltie, opera poetului aparIine Mn bunG parte perioadei paLoptiste. 0ap al poe)iei noastre literare n generaia trecut, .asile &lecsandri este liantul necesar dintre douG generaIii. $ea mai mare parte a operei lui corespunde idealurilor lansate de revista $acia :iterar, idealuri romantice, care subliniau importanIa cultivGrii elementului naIional Mn literaturG. 3itu Maiorescu aminteLte fugitiv opera anterioarG a poetului veteran, dar subliniazG valoarea @astelurilor, care l"au scos pe poet din iarna grea petrecut i)olat n literatura rei sale% Yirul de poezii, cele mai multe lirice, descrieri Mn marea majoritate, MnsufleIite de un puternic simI al naturii, scrise Mntr"o limbG frumoasG, reMnvie prestigiul poetului. &cest volum de poezii reprezintG, dupG afirmaIiile criticului, cea
B7

mai mare podoab a poe)iei lui Alecsandri, o podoab a literaturii rom/ne ndeob!te% +e remarcat ordinea superlativelor referitoare la poeziile Mn discuIie, care sugereazG Mntr"un mod discret respectul faIG de un JprecursorJ, Li pe urmG faIG de valoarea operei acestuia. 2umele lui .asile &lecsandri este important aici, Mn contextul studiului, pentru cG oferG pista de lansare a poetului care ilustreazG noua direcIie. *minescu este pentru Maiorescu aLteptatul argument pentru impunerea noii generaIii. Mihai *minescu este al doilea nume reprezentativ al noii direcIii. &naliza atentG a strategiilor folosite de critic permite afirmaIia cG, de fapt, el este considerat unicul poet cu adevGrat JmodernJ. &legerea eJ#te surprinzGtoare, avKnd Mn vedere cG, la acea datG, poetul este doar un debutant Mn paginile revistei 0on orbiri literare, este a!a de puin format, nc/t ne ine greu s(l citm ndat dup Alecsandri% +ar poziIionKndu"( pe acesta Mn imediata vecinGtate a poetului veteran, Lansele de credibilitate faIG de valoarea tKnGrului poet sunt mult mai mari. 4olosirea stilului retoric Mn caracterizarea lui *minescu ascunde lipsa argumentelor de a"( clasa pe poet pe primul loc. 0u totul osebit n felul su, om al timpului modern sunt aprecieri generale care au totuLi forIa de a"( diferenIia de JceilalIiJ, de vechea direcIie /Mn prezentarea lui .asile &lecsandri este subliniatG apartenenIa acestuia la o direcIie literarG anterioarG Li este apreciatG Mncercarea de acomodare la o nouG direcIie. Locul de frunte Mi este acordat din respect " fn fruntea unei noi mi!cri e drept s punem pe Vasile Alecsandri% Maiore#$A, de formaIie clasicG, apreciazG mai puIin elementele romantice MntKlnite Mn textele eminesciene% bla)at n cuget, iubitor de antite)e cam eDagerate, refleDi mai peste marginile iertate% &preciazG MnsG iubirea !i nelegerea artei antice, farmecul limbagiului Li concepia
B8

nalt asupra lucrurilor, calitGIi pe $are le evidenIiazG prin paranteze ironice la adresa masei intelectuale /farmecul limbajului este semnul celor aleLi) cunoaLterea artei antice este un lucru rar ntre ai no!tri4% Prezentarea acestor trGsGturi pozitive anticipeazG problemele legate de personalitatea poetului " genialitatea sa, conLtiinIa propriei valori, cultura vastG. *ste remarcabilG intuiIia criticului Mn ceea ce priveLte impactul pe care *minescu avea sG"l reprezinte pentru cultura noastrG naIionalG. +iscursul lui Maiorescu este construit Mn baza unor strategii retorice persuasive, menite sG"l impunG pe cel considerat a fi cel mai important scriitor. E'5en Lo&ine*c' - contin'ator al I'i Tit' Maiore*c' #e poate afirma cG, privitG dintr"o perspectivG istoricG, Mn evoluIia criticii romKneLti a existat o linie de continuitate, datoratG unui model asimilat Mn plan ideatic, nu unui act pur imitativ, care ar fi Mnsemnat stagnare. Modelul Maiorescu este perpetuat Mn spiritul fiecGrei generaIii, adaptat contextului cultural al fiecGrei epoci. 4iecare generaIie de critici care i"au urmat a preluat doar cadrul programator. 3itu Maiorescu s"a impus posteritGIii prin Jactul salvatorJ de a afirma spiritul critic Mntr"un moment de crizG, de a declanLa smulgerea din inerIie a culturii romKneLti. $uvKntul mesianic al paLoptiLtilor este Mnlocuit cu fapta autenticG, provenitG din conLtiinIa criticG, din punerea sub semnul MntrebGrii a stGrii culturale existente la acea vreme. *ugen Lovinescu, prin operele sale, prin activitatea sa culturalG, s"a dovedit a fi un al doilea mare spirit critic al culturii romKneLti, care, Mn prelungirea spiritului maiorescian,
B=

readuce Mn prim"plan necesitatea aplicGrii criteriului estetic Mn judecarea operelor literare. $ontextul literar al vremii cerea o astfel de redirecIionare Mnspre estetic. Literatura romKnG din acea perioadG era Mn plinG epocG sGmGnGtoristG, PoporanistG. Promovarea noii literaturi se putea lansa numai prin demolarea tendinIelor conservatoare existente, adicG a teoriilor sGmGnGtoriste Li poporaniste. $onsecvenIa cu care marele critic Li"a susIinut punctul de vedere este ilustratG de activitatea sa, desfGLuratG de"a lungul mai multor decenii, care se ordoneazG Mn cKteva direcIii conexe% monografii literare, istorii literare, memorialisticG, susIinerea unor reviste literare. 2u trebuie uitatG activitatea de MndrumGtor, Mn calitatea de conducGtor al cenaclului =burtorul, al unei noi generaIii de scriitori, generaIia modernismului. +upG cum afirma MnsuLi Critic'l0 0ercul =burtorul s(a format n tradiia cercului 0on orbiri literare, n care m(am format (;5 !i eu, adic n sensul unei liberti aproape integrale, formulat lapidar* entre Lui ent, reste Lui peut RecunoaLterea modelului se face Mn mod explicit, ceea ce reprezintG un prim indiciu al promovGrii esteticului, al indi idualismului Li al respectului indi idualitii, adicG a modernismului. !ar acest modernism, asemeni modernismului maiorescian, promoveazG valoarea artisticG adevGratG, al cGrei principiu este esteticul. Yi, din nou, ca Mn cazul lui 3itu Maiorescu, Li *ugen Lovinescu a trebuit sG delimiteze pentru contemporanii sGi esteticul de etnic Li de etic. &ctivitatea de i*toric literar este cea mai importantG Mn promovarea esteticului Li a modernismului. Monografiile redactate de *. Lovinescu sunt rezultatul credinIei cG literatura romKnG a vremii avea nevoie de astfel de opere, care sG puncteze Jmomentele literareJ din
B?

istoria literaturii noastre. +intre aceste studii trebuie remarcate cele despre 3itu Maiorescu, care reprezintG perpetua revenire la model. #e depGLeLte Mn aceste situaIii nivelul studiilor elogiatoare, punKndu"se bazele istoriei criticii moderne. +storia literaturii rom/ne contemporane promoveazG primatul esteticului Mn aprecierea unei opere de artG Li necesitatea acceptGrii formelor artistice moderne Mn literatura romKnG. Lucrarea este MmpGrIitG Mn cinci mari capitole HE oluia ideologiei literare, E oluia criticei literare, E oluia poe)iei lirice, E oluia "pro)ei literare" Li Mutaia alorilor estetice4% MnsGLi modul de structurare al operei permite constatarea faptului cG lucrarea Mn discuIie nu este o simplG istorie a literaturii romKne, ci este o istorie a esteticilor literaturii romKne, care are ca prim scop susIinerea ideii de *incroni(are cu literatura occidentalG. $Gci, dupG cum afirmG criticul, existG un *,irit al &eac'l'i0 o totalitate de condiii configuratoare a ieii omenirii, prezent pretutindeni, mai ales Mn epoca modernG, datoritG internaionali)rii curentelor, a fu)iunii conceptelor !i credinelor% 3rebuie remarcat modul Mn care Lovinescu argumenteazG evidenIa spiritului timpului Mn perioada modernG, printr"o paralelG Mntre epoci culturale timpurii /evul mediu, clasicism etc.0 Li epoca modernG, aflatG sub pecetea dezvoltGrii LtiinIei Li tehnicii. &stfel, criticul include arta Mntr"un context mai larg al culturii Li civilizaIiei omenirii. Retorica frazelor ce alcGtuiesc argumentaIia subliniazG Li mai mult tendinIa de dispariIie a caracterului local al tuturor fenomenelor spirituale% $u toate acestea, factorul rasei nu este anulat) el constituie unul dintre modurile obi!nuite ale originalitii, este factorul care MmpiedicG simpla imitaIie, fGrG asimilare, a formelor estetice. $u alte cuvinte, factorul rasei ar fi una dintre caracteristicile -i3eren:ierii0 ade ratul agent al progresului, singurul reacti mpotri a
B@

multiplicrii de serie !i a continuitii egetati e% 3impul reprezintG un al factor al diferenIierii. 4iecare perioadG culturalG promoveazG valori estetice diferite. Lovinescu aduce iniIial exemple din literatura universalG, pentru a ajunge la analiza literaturii noastre din acea perioadG. pera lui 3udor &rghezi reprezintG un bun exemplu al receptGrii noului Mntr"un context cultural ce stG sub pecetea conservatorismului. Mntr"o perioadG guvernatG de tradiIionalism, noua poeticG lansatG de &rghezi era greu acceptatG. 3ocmai de aceea, Lovinescu ajunge sG defineascG diferenIierea ca opozant al tradiIionalismului. pera de artG trebuie preIuitG atKt prin efortul de diferenIiere faIG de trecut, cKt Li prin colaborarea ei la susIinerea sensibilitGIii actuale. 2u Mn ultimul rKnd, diferenIierea se realizeazG Li la nivel individual, Mn funcIie de talentul personal al fiecGruia. 4rumosul nu are caracter de universalitate, ci este Mn funcIie de o dispo)iie nnscut, de gust, de modul Mn care fiecare evolueazG printr"un susIinut exerciIiu al educaIiei estetice. $u alte cuvinte Lovinescu considerG arta ca fiind o sumG a talentului personal Li a educaIiei artisticeS viziune care promoveazG o artG a elitelor, a celor care au capacitatea de a MnIelege noile forme artistice, de a le urmGri Mn evoluIia lor Li, Mn cele din urmG, de a le promova publicului, de a forma publicul. bligaIia criticului este de a Iine cont de mutaIia valorilor estetice, mutaIie care, la fel ca diferenIierea, are cele trei componente% timpul, rasa Li individualul. Prin teoretizarea acestui concept se promoveazG supremaIia istoriei literare, MnIeleasG ca o istorie a esteticilor literare, Mn defavoarea LtiinIei literaturii. biecIia ridicatG de Lovinescu Mmpotriva acestui tip de analizG se referG la anularea contextului Mn care a fost scrisG opera. r, acest lucru nu este permis din

BB

moment ce arta este o creaie a spiritului omenesc, care, asemeni artistului, e mpl/ntat n timp, spaiu, cau)alitate% 8. Un viziunea lui *ugen Lovinescu, critica nu poate fi o LtiinIG, ci este o artG. $riticul trebuie sG aibG, Mn fond, calitGIi de creator " putere de simpatie !i entu)iasm, capacitatea de a fi impresionabil !i ibrant8 &ceastG viziune se identificG cu viziunea impresionistG a criticii. !ar *. Lovinescu este primul critic romKn care MncearcG sG defineascG )eto-a i),re*ioni*t;0 definitG ca o metodG mai liberG, mai deschisG decKt altele, care nu presupune doar o reacIie spontanG Mn faIa operei. &ventura lecturii porneLte Mn aceastG situaIie de la simpatie, cGci valoarea frumosului depinde atKt de existenIa realG a obiectului contemplat, cKt Li de disponibilitGIile celui care Ml contemplG. pera devine astfel o invenIie a criticului) opera existG doar ca valoare potenIialG, iar critica poate sG MnsufleIeascG opera. $ritica este definitG Mn acest caz ca o artG a lecturii.

PLUMB-*i)boli*)'l ,eorge -&$ .!&

B:

=imbolismul, curent literar care marcheazG Mnceputul poeziei moderne. Pentru literatura romKnG, el corespunde momentului de sincronizare cu literatura europeanG. !n spaIiul cultural romKnesc, simbolismul coabiteazG cu romantismul prin mentalitate Li tematica decadentG, iar cu sGmGnGtorismul Li tradiIionalismul MntreIine relaIii pur formale% simboliLtii publicG Mn revistele tradiIionaliLtilor, iar aceLtia preiau uneori procedeele simboliste. #imbolismul romKnesc se caracterizeazG " mai ales Mn ceea ce"( priveLte pe -acovia " prin accentuarea dimensiunii psihologice /sensibilitatea textului bacovian este dusG pKnG la starea de crizG, de nevrozG0 Li a dimensiunii estetice, prin rafinamentul discursului liric. &mbele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului, materializatG Mn folosirea simbolului, a sugestiei?7 Li a muzicalitGIii, idei vizibile Mn elegia @lumb% Poezia @lumb, care deschide volumul cu acelaLi titlu, este o elegie?8 pe tema morIii. 3extul poeziei @lumb se Mnscrie Mn lirica simbolistG prin folosirea simbolurilor ?=, tehnica repetiIiilor, cromaticG Li prin dramatismul trGirii eului liric. =emnificaia% +ramatismul este sugerat prin intermediul corespondenIelor"semnificaIia misterioasG a realitGIii Mn care toate elementele comunicG Mntre ele. Mn text, corespondenIa se stabileLte Mntre materie Li spirit" fiinIG. 3extul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Plumbul din titlu sugereazG apGsarea, cenuLiul existenIial, universul monoton, unde forma proprie se Mnscrie Mn cKmpul semantic al funerarului. La fel ca plumbul, starea sufleteascG a subiectului contemplator este dureroasG.

:;

#intactic, textul este structurat pe o serie de propoziIii principale independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. Mn prima strofG conjuncIia pune pe acelaLi plan fiinIa " stm singur ( Li natura " era /nt, ca apoi ambele sG fie ,ataLate decorului " "!i sc/r/iau coroanele de plumb"% #trofa a doua este organizatG pe acelaLi principiu al paralelismului om"naturG, dar aici termenul final aparIine fiinIei " Mn dimensiunea afectivG " fiinIG devenitG parte componentG a decorului " !i(i at/rnau aripile de plumb% #intaxa textului induce sentimentul tragic fiindcG desemneazG o realitate fragmentatG, unde fiinIa Li natura se MntKlnesc pe scala aneantizGrii. #entimentul este sugerat Mntr"o manierG tipic simbolistG, adicG prin folosirea sugestiei?? Li a muzicalitGIii, generate de repetiIie. &tmosfera discursului liric este una de facturG monotonG, atKt prin prezenIa verbelor statice " dormeau, stm, era frig, cKt Li prin abundenIa lexicului funerar% sicriu, ca ou fiori, coroane, e!m/nt% Mn acest context se evidenIiazG o altG trGsGturG a simbolismului, manifestatG Mn plan psihologic% starea de crizG, de anxietate /care Mn alte texte va cunoaLte forme de nevrozG0. $riza este sugeratG prin determinantul Jde plumbJ Mn mGsura Mn care el este repetat obsesiv% sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb% #intagma amintitG apare cu sens denotativ sicrie de plumb, coroane de plumb la Mnceput, ca apoi denotativul sG fie din ce Mn ce mai slab. $u cKt sensul conotativ se aflG pe o treaptG mai MnaltG, punctul maxim este atins Mn strofa a doua, cu atKt starea de angoasG este mai accentuatG Li sentimentul aneantizGrii mai puternic. +in perspectiva simbolismului, intereseazG plumbul ca utilizare funerarG% cenuLiul, greutatea. RepetiIiile creeazG intensitatea unei obsesii, reluarea cuvKntului cheie% plumb, sicrie
:(

de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de plumb, aripile de plumb% Plumbul cuprinde atKt lumea obiectualG% sicrie, flori, coroane, cKt Li lumea sufleteascG% amor de plumb% Primul lucru care frapeazG este faptul cG lumea obiectualG este extrem de bine reprezentatG, astfel MncKt ea invadeazG sufletul uman. Lumea obiectualG, Mn manifestGrile ei de gingGLie Li frumuseIe% /flori, coroane0, este marcatG de distrugere. La potenIarea stGrii tragice concurG Li verbele din text, majoritatea statice, la imperfect% dormeau, stm, era, scr/iau% +urativul impus de timpul verbelor este completat de douG verbe de pseuodomiLcare, unul la perfect compus /acIiune MncheiatG am nceput4 Li celGlalt la conjunctiv Ks strig4% *le sugereazG sentimentul disperGrii care se naLte Mn momentul conLtientizGrii unei stGri de fapt% universul este un mormKnt. $itit dintr"o perspectivG problematizantG, textul are douG pGrIi% prima strofG pune accentul pe elementul decorativ Mntr"o manierG stilizatG " tipic simbolismului bacovian /referirea la eul liric apare o singurG datG0 Li a doua strofa este o sugestie a stGrii sufleteLti. .erbul la singular este personalizat, dormea, iar mortul devine Jamorul meu de plumbJ. &fectivitatea este nulG. Mncercarea de salvare este iluzorie% JYi"am Mnceput sG"( strigJ. #trofa debuteazG sub semnul tragicului existenIial, generat de dispariIia afectivitGIii, dispariIia apetenIei de a iubi. !deea este sugeratG de metafor $ormea ntors amorul meu de plumb% !mperfectul verbului indicG o situaIie durativG Mn momentul vorbirii. &dverbul ntors este cuvKntul cu sens tragic fiindcG sugereazG despGrIirea, MnstrGinarea% eul liric MLi priveLte sentimentul ca un spectator. *xterioritatea este susIinutG de metafora explicativG, de plumb, dublatG de o repetiIie /flori0 de plumb% 3lorile de plumb amor de plumb sugereazG identitatea Mntre lumea exterioarG florile Li
:5

lumea interioarG amorul. *ul liric este spectatorul tragic al amKndoura. .erbele marcheazG Mncercarea disperatG de regGsire /Mncercarea de a iubi din nou0. ArmGtorul vers aruncG Mn neant Mncercarea de salvare. =tm Li era douG verbe la imperfect " aduc din nou Mn primul plan eul liric Li lumea exterioarG, unite prin disperare% HsingurJ frig% Punctele de suspensie Mntre cele douG enunIuri opresc comunicarea Li sporesc starea tragicG. Amorul din primul vers este aici umanizat Mn postura de mort% fiinIG intratG Mn neant. Metafora ultimului vers anuleazG orice iluzie a salvGrii. &ripa, ca simbol al zborului, al libertGIii, are o direcIie descendentG, at/rnau, dublatG de un atribut al Mncremenirii, de plumb% MnstrGinarea, exterioritatea sinelui, privirea Mn sine ca Mntr"un strGin, spectaculosul Li teatralitatea tragicG se circumscriu esteticii simboliste. *ul liric este, concomitent, actor Li spectator. !nterpretatG ca elegie pe tema morIii, poezia @lumb evidenIiazG sentimentul tragic Mn manierG simbolistG prin proiectarea acestuia Mntr"un univers artificial construit, dimensionat monoton Li branLat la simbolistica plumbului. #tarea tragicG este marcatG prin arsenalul simbolist care ambiguizeazG mesajul Li relativizeazG condiIia tragicG.

Proble)atica o,erei -e art; 9n &i(i'nea I'i Ar54e(i DLORI .E MUCI/AI

:7

&rta poeticG /ars poetica0 " text programatic Mn care scriitorul MLi exprimG propriile convingeri despre arta literarG, despre menirea literaturii, despre rolul artistului Mn societate etc. $Kteva constante ale liricii argheziene sunt promovarea esteticii urKtului, considerarea procesului creaIiei ca MntKlnire Mntre har Li meLteLug, artizanat, Li credinIa Mn puterea de materializare a cuvintelor /similarG de altfel cu puterea de spiritualizare, prin acIiunea artistului, a materiei0. *xistG Mn lirica modernG, cGreia Mi aparIin Li poemele argheziene, o desprindere de ceea ce este realitatea Mn accepIiune curentG, cGci aceasta este restrictivG /opereazG prin distincIii de tipul frumos"urKt, aproape"departe, bine"rGu, luminG"Mntuneric, durere"bucurie etc0. Poezia modernG nu mai acceptG aceste distincIii, resimIite ca anacronice Li de aici ia naLtere estetica urKtului? . +e asemenea, o caracteristicG a modernitGIii este operarea la nivelul limbajului cu Jgrupuri lexicale Mn care fiecare componentG are calitate senzorialGJ. &ctul creaIiei nu mai este rezultatul colaborGrii cu muza, lirica trebuie HMnIeleasG ca rezistenIG, ca muncG Li ca jocJ. Mai mult decKt alte volume, 3lori de mucigai evidenIiazG, MncG prin rezonanIa titlului, filiaIia cu lirica baudelaireanG Mn ceea ce priveLte estetica urKtului. 3lorile de mucigai par a fi varianta autohtonG a celebrelor 3lori ale rului% Mn ciuda acestei evidente filiaIii Li a parIialei identitGIi a titlurilor, volumul arghezian dG seama despre momentul deplinei afirmGri de sine a unei voci lirice profund originale.

:8

Poezia, care deschide volumul Li care Mi dG Li numele, este o artG poeticG, circumscriind un tip de discurs particular, discursul liric subiectiv. 3itlul MnsuLi, prin antinomia oximoronicG a termenilor care Ml compun, indicG mesajul textului Li, implicit, al volumului% florile sunt versurile, sti'urile, rezultatul final al procesului creaIiei, iar mucegaiul este solul din care acestea au crescut. 2icolae -alotG, analizKnd volumul, Ml situeazG Mn antitezG cu cel de debut, Mn ceea ce priveLte estetica sa% contra enind esteticii arg'e)iene a transfigurrii, ele PversurileQ repre)int ade)iunea la o estetic a demascrii E... F . In 3a,t0 aceastG antinomie este doar aparentG, cGci, dacG la nivelul surselor de inspiraIie, ori al lexicului, aceastG esteticG a demascGrii este evidentG, la nivelul construcIiei Li al finalitGIii versurilor, Mn dubla calitate amintitG mai sus, de operG de artG Li de mesaj artistic, estetica transfigurGrii este cea care susIine volumul, care pare a fi rezultatul prefacerilor prefigurate MncG Mn &estament* din bube, mucegaiuri !i noroiBiscat(am frumusei fi preuri noi% 3extul Mncepe abrupt, amKnKnd numirea sti'urilor, substituindu"le, pentru crearea efectului stilistic, cu pronumele personal. *numeraIia este figura de stil esenIialG a primului enunI, prin care se indicG mai MntKi *,a:i'l *crierii pe tencuial, pe un perete de firid goal, ti),'l *crierii0 pe ntuneric, !i )o-alitatea scrierii% cu ung'ia Li cu puterile neajutate% Prima serie enumerativG, cea care se referG la spaIiu, sugereazG douG aspecte% actul poetic este similar cu o reMntoarcere Mn timp /primitivii pictau pereIii peLterilor0 Li, totodatG, este similar cu un proces de civilizare. Pe de altG parte, elementele spaIiului, peretele, firida goal, asociate elementului de singurGtate Li Mntunericului, sugereazG claustrarea, Mnchiderea, limitarea. Poetul, dupG cum susIine 2. -alotG, este neasistat de har, pGrGsit de divinitate,
:=

lepGdat, vocea lui devenind aceea a HantipsalmistuluiJ, de aici Li senzaIia de spaIiu Mnchis, care nu mai permite, nici mGcar ca aspiraIie /cum se MntKmpla Mn @salmi4, deschiderea cGtre transcendent. &ceastG senzaIie este potenIatG Li de momentul temporal al creaIiei, noaptea /Hpe MntunericJ0, care, spre deosebire de excepIionala deschidere pe care o oferea domeniului imaginarului Mn romantism, creeazG acum senzaIia de angoasG, de spaimG a neantului. Mntunericul, de altfel, ar putea sG nu reprezinte un moment temporal, ci sG fie rezultatul Mnchiderii totale, sugeratG de spaIialitatea claustrantG. #paIio"temporalitatea este corelatG cu modalitatea scrierii% n singurtateBcu puterile neajutate% !deea absenIei harului este fixatG printr"un Lir de repetiIii ale adverbului negativ nici, MnsoIit de o serie enumerativ " simbolicG% taur " Luca, leu " Marcu, vulturul " !oan. #emnificaIiile celor trei animale simbolice este relevatG de +ionisie din 4urna% @entru Matei, un brbat, pentru Marcu un leu, pentru :uca un bou, pentru +oan, un ultur% 0el cu c'ip omenesc nfi!ea) ntruparea< cel cu c'ip de leu nfi!ea) tria !i puterea mprteasc< cel cu c'ip de bou nfi!ea) irtutea preoeasc !i jertfa< acela cu c'ip de ultur nfi!ea) pogor/rea =f/ntului du'G7% $ele trei componente ale bestiarului creLtin indicG, aLadar, absenIa forIei, a regalitGIii Li a transcendenIei din momentul creaIiei, refuzul jerfei. *ul liric este Mntr"o singurGtate umilitG Li orgolioasG, pGrGsit de sfinIi, blestemat, parcG, sG scrie. Poetul este aidoma demonului revoltat al creaIiei, Mn ipostaza romanticG. +amnarea /blestemul0 de a scrie este sugeratG printr"o enumeraIie, care, sintactic, este o serie de atribute definitorii pentru H stihuriJ% fr an, de groap, de sete, de foame, de acum% Primul Li ultimul atribut, fr an Li de acum anuleazG timpul cronologic. &tributul dintre cele douG limite
:?

situeazG versurile Mn sfera existenIei imediate"moarte, sete, foame. #piritualizarea existenIei este sugeratG prin repetiIia cuvKntului H stihuriJ " un arhaism preferat de &rghezi " care dG culoare versului. !mbinarea moarte " viaIG /sete, foame0 trimite Li Mnspre metafora titlului, flori de mucigai, metaforG care se Mnscrie, dupG cum am vGzut, Mn estetica urKtului. .ersurile sunt, de fapt, florile. Legate de blesteme Li de moarte, florile de mucigai coabiteazG cu suferinIa Li tristeIea. +ar care este, Mn cele din urmG, rostul acestei asumGri a damnGrii de a scrie, fie cG poetul este sau nu asistat de harX #urprinzGtoare, deLi, poate cel puIin contextual adevGratG, este observaIia lui Yerban $ioculescu, pe marginea poeziei ED libris* n linie general, poetul nu se las muncit de preocupri finaliste% 0a antiintelectualist, nu consider arta instrument de cunoa!tere% Oric/t de MgreaN ar fi jertfa artistului !i oric/t i(arfi mesajul de frumos, poe)ia lui n(ar putea strpunge ntunecimea care acoper problemele destinului nostru* 0arte iubit, fr de folosjtu nu rspun)i la nici o ntrebare% E *'r,rin(;toare a3ir)a:ia0 )ai c' *ea); c; 9n*'=i ,oet'l a3ir)a 9n tableta -in !"#G0 =crisoare 0A tibi!irul $G ocabularul e 'arta prescurtat !i esenial a naturii !i omul poate crea din cu inte, din simboale, toat natura din nou, creat din materiale n spaiu !i o poate sc'imba% O%%%P 0u /ntul permite e ocarea !i punerea n funciune a tuturor puterilor nc'ipuite !i sacre% ri, jocul cu cuvintele devine, din acest moment, un joc al cunoaLterii Li al autocunoaLterii. &cest univers construit prin cuvinte, nu este, MnsG, proprietatea poetului Li nici nu are pretenIia de a fi unul perfect. Poemul Epigraf, care deschide ciclul Alte cu inte potri ite, din
:@

(:8;, este o mGrturie Mn acest sens. $onstruit pe metafora personificatG a stihurilor ca ipostazG, putem bGnui, a poeziei Mn genere, poemul propune un monolog liric, vizKnd relaIia directG cu aceasta. +ouG idei forIG coordoneazG discursul liric al primelor trei strofe% pe de o parte, tragica despGrIire a artistului de opera de artG finitG, care nu mai este proprietatea lui, ci capGtG viaIG proprie H)burai acum din m/na mea, acum pornii4 Li, pe de altG parte, conLtientizarea imperfecIiunii operei fDaDQsH!c'ioptai n aerul cu floare4% #"ar putea spune cG artistul nu e mulIumit de opera realizatG, deoarece ea nu este decKt o copie a ideii pe care el a contemplat" o, pornind de la distincIia aristotelicG dintre eidos Li morp'e% *idos"ul e ideea artisticG pe care artistul a contemplat"o. Morphe este forma pe care o are opera de artG finitG. !mperfecIiunea operei finite este dublatG de posibilul eLec al receptGrii ei /JMnIelese Li neMnIeleseJ0, de eventualitatea trecerii acesteia Mn uitare /JpGstra"vG"vor Mntr"un sicriu de carteJ0, Mn ciuda faptului cG valoarea Mi este confirmatG doar prin oglindire Mn conLtiinIa unui public, a mesajului ei /JsemGnaIi, ca noaptea ce vG naLte,CsfialG Li"ndoieli unde"Ii cGdeaJ0. 4inalul textului focalizeazG atenIia pe creatorul de artG ersus divinitate, respectiv pe procesul creaIiei. .ersurile 0el(ce(!tie ns nu cunoa!te,B ars(ntuneric alb cu m/na mea, considerate de criticG destul de obscure Li interpretate Mn defavoarea divinitGIii, dau seama, Mn fapt, despre un act de colaborare Mntre cei doi creatori. *xpresia 0el(ce(!tie ns nu cunoa!te nu este atKt de obscurG cum ar pGrea. 0el(ce(!tie, spirit JintuitivJ, este omniscient Mn absolut. Pe de altG parte, creatorul"artizan, prin creaIia sa, descoperG, ajungKnd astfel sG cunoascG. #intagma oximoronicG ntuneric alb surprinde, Mn cele din urmG, ideea creaIiei, ca luminG care izvorGLte din cGutGrile asidue ale artistului .
:B

#crisG sub forma unui bilanI Mn urma a cinzeci de ani de activitate literarG, poema 3run)e pierdute reia Li amplificG o parte din semnificaIiile poeziei Epigraf% &vKnd aparenIa severitGIii Li a ironiei compGtimitoare, poezia se centreazG pe problematica poetului"veLnic debutant, aflat mereu, Mnaintea unui nou act creator, Mn ipostaza MncepGtorului, a celui cGruia Mi lipseLte, deci, rutina. +e aici rezultG MnsG douG aspecte care se cer MnIelese ca principii ale creatorului conLtient de destinul sGu% pe de o parte, refuzul MncorsetGrii Mntr"o rutinG periculoasG, deci asumarea unei perpetue prospeIimi a discursului poetic, Li, pe de altG parte, conLtientizarea rupturii ce se iveLte Mntre creator Li creaIia sa finalizatG Hfoile tale scrise, de '/rtie,Bse rup !i )boar%%%4, rupturG care"( obligG mereu la un nou Mnceput. ,reu MncadrabilG Mntr"o orientare literarG oarecare, Mn ciuda MncercGrilor acestora de a Li"( revendica, lirica arghezianG este de extracIie modernG, Li aceasta datoritG mai multor elemente, printre care rolul important pe care Ml au cultivarea esteticii urKtului, noua manierG de utilizare a limbajului, prin descoperirea zonelor de mister ale acestuia, prin conferire de putere material"senzorialG cuvKntului Li abandonarea ideii de inspiraIie divinG Mn favoarea descoperirii poeticitGIii Mn Linele profund.

Ri5a CrH,to =i la,ona Eni5el -e Ion Barb' e*te o bala-; c'lt;

::

3extul aparIine etapei baladeLti a creaIiei lui !on -arbu. -alada nareazG intKlnirea dintre $rFpto " regele ciupercilor care trGieLte numai Mn umbrG " Li lapona *nigel " regina"pGstoriIG a renilor, care parcurge drumul Jde la iernatCla pGLunafS spre soare. $rFpto incearcG sG o convingG sG rGmKnG alGturi de el, Mn umbrG. *a refuzG. #oarele ajuns la rGsGrit Ml distruge pe $rFpto. MntKlnirea eLuatG Mntre cei doi este simbolul inadaptGrii contrariilor. #piritul nu"Li poate asuma trupul Li nici trupul nu poate suporta forIa pGtrunzGtoare a spiritului. .ladimir Propp afirma ca% balada este c/ntec po estitor destinat ascultrii% +efiniIia, citatG aproximativ, este importantG pentru cG pune Mn prim plan trGsGturile tipice speciei. Prima trGsGturG c/ntec po estitor are o dublG relevanIG% caracterul epic(povestirea desfGLuratG Mn timp Li Mn spaIiu este performatG pe un fond muzical. Povestirea este astfel asimilatG unui tipar formal constrKngGtor, unde performerul trebuie sG respecte o structurG formalG tipicG epicului. $ea de"a a doua parte a definiIiei destinat ascultrii indicG exemplaritatea textului"conIinutul textului Mn sine poate fi un model de comportament la fel cum este mitul pentru societGIile arhaice. Mn cazul baladei Riga 0rSpto !i lapona Enigel, exemplaritatea este concretizatG Mntr"un ritual al spunerii, sau mai precis Mntr"un ritual tipic pentru cererea unui text poetic /conform poetului modern vezi 1ugo 4ridriech citat anterior0. +ominanta esenIialG baladei Riga 0rSpto !i lapona Enigel se Mnscrie Mn sfera producerii textului. Menestrelul MLi organizeazG textul fGrG un referent Mn real. *l doar propune un text, respectKnd constrKngerile formale ale genului. -alada Riga 0rSpto !i lapona Enigel ilustreazG elementele definiIiei lui .. Propp numite Mn mod explicit Mn text% primele cinci strofe sunt o invocaIie adresatG unui menestrel:7 An

(;;

c/ntec larg tot mai ncearc, iar exemplaritatea se deduce Mn mod implicit din text% conIinutul poveLtii este istoria unei nunIi spusG la finalul altei nunIi. +in punct de vedere structural, primele cinci strofe constituie o ramG a viitoarei poveLti. *le sunt un dialog Mntre un nuntaL Li menestrel " mascG a poetului. +ialogul Mntre cei doi este MntrucKtva asimilabil relaIiei ideale " trup(nunta! !i spirit ( menestrel% .ersurile de Mnceput sunt un portret simbolic al cKntGreIului. Portretul se Mnscrie Mn ritualul povestirii. Mn primul rKnd, menestrelul se rupe de lumea cotidianG prin JaburireJ cu vin. $omparaIia:8 aburit ca inul, dublatG de epitetul Jvinul vechiJ, aduce Mn prim plan Jstarea de graIie impusG Li indusGJ. *a pune semnul egalitGIii Mntre rapsod Li bGutura iniIiaticG. Poetul antic era inspirat de zei, menestrelul este Jinspirat de vinJ. J&meIireaJ este MnsoIitG de masca decorativG " sugeratG printr"o enumeraIie% Jpungi, panglici beteli cu flintGJ. #ubstantivele la plural nearticulat creeazG impresia de abundenIG, dar Li de artificial. +arul este motivat Mn versul urmGtor% Mult ndrtnic Menestrel o inversiune a unui superlativ atipic, aici mult are sensul de foarte% ca sG cKnte, menestrelul trebuie invocat, deoarece cKntecul lui este deosebit ca formG Jun cKntec largJ, este o repetiie tot mai ncearc, l(ai )is acum o arBa)i )i( mi(l Li mai ales este eDemplar* cKntecul este despre o nuntG Li va fi spus la o nuntG% povestea Mn poveste. RGspunsul menestrelului la cererea nuntaLului sugereazG transformarea pe care a suferit"o H spGIulJ " ca simbol al comunicGrii " ("a impresionat puternic limba mi(a fript(o% H&burireaJ, Li HdecorareaJ sunt MnsoIite de o stare pateticG% 9unta! frunta!BOspul tu limba mi(a fript( o,B$ar, c/ntecul, tot )ice(l(a!,B0u Enigel !i riga 0rSptol% Patetismul MnsG este punctul maxim al persuasiunii /convingerii0.
(;(

3onalitatea Li spaIiul HziceriiJ sunt decise de nunta! fiindcG el este ascultGtorul permanent. &scultarea este fixatG Mn doi timpi% un trecut indeterminat, acum o ar, Li un prezent momentan " azi " de aici Li tonalitatea cu foc ( metaforG a pasiunii maxime ncetinel, metaforG a melancoliei. +istanIa trecut cu foc ( prezent stinsBpasiune ( melancolie acoperG o existenIG dramaticG, existenIG care trebuie anesteziatG cu HpovesteaJ, de aceea povestea trebuie spusG la sfKrLitul experienIei " metafora Hspartul nunIiiJ sugereazG un final epuizant " Li Mntr"un spaIiu intim, privat, Mnchis HMn cGmarGJ. 3itlul baladei conIine o combinaIie de regnuri diferite, uman Li vegetal pentru a sugera imposibilitatea nunIii. RelaIia textualG Mntre nunta realG Li cea povestitG este o povestire Mn ramG, ca un exemplu pentru ceea ce se poate MntKmpla nunIii reale. Partea a doua realizeazG prin antitezG un portret al actanIilor, portret care va genera intriga. #ingura asemGnare este perspectiva social ( $rFpto este regele ciupercilor, *nigel este reginG a laponilor. #paIiul definitoriu al existenIei pentru $rFpto este umezeala perpetuG n pat de ru !i 'um uns, spaIiul laponei este unul uscat, rece de aceea ea are nevoie de schimbare. n noul an, s(!i duc renii,B%%% Ea poposi pe mu!c'iul crudB:a 0rSpto, mirele poienii( context Mn care lumea staticG a rigGi se confruntG cu lumea dinamicG a laponei. !maginea public a celor doi este Li ea diferitG% el este b/rfit de supu!i pentru cG e singur, e blestemat de semenii sGi) ea este ascultatG/idee subMnIeleasG din acIiunea pe care o face0. Portretul laponei este completat de ea MnsGLi Mn dialogul pe care Ml are cu $rFpto% ea este fiinIG solarG prin excelenIG, nGscutG Mn iarnG, fidelG soarelui% 0 dac(n iarn sunt fcutBCi ursul
(;5

alb mi(e rul dreptB$in umbra deas, desfcut,BM(nc'in la soarele(nQeQept% 4idelitatea este una de facturG intim existenIialG% soarele funcIioneazG Mntr"o dublG simbolisticG% a formei perfecte, suficiente sieLi% roata alb mi(e stp/n Li a formei generatoare de sens% Hroata alb4 ce )ace(n sufletul f/nt/n% Prologul pare un dialog Mntre menestrel Li nuntaL. Menestrelul descrie spaIiul existenIei lui $rFpto, iar nuntaLul aduce amGnuntul semnificativ despre rigG =terp l fceau !i nr a!B0 nu oia s nfloreasc, amGnunt care anticipeazG situaIia rigGi% el este un condamnat la singurGtate. #ituaIia iniIialG este MntKlnirea Mntre $rFpto Li *nigel. MntKlnirea marcheazG trezirea laponei din somn la incantaIiile rigGi. +ialogul " cauza acIiunii " Mntre cei doi pune Mn prim plan incompatibilitatea de naturG existenIialG /vezi portretele celor doi0 Li conceptualG. Momentul desfGLurGrii acIiunii este foarte slab punctat, atenIia autorului este reIinutG Mn mod particular de cauza acIiunii. Un momentul prim al nt/lnirii, 0rSpto este persuasi at/t ia ni elul discursului de tip captatio benevolentiae:?, cKt Li la nivel gestual% Aite fragi, fie dragi% +arul lui este refuzat categoric de *nigel% Eu m duc s culegB3ragii frage)i, mai la ale% Persuasiunea iniIialG a lui $rFpto devine acum renunIare la sine% $ac pleci s culegiBncepi, rogu(te, cu mine% Registrul discursului este centrat la amKndoi pe o dureroasG nostalgie. #tilistic, ideea este marcatG printr" o figurG retoricG, repetiIia s culeg ( s culegi, prin aliteraIie% s culegi, Li printr"; comparaIie% 0a o lam de blestemBVorba(n inim(ai nfipt(o,

(;7

+epGLirea situaIiei dificile rGmKne apanajul laponei. &petenIei pentru cuplu Mn lumea MntunecatG a lui $rFpto, lapona Mi opune argumentele modelului ei existenIial, argumente care individualizeazG Li imaginea ei despre $rFpto% bl/nd, plp/nd, necopt(atribute care fac imposibilG comunicarea. Altimul adjectiv Mn polaritate " copt(necopt pune Mn evidenIG relaIia particularG a fiecGruia cu universul. #olar"lunar, uscat"umed, Mntuneric" luminG sunt polaritGIi incompatibile peste care nici unul nu poate trece fGrG sG se piardG pe sine. !maginii unei fragilitGIi perpetue, lapona Mi opune atributele fidelitGIii faIG de soare Li luminG. &rgumentaIia laponei are douG paliere% al sinelui, moment de autoportretizare, Li cel al filosofiei existenIei " regimul solar corespunde unei lumi a formei fixe, Ci roata alb mi(e stp/n< -reu taler scump cu margini er)i, $are $onferG unitate% &ot polul meu un is isea) Li continuitate fiinIei intime, spre deosebire de umbra perpetuu informG Li mereu Mn $Gutarea formei.J :a soare, roata se mre!te<B:a umbr, numai carnea cresteBCi somn e carnea, se desumfl,B( $ar /nt !i umbr iar o umfl% =ituaia final este tragicG. +iscursul despre luminG este concomitent cu apariIia acesteia. &tributele luminii, despre care vorbeLte *nigel, au efect distrugGtor asupra lui $rFpto. glindirea ritualicG" $e )ece ori, fr sfial2=e oglindi n pielea(i c'ial( produce degradarea. *numeraIia aglutinantG sporeLte efectul tragic% Ci sucul dulce, ncre!teAAscunsa(i inim plesne!te% 2unta visatG de $rFpto se desfGLoarG Mn regimul propriei existenIe unde blestemul se MmplineLte% 0u :aum(1alaurulB0u mslaria( mireasB=(i Hie de mprteas pentru a explica astfel simbolic cG depGLirea limitei este sinonimG cu nebunia.
(;8

#tructura narativG se articuleazG pe interferenIa genurilor, dupG strofele de invocaIie urmeazG un portret al lui $rFpto, portret care respectG convenIiile genului% el dimensioneazG o figurG excepIionalG. +ialogul Mntre regele ciupercG Li laponG se desfGLoarG Mn regim liric Li este un joc al limbajului bogat asonante interioare Li repetiIii% Eu m duc s culegB3ragii frage)i mai la ale%% $ac pleci s culegiBncepi rogu(te cu mine%%B&e(a! culege%% :as a!teapt de te coace(%%% = m coc% Limbajul dialogului pGstreazG datele oniricului Li Mn el se va contura drama rezultatG din antitezG. +acG debutul dramei se face Mn regim liric, contextualizarea ei se face printr"o inserIie epicG% lapona MLi dimensioneazG portretul. +rama se va concretiza Li ea Mn regim epic% rezultat al antitezelor, al oglindei Mn opacitate, ea concretizeazG blestemul. 3extul este o baladG modernG fiindcG nareazG o poveste Mn poveste Li reactualizeazG structuri formale ale epicului Li liricului.

E' n' *tri&e*c corola - )in'ni a l')ii I)o-erni*)J L.Bla5a

(;=

&rta poetica in general acel text de factura conversiv conceptuala in care eul liric isi exprima propriile convingeri despre arta, literatura, rolul artei sau al literaturii sau cum se naste o arta sau opera literara. 3extul *u nu strivesc corola de minuni... face parte din prima parte a creatiei blagiene, evidentiind conceptia despre poezie a lui -laga deoarece proiecteaza in prim"plan imaginea universului si modalitatile de cunoastere ale acestuia. Pt. -laga cunoasterea ia metafora luminii, iar poezia este o forma de cunoastere. $unoasterea se articuleaza pe doua tipuri de metafore% metafore plasticizante si revelatorii. !n textele lui -laga metaforele plasticizante apropie fapte,idei care apartin lumii reale fara sa aduca un plus de semnificatie, iar metaforele revelatorii scot la iveala misterul din fapte,lucruri si idei. *u nu strivesc... este un text confesiv structurat pe trei niveluri % primul nivel este confesiv si dimensioneaza atitudinea eului liric in fata universului ) al doilea este constatativ deoarece dimensioneaza atitudinea altora in fata universului iar cel de"al treilea nivel este tot constatativ punand accentul pe relatia pe care o stabileste eul liric cu universul si pe motivatia intrinseca a acestuia. Poezia este pt. -laga o forma de cunoastere care sporeste misterul de aceea poetul va fii adeptul cunoasterii luciferice sau a minus cunoasterii. &cest tip de cunoastere nu inceara sa dezlege universul care este o suma permanenta de taine care se reveleaza eului liric.

(;?

$a forma de cunoastere poezia este asemanatoare filosofiei. !n acest sens pot fi identificate in text doua modalitati de cunoastere% cunoasterea luciferica care potenteaza misterul si cunoasterea paradisiaca sau plus cunoasterea care descifreaza misterul. $unoasterii luciferice i se asociaza metafora plasticizanta, iar celei paradisiace metafora revelatorie. Primele cinci versuri ale textului sunt o metafora care descrie universul corola de minuni,avand o dubla semnificatie % mai intai instituie imaginea unui univers armonios care este tangent regalitatii prin forma corolei, apoi instituie dimensiunea esentiala acestui univers care este miracolul. Miracolul este un efect direct al cunoasterii prin contemplare, de aceea eul liric apare numit eusi autodefinit prin gesturi nu strivesc, nu ucid, simboluri indirecte ale ocrotirii si ale opozitiei eu"altii. $ele doua atitudini definesc eul liric in opozitie cu ceilalti raportandu"se in permanenta la ratiune nu ucid, nu strivesc cu mintea. Aniversul este o suma de taine care se reveleaza eului liric intr"o enumerare metaforica% flori /taina vegetalului0, ochi /taina vederii0, buze /taina cuvantului0, morminte / taina mortii 0.&ceste taine au prin enumeratie o functie descriptiva% spiritualizeaza lumea obiectuala pana la substituirea totala. $ele patru elemente sunt grupate simbolic flori"morminte, ca limite temporale ale fiintei si ochi"buze ca doua modalitati diferite de cunoastere prin contemplare si verbalizare. Raportul eu"altii se face sub incidenta luminii ca forma de a exista in si pentru lume.

(;@

#tilistic ideea celor doua modalitati de cunoastere este sustinuta de un paralelism% lumina altora"lumina mea. Paralelismul este structurat enuntiativ depreciativ lumina altora sugruma si enuntiativ explicativ dar eu,eu cu lumina mea sporesc. $omparatia dezvoltata si intocmai cum cu razele ei lunaC nu micsoreaza ci tremuratoareC mareste si mai tare este defapt o metafora explicita a cunoasterii luciferice. *lementele supuse comparatiei euCluna au in comun lumina pentru luna, aceasta e atributul definitorui, pe cand pt. eul liric acesta este un derivat al actului de cunoastere. !n acest context maresc si imbogatesc, vor avea acelasi obiect"misterul. Pentru cunoasterea paradisiaca universul este vraja nepatrunsului ascuns, iar pentru cunoasterea luciferica intunecata zare.Pentru cunoasterea luciferica taina se naste din taina. 4orma textului este o sugestie clara a faptului ca versul se elibereaza de canonul formei, eliberare in plan semantic se manifesta in afirmarea iubirii, misterului ca forma sporitoare de a fi. $a si celelalte texte expresioniste *u nu strivesc... se caracterizeaza printr"un discurs dinamic, bogatie imagistica, tensiune lirica si renuntarea la constrangerile poeziei traditionale.

Conce,:ia -e*,re ,oe(ie la Nic4ita St;ne*c'

(;B

Poezia este pentru 2ichita #tGnescu sentiment prin care lumea se reconfMgureazG din temelii, descindere a realitGIii Mn cuvKnt, realitate secundG, corporalG, creatG Mn interiorul limbajului pornind de la realitate, o desprindere a cuvKntului de realitatea pe care o desemneazG Li construcIia unei lumi de noi sensuri Li de noi realitGIi /noi semnificanIi pentru noi semnificaIii0. &ventura poeziei stGnesciene este aventura cuvKntului Li ea parcurge un traseu amplu, de la implicare totalG Mn realitatea fenomenalG, pKnG la recrearea lumii Mn interiorul cuvKntului. Poezia Leoaica t/nr, iubirea se MncadreazG Mn al doilea volum al lui 2ichita #tGnescu, O i)iune a sentimentelor, volum care continuG Mntr"o oarecare mGsurG linia celui dintKi. #ituat sub semnul redescoperirii lirismului, primul volum este o odG adusG unui univers Mn plinG genezG, univers cu care eul liric se identificG pe mGsurG ce se descoperG Mn el. +acG Mn acest prim volum, dominat stilistic de prezenIa metaforei, sensul lumii este sensul iubirii, Mn al doilea volum, viziunea asupra lumii este o viziune a sentimentelor. Prima secvenIG a textului marcheazG o rupturG, mai MntKi din punt de vedere formal, printr"un anunI impetuos, izolat de restul discursului poetic :eoaic t/nr, iubireaBmici srit n fa% Primul vers, metaforG incompletG a iubirii /incompletG pentru cG lipseLte doar conjuncIia comparaIiei, nu Li termenul de comparat0, situeazG sentimentul Mn sfera de semnificaIii a simbolului leului, respectiv putere, forIG, agresivitate, dar Li eleganIG, nobleIe, simbol care, prin feminizare, capGtG noi valenIe. MmbogGIindu"se cu ideea de posesivitate, leoaica, prin
(;:

partea maternG a ei, garanteazG perpetua regenerare. +inamismul celui de"al doilea vers trebuie pus Mn relaIie cu agresivitatea leoaicei, alGturi de care induce ideea de surprizG nGucitoare pe care o produce apariIia sentimentului. Primele momente ale receptGrii sunt asociate cu alte imagini ale agresivitGIii, respectiv ale Locului provocat de contact% M pndise(n ncordareBmai demultB0olii albi mi i(a nfipt n fajm(a mu!cat, leoaica, a)i de fa% PKnda, aLteptarea camuflatG, din perspectiva leoaicei"iubiri, presupune intenIie) Mn aLteptare se aflG Li eul poetic, dar aLteptarea acestuia este nedeterminatG intenIional, astfel motivKndu"se Li surpriza pe care i"o provoacG apariIia. PKnda este deci urmatG de seducIie. Momentul este marcat de o dublG transfigurare, a fiinIei invadate de sentiment Li a lumii, receptatG prin prisma noii identitGIi a fiinIei. Mn fapt, lumea se recreeazG reiterKnd momentul genezei% n jurul meu, naturaBse fcu un cerc, de(a(durajcnd mai( larg, c/nd mai aproapeBca o str/ngere de ape% 2u este vorba doar de reconfigurare, ci de o reconstrucIie al cGrei rezultat este modificarea fundamentalG a percepIiei realului. Mn :ogica ideilor agi, poetul 2. #tGnescu observa cG fiecare dintre simIurile noastre cuprinde doar o fKLie de realitate, respectiv cG, unificate, simIurile tot nu surprind Mntreaga realitate, care se aflG, de fapt, Mntre aceste fKLii ale percepIiei senzoriale% Organele de simO%%%P nu sunt dec/t ni!te coarne de cerb care mpung aerul%Aerul mpuns nu este dec/t aer mpuns% $ar aerul dintre coarnele cerbului, ce este el. @oate fi cunoscut, poate fi mpuns. 0u alte cu inte poate fl dedus !i simit. 4iinIa sedusG MLi abandoneazG simIurile distincte pentru a le unifica, Ci p' irea(n sus /!nijcurcubeu tiat n dou, !i au)ul o(ntlniBtocmai l/ng cioc/rlii, pentru ca apoi #G renunIe la ele HMi(am dus m/na la spr/ncean, la t/mpl !i la brbieBdar m/na nu le mai
((;

!tie%%%4, Mn favoarea unei alte modalitGIi de percepIie% sentimentul, pe care poetul Ml definea ca fiind form ag a ideii sferice, adicG a modalitGIii integrale, Janti"discontinuiJ de cunoaLtere. 3ot Mn :ogica ideilor agi, poetul opina c literatura !i are la origineO%%%P ncercarea de a acoperii )onele nenregistrate sen)orial ale naturii% +in acest punct de vedere, MntKlnirea cu leoaica nu este altceva decKt MntKlnirea cu poezia, metafora"titlu fiind metafora poeticitGIii. $oncepIia despre actul poetic a lui 2ichita #tGnescu cunoaLte modificGri succesive. +acG la Mnceput poezia era MnIeleasG ca modalitate de transpunere a unei i)iuni a sentimentelor, ea devine apoi un refugiu al realitGIii care coboarG Mn cuvKnt. Poetul MncearcG sG ia Mn posesie realul prin cuvKnt, dar descoperG ruptura dintre sens Li realitatea la care se raporteazG Li astfel Mncepe o luptG HMmpotriva cuvintelorJ care duce la instaurarea unei alte ordini a realitGIii Li a semnelor sale verbale. +enudarea realitGIii de sensul conferit acesteia prin cuvKnt are ca rezultat descoperirea cuvKntului originar, a cuvKntului laser, care, demiurgic, recreeazG lumea concomitent cu crearea sensurilor acesteia, sensuri care, esenIializate, se videazG de sens pentru a potenIa Mn virtualitate o pluralitate de realitGIi.

L'cea3ar'l
(((

de Mihai *minescu HLuceafarul este un poem de sinteza a mai multor teme si motive din creatia eminesciana. 3extul apare pentru prima data in anul (BB7, in &lmanahul #ocietatii #ocial"literare __Romania <unG`` la .iena. !n acelasi an, poemul va fi publicat in revista H$onvorbiri literare, iar apoi va aparea si in editia princeps a poeziilor eminesciene, editata de 3itu Maiorescu. !ntentia autorului a fost de a crea imaginea geniului, care Hnu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. !ntentia operei se dovedeste insa mult mai complexa. !n structura de profunzime a textului exista mai multe elemente, care au conotatie simbolica. !n primul rand, se remarca simbolismul cifrei 7, imaginea triunghiului sacru. *xista trei invocari ale Luceafarului de catre fata de imparat, urmate de cele trei metamorfoze ale acestuia, dintre care numai doua sunt vizibile fetei, dar si cele trei daruri pe care i le ofera +emiurgul lui 1Fperion. !n toate cele trei metamorfoze se observa motivul Hcercului rotitor, care simbolizeaza geneza. Principii ale genezei sunt apa si focul, elemente pe care Luceafarul le contine in sine. !n ceea ce priveste geneza poemului, se pot aminti doua basme populare, pe care germanul Richard \unisch le"a cules intr"o calatorie a sa in 3arile RomKne% H4ata Mn gradina de aur si H4ecioara fara corp. +aca in primul basm, un zmeu se indragosteste de o fata de imparat, in al doilea, un fecior de cioban va fi fascinat de o fecioara care nu are trup in aceasta lume, adica apartine absolutului. !n ambele basme, indragostitii apartin unor lumi ireconciliabile si de aici provine si imposibilitatea erosului.
((5

!n H4ata in gradina de aur, zmeul se hotaraste sa se duca la +emiurg pentru a"i cere acestuia sa"l faca muritor, numai asa putand fi iubit de fatG . +emiurgul ii cere sa se uite pe Pamant, iar zmeul o vede pe fata de imparat in bratele lui 4lorin.Pentru a se razbuna, arunca o stanca asupra fetei, lasandu"l pe 4lorin sa rataceasca prin toata lumea, manat de dorul ei. $eea ce retine *minescu din acest basm este realitatea zmeului, care sintetizeaza diferenta dintre relativ si absolut. !n poemul eminescian, Luceafarul, ca fiinta androgina, simbolizeaza absolutul, in timp ce fata de imparat este o reprezentare a omului in general, care traieste nostalgia atingerii absolutului. Poemul incepe pastrand paradigma basmului% H& fost odata ca"n povesti, C & fost ca niciodata. .erbul la perfect"compus Ha fost simbolizeaza un timp trecut, definitiv incheiat, opus prezentului.$a in basme, acel timp este unul sacru, simbolizat si prin adverbele Hodata, Hniciodata. Altimele douG versuri ale primei strofe, evoca imaginea fetei de imparat% H+in rude mari imparatesti, C preafrumoasa fata. #e observa unicitatea prin rang, dar si superlativul frumusetii fetei. Anicitatii prin rang i se adauga cea din cadrul familiei% H#i era una la parinti. #intagma Hmandra"n toate cele sugereaza o descriere integrala a fetei de imparat, pentru ca lectorul se poate gandi la toate calitatile posibile% frumusete, bunatate, milostenie, darnicie, harnicie etc.. Portretul fetei de imparat se intregeste prin comparatia cu 4ecioara Maria, simbol al puritatii absolute, si cu Luna, motiv des utilizat de romantici% H$um e fecioara intre sfinti C #i luna intre stele. Primul vers citat implica si un substrat religios, deci sacru, portretului

((7

fetei. !n al doilea vers, Luna simbolizeaza absolutul feminin si atunci, poemul devine izomorf tuturor textelor eminesciene, in care apare aceasta relatie dintre luna si iubita. Ana dintre principalele teme ale textului este erosul. *xista doua cupluri% fata de imparat si Luceafar, fata de imparat, devenita $atalina, si $atalin. !n ambele cazuri, iubirea are si o conotatie a cunoasterii. *xista mai multe trepte ale erosului. !n timp ce fata de imparat traieste dorul fata de Luceafar, acesta la randul lui doreste sa se umanizeze, pentru a putea fi alaturi de ea. $u alte cuvinte, ambele figuri lirice traiesc erosul ca o initiere. Prima treapta a initierii este indreptarea fetei de imparat spre fereastra, motiv al temei transparentei. 4ereastra are funcIia unui prag initiatic, pentru ca leaga si desparte in acelasi timp lumile de care apartin cei doi indragostiti. *rosul se naste prin tema privirii, care, in poezia eminesciana, are conotatia cunoasterii. 4ata de imparat H!l vede azi, il vede mKni C &stfel dorinta"i gata, in timp ce Luceafarului HPrivind de saptamani, C !i cade draga fata. 3ema privirii, actualizata prin motivul Hvederii, corespunde unei initieri. !n cazul fetei de imparat, intensitatea iubirii se exprima prin verbe la prezent /Hvede0 si prin adverbe /Hazi, HmKni0. Luceafarul, simbol al cunoasterii absolute, are capacitatea unei cuprinderi integrale a realitatii. #e observa, in cazul lui, folosirea verbului Hprivind, la gerunziu, sugerandu"se o temporalitate infinita. +aca fata poate cunoaste realitatea doar fragmentar, Luceafarul ii este net superior, avand capacitatea cunoasterii integrale, realitate exprimata si prin reduplicarea temporala Hde saptamani.

((8

&mbele realitati erotice sunt caracterizate prin expresii la nivel popular % HmKni, H"i gata, Hii cade draga. Pentru romantici, limbajul popular era resimtit a fi mai aproape de originaritate, adica de un timp al inceputurilor. &tunci, chiar prin intermediul discursului poetic, iubirea dintre cei doi este proiectata intr"un timp sacru. Pentru romantici, motivul Hvisului apartine temei cunoasterii. 2u intamplator fata de imparat il intalneste pe Luceafar in vis. 4ascinatia celor doi este exprimata si de relatia dintre cele doua elemente ale genezei% apa si focul. La nivelul discursului, acest raport este exprimat prin verbele Hse Mmple si Hs"aprinde. Realitatea Luceafarului este una ambigua, o dovada fiind si constructia oximoronica Hrecile"i scantei. Primul semnificant are semnificatia simbolica a nemuririi prin motivul Hrecelui, in timp ce al doilea este o sugestie a caldului, adica a vietii. 3raind dorul fata de fata de imparat, Luceafarul incearca sa se rupa de lumea sa, dorind sa se umanizeze. La randul ei, fata de imparat aspira catre absolut. #omnul de care este cuprinsa devine o punte de legatura cu lumea Luceafarului. Pentru romantici, visul devenea o modalitate de legatura cu alte lumi. .ersurile% HPe ochii mari batand inchisi C Pe faIa ei intoarsa cuprind profundul motiv al Horbului. #i Mn H#crisoarea a !!!"a, in prima parte, in visului vizionar al sultanului, se contureaza acelasi motiv al Horbului% H+ar ochiu"nchis afara, inlauntru se desteapta. Altimul tip de initiere a fetei de imparat este prin intermediul rostirii. +e trei ori il cheama pe Luceafar din inalt. !nvocarile fetei sunt urmate de metamorfozele Luceafarului. Primele

((=

doua metamorfoze relationeaza prin motivul Hcercului rotitor, simbol al genezei. !n planul de profunzime a textului, nasterea Luceafarului corespunde genezei lumii. $oborarea Luceafarului pe Pamant este graduala, realitate exprimata si prin chemarea fetei% H$obori in jos Luceafar bland. #intagma Hcobori in jos reprezinta un pleonasm, doar pentru lectorul inocent, pentru ca simbolic exprima initierea treptata a Luceafarului in universul fetei. !n prima metamorfoza, Luceafarul se manifesta in ipostaza sa de foc% H#e aprindea mai tare C #i s"arunca fulgerator. 4ereastra reprezinta, ca si oglinda, pragul initiatic dintre cele doua lumi. !n ambele metamorfoze, Luceafarul este descris dintr"o perspectiva androgina, prin coexistenta elementelor masculine si feminine. Mai intai, el apare ca un Htanar voievod, avand in mana toiagul, semnul monarhic si masculin al puterii. 3rasaturile feminine sunt sugerate de cromatica parului% Hpar de aur moale, dar si de imaginea Humerelor goale. +in cauza conditiei sale omenesti, fata de imparat il vede mai intai ca inger si apoi ca demon. +e fapt, aceste doua realitati exista simultan in natura Luceafarului. 4ata de imparat nu"l poate vedea decat la modul fragmentar, desi Luceafarul este si inger si demon in acelasi timp. +aca imaginea parului Hde aur moale avea conotatia angelitatii, latura demonica este sugerata de caracterizarea Luceafarului ca% HAn mort frumos cu ochii vii C $e scanteie"n afara. !nca o data, ambiguitatea realitatii Luceafarului rezulta din dualitatea Hmort"vii, dar si din constructia oximoronica Hmort frumos. .ersurile actualizeaza realitatea lui 3hanatos, intrucat pentru privirea omeneasca, eternitatea este asimilata mortii.
((?

!n timp ce fata de imparat il cheama in lumea ei, Luceafarul doreste ca ea sa vina in alte doua lumi care simbolizeaza absolutul% cea acvatica, sugerata de sintagma Hpalate de margean si universul celest, spre care o cheama in a doua metamorfoza. 4ata de imparat este cea care sesizeaza ca lumile lor sunt ireconciliabile% H$aci eu sunt vie, tu esti mort, C #i ochiul tau mG"ngheaIG. +upa a doua chemare a fetei de imparat, Luceafarul apare din mijlocul cercului rotitor. +e aceasta data, semnul masculinitatii este coroana, ca simbol al puterii monarhice.$a si in prima metamorfoza se remarca aici impletirea elementelor genezei, apa si focul. Luceafarul H.enea plutind in adevar C #caldat in foc de soare. $aracterul demonic este actualizat prin epitetul Hnegru giulgi, dar si prin imaginea ochilor ce Hlucesc adanc himeric. !ubirea dintre cei doi este reversibila, prin motivul Hdorului, care, dupa cum observa *dgar Papu, corespunde ecuatiei Haproape"departe. +orind sa fie iubit de fata de imparat, Luceafarul se indreapta spre +emiurg, vrand sa se umanizeze. >borul hFperionic corespunde celei de"a treia metamorfoze a Luceafarului, care nu este vizibila fetei. !n acest moment, textul creeaza doua realitati paralele% drumul Luceafarului la +emiurg si cele doua tablouri ale iubirii in planul terestru dintre fata de imparat, devenita $atalina, si $atalin. H$atalina este un nume omenesc, iar H1Fperion este denumirea sacra pe care +emiurgul i"o atribuie Luceafarului. $hiar apozitia acestor doua nume releva neta separare dintre cei doi indragostiti. +in punct de vedere etimologic, H1Fperion provine de la doua cuvinte grecesti% 'Sper, care inseamna Hdincolo de, Hpeste, Hdeasupra si HaiTn, care inseamna Hdurata, Htimp, Heternitate.
((@

&sadar, 1Fperion este o fiinta ce se situeaza dincolo de timp, adica apartine eterninatii. An alt etimon posibil pentru ultima jumatate a numelui este romanescul Heon, care face trimitere la acea fiinta care provine din principiul creatiei. *onii erau fragmente din lumina marelui creator. !n timp ce Luceafarul este pregatit sa renunte la conditia sa nemuritoare, $atalina se indragosteste de un paj oarecare. +esigur ca atat $atalina, cat si $atalin, sunt reflectari ale aceluiasi eu eminescian. !dila celor doi cuprinde acelasi ludic manifestat de indragostitii din H+orinta sau H4loare"albastra. +esi se afla alaturi de $atalin, fata de imparat pune, mai presus de dragostea ei cereasca, iubirea pentru Luceafar% H!n veci il voi iubi si"n veci C .a ramanea departe....Locutiunea adverbiala Hin veci si adverbul Hdeparte, corespund temei melancoliei. !n tot acest timp, Luceafarul zboara spre +emiurg, facand trecerea de la ceea ce #vetlana Paleologu"Matta in H*minescu si abisul ontologic numea Htimp manifestat, la Htimpul manifestat. *ste vorba de parcurgerea drumului de la timpul istoric, la cel originar. >burand spre +emiurg, Luceafarul se intoarce catre un timp si un spatiu sacru. *l resimte existenta sa in centru% H<ur imprejur de sine, C .edea ca"n ziua cea de"ntai, C $um izvorau lumine. Luceafarul vede, cunoaste adica timpul originar. 3ema genezei este actualizata prin aceleasi elemente% apa, foc. Motivul Hdorului are o conotatie metafizica, la fel ca in H#crisoarea !. +orul este relationat cu schema ascensiunii% H*l zboara, gand purtat de dor. #patiul sacru spre care se indreapta Luceafarul este exprimat prin semnificantul Hchaos, transcris conform etimonului

((B

grecesc. !n creatia eminesciana, termenul Hchaos simbolizeaza haosul originar de dinaintea genezei, in timp ce cuvantul Hhaos are conotatia dizarmoniei din timpul prezent. strofa ce releva faptul ca *minescu este un poet dificil este urmatoarea% H2u e nimic si totusi e C sete care"l soarbe, C * un adanc asemene C Aitarii celei oarbe. Primul vers cuprinde dualitatea Hfiinta"nefiinta, prin verbul He la forma negativa si afirmativa. !n al doilea vers, simbolul apei este cuprins atat in cadrul grupului nominal, prin Hsete, cat si in cel verbal, prin Hsoarbe. 3ema profunzimii ce corespunde intoarcerii spre acel timp originar este sugerata de cuvintele Hadanc si Huitarii. La nivelul simbolic, uitarea presupune indepartarea de timpul profan, ce conduce catre vederea vizionara a celui sacru. +eloc intamplator, cuvantul HuitGrii este relationat cu motivul Horbului in ultimul vers. Ludicul limbajului, realitate vizibila si in poezia lui !on -arbu, rezulta in aceasta strofa din cuprinderea cuvantului Hoarbe in Hsoarbe. &sadar, cunoasterea de tip vizionar este asimilata elementului apa, semn al genezei. Pe verticala versurilor se observa monorima, creata prin verbul fiintarii He, cuprins in Hsoarbe, Hasemene, Hoarbe. &tunci, toate aceste cuvinte se resemantizeaza, capatand si conotatia fiintei. !ntorcandu"se la timpul originar, Luceafarul renaste ca fiinta eterna. +e aceea, si +emiurgul il numeste 1Fperion, amintindu"i de esenta lui primara. +ialogul dintre Luceafar si +emiurg este creat dupa modelul upaniLadic dintre discipol si maestru. +emiurgul nu trebuie identificat lui +umnezeu, insa are la fel ca Marele &nonim, din filosofia lui -laga, conotatia creatorului suprem. #pre deosebire de Luceafar, care doreste sa devina muritor, +emiurgul afirma suprematia lumii celeste. *l ii ofera Luceafarului trei daruri, care pot fi relationate la nivelul operei
((:

eminesciene cu trei figuri lirice tutelare. Primul dar este cunoasterea absoluta, care trimite la figura lirica a Magului. &l doilea, putinta cantarii orfice, corespunde motivului lui rfeu. Altimul dar, puterea asupra lumii, trimite la figura lirica a Monarhului. Luceafarul refuza pe rand toate cele trei daruri, insa va privi spre Pamant cuplul nou format dintre $atalina si $atalin. Pentru a treia oara, fata de imparat il va invoca pe Luceafar, insa acesta nu va mai cobori din inalt ca altadata. .erbul HtremurG, din contextul H*l tremurG ca alte dGIi C !n codri si pe dealuri sugereaza ca Luceafarul este inca un receptor autentic al cuvintelor fetei, dar iubirea dintre ei este imposibila. Altima strofa apartine discursului liric al Luceafarului si exprima diferenta dintre lumea omeneasca si aceea cosmica% H3raind in cercul vostru stramt C 2orocul vG petrece, C $i eu in lumea mea ma simt C 2emuritor si rece. #intagma Hcercul vostru stramt nu mai este o actualizare a motivului Hcercului rotitor, simbol al genezei, ca in metamorfozele Luceafarului. +e data aceasta Hcercul stramt se refera la universul mic al oamenilor, exprimandu"se si diferenta intre omul obisnuit si geniu. .ersul al doilea implica motivul Hnorocului, asociat lumii profane. #e poate face trimitere la ideea lui #chopenhauer din cartea HLumea ca vointa si reprezentare. #chopenhauer diferentiaza intre omul obisnuit, cel care exista numai in conformitate cu vointa de a trai, si omul creator, care in poezia lui *minescu este asimilat geniului si care este singurul care are puterea reprezentarii, adica a contemplatiei, prin detasare suprema.$a in basme, personajul exceptional pare a fi lipsit de noroc. &ntiteza dintre lumea profana si cea a Luceafarului rezulta din conjunctia Hci, care situeaza in opozitie aceste doua realitati.
(5;

Altimul vers relationeaza motivul Hnemuririi cu acela al Hrecelui. +in punct de vedere semiotic, recele simbolizeaza tema mortii, insa in planul de profunzime al textului, exprima eternitatea. *minescu va crea, chiar la nivelul discursului, ideea unei detasari supreme, ca in H,lossG. Recele devine astfel si un simbol al gandirii. *minescu este unul dintre cei mai dificili poeti romKni. $reatia sa demonstreaza, in primul rand, apartenenta la romantism, insa, treptat, poetul devine dominat de propriul limbaj. Roland -arthes constata cG H#criitura este purtatoare de sens, adica te poarta catre sensuri nebanuite. 4ara a constientiza, *minescu se indeparteaza de romantism, anticipand poezia moderna, creata indeosebi in perioada interbelica. Lirica erotic; e)ine*cian; ,aralela intre # ,oe(ii % Aniversului erotic eminescian Mi sunt recunoscute Mn linii mari trei etape, corespunzGtoare celor trei, Li ele Mn linii mari, etape ale creaIiei. !ubirea, temG predilectG a poeziei romantice, la *minescu apare de regulG conjugatG cu tema naturii, Li ea cultivatG de romantism. $Knd apar conjugate, natura poate fi spaIiu sacralizat de prezenIa iubirii, aspirKnd printr"o miLcare ascendentG Mnspre Mnalt Mntr"o poezie ca =ara pe deal, poate fi oglindG a cosmosului ca Mn :a mijloc de codru des, ori poate fi cadru idilic, pastelat, de desfGLurare a scenariului erotic, spre exemplu Mn :acul ori Mn 3loare albastr% +acG nu e o topografie miticFU, un succedaneu al divinitGIii, atunci devine, asemeni iubirii, univers compensativ. 2atura Li iubirea propun un sistem de relaIii care salveazG individul din cotidian
(5(

Primei etape a creaIiei, corespunzGtoare tinereIii poetului, respectiv universului liric paradisiac, platonicianFV, Mi corespunde, Mn planul liricii erotice, maginea angelicG a femeii. !maginea angelicG a femeii se MntrepGtrunde uneori cu o imagine demonicG, aceasta din urmG fiind MnsG mereu doar un pretext de evidenIiere prin contrast a adevGratului chip, cel angelic. !ubita este vGzutG, Mn prima etapG, Mn ipostazG de Mnger, Mntrupare a gKndirii divine sau chiar prezenIG divinG, ea face parte din ordinea cosmicG, din universul armonios platonician. &ngelicul se asociazG imobilismului statuar ori iconic, din punct de vedere fizic dominantG fiind paloarea feIei, a pielii Mn general, paloare marmoreanG, dublatG de rGcealG, de luminiscenIa aurie a pGrului Li de strGlucirea ochilor de un albastru sideral, de gestica pGrelnicG, ondulatorie, inconsistentG. 4Gptura femininG pare mai curKnd o umbrG care pluteLte, care alunecG prin spaIii fGrG sG le populeze cu viaIG. Pentru a anticipa, ceva din aceastG imagine femininG va fi redescoperit Li Mn ultima etapG a lirismului eminescian, Mntr"o poezie ca At/t de fraged% !n +nger !i demon, tema iubirii se actualizeazG prin motivul paralelismului uman% o copil ( divin ca un nger, a masculinului demonic 0ufundat n ntuneric, l/ng(o cruce mrmurita4 Li femininului angelic Ea un nger ce se roag ( El un demon ce isea)BEa o inim de aur (El un suflet apostat2El n umbra lui fatal st(ndrtnic r)imatB:a picioarele Madonei trist, sf/nta, Ea eg'ea)% +atele sociale vin sG completeze complementaritatea mai sus enunIatG% Ea. ( Oftic e de rege blond(n diadem de steleB&rece(n lume fericit, nger, rege si femeie (+E+ 9 rscoal n popoare a distrugerii sc/nteieBCi in inimi pustiite seamn g/ndiri rebele%%% &ici angelicul funcIioneazG ca intermediar Mntre transcendent Li
(55

imanent. $el care a vrut sG rGscoale lumea Mmpotriva destinului implacabil este salvat prin iubire% Am urmat pm/ntul ista, remea mea, iaa, poporulB0u g/ndirile(mi rebele contra cerului desc'is<BEl n(a rut ca s condamne pe demon ci a trimisB@e un nger s m(mpace si(mpcarea(i%%% e amorul% Poezia #e $entreazG pe ambivalenIa Mnger " demon. #alvarea readuce natura divinG iniIialG pe care demonul o pierduse Mn revolta lui. +acG angelicul fGpturii feminine trimite aici Mnspre erotismul diafanizat, inefabil, al primei perioade, imaginea demonului revoltat este desprinsG mai cu seamG din a doua perioadG de creaIie. *l este echivalentul daimonului"geniu,=; avKnd semnificaIii pozitive, du' po)iti al creaiei, al producti itii, al fapteiW6% $oincidenIa angelic"demonic transpare Li din Venere !i madon, un text Mn care motivul feminitGIii este folosit antitetic. !n dimensiunea universului ficIiune :ume ce g/ndea n basme !i orbea n poe)ii femeia este idealul frumuseIii trupeLti K1ra molatic ca g/ndirea unui mprat poetB&u ai fost di ini)area frumuseii de femeieBA femeii ce si ast)i tot frumoas o re d4 dar Li al spiritualitGIi profunde H0ci femeia(i prototipul ngerilor din senin4% 3ransferatG Mn regimul realitGIi cotidiene, femeia devine modelul lumii degradate% &e(am )ut, femeie stearp, fr suflet, frfocf%%% PBAm )ut faa ta pal de o bolna beieB1u)a ta n ineit de(al corupiei muscat% Revenirea la modelul iniIial este posibilG prin cuvKnt " Li aici poetul devine demiurg, el asemenea lui +umnezeu recreeazG femeia% Ci(am ) /rlit asupr(i, crudo, lul alb
(57

de poe)ie,BCi paloarei tale ra)a inocenei eu i(am dat%BXi(am dat palidele ra)e ce(nconjoar cu magieB3runtea ngerului geniu, ngerului(ideal2$in demon fcui o s/nt, dintr(un c'icot simfonie,B$in oc'irile(ti murdare oc'iu(aurorei matinal% #uprapunerea contrariilor, contaminarea lor pKnG la confuzie din demon fcui o sf/nt este specificG acestei perioade, fiind prezentG, spre exemplu, Li Mn nger de pa)% #uprapunerea este MnsG infirmatG Mn final, chipul demonic al copilei fiind Mn fapt redimensionat prin iubire, Mn maniera deja cunoscut angelicG. 3ot din prima perioadG de creaIie dateazG Li poezia =ara pe deal, inclusG iniIial Mn poemul mai amplu Eco, Mn care chipul iubitei nu mai este prezent, iubirea MnsGLi fiind aici doar o modalitate de potenIare a sentimentului de integrare, prin naturG, Mn marele suflet al universului, avKnd valoare de principiu primordialW6% +upG cum observG !oana *m. Petrescu, structura de profunzime a textului este una miticG, MntrucKt la *minescu Mnserarea are valoare de timp sacru, al perpetuei reeditGri a genezei. #ugestiile acvatice susIin aceastG interpretare, ele ascunzKndu"se Mn spatele imaginii norilor care curg Li a fKntKnii a cGrei cumpGnG scKrIKitoare creeazG un efect de melancolie Li de mister. La baza structurii interioare a Mntregului text se aflG miLcarea ascendentG a elementelor cadrului terestru. +acG satul se aflG situat undeva jos, Mn vale, tendinIa de ascensiune este sugeratG de fumul care se ridicG Mnspre Mnalt, de streLinile caselor care se ridicG Mnspre elementul cosmic, luna, de vKntul care tulburG nemiLcarea cumpenei, ea MnsGLi amintind, Mn varianta de construcIie arhaicG pe care o putem bGnui Mn text, ideea de MnGlIare Mnspre cer. Luna, element cosmic prin care se MnnobileazG peisajul se asociazG cu elementele terestre, cu
(58

streLinele vechi ce denotG permanenIG, stabilitate, cu cumpGna fKntKnii Li cu cKntecul fluierelor, al cGror glas accentueazG atmosfera de visare pe care o comunicG poemul. MntKlnirea se realizeazG pe cGrGrile deschise de nori, prin MnGlIarea planului terestru cGtre cel cosmic. #ubstanIa liricG a textului constG Mn primul rKnd Mn puterea sugestivG a imaginilor descriptive. &tmosfera de visare melancolico"paradisiacG pe care o creeazG versurile este efectul pe care Ml produce sentimentul erotic Mn acest cadru sacralizat, ceea ce se remarcG fiind Mn primul rKnd o stare sufleteascG. 3onalitatea generalG este susIinutG Li de structura prozodicG. .ersurile largi, de (5 silabe, au o schemG neobiLnuitG de ritmuri% un coriamb, =a(ra pe deal, doi dactili bu( ciu(mulBsu(n cu, Li un troheu, ja(le, alGturarea lor creKnd o senzaIie de solemnitate lipsitG MnsG de sugestii Mntunecate, cGci dactilii Li troheul atenueazG tendinIa coriambului spre sobrietate. An rol important au Li rimele, re feminine fiind, conferG textului o cGldurG aparte. Pentru a doua etapG a creaIiei lirice eminesciene, marcatG Mn linii mari de criza conLtiinIei MnstrGinate, de pierderea sentimentului consubstanialitii fiin(uni ersW8, iubirea devine o modalitate compensativG de salvare, de recuperare a paradisului pierdut. $orespunzGtoare creaIiei de maturitate, iubirea pierde acum inefabilul Li diafanitatea specifice primei perioade, cKLtigKnd Mn materialitate, Mn tangibilitate. -Grbatul descoperG jocul iubirii senzuale, dulceaIa provocatoare a acesteia. $hiar atunci cKnd rGmKne Mn zona aspiraIiei, idila stG sub semnul tangibilului, al senzualuluiRR Lirica eroticG a celei de"a doua etape se sMMueazG sub semnul tangibilului, al senzualitGIii, iubita devine o prezenIG ori o posibilG prezenIG, chiar Li atunci cKnd rGmKne suspendatG ca proiecIie a visului bGrbatului. Poemele, scrise Mntr"o notG idilicG, propun un adevGrat ritual
(5=

erotic, desfGLurat conform unui scenariu dat care presupune chemarea, apropierea, jocurile erotice respectiv despGrIirea !n 3loare albastr, ipostaza masculinG a euluiZ situatG sub semnul aspiraIiilor Kealiste specifice geniului, este pusG faIG Mn faIG cu ipostaza femininG, care propune descoperirea fericirii Mn bucuriile simple Li prezente ale vieIii. $adrul Mn care invitG vocea iubitei printr"o interjecIie imperativG, Jai, este unul feeric, propice Mmplinirii idilei erotice. Prima imagine este descriptivG Li surprinde trGsGturile unui spaIiu paradisiac specific romantic Mn care natura ocroteLte cuplul de MndrGgostiIi HJai n codrul cu erdea2And(i) oare pl/ng n ale2=tnca st s se pr aleB+n prpastia mrea%BB?Acolo(n oc'i de pdure%B:/ng trestia cea linBCi sub bolta cea seninBVom !edea n foi de mure4% A)intin- -e sGlbGticia Mnceputurilor, cadrul imaginat are ca elemente centrale codrul, izvoarele, personificate pentru a se asigura efectul muzical prin care este sugeratG melancolia /plKnsul acestora pare a fi MnsGLi muzica degradatG a sferelor0 Li bolta cea seninG care se oglindeLte Mn oc'iul unui lac, centrul acestui spaIiu. LegGtura dintre terestru Li celest este astfel asiguratG. $adrul este Mn aLa fel imaginat MncKt, asemeni celui din =ara pe deal, sG intre Mn consonanIG cu sentimentul erotic, acesta din urmG potenIKnd Li fiind potenIat de sacralitatea spaIiului Li a timpului auroral. +upG acest prim moment al chemGrii este sugerat momentul MntKlnirii, moment Mn care prim"planul aparIine insinuGrilor verbale care vor facilita apropierea fizicG ulterioarG. #e observG desfGLurarea unui ritual Mn care protagoniLtii MLi asumG fiecare rolul specific% elementul masculin emite promisiuni false, iar cel feminin MLi desfGLoarG cochetGria. #cenariul se dezvoltG acum datoritG atingerilor prefGcut accidentale mi(oi desface%%% care au rol provocator,
(5?

versurile urmGtoare surprinzKnd momentele sGrutGrilor Li al Mntoarcerii cuplului Mn JcivilizaIieJ. +acG Mn 3loare albastr iubita este principiul activ, cum am vGzut, materializa "Mn chipurile senzualitGIii feminine, Mn :acul iubita rGmKne doar o prezenIG doritG. #cenariul este acum propus de cGtre elementul masculin. &cesta apare Mntr"o primG ipostazG situat Mn spaIiu, prin verbul la indicativ prezent eu trec, inducKnd ideea certitudinii. & doua ipostazG situeazG eul masculin sub semnul incertitudinii unor atitudini, prin repetarea adverbului parcG% parc( ascult !i parc(a!tept% $ertitudinea situGrii spaIiale este dublatG de relativizarea celor douG atitudini, care trimit delicat Mnspre ea, pKnditG sG aparG. Prin succesiunea ulterioarG de verbe, eul este pus Mn relaIie cu fiinIa iubitG. RelaIia este MnsG doar ipoteticG, pusG sub semnul&rfbLibilului, rGmas mereu suspendat, prin folosirea modului conjunctiv al verbelcMan ultima ipostazG elementul masculin este surprins din nou singur. An verb la indicativ prezent indicG din nou certitudinea, dar nu ine, pentru ca prin urmGtoarele douG verbe, care indicG tot certitudini, sG fie numite direct stGrile eului dupG eLuarea aLteptGrii, suspin !i sufr% Persoana iubitG rGmKne mereu o prezenIG imaginarG, o proiecIie a visului eului, care se refuzG MnfGptuirii. $adrul natural e configurat conform tipicului eminescian. $a Li Mn La mijloc de codru, l spaIiul securizant Mn care are loc idila este circular Li concentric% codruLvluminiLul, trestia b care MnconjoarG lacul, acesta MnsuLi centrKndu"se, reflectKnd Mn adKnc Mnaltul <cZ Q &<Z!A&&, 58c

(5@

#pecific romanticG, idila se realizeazG prin reflectarea sentimentului Mntr"un cadru nocturn care prilejuieLte proiecIia visului Mntr"o zonG a realitGIii posibile. !dila eroticG propriu"zisG rGmKne practic uitatG Mn zona reveriei, neMmplinirea ei trezind sentimente de melancolieZj +in perspectiva unei ultime etape, erotica eminescianG ar presupune o triplG atitudine, una romanIioasG, melancolicG Li nostalgicG relativ la iubirea purG pierdutG, a primei etape, o a doua satiricG, misoginG, cu accente filozofice, a bGrbatului resemnat, care a renunIat sG mai creadG Mn iubire Li o a treia luminoasG, a farmecului iubirii regGsite=8. Altimei etape a lirismului eminescian Mi corespunde, Mn bunG mGsurG, o atitudine misoginG, de negare a elementului feminin, vGzut ca sursG de suferinIG Li de eLec. +e aici refuzul de a mai crede Mn iubire, abandonarea acesteia Mn favoarea reflecIiei filozofice Li satirice dublate de resemnare. !maginea reala a femeii Mn =crisoarea V este circumscrisG dezastrului sufletesc% la ntreab(o bunoarBCi(o s(i spuie de panglic de olane !i de modeB@e c/nd inima ta bate pe ritmul sf/nt al unei ode%%% Modelul ei este +alila " femeia trGdGtoare. $oborKtG de pe piedestal, femeia devine acum o imagine negativG, nu doar incapabilG sG ofere momente fericite, ci Mn primul rKnd o actriIG care joacG, mimKnd iubirea. Mngerul din prima etapG devine acum muiere, ipostazG degradatG a femeii"fecioarG, umbrG doar a gKndirii divine, faIG de prima etapG Mn care apGrea ca Mntrupare a acesteia% Mgulite toate suntB$e(afi umbra frumuseii cei eterne pe pm/nt% 4emeia din visul bGrbatului este MnsG Mngerul naiv, Mngerul care inspirG demonul% Ea nici poate s(neleag c nu tu o rei%%% c(n tineBE un demon ce(nsetea) dup dulcile(i
(5B

lumine,B0(acel demon pl/nge, r/de, neputnd s(aud plnsu(!i20 o rea spre(a se(nelege in sf/r!it pe sine nsu!iB0 se )bate ca un sculptor fr brae !i c gemeB0a un maistru ce( asur)e!te +n momentele supreme,B@n(a nu ? ajunge(n culmea dulcii mu)ice de sfere,B0e(o aude cum se na!te din rotire si cdere%BEa nu !tie c(acel demon l rea s aib de modelBMarmura(i din oc'ii negrii%%% P% &ici demonul este partea demiurgicG a poetului " la fel ca Mn Venere !i Madon< iubind, tKnGrul redimensioneazG Mntreaga d creaIie Li o face contemporanG cu universul perfect, cu mu)ica sferelor, iubind, tKnGrul coboarG Mn sine, se redimensioneazG ca fiinIG esenIialG% =(ar pricepe pe el nsu!i acel demon%%% s(ar rena!teBMistuit de focul propriu, el atunci s(ar recunoa!te% !ubirea ar Mnsemna salvarea, Mn mGsura Mn care lumea conturatG ar umple a ta ad/ncime cu luceferi lumino!i% Mn acest context demonul tKnGrului se angelizeazG prin iubire. 3ot ultimei etape Mi aparIin MnsG Li texte din care se degajG nostalgia, regretul dupG farmecul pierdut al iubirii de odinioarG, sau poeme Mn care acest farmec pare a fi regGsit. Mn At/t de fraged iubirea pare a deveni din nou salvare, univers compensativ. 3extul se concentreazG pe ideea angelicului asociat motivului floral Li motivului plutirii. 3loarea se MnfGIiLeazG adesea ca o figurG arhetip a sufletului, ca un centru spiritual% at/t de fraged te(asemeniB0u floarea alb de cire!% .ersurile sugereazG spiritualizarea maximG a iubirii. !n acest context, sentimentul faIG de ea este asemGnGtor sentimentului religios, de aceea ea rGmKne Mn zona visului. MntKlnirea echivaleazG cu MntKlnirea nemediatG a zonei transcendentului, idee susIinutG de motivul plutirii% Ci de la cre!tet p/n n poaleB@lute!ti ca isul de u!or% !ubirea este un sentiment pur, necontaminat de raIiune. &ngelicul este asociat
(5:

nocturnului care potenIeazG ficIiunea Li rupe de realitate% 0/t poi cu a farmecului noapteB=( ntuneci oc'ii mei pe eci% $hipul acesta rGmKne Mn ordinea visului. +istanIa este de la mireasa bl/nd din po e!ti YImireasa sufletului meu adicG de la o idealitate simbolicG la identitate privatG, care conferG o dimensiune angelicG eului liric. MnsG dimensiunea angelicG este asociatG #uferinIei% =p!i( oi isul de luminB&in)ndu(mi m/na dreapt n de!ert% #e poate observa, Mn consecinIG, cG lirismul erotic eminescian cunoaLte succesive transformGri, imaginea femeii suferG modificGri profunde, condiIionate de modul Mn care poetul MnsuLi se raporteazG la iubire, ca modalizator al raporturilor cu sine MnsuLi dar Li cu lumea< 3otuLi, aceste etape au mai curKnd o valoare HdidacticGJ, ele slujesc MnIelegerii operei eminesciene, avKnd MnsG Li dezavantajul simplificGrii, mai cu seamG cG unele texte nu permit Mncadrarea Mn aceastG tipologie.

E,oca )arilor cla*ici K'ni)ea *i ACon&orbiri literareA *poca marilor clasici%deceniile sapte ,opt si noua ale secolului al 'i'"lea ,cand operele lui *minescu apar

(7;

,$aragiale,$reanga,#lavici,MacedonsDi,critica lui Maiorescu si ,herea,revistele literare J$onvorbiri literare JsiJ$ontemporanulJ. Repere ale momentului istoric% "+eceniile epocii marilor clasici urmeaza dupa Anirea Principatelor /(B=:0)&!.!.$uza a realizat%"unificarea institutiilor din cele doua tari) secularizarea avrerilor manastiresti) s"a votat o noua lege rurala) "!n (B@B Romania devine tara libera si suverana in urma castigarii Razboiului de !ndependenta) "!n (BB(,tara devine regat )la tronul tarii este $arol de 1ohenzolern) "dezvoltarea capitalista a tari%comertul,bancile/(BB; ia fiinta -anca 2ationala0,orasele,porturile de la +unare si de la mare ,se intretin relatii cu celelalte natiuni) "Romania detine acum un rol de seama in lume)sporeste sentimentul de mandrie nationala)se dezvolta arta,cultura si literatura) Junimea si "Convorbiri literare" "(B?7,(a lasi,ia fiinta societatea K'ni)ea din initiativa a cinci tineri intorsi de la studii din strainatate%Petre $arp..asile Pogor,3heodor Rosetti,<acob 2egruzzi si 3itu Maiorescu/3udor .ianu AI*toria literat'rii ro)ane )o-erneA% "Pana in (B@;, AK'ni)ea"a fost o grupare cu scopuri literar"culturare, nu s a amestecat in politica ,proclamand separarea artei si culturii de politica )dupa (B@;,grupul J<unimeaJdevine aripa de stanga a partidului conservator)
(7(

"in (B?@/( martie0apare revista ACon&orbiri literareA0cea mai importanta ravista din ultimele decenii ale veacului trecut) apare pana in (:88) a fost condusa de <acob 2egruzzi secretarul <unimiijn (BB= se muta la -ucuresti si ia cu sine revista) in(B:7 incredinteaza directia unui grup format din fosti studenti a lui Maiorescu )din (::;,revista isi pierde profilul literar .devenind o revista de stiinta) "in revista, publica toti scriitori de renume ai epocii% *minescu,$reanga,&lecsandri, Maiorescu,$aragiale,#lavici,$osbuc, $onta.'enopol. &ctivitatea junimistilor a constat in% 1) $onferinte politice-Aprelectiuni populareA pe teme literare, lingvistice,i storice, filosofice, psihologice etc.aveau o tinuta academica) 2) "lecturi de opere cunoscute,de traduceri sau de productii originale ,urmate de discutii) 3) 3i preocupa problemele limbii si ortografiei) combatand tendinta latinizanta) lupta pentru unificarea limbii romane literare) 3itu Maiorescu scoate brosura @es pre scrierea limbii romane"H(B??0in care se declara adeptul% "ortografiei fonetice/scrierea trebuie sa reflecte schimbarea produsa in evolutia sunetelor limbii romane 0) "respinge alfabetul chirilic) "recomanda folosirea literelor latine corespunzatoare sunetelor limbii romane ) "polemizeaza cu etimologismulR !n (BB( .in"ABeoBoLBsBneJcombate calcul linvistic/traducerea literala a expresiilor ideomatice0)sustine imbogatirea vocabularului cu neologisme romanice ,mai usor adaptabile
(75

fonetic.&cademia romana aproba .pentru intreaga tara,directivele ortografice preconizate de 3itu Maiorescu . Concl'(ie%K'ni)ea a con*tit'it 'n'l -intre cei )ai i),ortantL 3actori -e )ani3e*tare a li)bii ro)ane literare )o-erne. 4) lsi propun sa alcatuiasca un fel de antologie cu cele mai valoroase poezii romanesti cunoscute,de la poetii .acaresti la .asile &lecsandri.$itind textele vechi ,si"au exersat spiritul critic si gustul iiterar.#i, deoarece alcatuirea antologiei ridica greutati /gusturile junimistilor erau impartite,0, Maiorescu scrie primul sau mare studiu%J; cerecetare critica a*',ra ,oe(iei ro)ane -e ia !7MTB0in care explica in ce consta deosebirea dintre poeziile bune si cele rele. 5) <unimea abordeaza si probleme filosofice,de drept,sociale,polemizand cu tezele unora dintre contemporani)ei pun in discutie toate aspectele culturare ale vremii si le critica uneori foarte sever.+in aceste polemici se naste un fel de program al <unimii,constand in combaterea Adirectiei de a)fBdin cultura romana si afirmarea 'rQeNAdirectii noi",adica a unor schimbari profunde in toate planurile culturii. 6) $onducatorul societatii K'ni)ea a fost 3itu Maiorescu ,un Aspiritus rector"al ei. 7) ln anuMB@8,3itu Maiorescu se muta la -ucuresti .sedintele societatii se tin fie la lasi /in casa lui <acob 2egruzzi0,fie la -ucuresti/in una din casele in care a locuit 3itu Maiorescu 0)in (BB=,societatea inasasi se muta in capitala.

(77

Pincipala activitate era lectura unor opere originale,ca intr"un fel de cenaclu in care au citit% &lecsandri -Dantana Bian-'(iei .e*,ot Vo-aA si J O&i-i' A0 $aragiale% AO noa,te 3'rt'noa*aA0 *minescu AL'cea3ar'lA0 MacedonsDi%J Noa,tea -e -ece)&rieA0 lon$reanga AA)intiri -in co,ilarieA. 9) &tmosfera cenaclului junimist a fost evocata de <acob 2egruzzi.de ,h.Panu s.a.l. 4ondatorii instaurasera un spirit de discutie si de critica deschisa. $ei care citeau erau incurajati. &u circulat porecle amuzante ,cei care nu vorbeau niciodata au fost poreclitiAcaracudaAO glumele nereusite erau pedepsite cu exclamatia "fau&, .asile Pogor proclama deviza%Janecdota primea)a"% b<unimea este cea mai importanta societate culturala din istotia literaturi romaneb b& creat un anumit mod de a intelege cultura ,numit <unimismb
8)

(78