Brganul, de Vasile Alecsandri

Pe cea cmpie lung a crei trist zare Sub cer, n fund, departe, misterios dispare, Nici cas, nici pdure, nici ru rcoritor, Nimic nu-nveselete pe bietul cltor. Pustietatea goal sub aria de soare n patru pri a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohort, cu negrul ei pmnt, Cu-a sale mari vrtejuri de colb ce zboar-n vnt De mii de ani n snu-i dormind, zace ascuns Singurtatea mut, steril, neptruns, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor i iarna se deteapt sub criv n fior. Acolo floarea nate i moare-n primavar, Acolo piere umbra n zilele de var, i toamna-i fr road, -a iernii vijelii Cutrier cu zgomot pustiele cmpii. Pe cea savan-ntins i cu slbatic nume, Lung ocean de iarb necunoscut n lume, O cumpn se-nal aproape de un pu, i-n orizon se-ndoaie ca gtul unui stru. Un car cu bivoli negri a stat lng fntn. Vro doi romni n soare -o sprinten romn ncungiur ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, i mai departe un cne roade-un os. Pe car un copilandru privete-n departare... Zadarnic ochii-i zboar din zare-n alt zare! Nici cas, nici pdure, nici ru rcoritor, Nimic nu se arat pe cmpul de mohor! Din vreme-n vreme numai, lungi iruri de cocoare Sub bolta albstrie zbor tainic cltoare, i vulturi mari, prdalnici, cu gheare narmai, S-adun, lsnd puii pe vrfuri de Carpai. Ah! dulce, glorioas i mult strlucitoare Va fi ziua de via, cnd, pe sub mndrul soare, Trecnd n rpegiune, un zmeu cu-aripi de foc Goni-va trista moarte ce zace-n acest loc! Mult vesel va fi cmpul cnd vecinica-i tcere Va disprea deodat la glasul de-nviere Ce scoate zmeul falnic din gura lui de fer, Vestind noua rpire a focului din cer!

Pastelurile lui V. Alecsandri , gandite si scrise dupa retragerea la mosia sa de la Mircesti , dupa 1860 , reflecta starea de spirit a omului dincolo de amiaza vietii . Pastelul este o descriere literara in versuri in care se prezinta un aspect din natura si sentimentele poetului vis--vis de acesta . Reprezinta un tip de tablou . Poezia Baraganul are ca tema descrierea intinderii nesfarsitei stepe , aproape salbatice . Pentru poet Baraganul este o savana ntinsa si cu salbatic nume . Alecsandri evoca o pustietate goala sub arsita de soare , unde Nici casa , nici padure , nici rau racoritor / Nimic nu nveseleste pe bietul calator. Singuratatea muta zace in imensul Baragan , sub focul verii , adormita de corul greierilor . Ea nu se trezeste decat iarna , la suflarea crivatului . Epitetele folosite de poet desavarsesc un tablou dezolant : iarba este mohorata , pamantul este negru , pustietatea goala , zarea trista , bivolii negri , toamna fara roada . Pe fundalul acestui lung ocean de iarb necunoscut n lume se zareste la orizont cumpana unei fantani singuratice , indoita ca gatul unui strut , completand astfel tabloul. Sunt incluse in acest tablou si vreo doi romani si-o sprintena romanca , apoi un copilandru parca pentru a mai umaniza putin sumbrul peisaj . Finalul poeziei este oarecum mai prozaic , Iubitor de civilizatie si de innoiri , poetul vede Baraganul traversat de zmeul cu aripi de foc , falnic , cu gura lui de fier care nu este altceva decat trenul . Poezia este structurata in 10 catrene . Dimensiunile spatiale ale tabloului sunt sugerate prin imagini vizuale care se desfasoara de jos in sus , de la campie la cer , de la car la zare . Personificarea singuratatii prin epitetele muta , sterila si nepatrunsa arata sentimentele de tristete ale poetului , care reies si din folosirea nerbului a inveseli la forma negativa . Adanca amaraciune a acestuia este exprimata si prin epitetele mohorata si negru . Succesiune anotimpurilor din strofa a 4 a releva regretful autorului fata de scurgerea ireversibila a timpului . Sufletul poetului pare pustiu , sentiment redat de repetitia versului Nici casa , nici padure , nici rau racoritor in prima si a saptea strofa si nimic nu pare sa-I mai aline durerea . Urca apoi in planul ceresc la siruri de cucoare , la bolta albastrie , insa si aici apare un aspect al suferintei poetului prin evocarea vulturilor mari , pradalnici . Suparat , poetul asteapta ziua de viata , dulce , glorioasa si mult stralucitoare care sa alunge tristetea si singuratatea si sa aduca veselia care va descreti fruntile . Astfel se va arata Victoria vietii si a noului aspupra neantului si a vechiului . Rima este imprecheata , terminata in silaba neaccentuata . Titlul poeziei este substantivul propriu Baraganul , care arata practic si tema poeziei , respectiv descrierea unei zone a tarii . Maiestria de pictor a lui Alecsandri se dovedeste si in acest tablou , impletind fin imaginea naturii cu sentimentele sale . Darul sau de a alege cuvintele se face inca o data simtit prin folosirea figurilor de stil , a verbelor , in mare parte , la prezent , a personificarii si a imaginilor vizuale de o finite aparte . Toate acestea ne arata ca poezia Baraganul este un pastel .