Sunteți pe pagina 1din 7

Rituri de construcie

Luca Anda An III, gr B

Arhetipurile pot fi considerate stereotipuri arhaice, adica imagini stereotipice general umane, care n modelul Jung sunt transmise ereditar. Dupa DEX, arhetipul reprezinta un model sau tip initial dupa care se calauzeste cineva (special) manuscris original al unei opere. n filozofia lui Platon arhetipul este un concept care desemneaza modelul prim originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate care prezentari imperfecte si copii ale sale, fiecare din modulii ancestrali universali ai intuitiei si ai intelectului. n al patrulea nteles din DEX termenul arhetip reprezinta modelul initial dupa care se executa o lucrare, mai ales manuscris original dupa care se fac copii, iar n al cincilea nteles termenul arhetip desemneaza calitatea de originalitate. Lumile au fost create prin sacrificarea unui Antropocosmos, a unui Mare Om primordial. Actul sacrificial a contribuit la nsufletirea lumilor. n traditia indiana, omul e facut direct din corpul lui Purusha, concomitent cu facerea Lumilor, n traditia mesopotamiana, dupa anumite versiuni omul e facut din tarna si din sngele unui zeu, Kingu, sacrificat de Marduk, iar Mitologia nordica povesteste cum gigantul primordial Ymir a fost sacrificat de cei trei frati, Odhin, Vili si Ve ca sa faca lumile. Termenul ritual confera imaginea unei istorii a consensului. Etimologic provine de la rta, stravechi cuvnt indo-european, care se referea la ordinea universului, astfel spus, la echilibrul dintre lumea divina si cea umana. Cuvntul latin ritus desemna ordinea actelor de preamarire a zeilor, apoi sistemul de obligatii ale credinciosilor. Ritualul de construcie este o consecin teoretic a unui mit cosmogonic si a unei intregi metafizici arhaice, care susine c nimic nu poate dura dac nu are suflet sau nu este insufleit. Poate c cea mai semnificativ deosebire dintre omul modern i omul arhaic const n aceasta: pentru omul arhaic, un lucru sau un act nu are semnificaie dect n msura n care particip la un prototip sau n msura n care repet un act primordial (bunoar, Creaia). Astfel omul culturilor tradiionale poart, aprope de trup pentru a isi sporii propria realitate in timpul vieii si pentru a-i aigura a soarta fericit posrtmortem, bijuterii, buci de aur sau jad. Fiecare produs folcloric poart in sine universul mental care i-a dat natere, o mic paralele ar putea fii un ciob de oglinda pstreaz aceeasi lume care se regsete si in intregul din care a fost desprins. Balada folclorica are in constituia sa multe documente in legtur cu riturile de construcie, cu jertfa zidirii, legende si ritualuri cosmogonice. Astfel ritualul construciei a creeat un numr mare de legende despre cldirii care au fost construite cu jertf uman, oamenii ingropi de vii la temeliile unui palat, pod sau cetate. ntre acestea se formeaz o relaie direct si o anumit secven in apariia acestora : ritual de construcie - legenda victimelor jertfite balad.

Antichitatea cunostea sacrificiile la constructii. ntemeierea oraselor pe victime

omenesti ngropate de vii s-a realizat n Fenicia, Canaan, Palestina, Roma, Antiohia, Egipt, India moderna. La noi si n alte traditii s-a pastrat motivul jertirii celui care zideste, mesterul moare ndata ce termina lucrarea. Variantele grecesti ale acestui mit au n comun o serie de elemente exterioare dramei (pasarea care ntelege gresit mesajul mesterului catre sotie, pacaleala cu inelul cazut in temelii ); ca cele bulgaresti pun accentul pe trasaturile realiste ale sotiei (rezistenta, bocete, blesteme); cele srbesti scot n evidentasentimentul de rusine al sotiei (ce vor zice oamenii daca ar vedea pe batrna soacra,ducnd merindele n cetate) si iubirea mamei pentru copii, iar cele maghiare sunt schematice si realiste (lipsa elementului irational- zna, duh, vis; absenta dramei mesterului; plnsul copilului). Fata de toate variantele est-europene balada romneasca este net superioara. Ea debuteaza printr- un ritual: cautarea locului pe care se va ridica manastirea n timp ce toate celelalte versiuni ncep cu un act omenesc zadarnicit (darmarea zidurilor). n balada romneasca mesterul se afla si ramne tot timpul n centrul actiunii n timp ce n admirabila varianta srbeasca si bulgara accentul cade pe sotie si pe iubirea materna. Manole nsa, polarizeaza asupra- i ntreaga drama fara ca, totusi, rolul sotiei sa-si piarda intensitatea si autenticitatea. Putem sa-l comparam pe Dionis a lui Mihai Eminescu cu Manole tocmai prin prisma dorintei de a tinde catre absolut, catre un tot ce nu poate fi definit n cuvinte sau n fapte, a vrut sa devina el nsusi Dumnezeu. nsa, si ei, ca marii artisti unici si geniali ca Mozart, Ludwig van Beethoven, Stefan Luchian, Van Gogh, au fost pedepsiti de catre destin datorita cutezantei lor de a atinge perfectiunea. n balada Meterul Manole putem remarca multe din riturile de construcie utilizate acestea fiind mprite in mai multe categorii: ritualuri de construcie, rolul copilului, alegerea locului etc. Moartea celui dinti Teama de desvrire poate s fie o form a temerii de moarte. Pentru c noiunea de creaie este legat, in universul mental popular, de noiunea de jertf i de moarte. Omul nu poate crea nimic desvrit dect cu preul vieii.Astfel tradiia spune c cel care va intra primul intr-o cas nou construit sau va trece un pod nou va muri, iar dac acest lucru nu se intmpl se va abate asupra lui o serie de nenorociri. Cel dinti pe care il aduce soarta n acel loc este menit sa moar, jertfa creaiei nu era ntampltoare, n creaie divinitatea era cea sacrificat pe sine, iar in miturile omenirii se sacrifica fiina drag, o alt formul a jertfei de sine. Copilul si orfanul

Ritul de construcie ar fii in acest caz in directa legtur cu legendele populare, ritualul fiind cea dinti formul a unei conceptii coerente si generale asupra lumii. Temele acestor legende/ritualuri se pot clasifica in doua mari categorii: copilul, de obicei surdo-mut sau mai mic de un an vorbeste cand e dus la locul sacrificiului, dar inima mamei e de piatra copilul trebuie sa vina e bunavoie sa accepte de bunavoie jertfa sau sa fie pacalit in a o accepta, acesta fiind cumparat de la parinti in special de la mama

Spiritele copiilor erau considerate mai puternice si mai eficiente, de aceea li se incredinta paza noilor constructii. Totodata copilul e un simbol al inceputurilor, dar si al eternitatii astfel nu se oferea cladirii doar durata ci si perenitate. In lumea mitului este importanta investirea copilului cu atributele si destinul orfanului, a copilului primordial in absoluta si invulnerabila lui singuratate cosmica, in perfecta lui unicitate.Aparitia unui asemenea copil coincide cu creearea Cosmoslui, creearea unei lumi noi. Un exemplu des intalnit este in Orientul antic unde se obisnuia ca seful unui stat sau al unui oras sa isi jertfeasca propriul fiu de cate ori comunitatea trecea printr-o mare primejdie. Substitute si obiecte Cu timpul sacrificiul uman la constructii a fost inlocuit cu cel animal. Acest lucru marcheaza o etapa in evolutia mentala a omenirii prezentandu-se miscarea de translatie catre substituire. Astefl in fucnctie de regiune se substituie sacrificiu uman cu ingroparea de oase sau cranii omenesti ( India), se ingropa sub fiecare biserica de viu un cal ( Danemarca), se stropea cu sange o casa noua. Toate acestea converg catre aceeasi explicatie: constructia nu poate dura daca nu e insufletita, daca nu i se confera un suflet, fie de om sau de animal. Sacrificiul de constructie au ca scop insufletirea cladirii, astfel aceasta insufletire nu se face oricum ci se face in conformitate cu un model divin, repetandu-se actul initial al Creatiei. Alegerea locului si consacrarea "centrului" In riturile de constructie alegerea locului pe care se va ridica o constructie, cum ar fii biserica, casa sau chiar oras se face cu o deosebita grija.Locurile nu se aleg intamplator sau tinand cont de motive profanu cum ar fii frumusetea acestuia ci se tine cont de un canon geomantic sau magic.Vietati de tot felul au rolul de a asigura alegerea locului destinata unei anumite constructii.

Urmele vechilor cladiri sunt nefaste si respectivele locuri ar trebui ocolite.Daca o casa se ridica pe un teren unde a fost candva o alta constructie, oamenii mor.Aceste locuri au fost gresit alese sau nemultumitor sanctificate prin ritualuri astfel o reluare a constructiei nu este prielnica reprezentand un act de creatie a unor actiuni esuate. In unele regiuni la ceremonia de alegere a locului favorabil constructiei au luat parte astrologi care indicau de unde ar trebui inceputa constructia. Un exemplu ar fii in India unde astrologul arata ce punct din temelie se afla exact deasupra capului sarpelui care sustine lumea.Mesterul zidar isi facea un tarus din lemnui unui arbore khadira si cu o nuca de cocos bate tarusul in pamant exact in acel punct astfel ca es sa infinga si sa fixeze bine capul sarpelui.Se considera ca sarpele teluric se odihneste sub pamant, insa capul acestuia se afla exact in centrul pamantului. Constructia oricarei case implica strapungerea capului asadar presupune creearea rituala a centrului. Ritualul fixarii capului sarpelui se petrece atat intr-un spatiu mitic cat si intr-un timp mitic reprezentand repetarea gestului primordial al zeilor cand au stabilizat pamantul. Haosul de dinaintea creatiei "neimpartit, nedesteptat, dormind, cufundat in cel mai adanc somn, intins asa l-a intalnit Indra inainte de a-l fulgera, despicandu-l". Prin despicarea acestuia, a luat nastere lumea sau a putut renaste, caci apele s-au revarsat si au rodit pamantul. Acesta reprezinta punctul de temeliea a creatiei. Sarpele ramane un simbol care se opune oricarei forme de creatie. Mandala este considerata indispensabila in etapele preliminare ale constructiei.Mandala este un centru si prin meditatie asupra ei, neofitul izbuteste sa se smulga din oceanul vietii psihomentale si sa se fixeze in centrul realitatii. Mandala este considerata o imagine a lumii care prezinta simbolic toate principiile cosmologice cum ar fii centrul, cele patru puncte cardinale, cele trei elemente.Orice constructie sacra corespunde unei imago mundi care prezinta privita de la inaltime o mandala. Construirea unei mandala este repetarea iconografica a creatiei iar meditatia asupra ei reprezinta repetarea ritualului de creatie. Mitul cosmogonic, model arhetipal Pentru omul arhaic un lucru sau un act nu are semnificatie decat in masura in care participa la prototip sau in masura in care repeta un act primordial.Sacrificarea unei fiinte primordiale este cea mai importanta in miturile cosmogonice.Accentul cade pe actul sacrificial, lumiile au dobandit o existenta reala pentru ca au fost insufletite prin sacrificiu. Miturile cosmogonice si antropogonice cele mai des intalnite: cosmosul a fost facut de zeul suprem sau de zei prin sacrificarea unui Gigant sau unui Monstru

Cosmosul a luat fiinta pentru ca a fost nsufletit prin moartea rituala care a avut loc "in timpul acela" insufletirea reprezinta magia sacrificiului care face posibila prelungirea vietii in forme multiple de existenta in unele traditii omul e creat prin sacrificarea unui zeu sau autosacrificarea zeului suprem nimic viu nu poate dura daca nu i se confera "viata" si "suflet"prin sacrificarea altei vieti numai moartea rituala este creatoare

Insufletirea unui corp arhitectural Insufletirea unei cladiri prin jertfirea unei fiinte presupune trecerea sufletului acelei fiinte din corpul sau de carne in corpul de patra a cladirii.Astfel sufletul nu vine sa locuiasca in cladire ci se intrupeaza cu aceasta, astfel este importanta ca jertfa sa fie facuta printr-o moarte violenta ca aceasta sa isi continue viata intr-un nou corp, arhitectonic. Se considera ca acest tip de moarte este creatoare, adica sufletul celui jertfit va insufletii cladirea facand-o sa dureze. Acest lucru este posibil din cauza ca un om poate trai in mai multe forme, pe mai multe niveluri cosmice. Nu orice "mort"insufleteste recipientul in care se gaseste ci numai corpurile unor oameni exceptionali pot face asta, sfiinti sau eroi. Acest lucru se intampla din cauza ca oamenii sacrifica ceva si uneori pe cand sfantul si eroul se sacrifica pe ei insisi sin incontinuu. Sacralitatea locului se datoreaza prezentei ramasitelor eroului. Moartea violenta a eroului ii creeaza o conditie pe care muritorul de rand nu o poate dobandi.Creearea sau mai precis construirea unei sorti postmortem inseamna dobandirea unui "corp". Casa, corp, cosmos Fiinta umana, print-o moarte rituala, este proiectata intr-un alt nivel cosmic decat cel in care existase. Aceasta va dura incontestabil mai mult dobandind perenitate, insa uneori acest lucru se poate interpreta ca un blestem o 'oprire pe loc'in marele circuit cosmic care tinde la reintegrarea finala a omului in unitatea din care s-a desprins. Abandonandu-si trupul omenesc si dobandind un corp arhitectonic, acesta ramane in acelasi orizont spiritual al miturilor cosmogonice si metafizice pe care o implica aceasta. Corpul arhitectonic era unul dintre corpurile cele mai familiare orizontului spiritual arhaic, reprezentadn o reintegrare in Cosmos nu o oprire pe loc in circuitul cosmic. Concluzii Ritualurile de constructie se regasesc in zone vaste, insa au un accent predominant in zona Balcanica si in tarile romanesti, unde acestea au dat nastere legendelor.

Mesterii faceau case, creeau, repetau gestul arhetipal prin care divinitatea a dat nastere lumii.Orice moarte rituala este o moarte creatoare, consideranduse ca "nu mor, ci numai schimba locuinta".