Nr. 1. 1.

Definirea conceptului de cultur Cultura in genere se defineste ca fiind totalitatea valorilor spirituale creata de omenire in parcursul practicii sale social-istorice si care reprezinta progresele realizate in cunoasterea naturii, societatii si a definirii insasi a fiintei umane. In sfera ei, cultura include atitudinile, actele, operele limitate la domeniul spiritului si intelectului care deservesc satisfacerea memoriilor spirituale si intelectuale. In acest sens, dpdv istoric, culturii ii apartin operele de stiinta, filosofie, istorie, literatura, muzica, arhitectura, sculptura, pictura, arte decoratice, etc. Totodata ea include datinile si obiceiurile, credintele si practicile religioase asa cum au evoluat ele de-a lungul mileniilor. Fiecare cultura reprezinta expresia unei anumite societati, iar studierea atitudinilor si comportamentelor individului se face pe fundalul unei culturi specifice. Dpdv al propriei dinamici, cultura include in mod firesc urmatoarele elemente esentiale constitutive: a) Cunoasterea; cultura fiind un act de cunoastere, receptare si selectare a unui imens flux informational, cu un rezultat cognitiv al activitatii practice. Acest moment al culturii e deosebit de important intrucat nimeni nu se poate realiza ca personalitate fara a asimila un bogat si selectat volum de cunosctinte fara a cunoaste o anumita mostenire culturala. b) Valoarea semnifica raportarea rezultatelor cunoasteruii la nevoile, trebuintele si aspiratiile omului, aprecierea lor critica in functie de interesele social-umane c) Creatia este momentul de salt calitativ de la un fapt natural la unul cultural. Creatia este insasi principiul de geneza al valorii d) Comunicarea care inseamna generalizarea sociala si asimilarea critica a valorilor culturale, realizarea functiei sociale a culturii Dpdv al functionalitatii, cultura se clasifica:element cultural, complex cultural, tip de cultura, aria culturala, modelul cultural. Elementul cultural este unitatea de baza, cea mai simpla a unei culturi, el desemnand orice produs cultural care incorporeaza o valoare. Complexul cultural e alcatuit dintr-un ansamblu de elemente culturale, corelate functional si stilistic intre ele. El determina un anumit sistem cultural care genereaza un anumit tip de cultura. Tipurile de cultura se clasifica functie de anumite criterii: a) Criteriul temporal-istoric: cultura antica, medievala, renascentista, moderna, contemporana b) Criteriul spatial-geografic: zona de afirmare a unei culturi: greaca, egipteana, etc. c) Criteriul tipologic culturi primitive, arhaice, evoluate L. Blaga imparte cultura in cultura minora(copilaria unei culturi)si cultura majora(maturitatea ei). T. Vianu foloseste notiunile de cultura partiala si totala. Aria culturala desemneaza regiuni si zone etnoculturale in care se gasesc culturi inedite ca esenta si asemanatoare ca forma(aria culturii europene). Modelul cultural indeplineste o functie normativa fara de celelalte culturi pe care le influenteaza. In fiecare epoca istorica exista culturi si civilizatii reprezentative care le influenteaza pe celelalte. Finalitatea oricarui act de cultura o reprezinta creatia de valori, lumea valorilor fiind deosebit de bogata si complexa. Valorile reprezinta un raport intre un obiect(bun material, creatie spirituala, un principiu, o idee, un comportament) si un subiect care apreciaza obiectul respectiv. Obiectul devine obiect al valorizarii in virtutea calitatilor pe care le are, iar subiectul apreciaza aceste calitati, in masura in care ele satisfac anumite trebuinte de ordin material sau spiritual. Valorile se pot calsifica dupa natura obiectului in: Valori economice: avutie, proprietate Valori politice: democratie, dreptate, pluritate Valori stiintifice: adevar, certitudine, obiectivitate Valori religioase: viu, sacru, profan Valori sportive: fair-play Valorile fundamentale ale umanitatii sunt: Adevarul ca valoare de cunoastere

Binele ca valoare morala Frumosul ca valoare estetica Libertatea ca valoare folosofic-politica Dupa criteriul stabilitatii sunt valori perene si valori cu o arie restransa de cunoastere, iar dupa gradul de impact cu societatea, valori sociale si valori individuale Orice cultura are anumite caracteristici: a) Cultura nu este innascuta, cu invatata Invatarea este cea mai importanta caracteristica a culturii. Cultura se dobandeste prin invatarea de catre oameni inca de la cele mai fragede varste, mai intai a lucrurilor elementare pentru supravietuire, apoi pe masura dezvoltarii ca diinte biologice si sociale, insusirea acelor norme, atitudini, comportamente etc. care sunt considerate dezirabile de catre cultura proprie. Invatarea culturala are loc in mai multe feluri: prin interactiunea cu ceilalti, prin observare, prin imitare ca si prin alte mijloace cum sunt contactul din priviti, utilizarea tacerii si a spatiului, prin invatarea limbii materne, prin preferinta pentru activitatea fizica sau intelectuala, prin modul in care este preferabil sa se rezolve conflictele etc. Toate aceste lucruri ca si multe altele sunt invatate in mod inconstient prin interactiunea cu alti oameni in cadrul unor grupuri sociale si institutii, formale sau informale precum: familia, scoala, biserica, grupul de prieteni, colegi, etc. De asemenea cultura se invata din povesti si folclor, fie ca este vorba de cultura populara traditionala, fie ca e vorba de vechi mituri. Cultura se invata si din arta, din obiectele si operele de arta plastica pe care le-a produs o anumita civilizatie. b) Cultura este transmisa din generatie in generatie Pentru ca o cultura sa existe este necesar ca ea sa transmita mesajele si elementele esentiale. De aceea cultura este un continuu proces de comunicare, de transmitere a ceea ce se numeste mostenirea culturala. Totodata, noile obiceiuri, valori, principii, comporamente, si altele, trebuie de asemenea sa fie comunicate fiecarui individ din acea cultura, ceea ce se realizeaza prin interactiunile sociale. c) Cultura se bazeaza pe simboluri Abilitatea unei culturi de a crea simboluri ajuta la invatarea culturala de la individ la individ, de la grup la grup. Dupa cum se stie, orice poate deveni un simbol: o imagine, un gest, un cuvant, o piesa de imbracaminte, etc. din momentul in care prin acord tacit, social si cultural i se acorda o anumita semnificatie. Comunicarea simbolica, ca o parte componenta a comunicarii sociale si culturiale, ii ajuta pe oameni sa isi organizeze experientele in forma unor categorii abstracte si sa se exprime prin verbalizare si comunicare nonverbala dar si prin alte mijloace sau suporturi: carti, filme, etc. Comunicand simboluri, o cultura se pastreaza si totodata se transmite de la o generatie la alta. d) Cultura este suspusa schimbarii Culturile sunt siteme dinamice supuse schimbarii prin confruntarea permanenta cu informatia din surse exterioare, contacte interculturale ce determina schimbari in orice cultura. Culturile sunt foarte usor fortate sa se altereze din cauza unor razboaie de ocupatie, dezastre naturale, etc. Desi orice cultura e supusa schimbarii, structura ei primara rezista la modificari majore. Spre exemplu schimbarile in moda vestimentara, in obisnuinta de hrana, calatorie, locuire, apartin unui set de valori ce se schimba de la o epoca la alta intr-o cultura. In schimb, valori ca cele asociate eticii, muncii, timpului liber, practicile religioase, atitudinea fata de cele doua sexe, sunt atat de adanc inradacinate incat presista de la o generatie la alta sau de-a lungul mai multor generatii. e) Cultura este etnocentrica Etnocentrismul desemneaza conditia celor care considera ca felul lor de a fi, de a actiona sau de a gandi trebuie sa fie preferat celorlalti, fiind insotit de sentimentul apartenentei organice a individului la un grup si de constiinta superioritatii valorii acestuia in raport cu celelalte. Etnocentrismul este asociat cu intoleranta si xenofobia, rasismul si cu stigmatizarea.

In toate defintiile date etnocentrismului, este prezenta ideea ca propria cultura reprezinta masura tuturor lucrurilor. Aceasta este insotita totodata de o apreciere exagerata a propriilor valori si de tendinta de subapreciere a valorilor care stau la baza culturii straine considerata inferioara. 2. Programe culturale europene comune Agenda european pentru cultur ntr-o lume n proces de globalizare Sectorul cultural joac un rol esenial n ceea ce privete numeroasele sale implicaii sociale, economice i politice. Din acest motiv, cultura ocup un loc fundamental n procesul de integrare european. n temeiul acestor consideraii i n urma rezultatelor unei consultri online a prilor implicate n sectorul cultural, Comisia propune o nou agend european pentru cultur, focalizat pe un numr restrns de obiective. Pentru atingerea acestor obiective, Comisia sugereaz, de asemenea, instituirea unor noi mecanisme de cooperare cu i ntre statele Uniunii Europene (UE), celelalte niveluri de guvernan i societatea civil. Obiectivele noii agende europene pentru cultur se definesc n jurul a trei prioriti: Diversitate cultural i dialog intercultural Trebuie promovate deschiderea i schimburile ntre diferite culturi. Stimularea creativitii n cadrul Strategiei de la Lisabona pentru cretere economic i ocuparea forei de munc Cultura ca element vital n cadrul relaiilor internaionale n conformitate cu Convenia UNESCO privind protejarea i promovarea diversitii expresiilor culturale, ratificat de UE i de majoritatea rilor, noua agend pentru cultur propune consolidarea cooperrii dimensiunii culturale ca element vital al relaiilor externe ale UE. Planul de lucru n domeniul culturii pentru perioada 2011-2014 Acest al doilea plan de lucru, adoptat n cadrul agendei europene pentru cultur, stabilete activitile care trebuie desfurate la nivel naional i comunitar n domeniul culturii n perioada 2011-2014. Aceste activiti se concentreaz pe ase prioriti: diversitatea cultural i dialogul intercultural, industriile culturale i creative, competene i mobilitate, patrimoniul cultural, cultura n relaiile externe i statistici culturale. Prioritatea A: Diversitatea cultural, dialogul intercultural i cultura accesibil i favorabil incluziunii . Un grup de lucru compus din experi din rile UE va identifica politicile i manualele de bune practici destinate instituiilor artistice i culturale publice pentru a sprijini: accesul i participarea la cultur n special n rndul grupurilor defavorizate; diversitatea cultural i dialogul intercultural, subliniind aspectul intercultural al patrimoniului i ncurajnd educaia n domeniul artelor i al culturii i dezvoltarea competenelor interculturale. Prioritatea B: Industriile culturale i creative Un grup de lucru va concepe un ghid de politici i manuale de bune practici privind: utilizarea mecanismelor de sprijin ale UE pentru promovarea rolului culturii n dezvoltarea local i regional; strategii pentru sprijinirea exportului i a internaionalizrii industriilor culturale i creative; mecanismele financiare disponibile ntreprinderilor mici i mijlocii din domeniu. Comisia va evalua rezultatele i va propune aciuni ulterioare Crii verzi privind potenialul industriilor culturale i creative, crend totodat Aliana european a industriilor creative. De asemenea, Comisia va promova dezvoltarea turismului cultural i a gestionrii durabile a acestuia pentru dezvoltarea social i economic a Europei. Prioritatea C: Competene i mobilitate Pentru a identifica barierele din calea programelor de sprijinire a mobilitii, un grup de lucru va analiza i va evalua aceste programe i va urmri definirea de bune practici pentru depirea barierelor respective. De asemenea, grupul de lucru va identifica tipurile de parteneriate de succes ca baz pentru un ghid de politici pentru promovarea acestor parteneriate. n plus, grupul de lucru va realiza un manual de bune practici pentru toate etapele rezidenelor pentru artiti.

Comisia va examina posibilitatea crerii unor consilii sectoriale privind cultura la nivelul UE, pentru a sprijini identificarea i dezvoltarea competenelor necesare n sector. Pentru a promova educaia n domeniul mass-media, Comisia va efectua un studiu de evaluare a nivelurilor n rile UE. De asemenea, Comisia va face propuneri cu privire la coninutul i standardele pentru serviciile de informare i consiliere. Mai mult, Comisia va concepe un manual de bune practici destinat autoritilor naionale, cu privire la practicile administrative legate de mobilitatea artitilor. Prioritatea D: Patrimoniul cultural, inclusiv mobilitatea coleciilor Comisia va ntreprinde, mpreun cu rile UE, aciuni ulterioare privind digitalizarea patrimoniului cultural. Printre acestea se numr aciuni privind patrimoniul cinematografic i Europeana. Mai mult, Comisia i rile UE vor pune n practic decizia cu privire la Marca patrimoniului european, pregtind formularul de candidatur i orientrile viznd procedurile de selecie i monitorizare. n sfrit, Comisia va dezvolta un set de instrumente privind combaterea traficului de bunuri culturale i va analiza sistemele de stabilire a valorii lucrrilor de art. Prioritatea E: Cultura i relaiile externe rile UE i Comisia vor dezvolta o abordare strategic a culturii n relaiile lor externe. Ele vor mbunti, de asemenea, cooperarea n acest domeniu, n special printr-un instrument comun pe care Comisia l va pune la dispoziie pentru schimbul de informaii. Mai mult, ele vor continua s promoveze ratificarea Conveniei UNESCO privind protecia i promovarea diversitii expresiilor culturale de ctre rile partenere, precum i s implementeze ele nsele aceast convenie, incluznd obiectivele conveniei n politicile naionale i europene vizate. Dup caz, Comisia va convoca, de asemenea, grupuri de experi pentru a sprijini dezvoltarea relaiilor culturale cu rile din afara UE. Prioritatea F: Statistici culturale Comisia va ntreprinde, mpreun cu rile UE, aciuni pentru mbuntirea metodologiilor i a informaiilor legate de statisticile culturale, inclusiv: dezvoltarea unui cadru metodologic; publicarea unei noi ediii a crii de buzunar a Eurostat. n plus, Comisia va convoca un grup de experi n vederea crerii unui set de instrumente pentru eantionarea datelor privind mobilitatea artitilor i a profesionitilor din domeniul culturii, pentru a perfeciona statisticile din acest domeniu. Programul Cultura (2007-2013) Aceast decizie instituie un instrument de finanare i de programare pentru cooperarea cultural pentru perioada cuprins ntre 1 ianuarie 2007 i 31 decembrie 2013. Decizia prevede un buget de 400 de milioane de euro pentru dezvoltarea cooperrii culturale transnaionale dintre operatorii din statele membre ale Uniunii Europene (UE) sau din rile tere participante la program. Scopul programului Cultura este de a sprijini aciunile de cooperare cultural, organizaiile europene active n domeniul culturii, precum i colectarea i difuzarea informaiilor din domeniul culturii. Urmnd exemplul unor programe culturale anterioare, obiectivul general al programului Cultura este punerea n valoare a spaiului cultural comun europenilor n vederea favorizrii emergenei unei cetenii europene. Trei obiective Programul are trei obiective centrale cu o valoare adugat european semnificativ: sprijinul mobilitii transnaionale a profesionitilor din sectorul cultural; ncurajarea circulaiei lucrrilor de art i a produselor artistice i culturale dincolo de frontierele naionale; promovarea dialogului intercultural. Aceast comisie este competent n chestiuni privind: (1) aspectele culturale ale Uniunii Europene, n special:

(a) mbuntirea cunoaterii i difuzrii culturii, (b) aprarea i promovarea diversitii culturale i lingvistice, (c) conservarea i protejarea patrimoniului cultural, schimburile culturale i creaia artistic; (2) politica educaional a Uniunii Europene, inclusiv domeniul nvmntului superior n Europa i promovarea sistemului de coli europene i de formare pe tot parcursul vieii; (3) politica n domeniul audiovizual i aspectele culturale i educative ale societii informaionale; (4) politica n domeniul tineretului i dezvoltarea unei politici n domeniul sportului i al activitilor recreative; (5) politica informaional i politica n domeniul mass-media; (6) cooperarea cu rile tere n domeniile culturii i al educaiei i relaiile cu organizaiile i instituiile internaionale pertinente.

Nr. 2.

1,Componentele culturii

Cultura materiala include toate produsele concrete si tangibile ale societatii, toate manifestarile fizice ale vietii unui popor, de la cele mai vechi produse create de om (descoperite de antropologi) cum ar fi oale de lut, unelte de piatra si apoi de metal pana la cele mai recente : televizoare, avioane, computere etc. Elementele culturii materiale sunt transmise de la o generatie la alta : unele dintre ele suporta modificari structurale esentiale (automobilele, avioanele), altele schimbari nesemnificative din punct de vedere structural (biroul, cada etc.) ; altele sunt la moda o perioada, apoi dispar. Cultura nemateriala. Sociologii tind sa se concentreze mai mult asupra dimensiunii spirituale a culturii, considerand ca ea da adevaratul puls al vietii sociale. De altfel, cercetari sociologice efectuate in Franta confirma faptul ca acesta este si intelesul cel mai des utilizat in conversatia curenta. In cadrul culturii nemateriale include ansamblul cunostintelor, opiniilor, valorlor, normelor, semnelor si simbolurilor care sunt vehiculate intr-o societate. Cultura oricarei societati este impregnata de sistemul valorilor. Sistemul de valori la care adera un individ reprezinta coloana lui vertebrala. Valoarea reprezinta aprecierea pe care un subiect o manifesta fata de un obiect (lucru, idee, atribut, relatie) dupa criteriul socialmente impartasit al satisfacerii unei nevoi sau a unui ideal. Ea trebuie inteleasa ca o relatie sociala : sunt consistente numai acele aprecieri, optiuni individuale care sunt in consens cu aprecierile sau optiunile grupului. In acelasi timp trebuie remarcat faptul ca nu putem vorbi despre universalitatea valorilor in sensul ca pe de o parte, o valoare nu are acelasi inteles in toate societatile si, pe de alta parte, nu toti individzii dintr-o societate accepta o anumita valoare. Alaturi de valori si in stransa legatura cu acestea, normele reprezinta elemente importante ale culturii societatii. Comportamentul uman este structurat de reguli, linii de conduita care prescriu un comportament adecvat in situatii speciale (Nu ne comportam la scoala ca la discoteca, nici la spital ca la opera). De asemenea, normele reglementeaza comportamentele oamenilor in relatiile dintre ei.. Putem spune ca normele duc la stabilirea unei anumite scheme a vietii colective, in cadrul careia

fiecare om stie cum sa se comporte in anumite situatii, stie ce asteapta de la el ceilalti membrii ai colectivitatii si stie la ce reactii se poate astepta in urma actiunilor sale.6 Cadrul normativ cuprinde obisnuintele, obiceiurile, moravurile si legile existente intr-o societate data. Obiceiurile sunt modele de conduita legate de valorile impartasite de grup, care au importanta pentru viata si activitatea grupului a caror nerespectare atrage dupa sine sanctionarea lor de catre opinia publica. Moravurile se inrudesc cu obiceiurile dar se diferentiaza de acestea. Ele sunt definite ca norme cu o mare importanta si semnificatie pentru functionarea societatii. De exemplu : normele legate de apararea proprietatii private, a bunurilor publice, a valorilor patriotice etc. Legile sunt norme stabilite si aplicate de autoritatea politica a societatii ce cuprind obligatii generale pentru toti membrii societatii si ce se aplica acelor comportamente ce sunt considerate importante pentru societate. Legile pot fi scrise sau nescrise (cutumiare). Indiferent de forma pe care o imbraca, legile joaca un rol extrem de important in reglementarea relatiilor sociale si nerespectarea lor duce la sanctiuni juridice. In literatura de specialitate, intalnim azi numeroase puncte de vedere care sustin ca anumite fapte, reactii individuale sau de grup nu ar trebui sa faca obiectul unor legi, ci ar trebui sa fie tratate ca obiceiuri, stiluri personale de viata, gusturi personale etc. Semnele si simbolurile constituie, asa cum am aratat mai inainte, alte elemente importante ale culturii spirituale. Simbolul este definit ca fiind ceva care social reprezinta, semnifica altceva decat este ; este o reprezentare creata in mod arbitrar (gesturi, cuvinte, obiecte, imagini vizuale), care capata inteles prin consens social. De exemplu, drapelul unui stat nu reprezinta doar o bucata de panza colorata si desenata intr-un anume fel. El este simbolul unei natiuni, a unei societati cu istoria ei, cu teritoriul ei, cu traditiile si obiceiurile ei etc. Limba (vorbita si scrisa) este cel mai important element al simbolismului social, cel mai important aspect al culturii. Imbratisand in continuare o perspectiva analitica, vom remarca faptul ca o cultura se distinge prin mai multe componente: cognitiva, normativa, simbolica. Componenta cognitiva se refera la ansamblul cunostintelor unei culturi date, incluzand aici cunoasterea populara (a simtului comun), bazata pe interpretari larg impartasite in grupul respectiv. Ea include, de asemenea, cunoasterea stiintifica, adica un ansamblu de observatii, teorii si idei despre natura care pot fi verificate, dar si credintele, extrem de importante in comunitatile traditionale, si care uneori tin loc de opinie. Trebuie precizat ca majoritatea comunitatilor traditional cercetate de antropologie nu dispun de o gandire stiintifica propriu-zisa. Aceasta nu inseamna ca ele nu sunt capabile de o cunoastere profunda si sistematica a naturii, ci doar ca decupajele mentale realizate nu respecta principiile taxonomiilor moderne (vezi Gandirea salbatica a lui Cl. Lvi-Strauss). Componenta normativa este constituita dintr-un ansamblu de reguli si idei referitoare la modul in care membrii culturii respective trebuie sa actioneze. Aceste reguli (sau norme) reprezinta caile de simtire, gandire sau actiune, inculcate prin

educatie (enculturatie) si privite ca modelele ideale si de dorit pe care un individ trebuie sa le respecte pentru viata in societatea respectiva. In general, acestea norme sunt insotite de mijloace de sanctionare, fie pozitive (prin recompense), fie negative (prin pedepse) care asigura controlul si perpetuarea acestor norme. Componenta simbolica a unei culturi este esentiala si de-a dreptul definitorie. Cultura este, in fond, un sistem de simboluri in privinta carora exista un acord colectiv. 1. Cooperarea cultural a Republicii Moldova cu rile UE

Nr. 3

1. Culturi i civilizaii: distincii i raporturi

Sunt doi termeni foarte intens utilizati in limbajul stiintific. Definitiile asociate culturii si civilizatiei sunt foarte diferite de la un domeniu la altul. Sensurile cuvintelor au valoare instrumentala, adica depind de contextul in care sunt folosite. Cei doi termeni sunt strans legati. Cultura este o parte a civilizatiei care la randul ei are o sfera mult mai larga de cuprindere. Civilizatie = ansamblul caracteristicilor pe care le prezinta viata colectiva a unui grup social sau a unei epoci. Cel care foloseste prima data acest sens este Cultura , in cadrul civilizatiei, desemneaza ansamblul creatiilor spirituale ale unei societati/popor. Exista in lumea contemporana anumite utilizari diferite: in germana, civilizatie nu exista, fiind preferat cuvantul kultur. In majoritatea limbilor europene, lat+germ, cultura este conceputa ca o parte a civilizatiei. De-a lungul istoriei, din acest punct de vedere, exista mai multe tipuri de civilizatie, in functie de caracteristicile lor specifice: -civilizatiile fluviale geneza +evolutia lor = considerabil influentate de proximitatea unui fluviu; -civilizatiile maritime talasocratice (talasos =mare); -civilizatia feniciana; -civilizatia vikingilor pentru Evul Mediu a fost tot o civilizatie maritima. CIVILIZATIE = 2 sensuri general - se defineste in functie de spatiul in care a luat nastere. particular - etimologia, atribute. -civilizatie europeana; -civilizatie euroatlantica; -civilizatie islamica importanta religiei in cadrul acestei civilizatii; Civilizatiile cuprind mai multe societati care in cadrul unui spatiu larg impartasesc aceleasi trasaturi: civ. Europeana, africana etc. In cadrul unei civilizatii exista mai multe culturi care confera o anumita specificitate societatilor din care provin. Ex: cultura romaneasca, italiana, franceza etc. Unitatea unei civilizatii provine din schimburile dintre culturile care o compun creeaza treptat o civilizatie comuna. Prin schimburi culturale apar 2 nivele: -unul al creatiilor culturale; -cel mai adesea, schimburile culturale se traduc prin trasferul reciproc de obiceiuri, practici sau norme de conducta. La acest nivel se realizeaza unitatea civilizatiei. Imprumuturile culturale sunt caracterizate printr-o tensiune permanenta: dorinta de a imprumuta si refuzul de a prelua.

1. Aspectele culturii si civilizatiei Antichitatii in Europa si Orientul Apropiat. Fondul grecoroman al civilizatiei europene Grecii sunt cei dintai care au incercat sa gandeasca lumea in care traiau atunci. Lor le datoram cea dintai incercare de a sistematiza universul lor de viata, organizandu-l prin gandire. De asemenea, un aspect important al acestui fort de inteligibilitate il reprezinta incercarea de a stabili care este locul si destinul fiintei umane in lume. De aceea se poate spune ca grecii sunt cei care au creat cele dintai concepte antropologice referitoare la lumea in care traiau. Grecii sunt cei dintai care au gandit lumea, universul ca o unitate compusa din 2 parti strans imbinate: vizibilul si invizibilul (transcendentul). Grecii au fost cei dintai care, plecand de la premisa unitatii lumii si a existentei unei lumi vizibile si a unei lumi invizibile, au conceput lumea vizibila ca o proiectie a lumii invizibile: Universul in care traiesc oamenii este unitar insa este structurat dual intre o lume vizibila sau fizica, si una invizibila sau a ideilor pure. In acelasi mod, fiinta umana reflecta structura duala a lumii fiind compusa dintr-un corp material si un suflet nemuritor, acesta fiind mijlocul de legatura intre om si lumea ideilor pure. Grecii au introdus notiunea de democratie. Contributia importanta o are Aristotel, caruia ii datoram organizarea politica a societatii: omul este un animal politic omul nu poate trai decat impreuna cu alti oameni si in mod organizat organizare politica (politeea) = conducerea de catre popor printr-o serie de organe alese si institutii. Poporul are un inteles foarte precis. Din el faceau parte doar acei locuitori ai polisului care indeplineau anumite conditii: erau liberi d.p.d.v. juridic; erau proprietari in sensul general al cuvantului (ceilalti erau sclavii, metecii), pentru ca proprietatea ii facea responsabili. Romanii au adaugat sistemului de organizare politica conceput de greci regulile functionarii acestui sistem. Aceste legi au format Codul Roman de Legi (Dreptul Roman) care se afla la originea tuturor sistemelor juridice din Europa. Dreptul Roman are 2 sectiuni importante: Dreptul Civil (legile care reglementeaza viata sociala); Dreptul penal (sanctiunile celor care incalca legile comune). Istoria = reflectia si organizarea trecutului; importanta acordata amintirii despre acest trecut. Grecii au fost cei dintai care au spus ca este important trecutul care trebuie memorat pentru ca ofera lectii prezente de conduita. Mitologia greaca pastreaza aceasta importanta acordata trecutului. Pentru greci cel mai cumplit blestem al zeilor era pierderea memoriei pentru ca il facea pe om sa piarda reperul fundamental al vietii sale. 2. Aspecte ale culturii si civilizatiei Evului Mediu: Occident, Bizant, Islam Evul Mediu = perioada istorica indelungata cuprinsa dupa caderea Imperiului Roman in partea apuseana a Europei ( sec. V - XVI). Spre deosebire de iudaism, din care se trage, crestinismul pune accentul asupra credintei, considerata mai importanta decat respectarea regulilor. De aceea, se poate vorbi de fundamentele crestine ale civilizatiilor europene (sau fundamentele iudeo-crestine ale civilizatiilor europene, avand menirea sa sugereze radacinile iudaice ale crestinismului). Incepand cu secolul V dp.Hr. unitatea crestinismului s-a fragmentat, constituindu-se treptat doua rituri crestine diferite: cel catolic (in partea de Apus) si cel ortodox (in partea de Rasarit). Separatia celor doua rituri dateaza din sec VIII, cand se consuma si separatia dintre lumea apuseana si cea rasariteana. Aceasta separatie religioasa si politica dintre Apus si Rasarit va fi si o deosebire culturala si lingvistica. Europa Apuseana (Occidentala) va fi o zona preponderent a culturii si a limbii latine, iar Rasaritul (Bizant) va fi o zona a culturii si a limbii grecesti. Consecintele acestei fracturi a vechii unitati romanese vor perpetua pana in modernitate (sec. XIX-XX) contribuind la mostenirea si adancirea deosebirilor dintre cele doua lumi. Ele isi vor pune amprenta asupra structurilor vietii cotidiene si a structurii mentale.

Educatia universitara reprezinta inca o mostenire pe care medievalitatea a trimis-o posteritatii cu scopul de a oferi o educatie intelectuala de un alt nivel: universitas=comunitate a oamenilor diferiti. Prima universitate medievala (1181 Italia) a fost axata pe drepturile politice, mai exact pe studierea dreptului roman si comentarea lui. A pregatit zeci si zeci de specialisti in drept, si a aut un rol important in organizarea societatilor din apusul Europei potrivit unor reguli si legi precise de inspiratie romana. Alte universitati: - Sorbona (Paris dupa Robert Sorbone in 1215 centrata pe studii teologice. Teologia este disciplina care studiaza sistematic si interpreteaza principiile credintei. S-a instituit si o metoda de gandire si invatare in cadrul teologiei = scolastica schola=scoala(latina) o metoda de invatare si cunoastere cu caracter teologic aplicata principiilor credintei. Scopul scolasticei a constat in a adapta prin explicatie principiile credintei la viata sociala. - Cambridge si Oxford (Anglia) centrate pe invatamantul umanist sau artele liberale. O trasatura fundamentala a organizarii tuturor universitatilor medievale care s-a transmis modernitatii o constituie libertatea de expresie si organizare, recunoscuta de autoritatile timpului printr-o scriere de privilegii chartae de privilegii. Universitatile au fost libere sa se organizeze si sa studieze ce credeau de cuviinta fara amestecul autoritatilor si li s-a garantat autonomia (trasatura fundamentala ramasa pana azi). In europa Centrala si de Rasarit, universitatile au aparut mai tarziu in sec XV, XVI, XVIIXIX, dar s-au organizat dupa principiul universitatilo din Apus (inclusiv cea din Iasi) Islam. Coranul este cartea sacra a tuturor musulmanilor versetele se numesc sure. Cel mai important centru al culturii musulmane a fost Spania Califatul lui Cordoba (sec IX). Doua orase importante in Spania Cordoba si Toledo. Cultura araba di nSpania a transmis Europei o mare parte din filosofia greaca a lui Aristotel pe care Arabii au comentat-o si interpretat-o. Au fost foarte multi intelectuali evrei: Maimonide, Averroes (Ibri-Rasd), Avicenna (Imn-Sinna) important medic arab caruia i se datoreaza preluarea si transmiterea multor cunostinte medicale antice. Mostenirea culturii musulmane nu s-a pierdut odata cu cucerirea Spaniei de catre crestini, ci a fost incorporata culturii europene. Arabii care s-au crestinat au primit denumirea de moriscos sau mauri. Spania in Evul Mediu a fost un spatiu cultural deosebit, caracterizat printr-o sinteza culturala aparte: crestina, musulmana si iudaica. Aceasta sinteza a facut posibila recuperarea si transmiterea catre modernitate a multor volume culturale antice, indeosebi intelecuale sau filosofice. Arabii si cultura araba au fost mijlocitori importanti si al altor culturi vechi (indiana) transmitand Europei multe din valorile acestei culturi. 3. Specificitatea culturala a Renasterii in Europa Renasterea este perioada istorica cu o cronologie proprie, caracterizata prin recuperarea sistematica a valorilor intelectuale, artistice ale culturii antice greco-romane. A fost la inceput un fenomen italian, devenind ulterior un fenomen european. Valorile culturii antice greco-romane erau cunoscute partial in Evul Mediu. Istoricii disting pe parcursul Evului Mediu mai multe renasteri = mai multe perioade istorice in care critica greco-romana a devenit un subiect de interes. Renasterea sec. XII reprezinta recuperarea filosofiei antice. Din punct de vedere cronologic, Renasterea italiana se defineste incepand cu sec XIV si dureaza pana in sec XVI cand se raspandeste si in alte tari ale Europei. Termenul renastere este o creatie a istoriografiei sec XIX. Istoricii din sec XIX au identificat o perioada istorica pe care au botezat-o cu acest nume. Contemporanii acestui fenomen (sec XIV-XV) au fost si ei constienti de noutatea perioadei pe care o traversau, vorbind despre o renastere a culturii antice.

Aparitia Renasterii in sensul de recuperare sistematica a valorilor culturale antice este legata din punct de vedere geografic de Italia (de orasele italiene), pentru ca Italia a fost centrul culturii antice. Faptul ca in sec XIV-XV Italia era divizata in mai multe structuri politice (orasestate italiene) care se concurau din punct de vedere economic, politic si cultural, a influentat aparitia si dezvoltarea culturii renascentiste. La inceput, in sec XIV, intelectualii italieni au asociat termenului renastere un sens preponderent politic, intelegand prin ea ocazia de a refonda unitatea politica romana de odinioara. Cand acest lucru a devenit clar ca era imposibil, intelectualii timpului s-au reorientat spre recuperarea valorilor culturale ale antichitatii. Cel care ilustreaza aceasta schimbare cel mai bine a fost Dante Alighieri, care a fost initial un partizan ardent al restaurarii Imperiului Roman cu ajutorul Imparatului german pentru ca ulterior, dupa esecul acestei solutii, Dante sa se dedice exclusiv creatiei culturale. Principala caracteristica a Renasterii italiene a fost ceea ce intoriografia moderna numeste umanismul renasterii = o noua conceptie despre fiinta umana si despre statutul ei in lume. Umanismul Renasterii. Cuvantul umanism are in vedere o noua conceptie despre om, insa intr-un sens foarte larg trebuie conceput ca o valorizare globala a omului in toate ipostazele sale. Din punct de vedere etimologic, cuvantul are origine latina: humanitas=educatie (latina clasica). In sec XIV expresia studia humanitatis insemna studierea culturii greco-romane pentru desavarsirea omului. Renasterea se caracterizeaza prin trecerea de la omul conceput ca imagine a lumii (conceptia dominanta in Evul Mediu) la omul ca model al lumii (ceea ce reprezinta sensul umanismului Renasterii). Noul caracter al fiintei umane de model al lumii in perioada Renasterii asociaza omului o mai larga autonomie in lume, o libertate sporita de miscare, ceea ce semnifica afirmarea subiectivitatii sale. Omul ca model al lumii poate fi interpretat si ca un subiect al acestei lumi investit cu trasaturi specifice. 4. Reforma in Europa si urmarile ei Reforma=miscare religioasa care a luat nastere in cadrul bisericii catolice la inceputul sec XVI si al carei scop il constituia reformarea credintei crestine intr-un sens profund spiritual. Mai exact, aceasta reformare a credintei implica reintoarcerea la valorile fondatoare ale crestinismului, si anume: castitate, paupertate (pauper-pauperes=sarac) si pietate profunda. Fondatorul refomei a fost Martin Luther, de numele caruia se leaga unul din curentele importante = lutheranism. Doctrina sa poate fi rezumata prin expresia mantuirea prin credinta. Consecinte: - reforma lui Luther a constituit o grava lovitura pentru biserica catolica prin contestarea rolului sau mediator. - prin traducerea Bibliei in germana, Luther a dat fiecarui credincios posibilitatea de a citi si interpreta in mod direct si personal cuvantul divin. - acest lucru a generat o multiplicare fara precedent a interpretarilor si doctrinelor religioase in cadrul reformei. - o noua atitudine fata de lumea naturala, realitate in sens general, care a dat nastere la ceea ce istoricii au numit ethosul capitalist. (mentalitatea) Initial omogena, biserica reformista s-a multiplicat cu repeziciune generand o multitudine de comunitati independente cu doctrine proprii. Reforma lutherana este o expresie in plan religios a Umanismului Renasterii prin importanta acordata credintei individuale, interpretarilor personale si singulare ale credintei, si in general prin insemnatatea acordata individului. Din acest punct de vedere, reforma numita ulterior si reforma prtestanta a marcat o adevarata revolutie mentala contribuind substantial la aparitia paradigmei moderne de gandire. S-a raspandit in Transilvania si Moldova odata cu domnia lui Despot Voda, cel care a infiintat o scoala la Cotnari cu caracter protestant.

Expansiunea europeana a reformei a generat numeroase conflicte, razboaie civile cu caracter religios, fiind responsabila pt cele dintai mari conflicte dintre populatiile Europei care au marcat prin succesiunea lor epoca moderna si contemporana. Dintre aceste conflicte: razboaiele religioase din Franta (catolici vs. Protestanti) in 1562-1598; razboaie religioase din statele germane in 1618-1648.

5. Modernitatea europeana = transformare a modului de viata al oamenilor, a formelor de organizare sociala si politica si a mentalitatilor intr-un sens modern. Din punct de vedere cronologic, aceasta innoire are un ritm inegal in Europa: in lumea apuseana ea incepe aproximativ in sec XVI si se prelungeste in sec XVII-XVIII; in Europa Centrala si de Rasarit, inceputul modernitatii este mai tardiv ( a 2 a jumatate a sec XVIII, si se desavarseste pe parcursul sec XIX). Terminologie. Modern=nou. Utopia=imaginarea unei lumi pe care omul stie ca nu va putea gasi. Conditiile schimbarii mentalitatii: - principala explicatie a schimbarii radicale a principiilor de gandire este procesul secularizarii=iesirea treptata din religie si secularizarea modului de gandire al omului. Aceasta secularizare presupune ca lumea nu mai este gandita i ntermeni religiosi ci, din ce in ce mai mult, in termenii stiintei. Noutatea gandirii este o consecinta a secularizarii. - aparitia spiritului capitalist, adica o atitudine individuala caracterizata prin dorinta de acumulare si castig prin activitatile economice desfasurate. Spiritul capitalist era imposibil de conceput intr-o lume ca cea medievala, dominata de conceptiile religioase. Principala conceptie religioasa care a impiedicat cresterea si afirmarea spiritului capitalist a fost convingerea ca lumea materiala este efemera (trecatoare) si lumea care conteaza cu adevarat este cea de dincolo, spirituala. - decalajul modernitatii intre Apus si Rasarit tine de conditiile istorice diferite din cele 2 parti. Cauza principala a intarzierii Rasaritului este succesiunea dominatiilor straine care au blocat procesul de modernizare in lumea ortodoxa. 2. Organizaii culturale internaionale reprezentative Nr. 4 1. Dinamica culturii 2. Cadrul legal de reglementare a culturii n Republica Moldova Constituia Republicii Moldova, legea fundamental a rii, determin dreptul cetenilor la creaie prin articolul 33, care prevede: (1) Libertatea creaiei artistice i tiinifice estegarantat. Creaia nu este supus cenzurii. (2) Dreptul cetenilor la proprietatea intelectual, interesele lor materiale i morale ce apar n legtur cu diverse genuri de creaie intelectual sunt aprate de lege. (3) Statul contribuie la pstrarea, la dezvoltarea i la propagarea realizrilor culturii i tiinei naionale i mondiale. De asemenea, Constituia stabilete responsabilitatea cetenilor asupra proteciei mediului nconjurtor, conservarea i ocrotirea monumentelor istorice i culturale (art. 59). Cadrul cultural i totalitatea domeniilor de activitate cultural sunt determinate de Legea culturii nr. 413-XIVdin 27.05.1999. Adoptarea legii a avut ca scop asigurarea i protecia dreptului constituional al cetenilor Republicii Moldova la activitatea cultural; stabilirea principiilor de baz ale politicii culturale a statului i ale normelor juridice, n baza crora este asigurat dezvoltarea liber a culturii. Legea stabilete obligaiile statului, drepturile i libertile n domeniul culturii, patrimoniul naional cultural, statutul oamenilor de creaie,organizarea i reglementarea economic a culturii.

Prin prezenta lege, statul i asum responsabilitatea elaborrii politicilor culturale i stabilirii prioritilor n activitatea cultural, responsabilitatea elaborrii i finanrii programelor de stat privind protecia i dezvoltarea culturii, stabilete direciile, formele i modalitile lor de aplicare, protejeaz drepturile oamenilor de creaie la proprietatea intelectual, apr interesele lor patrimoniale i nepatrimoniale legate de activitatea de creaie, asigur accesul liber al cetenilor la activitatea cultural, la valori i bunuri culturale. Toate monumentele care se afl pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul ei cultural i natural i se afl sub protecia statului conform Legii privind ocrotireamonumentelor nr. 1530-XII din 22.06.1993. Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaiilor efectuate de Ministerul Culturii i de instituiile subordonate lui, ministerele i instituiile de resort, Academia de tiine, instituiile denvmnt superior, de organizaiile obteti, savani, muzeografi i bibliotecari, persoane particulare. Ocrotirea monumentelor documentare se face n baza Legii privind Fondul arhivistic al Republicii Moldova nr. 880-XIIdin 22.01.1992, care stabilete principiile de organizare ale activitii de completare, eviden, pstrare i utilizare a Fondului arhivistic. Conform legii, fondul se constituie din Fondul arhivistic de stat, Fondul arhivistic obtesc, Fondul arhivistic al persoanelor fizice, ceteni ai Republicii Moldova, documentele i arhivele scoase n trecut de pe teritoriul Republicii Moldova, care astzi se afl n posesia instituiilor de stat, organizaiilor obteti i persoanelor fizice din alte ri. Cadrul juridic general de organizare i funcionare a muzeelor n Republica Moldova este stabilit de Legea muzeelor nr. 1596-XVdin 27.12.2002. Statul garanteaz condiii egale pentru organizarea i funcionarea muzeelor, indiferent de profilul i tipul de proprietate ale acestora. Legea definete patrimoniul muzeal, stabilete modul de organizare i funcionare a muzeelor, responsabilitatea autoritilor de stat fa de activitatea muzeelor, drepturile muzeelor i garaniile sociale ale lucrtorilor muzeelor, baza tehnico-material i finanarea muzeelor, modul de organizare i lichidare a muzeelor. Autoritatea central a administraiei publice, cu atribuii i competene n domeniul muzeelor, care elaboreaz reglementrile de specialitate n domeniu iurmrete aplicarea prevederilor legale este Ministerul Culturii. Regimul juridic al activitii bibliotecilor este reglementat de Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIIIdin 16.11.1994. Prezenta lege stabilete principiile de baz ale activitii bibliotecilor: accesibilitatea, neangajarea politic, autonomia profesional. Sistemul naional de biblioteci este un ansamblu de reele de biblioteci i centre biblioteconomice, organizate dup principiul teritorial i de ramur, fondate i ntreinute de stat, menite s satisfac interesele i cerinele de informare, instruire i culturalizare ale societii i subordonate unui organ comun de coordonare. Principiile fundamentale ale activitii creatoare a teatrelor, circurilor i organiza-iilor concertistice, modul de nfiinare, reorganizare, lichidare, finanare i administrare a lor este stabilit n Legea cu privire la teatre, circuri i organizaii concertistice nr. 1421-XVdin 31.10.2002. Adoptarea legii a avut scopul de a pstra tradiiile autohtone i autenticitatea culturii teatrale, dezvoltarea i propagarea realizrilor artei spectacolul ui, susinerea relaiilor culturale interetnice, regionale i internaionale; asigurarea drepturilor cetenilor la libertatea de creaie artistic, la participare n realizarea procesului artistic al teatrelor, circurilor i organizaiilor concertistice, asigurarea accesului la arta lor; asigurarea de garanii legale pentru pstrarea sistemului instituiilor de cultur (inclusiv a institu iilor de nvmnt de specialitate), municipale, departamentale, locale i pentru dezvoltarea armonioas a unor astfel de instituii, indiferent de forma lor juridic de organizare i de tipul de proprietate; crearea condiiilor pentru descoperirea tinerelor talente, pentru completarea i renovarea permanent a personalului de creaie al teatrelor, circurilor i organizaiilor concertistice; crearea cadrului legalpentru activitatea economico-financiar a

instituiilor publice de cultur i art, a unui sistem de protecie social a lucrtorilor din domeniu. Cadrul juridic pentru activitatea meterilor populari n vederea pstrrii meteugurilor artistice populare i dezvoltrii lor pe baza tradiiilor autentice ale artei populare este reglementat de Legea privind meteugurile artistice populare nr. 135-XVdin 20.03.2003. Dreptul de autor i drepturile conexe, aprarea acestor drepturi i rspunderea pentru violarea lor sunt reglementate de Legea privind drepturile de autor i drepturile conexe nr. 293-XIIIdin 23.11.1994. Legea reglementeaz relaiile care apar n legtur cu crearea i valorificarea operelor literare, de art i tiinifice (dreptul de autor), interpretrilor,fonogramelor i emisiunilor organizaiilor de radioteledifuziune (drepturile conexe). Autorul beneficiaz de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale, acesta rezultnd din nsui faptul crerii ei. Pentru apariia i exercitarea dreptului de autor nu secere nregistrare, alte proceduri speciale sau respectarea altorformaliti. Dreptul de autor se extinde asupra operelor, indiferent de locul primei lor publicri, titularii dreptului de autor ai crora sunt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova; operelor publicate pentru prima dat n Republica Moldova, indiferent de cetenia titularului dreptului de autor; altor opere n corespundere cu tratatele internaionale la care Republica Moldova este parte. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat i un ir de legi care reglementeaz activitatea unor instituii din domeniul industriilor culturale. Astfel, dup lungi discuii i dezbateri a fost adoptat Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr. 260-XVIdin 27.07.2006. Adoptarea codului a avut drept scop asigurarea drepturilor consumatorului de programe de a recepiona informaii corecte i obiective, care ar contribui la libera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertatea editorial i libertatea de exprimare, instituirea principiilor democratice de funcionare a audiovizualului din Republica Moldova. Codul stabilete bazele juridice de reglementare a proceselor de elaborare, transmisie i/sau retransmisie prin intermediul mijloacelor de televiziune i radiodifuziune a serviciilor de programe ale radiodifuzorilor aflai sub jurisdicia Republicii Moldova i exercitarea controlului societii asupra activitii instituiilor n domeniul audiovizualului din Republica Moldova. Politica cultural trebuie s includ noi strategii de atragere a banilor publici pentru protejarea i modernizarea instituiilor i reelelor de cultur, msuri fiscale pentru necesitile specifice ale artitilor i instituiilor de cultur n perioada economiei de pia, aplicarea stimulentelor pentru ncurajarea sponsorilor i donatorilor individuali, asigurarea instruirii profesionitilor din domeniul culturii n vederea elaborrii de proiecte, a abilitilor de administrare. Conform prevederilor Legii culturii, autoritatea public central de specialitate n domeniul culturii, care coordoneaz activitatea cultural n stat este ministerul de profil. Dup alegerile din 2005 i aprobarea structurii Guvernului RM, a fost creat Ministerul Culturii i Turismului. Ministerul este unica autoritate a administraiei publice centrale de specialitate care promoveaz politica statului n domeniul culturii, artelor, editrii, poligrafiei, comerului cu carte, cinematografiei i turismului. n urma restructurrii realizate n cadrul ministerului au fost create opt direcii. Direcia General Strategie i Dezvoltare are scopul de a elabora politica cultural a Republicii Moldova, document asupra cruia se lucreaz n prezent. Nr. 5 1. Impactul culturii Greciei antice asupra evoluiei culturii universale Efectele colonizarii grecesti au avut pentru Europa urmatoarele consecinte istorice: 1. Prin colonizare, Grecia antica si-a creat la scara continentala prima manifestare a unitatii valorilor ei culturale si civilizatoare, realizand integrarea organica in circuitul economic al bogatiilor din bazinul Mediteranei; coloniile grecesti contribuind la diversificarea pietelor de

schimb si multiplicarea retelelor de comunicatie, mai ales maritima, dar si pe fluvii si pe uscat, asigurand stabilitatea structurilor economice ale antichitatii europene; 2. Intensificarea legaturilor dintre colonistii greci si populatiile bastinase din diverse zone Orientale si Occidentale a contribuit pe plan ideatic la faurirea orizontului mediteranean al culturii europene, intemeiat pe structurile valorice ale Eladei antice; 3. Polisurile grecesti prin colonizare vor deveni modele de organizare social-politica pentru alte comunitati din spatiul european, iar ideile politice ale marilor filosofi greci vor fi valorificate creator, in special, de Roma antica sub forma ei republicana si imperiala; 4. Colonizarea greaca in vastul spatiu al Mediteranei a constituit, pe plan ideatic, un teren prielnic al confruntarilor, pe de o parte, cu ideatica populatiilor autohtone, iar, pe de alta parte, chiar in disputele dintre noile cetati grecesti si cetatile mama, adesea imbracand forma unor conflicte virulente, din care, in final, a castigat elenismul ca dimensiune valorica a culturii si civilizatiei in constiinta grecilor; 5.Colonizarea greceasca avea sa evidentieze disimetria valorica dintre civilizatia superioara a grecilor si nivelul inferior al civilizatiilor comunitatilor autohtone, din contactul carora au beneficiat, prin asimilare reciproca, ambele parti selectandu-si, in final, in patrimoniul Europei antice, valorile autentice ale cunoasterii, moralei si artei. In epoca arhaica ca urmare a cresterii progresive a puterii economice a aristocratiei (aristoi cei mai buni) vechiul regim monarhic al cetatilor grecesti cunoaste o restrangere a puterii regale in favoarea regimului aristocratic de guvernare, exercitat de un consiliu (gerusia). Acest consiliu controla justitia si administratia, desemna functionarii statului ( la Atena numiti arhonti, iar in Sparta efori), iar basileul (regele) indeplinea doar o functie sacerdotala sau militara. Regimul aristocratic se baza pe puterea economica a nobililor rezultata din veniturile obtinute din proprietatile agricole si din afacerile comerciale cu coloniile, ceea ce a condus, in final, la accentuarea crizelor sociale. Pe fondul nemultumirilor generale ale locuitorilor din cetatile grecesti, generate de abuzurile aristocratiei, s-a impus necesitatea elaborarii legilor scrise de catre mari legislatori (ex. Solon si Drakon la Atena). In diverse cetati legile adoptate erau in favoarea aristocratilor, ceea ce nemultumea poporul, iesirea din aceasta dilema grecii au gasit-o prin instaurarea regimului politic al tiraniei (tiran = domn, de origine etrusca). Regimul tiranic in istoria Greciei (initial fara sens peiorativ) a avut un rol progresist, deoarece in multe cetati s-a impus un arhont sau sef militar ambitios care a preluat prin forta puterea conducerii statului, in special inlaturarii vechiului regim aristocratic dominat de abuzuri si injustitie. Dupa cum se cunoaste, toate orasele grecesti au avut si regimuri tiranice, cu exceptia Spartei, Argos, Tebei si Eginei. Regiunile tiranice au adus o mare stralucire in viata culturala a unor orase-stat, inclusiv Atena in timpul tiraniei de 32 de ani a lui Pisistrate a cunoscut o ampla inflorire civilizatoare, urmata de fiii sai destoinici in orasele din Italia. Unii tirani s-au dovedit conducatori politici competenti, cultivand artele si protejand poporul contra abuzurilor aristocratiei, confiscandu-le uneori pamanturile si bogatiile, fapt pentru care vor fi deseori criticati de filosofii greci. In cele mai multe orase-stat, dupa prabusirea tiraniei, aristocratia va prelua din nou puterea, cu exceptia Atenei unde se asigurau poporului drepturi de autoguvernare. Regimul aristocratic gasea un sprijin puternic in sistemul aristocratic al Spartei. Cultura epocii arhaice evidentiaza dimensiunile creatoare ale unor individualitati puternice care s-au manifestat in calitate de colonizatori, tirani, legislatori si, mai ales, in sfera creatiei literare si artistice. Dupa Homer si Hesiod, in aceasta perioada se afirma o pleada de poeti (Arhiloh- Paros, Sappho-Lesbos, Anacreon, Simonide, Bachilide, Pindar, s.a.) care, de regula, canta in opera lor viata de la curtea tiranilor. De asemenea, in epoca arhaica se naste tragedia la Atena, in cinstea lui Apollo si Dionysos, din ditiramb (cantec coral zgomotos si agitat) pe care artistii il cantau pe scena cu prilejul sacrificarii unui tap. De fapt, tragedie (tragos lb. greaca = cantatul tapului) avea calitatea sa purifice patimile daunatoare ale omului (Katharsis) cum sublinia Aristotel in Poetica. Primele concursuri de tragedie au fost organizate la Atena in timpul tiranului Pisistrate.

In ceea ce priveste originea comediei acesta s-a nascut in Magara, oras doric si in coloniile din sudul Italiei (sicilianul Epiharm), unde comediantii luau in deradere caractere si moravuri viciate din viata cotidiana a cetatii. Lunga perioada de pace (secolul VII-VI i.Hr.) a creat conditii pentru afirmarea marii arte in Grecia epocii arhaice, cand cetatile grecesti se intrec in a-si realiza si etala cat mai multe edificii monumentale din dorinta si vanitatea tiranilor sau a unor aristocrati, incercand sa castige recunoasterea si prestigiul in fata poporului. Cele mai apreciate genuri artistice la greci erau poezia (lirica si dramatica), muzica si filosofia, in timp ce arhitectura, sculptura si pictura erau considerate simple meserii (techn), desi in aceste domenii grecii s-au dovedit excelenti artisti. La sfarsitul secolului al VIII i.Hr., grecii edifica primele temple, arhitectii acordand o atentie deosebita cadrului natural de amplasare a edificiului. Templul grec, conceput ca lacasul zeilor, dispunea de o incapere centrala (cella sau naos) care adapostea statuia zeului, amplasata in fundalul incaperii, iar pe peretii laterali erau asezate ofrandele aduse (statuete, vase, etc.). Templele mari aveau o sala centrala mare (naos) impartita in trei nave, pe doua randuri de coloane, avand in fata un vestibul (pronaos) si in dos (opistodom). (Ex. Templu din Efes si Samos erau de 100/50 m). Comparativ cu egiptenii templul grecesc realizeaza prin forma coloanelor de sustinere a frontonului, doua ordine arhitecturale fundamentale (stilul doric si stilul ionic), care au asigurat eleganta si armonia arhitecturii in Grecia antica. In timp ce coloana dorica din Peloponez (cca. 680 i.Hr.) este masiva si greoaie, putin tronconica, formeaza la capiteliu o perna rotunda (echina) sau patrata (abaca); coloana ionica apare mai tarziu in arhitectura Greciei antice, fiind zvelta si usoara, se sprijina pe un soclu (plinta) si are forma tronconica, exprimand dupa aprecierea renumitului arhitect roman Vitruvius, gratia si armonia feminitatii. Coloanele ionice sunt mai distantate intre ele, iar la capiteliu are doua volute in forma de inele. La sfarsitul secolului al V i.Hr., din combinatia celor doua stiluri (doric si ionic) grecii au realizat la Arcadia ordinul corintic, care inlocuieste volutele ionice cu ornamente in forma de frunze de acant, imprimand eleganta edificiului. Stilul corintic s-a generalizat in epoca elenistica si in Roma imperiala. Incepand cu secolul al VII-lea i.Hr., creatiile grecilor in domeniul arhitecturii, sculpturii, picturii, poeziei muzicii si teatrului vor asigura premisele necesare afirmarii marii arte a Greciei din epoca clasica. Un loc important in sfera culturii spirituale din epoca arhaica revine gandirii filosofice grecesti care abandoneaza vechile interpretari ale mitologiei, incercand sa explice pe cale rationala fenomenele naturii si ale vietii. Primii care renunta la explicatia mitico-religioasa a naturii sunt reprezentantii ionieni ai scolii filosofice din Milet (Tales, Anaximandru, Anaximene), care incearca sa reduca multiplicitatea fenomenelor naturii la cateva elemente primordiale (pamant, apa, aer, foc sau apeironul lui Anaximandru inteles ca element primar si cauza materiala a tuturor lucrurilor). O pozitie critica si polemica la adresa aristocratiei si a religiei oficiale gasim in conceptia lui Xenofon, care pe baza unei metode deductiv-logice initiaza o explicatie rationala asupra fenomenelor naturii. De asemenea, o raspandire deosebita a avut in spatiul cetatilor grecesti conceptia stiintifica a lui Pitagora despre teoria numerelor, care a introdus in stiinta si filosofia presocratica un orizont de gandire mistica, religioasa cunoscut in istoria filosofiei ca pitagorismul. De altfel, credintele religioase in epoca arhaica au patruns cat mai accentuat in viata grecilor dintr-o perspectiva optimista prin care oamenii trebuie sa caute protectia zeilor in timpul vietii si nu ca la egipteni dupa moarte. Incepand cu secolul al VII i.Hr., in Grecia antica apar delimitate clar doua orizonturi de gandire religioasa a orasului-stat si, pe de alta parte, religia populara. Cea oficiala era reprezentata de panteonul poemelor homerice cu zeitatile principale: Zeus (tatal), Hera (sotia sa), Poseidon (frate), Hestia si Demeter (surori) si cei sapte copii, Apollo, Hermes, Ares si Heifastos (fii) si Athena, Artemis si Afrodita (fiice), evident aceasta organizare a zeilor interesa aristocratia polisurilor grecesti. Pe langa religia oficiala a polisului grecesc exista si o

religie populara care integra credinte vechi sau din alte spatii culturale din Tracia si Orient, organizate cu ceremonii si ritualuri secrete, specifice misteriilor (= a tine gura inchisa). Cea mai venerata divinitate a misteriilor era Demeter, care in mod just aprecia M. Eliade, continua traditia zeitei agriculturii si fecunditatii. Un alt zeu de mare popularitate, in epoca arhaica a Greciei antice, era Dionysos, divinitate originara din Tracia, care reprezenta zeul vegetatiei, mai ales al vitei de vie, fiind adorat si celebrat cu prilejul recoltarii strugurilor. De asemenea, tot un zeu originar din Tracia era Orfeu un cantaret ce imblanzea fiarele cu farmecul lirei, era considerat initiatorul unei doctrine religioase, sustinuta de o intreaga literatura (ex. Imnurile orfice comparate de unii istorici cu Cartea Mortilor din Egipt). Semnificative pentru forma particulara a religiei grecesti si care s-a amplificat in epoca arhaica sunt ceremoniile complexe organizate ca jocuri si concursuri atletice cu prilejul marilor serbari religioase. Probabil, inainte de secolul al VIII-lea i.Hr. se organizau la Olympia cele mai vechi jocuri, mai precis incepand cu anul 776 i.Hr., cand grecii stabileau cronologia acestor jocuri atletice. Olympia era un loc sacru, u temple si altare, un mare stadion unde timp de o saptamana se intreceau atletii din diverse cetati, in conditii de loialitate deplina, urmand ca cei invingatori sa fie primiti cu onoruri si glorificati ca eroi ai orasului de origine. * 4. Epoca clasica a culturii si civilizatiei Greciei antice corespunde procesului complex de afirmare si dezvoltare a democratiei la Atena, initiat prin Legea lui Solon (594 i.Hr.), amplificat prin reformele lui Clistene (509-508 i.Hr.) si desavarsit de reformele lui Pericle (443-429 i.Hr.), cand democratia ateniana a devenit modelul unei Elada a Eladei. Cronologic epoca clasica, Secolul de aur al Atenei, se incadreaza intre momentul reprezentat de victoriile de la Maraton, Termopile si Salamina reputate de greci in razboaiele medice contra persilor (499-449 i.Hr.) si momentul razboiului peloponeziac (431-404 i.Hr.), perioada ce marcheaza declansarea crizei democratiei ateniene, care se incheie cu infrangerea coalitiei democrate a oraselor grecesti, de catre Filip al II-lea regele Macedoniei (337 i.Hr.). Istoriile lui Herodot despre razboaiele medice glorifica virtutile democratiei, prin care atenienii si-au castigat libertatea in fata tiraniei persane, asigurand progresul general al civilizatiei grecesti. Pericolul persan, asa cum sublinia Platon, a contribuit la realizarea solidaritatii cetatenilor grecesti sub hegemonia Atenei (478 i.Hr.), cand s-a constituit Liga maritima de la Delos. In urma victoriilor repurtate de Atena la Maraton si Salamina, prestigiul ei in fata celorlalte cetati era de necontestat, ceea ce i-a asigurat conducerea politica si militara a Ligii de la Delos. Dimensiunea esentiala a prestigiului Atenei democratice se refera, de asemenea, la diversitatea si profunzimea creatiilor in sfera filosofiei, literaturii, artei, care au facut din Atena centrul culturii clasice a Greciei antice. Comparativ cu vechile regimuri monarhice sau aristocratice, regimul democratic la Atena isi are sorgintea in elaborarea primei legi scrise, introdusa de Drakon (621 i.Hr.), cand orice delict era pedepsit cu moartea, de unde zicala lege draconica scrisa cu sange. Semnificatia acestei legi de temut pentru atenieni a fost de natura sa acrediteze autoritatea juridica a statului atenian. Bazele democratiei ateniene insa isi au structurile institutionale in opera marelui legiuitor Solon a carui reforma inlatura vechile reglementari gentilice (bazate pe inrudirile de sange), stabilind prin lege organizarea si ierarhizarea societatii pe criterii obiective de avere, ceea ce a generat o revolutionare a relatiilor social-politice. Legea lui Solon, considerata o adevarata constitutie a Atenei, care timp de 86 de ani a fost in vigoare, facea inca unele concesii aristocratiei, care vor fi inlaturate dupa anul 508 i.Hr. prin reformele radicale infaptuite de Clistene fondatorul institutiilor democratice ale cetatii. Clistene instituie si procedeaza la unele masuri radicale de reforma, cum ar fi: restrangerea atributiilor Areopagului (vechi consiliu aristocratic) pe plan administrativ si juridic; imparte teritoriul statului atenian in 100 de circumscriptii pe care le-a grupat in 10 triburi; instituie Consiliul celor 500, prin tragere la sorti, in proportie de 50 de membri din fiecare trib si investeste cu drepturi

supreme Adunarea Poporului. De asemenea, pentru a preintampina aparitia tiraniei la Atena, instituie ostracismul, un procedeu preventiv prin care cetatenii erau consultati in scris. Dezvoltarea democratiei ateniene era izvorata si din nevoia apararii cetatilor grecesti in fata invaziilor straine, mai ales, a presiunilor exercitate de persani, care au determinat mutatii calitative in tactica militara. Cetatile grecesti acorda o importanta operationala mai mare infanteriei grele in raport cu cavaleria (foarte costisitoare) ceea ce a asigurat antrenarea in randul combatantilor a unui numar sporit de luptatori care aveau posibilitatea sa-si procure mai usor un scut si o lance de lupta. Atena realizeaza, de asemenea, cea mai puternica flota bazata pe o tactica noua, iar dupa 550 i.Hr. noile corabii datate cu doua randuri suprapuse de vaslasi (trisema = 15o vaslasi) au permis cresterea numarului echipajului si a eficientei de lupta a flotei. Antrenarea unui numar sporit de luptatori (infanteristi si marinari) din randul categoriilor de mijloc ale polisurilor grecesti este de natura sa stimuleze si sa amplifice miscarea democratica in cadrul oraselor. In contextul reformelor democratice initiate de Clistene la Atena, razboaiele medice de la inceputul secolului al V i.Hr. au generat in constiinta atenienilor raspunderea patriotica inteleasa ca valoare morala a sacrificiului individual, dar si ca un drept legitim de participare directa la viata politica a cetatii. Aceste premise de democratie si-au gasit cadrul firesc de afirmare si dezvoltare in conditiile Atenei din secolul al V i.Hr., cand cetatea din jurul Acropolei s-a situat cu indreptatire in fruntea celorlalte orase grecesti. Sistemul democratic din Atena, devenit functional in epoca lui Pericle, s-a impus ca model pentru intreaga civilizatie a antichitatii grecesti si cuprinde urmatoarele institutii politice: 1. Adunarea Poporului (Ecclesia) reprezenta organul suprem pe plan legislativ, executiv si judecatoresc si era formata din toti cetatenii (barbatii care aveau 20 de ani impliniti), care participau la guvernarea directa a cetatii, luand decizii de interes comunitar pe plan social-politic, administrativ, juridic si militar. Femeile, metecii (strainii) si sclavii erau exclusi din viata publica deoarece nu erau considerati cetateni, ceea ce evidentiaza caracterul limitat al democratiei ateniene. In Politica, Aristotel justifica existenta sclaviei de faptul ca munca sclavilor era o necesitate pentru viata economica a cetatii. Membrii adunarii se reuneau in Agora (piata publica) la date fixe (pritanie) unde hotarau prin vot legi referitoare la declaratii de razboi si pace, aprovizionare, administrare, justitie si controla activitatea functionarilor statului, indiferent de ierarhie. Conform prevederilor constitutionale, pe baza autorizarii adunarii, orice cetatean avea indatorirea civica de a-si exprima opinia in mod deschis asupra problemelor publice discutate. Evident, cetateanul trebuia sa-si sustina in forma elevata, coerenta si cu argumente logice, punctul de vedere, ceea ce implica responsabilitatea fiecarui cetatean (oratoria si logica s-au nascut la Atena). Practica democratiei ateniene realiza, astfel, in conditiile antichitatii, armonizarea intereselor individuale cu cele comunitare ale polisului (oras-stat) de care a depins prosperitatea Atenei. 2. Consiliul celor 500 (Bul) format din cetateni in varsta de 30 de ani, alesi prin sorti cate 50 din fiecare trib, functiona permanent ca organ consultativ subordonat Adunarii Poporului. Acest Consiliu avea mandat pe timp de un an, fiind insarcinat cu stabilirea ordinii de zi a sedintelor Adunarii, indeplinea si controla functiile administrative, inclusiv solutionarea chestiunilor curente. Pentru asigurarea operativitatii activitatii, in cadrul Consiliului functiona permanent un comitet executiv (pritania) din 50 de membri ai fiecarui trib, functiona 36 de zile, iar prin rotatie, zilnic unul din pritani prezida lucrarile, pastra sigiliul si cheile de la anexele templelor unde se afla tezaurul statului. Pritanii reprezentau magistratura suprema a statului si pe timpul functiei lor locuiau intr-o cladire speciala a orasului. Periodic ei prezentau rapoarte de activitate in fata Adunarii, iar in unele cazuri de incompetenta si imoralitate puteau fi destituiti sau chiar condamnati. Pentru evitarea uzurparii puterii de catre o anumita grupare, prin rotatie treburile statului erau asigurate de fiecare trib, nici un cetatean nu putea fi ales in Consiliu consecutiv doi ani la rand. 3. Areopagul compus din 9 arhonti, la care Clistene adaugase pe al zecelea (secretar), corespunzator celor 10 triburi, reprezenta un organism al vechiului regim aristocratic, care in noile conditii ale democratiei si-a restrans prerogativele la unele functii religioase, organizarea

funerariilor nationale pentru cetatenii Atenei cazuti in lupta sau in instructia unor procese referitoare la straini. 4. Colegiul celor 10 strategi - organism ales de Adunarea Poporului pe criterii de competenta si nu prin tragere la sorti, de aceea strategii puteau fi realesi de mai multe ori. Functia esentiala a acestor strategi era de aparare a statului, exercitand totodata o influenta deosebita in toate domeniile cetatii. Din randul celor 10 strategi, unul era ales prim-strateg, cum a fost Pericle, care a indeplinit mai multi ani aceasta functie, fiind de fapt conducatorul recunoscut al Atenei. Comparativ cu alti functionari, strategii nu dadeau rapoarte anuale in fata Adunarii Poporului, dar ei puteau fi judecati si pedepsiti in caz de infrangeri militare sau tradare. 5. Tribunalul cu jurati (Heliaia) era instanta judiciara suprema, emanatie a Adunarii Poporului, care administra justitia (cu exceptia unor cazuri ramase in competenta Areopagului). In componenta tribunalului intrau 6.000 de jurati, trasi la sorti din propunerile inaintate de cele 10 triburi ateniene, fiind ulterior repartizati diverselor tribunale in asa fel incat nici acuzatii si nici acuzatorii sa nu cunoasca componenta juriului respectiv. Tribunalul judeca diverse procese, cu exceptia celor intrate in competenta Adunarii Poporului sau a Areopagului, insa judecatorii si avocatii nu aveau pregatire de specialitate, lipsa de profesionalism a justitiei ateniene genera carente mari legate de arbitrariul ce insotea deciziile instantei. In timp ce Atena si-a etalat stralucirea in sfera creatiilor filosofice si artistice, pe plan juridic, lipsa unor principii unitare de drept, a unui cod de legi sistematizat, remarca G.Glotz,[8]evidentia inexistenta harului juridic al atenienilor. Aspectul formal al justitiei in Atena era determinat si de faptul ca in instanta nu exista procurorul in calitate de acuzator public, initiativa acuzarii era lasata la latitudinea oricarui cetatean, situatie prin care s-a incurajat delatiunea, mai ales ca delatorul era recompensat cu bani. Delatorii de profesie (sicofantii) devenise o categorie parazitara ceea ce evidentia inca o lacuna importanta in existenta democratiei ateniene, confruntata in sfera justitiei cu un numar de procese ingreunate de cele mai arbitrare si stupide proceduri de judecata. Progresul justitiei ateniene, comparativ cu justitia babiloniana, era incontestabil legat de suprimarea legii talianului sau de renuntarea la pedeapsa colectiva, sustinand necesitatea raspunderii personale pentru fapta savarsita. Din prezentarea succinta a atributiilor institutiilor specifice democratiei ateniene se constata, pe langa amatorismul (diletantismul) celor care indeplineau functii publice si limitele constitutiei din Atena care au generat amalgamarea autoritatii legislative cu cea executiva, precum si a celei legislative cu cea judecatoreasca. Teama grecilor de a nu lasa treburile publice ale statului in seama unui guvern reprezentativ a condus la structurarea unui sistem politic in care fiecare cetatean avea posibilitatea sa ajunga in cele mai inalte functii de conducere pentru un anumit timp. In epoca clasica democratia ateniana asigura insa doar unei minoritati de cca. 40.000 de cetateni dreptul de a guverna o populatie de peste 500.000 locuitori, cat avea Atena in timpul lui Pericle, ceea ce evidentiaza imperfectiunea acestei democratii. Democratia in Atena clasica, in ciuda faptului ca era apanajul unei minoritati de cetateni si prezenta diverse carente functionale, intruchipa in premiera pe plan istoric idealul libertatii si responsabilitatii civice a omului. Astfel, libertatea glorificata de Pericle in viata politica a Atenei, bazata pe impartialitatea legilor, pe competenta si prestigiul moral a celor ce aspirau la demnitati publice, justifica modelul democratic al atenienilor pentru celelalte cetati grecesti. Dimensiunea esentiala a prestigiului democratiei ateniene in epoca clasica se afla, mai ales, in sfera creatiilor culturale cand Atena a devenit scoala recunoscuta de intreaga lume greceasca a antichitatii. Viata economica in epoca clasica continua traditia celor trei domenii agricultura, mestesuguri si comert producatoare de venituri pentru orasele grecesti. Regimul asupra proprietatii agricole era diferit in statele grecesti in functie de zona geografica si de legislatia existenta. In agricultura majoritatea era formata de micile proprietati taranesti, cu exceptia Boetiei, Macedoniei si Tesaliei unde erau si mari proprietari funciari. Productia de cereale (orz si grau) era insuficienta pentru aprovizionarea populatiei oraselor, numai in pomicultura (maslini, smochini si vita de vie)

si apicultura se realiza un surplus de produse destinat exportului, prin care taranii isi asigurau o viata cat de cat decenta. Mestesugurile cunosc o dezvoltare intensa in epoca clasica prin amplificarea specializarii lor legat de resursele si traditiile din zonele respective. Astfel, tesaturile si broderiile erau realizate la Milet, Megara s.a., prelucrarea metalelor la Corint, iar Atena excela prin produsele ei ceramice. In cadrul cetatilor grecesti mestesugari erau grupati pe cartiere si strazi, munca in ateliere fiind asigurata de oameni liberi si sclavi (in mine sclavii lucrau in exclusivitate), fara o legislatie de protectia muncii. Schimburile comerciale se realizau, de regula, direct (producator-cumparator), deoarece comerciantii nu se bucurau de stima in mentalitatea grecilor. Comertul exterior se asigura preponderent pe mare, atenienii aveau corabii de cca. 400 tone deplasare, iar in portul Pireu puteau acosta aproape 400 corabii. Atena dispunea de o moneda recunoscuta prin valoarea sa de schimb pe toate pietele din spatiul Greciei antice. Civilizatia materiala a epocii clasice in Atena poate fi inteleasa in legatura cu tot ce s-a construit pe Acropolis (orasul de sus) din perioada miceniana pana in secolul al VI i.Hr., cand Pisistrate edifica maretul templu al zeitei Athena si a zidurilor de aparare ale orasului. Adevarata stralucire arhitecturala a Acropolei din centrul Atenei are loc in timpul lui Pericle, cand dupa distrugerile produse de persi, initiaza constructia ansamblului arhitectural compus din 4 edificii, pe care le admiram si astazi: 1. Partenonul (templul Fecioarei Athena), unde era asezata statuia zeitei de 15 m , lucrata de Fidias; 2. Propileele intrarea sacra prin cele 5 porti monumentale, care pe o aripa gazduiau, Pinacoteca cu operele pictorilor atenieni; 3. Templu Nike(= Victoriei) de mici dimensiuni dedicat tot zeitei protectoare a orasului; 4. Erechteonul cu cele 9 sanctuare exprima farmecul deosebit al cariatidelor ce au redat echilibrul artistic al arhitecturii clasice grecesti. De altfel, in epoca clasica templele ridicate in cinstea zeitatilor au fost singurele edificii cu valoare arhitecturala restul constructiilor civile din orasele grecesti au o valoare artistica nesemnificativa (palestrele, gimnaziile si porticele), incepand cu secolul al IV i.Hr. in cetatile ionice din Anatolia si mai ales in epoca elenistica apare orasul conceput ca un complex urbanistic (ex. Alexandria). Splendidul complex arhitectural de pe terasa masivei stanci abrupte Acropole (270/150 m si h 75 m). va fi realizat din fonduri pe care Pericle le-a pus la dispozitia unor renumiti arhitecti sub conducerea lui Ictinos si a sculptorului Fidias ce raspundea de ansamblul lucrarilor. Edificiile de pe Acropole puneau in evidenta sub aspect estetic cadrul natural, oferind ceremonialelor dedicate zeitei protectoare o nota de solemnitate si de fast pentru cetatenii Atenei. De pilda, Partenonul (templul Fecioarei) era diferit prin dimensiunile sale (L= 70m l=30 m), fiind sustinut de coloane zvelte la exterior in stil doric (8 coloane pe fiecare latime si 17 pe fiecare lungime) a templului, iar in interior tavanul fiecarei incaperi se sprijinea pe 4 coloane in stil ionic. Alaturi de valoarea arhitecturii templelor s-a impus in epoca clasica a Greciei stilul sculpturii clasicismului din prima jumatate a secolului al V i.Hr., reprezentat de Policlet, Myron si Fidias, iar in a doua jumatate a aceluiasi secol stilul clasicismului reprezentat de Scopas, Praxitele si Lysip, toti acesti sculptori vor fi angajati, mai ales, de orasele ioniene in realizarea unor lucrari comandate. Majoritatea lucrarilor concepute si executate de acesti sculptori din epoca clasica a disparut, au ramas unele descrieri ale contemporanilor sau copii ale lor realizate in epoca romana. Sculptura greceasca era policroma, stratul de culoare se aplica nu numai statuilor din lemn, ci si celor din piatra si marmura, scotand in evidenta prin pictura colorata a diferitelor parti ale statuii realismul expresivitatii ei artistice. Astfel, in diverse muzee ale lumii se afla capodopere sau copii ale acestor sculpturi. Policlet, de pilda, a realizat statui celebre, cunoscute prin copii din epoca romana ca: Doriforul (Purtatorul de lance Neapole);Diadumenos (Atena), Amazoana ranita (New York) s.a., reprezentand mai ales frumusetea si expresivitatea atletilor. Myron a realizat statui, mai ales, din bronz exprimand dinamismul si incordarea musculara a atletului intr-un moment de intensitate a miscarii, din pacate nu s-au pastrat decat copii romane: Discobol (in marmura) de la Roma si Athena si Marsias de la Frankfurt.

Fidias este considerat cel mai ilustru sculptor al epocii clasice prin realizarea a doua statui: Zeus din Olympia (cca. 14 m inaltime) si cea aAthenei Parthenos (la care se spune ca a folosit cca. 1.200 Kg aur). Nu s-a pastrat nici o lucrare insa exista cateva copii romane: Diadumenos (Londra),Amazoana (Vatican) Kora (Roma). Sculpturile in marmura ale lui Fidias au infatisat divinitatile intr-o perspectiva umana, redand echilibrul ideal al sufletului omului sub aspect moral si comportamental, prin demnitatea si grandoarea ritmului variat al volumelor. In perioada a doua a clasicismului sculpturii grecesti, Praxitele, Scopas si Lysip realizeaza o mare diversitate de stiluri individuale, aspecte profunde ale sufletului omenesc (pasiune, durere, etc.) ca in cazul lui Scopas cu celebra sa Menada dezlantuita (Dresda) sau gratia senzuala a feminitatii redata in sculpturile lui Praxitele: Afrodita din Cuidos (Vatican), copia romana a lui Apollo (Louvre). De asemenea, Lysip a preferat in sculptura mai ales bronzul, fiind mult apreciat de Alexandru Macedon, caruia i-a facut numeroase busturi; originalele nu s-au pastrat. Exista copii romane, de exemplu, Atlet legandu-si sandala (Copenhaga), Agias (Delfi) s.a. Comparativ cu sculptura, arta picturala era mai pretuita de greci, deoarece pictura era in conceptia lor un auxiliar decorativ pentru arhitectura si sculptura. Pictorii reprezentativi pentru epoca clasica au fost Polygnot, care a dat individualitate expresiva personajelor integrate intr-un spatiu si Micon, Genxis si Parasis care realizeaza peisajul si tehnica contrastelor (lumina si umbra). Mai tarziu, marea pictura greaca este in epoca elenistica legata de numele lui Protogenas, Aetion si Apelles (pictorul de curte al lui Alexandru Macedon). Reprezentativa pentru Grecia antica este insa ceramica pictata, care in epoca clasica isi schimba stilul si tehnica decoratiei, inlocuind figurile negre ale siluetelor pictate cu figuri rosii (ceramica din Attica), atinge cele mai inalte culmi artistice ale stilului sub influenta sculpturilor lui Fidias si a frescelor pictate de Polygnot. Epoca clasica a Greciei a daruit culturii europene si universale realizari deosebite in literatura, mai ales in poezie, in dramaturgie, marile creatii ale tragediei si comediei, precum si proza artistica a sofistilor. Poezia a fost realizata prin contributia lui Simonide, Bachilide si Pindar, ultimul considerat de Horatiu si Cicero printul poetilor, admirat in epoca moderna de Goethe, Carducci, DAnnunzio, s.a. In orasele grecesti reprezentatiile teatrale organizate, sub forma de concursuri, au jucat un rol important pe plan cultural in epoca clasica, mai ales la Atena unde s-a nascut tragedia. Reprezentantii de seama ai tragediei clasice au fost Eschil, Sofocle si Euripide. Eschil (525-455 i.Hr.) parintele tragediei grecesti, unii considera ca a scris 90 de tragedii si a obtinut de 13 ori laurii victoriei, din care nu s-au pastrat decat patru tragedii: Cele 7 contra Tebei, Persii, Prometeu si Rugatoarele si o trilogie Orestia, asemanata ca valoare estetica cu poemele homerice. Sofocle (496-406 i.Hr.) marcheaza apogeul tragediei grecesti care a scris 123 de opere din care se mai pastreaza 7, celebre fiind: Antigona,Oedip rege, Electra, Filoctet si Aiax. De pilda, in Estetica filosoful german Hegel considera Antigona drept model perfect de tragedie, un edificiu dramatic grandios asupra actiunii personajelor. Euripide (480-406 i.Hr.) a scris 92 de piese, din care n-au ramas 17 tragedii si o drama cu satiri (Ciclopul). Dintre tragediile lui mai bine cunoscute sunt urmatoarele: Medeea, Andromaca, Ifigenia in Aulida, Hecuba, s.a. Euripide paraseste in tragediile lui eroismul grandios al lui Eschil, dar si idealismul moral al lui Sofocle, apropiindu-se de aspectele moderne ale sensibilitatii date de dragoste sau de gelozie, inclusiv complexitatea caracterului omului plina de pasiuni si defecte. Tot acum din farsa populara s-a nascut comedia greceasca reprezentata de Aristofan (445-386 i.Hr.) cu urmatoarele comedii: Cavalerii, unde combate demagogia, Viespile, Norii, Pacea, Pasarile cele mai reprezentative din cele 11 lucrari pe care marele dramaturg le-a transmis posteritatii.

Alaturi, de poezie si teatru, muzica pentru greci este o arta prin excelenta de esenta morala, un instrument de educatie (Platon), fiind strans legata de ritualurile religioase, de munca taranilor la camp, de diverse ceremonii in familie sau la nivelul cetatii. In concluzie, arta clasica din Grecia prezinta cateva trasaturi semnificative: 1. Comparativ cu marile culturi ale antichitatii orientale si chiar cu arta bizantina de mai tarziu, arta grecilor din epoca clasica, desi a fost influentata si practicata de ei, realiza prin rationalitatea mesajului artistului o dimensiune civica de functionalitate a valorilor ei estetice; 2. Nota distinctiva a artei grecesti clasice este data de umanismul sau, prin care s-a diferentiat de alte culturi ale antichitatii, deoarece umanitatea ei deriva din plasarea omului in centrul de motivare a interesului creatorului de arta (chiar si in cazul unor divinitati ele sunt umanizate in operele artistilor greci). Omul devine primordial in arta grecilor din epoca clasica nu ca simbol mistic, ci ca expresie a frumusetii umane pe care artistii creatori o redau. De altfel, Sofocle in tragedia Antigona sublinia ca in lume nimic nu este mai minunat decat omul; 3. Artistii epocii clasice realizau in premiera o concordanta armonioasa intre continutul valoric al operelor lor cu normele si cerintele polisurilor in care traiau. Regimul democratic din Atena asigura cetatenilor ei demnitatea si responsabilitatea lor civica, dimensiuni semnificative ilustrate de artistii greci in creatiile prin care transmiteau valorile traditionale si, totodata, exprimau mentalitatea pe plan ideatic si sentimental al contemporanilor din orasele Greciei; 4. Clasicismul artei grecesti se caracterizeaza prin echilibru si armonia dintre natura si spirit, dintre corpul si sufletul omului, inlaturand conflictul ireductibil pe plan moral dintre bine si rau, comparativ cu existenta ireconciabilitatii absolute din morala culturii persane, masura domina individualismul spiritului creatorilor de arta, tinand seama de perspectiva dictonului filosofului grec Protagoras Omul este masura tuturor lucrurilor; 5. Arta clasica din Grecia reflecta simbioza organica dintre rationalitatea si sensibilitatea creatorilor greci care redau prin operele lor valoarea estetica bazata pe expresia logica a certitudinii a adevarului si pe idealul moral de perfectionare a fiintei umane. Astfel, Kalokagathia (principiu al unitatii Adevarului, Binelui si Frumosului), idealul armonizarii virtutilor morale cu frumusetea fizica, reprezenta in conceptia grecilor antici un ideal posibil de atins pentru orice om care actioneaza in directia realizarii acestor valori supreme ale cunoasterii, moralei si artei; 6. Originalitatea artei clasice nu consta atat in diversitatea temelor abordate, cat mai ales in perfectionarea tehnicilor de realizare artistica, corespunzator stiintei modelului (anatomiei) a armoniei, simetriei si ritmului miscarilor; 7. In conceptia antichitatii grecesti unele arte (arhitectura, sculptura si pictura), in special, aveau in exclusivitate o semnificatie tehnica (techn), deoarece arta prin dimensiunea sa estetica raspundea necesitatilor practice ale individului si ale comunitatii cetatilor grecesti; 8. Comparativ cu alte civilizatii din Orientul Mijlociu, arta din Grecia clasica nu reprezenta expresia vanitatii sau autoglorificarii creatorilor sau suveranilor cetatilor, frumusetea in toate domeniile artei era ratiunea spiritului artistului de a-si etala armonia proportiilor in creatiile sale prin masura, simplitate si sobrietate, calitati definitorii atinse de perfectiunea tehnicii artistice in epoca clasica. * Valoarea culturii spirituale din epoca clasica a Greciei antice si-a atins amplitudinea si profunzimea sa maxima in sfera gandirii stiintifice si filosofice, dimensiuni esentiale si definitorii ale spatiului civilizatiei grecesti, dar si al antichitatii europene in ansamblu. Alaturi de scoala ioniana de la Milet, gandirea filosofica a Greciei este dezvoltata de o pleiada de ganditori care investigheaza din perspectiva filosofica fenomenele naturii si emit diverse ipoteze cosmologice asupra Universului. Filosofii reprezentativi (presocratici), care au pregatit premisele aparitiei filosofiei clasice a Greciei, deschid directii si orientari noi in sfera cunoasterii. Astfel, Heraclit din Efes considera ca focul este elementul primordial al existentei si al schimbarii permanente fiind considerat parintele gandirii dialectice, dezvoltata metodologic in filosofia moderna de Hegel. Contributii de ordin metafizic a adus mai tarziu Scoala de la Elea (Italia) fondata de Xenofon. In acest sens mentionam conceptia lui Parmenide, pentru care

Universul este format din inele concentrice compuse din foc si pamant si pe Zenon, prietenul sau, care a argumentat teoria despre unitatea si imobilitatea lumii. In opozitie cu filosofii eleati, Empedocle, Anaxagora si Democrit, desi recunosc realitatea miscarii si transformarii, revin la elementele fundamentale (apa, aer, foc si pamant) preconizate de filosofii naturalisti de la Milet. De altfel, un pas inainte in explicatia naturii in miscare realizeaza Democrit, care continua traditia lui Leucip, despre existenta atomilor, considerati particule invizibile fizic, care se deosebesc intre ele prin forma, pozitia, etc., dar care au aceeasi calitate. Incepand de la mijlocul secolului al V-lea i.Hr., gandirea filosofica si stiintifica este marcata de renumitii sofisti: Protagoros, Gorgias, Prodicos si Hippias care considerau ca succesul in viata social-politica nu depinde numai de cunostintele filosofice, stiintifice sau practice, ci este nevoie de capacitatea de a convinge, retorica, definita de ei ca virtutea artei politice. Marea filosofie a epocii clasice din Grecia este incontestabil legata de contributiile aduse de Socrate, Platon si Aristotel, in conceptiile carora gasim premisele principalelor directii de evolutie istorica ale cunoasterii filosofice. Socrate (469-399 i.Hr.) sustine ca virtutea este stiinta, similar sofistilor, dar in locul acumularii de cunostinte, norme, solutii etc. preconizate de acestia, el ii invata pe oameni metoda dialogului. Socrate formuleaza metoda maieutica (practica mositului) care-i ajuta pe oameni ca singuri sa descopere adevarurile, marcand un punct nodal in evolutia gnoseologiei, legat de intelegerea rolului activ al subiectului in cunoastere. Pornind de la maxima inscrisa pe frontonul templului de la Delfi: Cunoaste-te pe tine insuti, Socrate deschide adevaratul orizont rational al cunoasterii filosofice, acolo unde se afla embrionul stiintei autentice care se dezvolta ulterior. Filosofia, in sensul dragostei de intelepciune, ca scop al omului, incepe cu Socrate, care aprecia ca virtutea cunoasterii (stiinta) presupune efortul individului de a descoperi adevarul si de a gasi binele. Ambele valori sunt in legatura, considerand ca raul provine din nestiinta, de altfel, sfarsitul sau tragic, evidentia semnificatia valorilor etice pe care le punea in raport cu actul cunoasterii si cu societatea in care traia. Platon (427-347 i.Hr.) a trait in preajma lui Socrate si a calatorit mult in Egipt si in Italia (Siracuza) unde ar fi dorit sa-si puna in aplicare reformele politice pe care le-a preconizat in Republica, utopicul sau stat ideal. Platon fondeaza la Atena, in 387 i.Hr., Academia, cel mai important centru de cultura al Greciei unde filosoful preda gratuit trei decenii lectiile lui. Cele 34 scrieri sub forma de dialog si 13 scrisori erau axate pe o idee sau tema principala, fiind grupate in 3 perioade de elaborare: 1 Platon polemizeaza cu sofistii, aparand doctrina mentorului sau spiritual (Apologia lui Socrate, Criton, Ion, Gorgias, Protagoras, Hippis I si II, s.a.); 2 Dialogurile din perioada maturitatii lui Platon (Fedon, Sympozion, Republica, Fedra) unde filosoful grec isi sustine propria-i teorie despre idei (lb. greaca = ideai = forme, figuri) intelese ca forme imobile, eterne ale tuturor lucrurilor si fiintelor existente in lume (inclusiv concepte abstracte si virtuti sunt esente si realitati ultime). In ierarhia ideilor el situeaza Binele definit ca virtute suprema de care depinde fericirea oamenilor; 3. In ultima perioada elaboreaza dialogurile despre Fiinta (Parmenide, Teetet, Sofistul, Timen, Legile). Platon realizeaza o forma filosofica de comunicare dialogul, procedeu initiat de metoda maieutica a lui Socrate. Avand in vedere ca Socrate nu a lasat nimic scris, in dialogurile lui Platon cu Xenofon, nu putem cunoaste cu exactitate ce apartine cu adevarat lui Socrate (cu exceptia Legilor unde Platon isi expune propria conceptie). Modelul lumii ideilor lui Platon deschide in sfera gandirii filosofice un orizont idealist obiectiv care s-a dovedit fertil cunoasterii filosofice si stiintifice, asigurand depasirea empirismului aparentelor prin trecerea la sfera esentelor intelese prin rationalitatea abstractiilor notionale. In ceea ce priveste gandirea social-politica a lui Platon, aceasta are in vedere capacitatea filosofilor de a intelege si conduce statul, evident din perspectiva intereselor privilegiate ale aristocratilor din randul carora facea parte si filosoful grec. Aristotel (384-322 i.Hr.) marcheaza apogeul gandirii filosofice si stiintifice in Grecia si in intreaga cultura a antichitatii. Discipol a lui Platon si educatorul lui Alexandru Macedon a

condus gimnaziul Lykeion, scoala bine organizata, cu programe temeinice de studiu pe care le-au frecventat cca. 2000 de discipoli ai stagiritului. A lasat o opera vasta (cca. 400 lucrari, din care sau pastrat 47), lucrarile lui reprezinta o sinteza a cunostintelor acumulate pana la acea data, influentand filosofia si stiinta europeana timp de peste 2000 de ani. Aristotel dezvolta gandirea platoniana, dar se delimiteaza critic de teoria ideilor a maestrului sau, filosofia lui se ocupa de aspectele generale ale realitatii, utilizand in generalitatea sa si metode particulare specifice altor stiinte (matematica, fizica) care opereaza cu abstractii, axiome si demonstratii logice. Aristotel si-a expus ideile filosofice in lucrarea Metafizica, unde subliniaza ca lumea ideilor nu poate fi separata de lumea fiintelor si obiectelor concrete. Cunoasterea obiectiva, in viziunea lui, presupunea relatia continuitatii dintre treapta senzoriala (a simturilor) si treapta rationala prin care se ajunge la abstractizare. El distinge intre substantele (realitatile divine) imobile, cunoscute numai de ratiune ce fac obiectul teologiei si substantele in miscare care fac obiectul de studiu al fizicii. Matematica este stiinta care studiaza raporturile cantitative, fiind a treia si ultima stiinta teoretica, dupa filosofie si fizica. Aristotel, de asemenea, a structurat logica ca stiinta a demonstratiei rationale, elaborand lucrarea Organon (instrument necesar in cercetare). Aristotel s-a preocupat de probleme specifice biologiei, zoologiei, de functiile intelective ale sufletului, etc. In sfera stiintelor teoretice integreaza totodata, etica care are drept scop binele ce asigura fericirea. Virtutea in viziunea stagiritului presupune alegerea caii de mijloc intre doua extreme la fel de daunatoare omului. Virtutea suprema la Aristotel este justitia, deci respectul legii de catre oameni. Omul, definit ca fiinta sociala (zoon politikon), nu poate atinge forma superioara a virtutii decat in cadrul societatii, problema ce intra in sfera stiintei politice. In Politica, Aristotel se ocupa de 3 forme de guvernare normale: monarhie, aristocratie si democratie si de corespondentele lor degenerative: tiranie, oligarhie si demagogie, facand o descriere ampla a constitutiei ateniene prin comparatie cu 158 de alte constitutii ale statelor grecesti. De asemenea, ne-a lasat scrisa Poetica din care s-a pastrat doar prima parte cu privire la teatru, unde arta reprezenta transfigurarea realitatii de catre artist (mimesis), avand o finalitate moralizatoare care-l delimiteaza de Platon care intelegea prin arta un simplu mijloc de copiere a realitatii. Influenta lui Aristotel s-a exercitat de-a lungul secolelor, in secolul IX opera sa este tradusa in limba araba, iar din secolul al XII-lea, la indemnul lui Toma din Aquino, in limba latina, legata de gandirea scolasticii medievale. Mai tarziu, in epoca Renasterii, influenta lui Aristotel cedeaza locul lui Platon, dar in domeniul stiintelor naturii, al teoriei cunoasterii si al logicii, teoriile aristotelice si-au manifestat autoritatea pana in secolul al XIX-lea. Epoca clasica s-a impus in domeniul istoriografiei prin contributiile lui Hecateu (Milet) si Herodot ( 485-425 i.Hr.) originar tot din Asia Mica (Halicarnas) unde exista traditia unor mentalitati laice, libere, unde s-au efectuat cercetari semnificative pentru filosofia si stiinta aplicata din sfera culturii antice grecesti. In acest sens, Istoriile lui Herodot despre Imperiul persan, Egipt si faptele descrise despre razboaiele medice, ilustreaza obiectivitatea si impartialitatea pe care istoricul o realizeaza cu privire la cauzalitatea si consecintele acestor evenimente istorice. Valoarea operei lui Herodot consta in faptul ca ea a inspirat grecilor dragostea de tara si de libertate, intelese ca virtuti morale ceea ce i-a asigurat in constiinta istorica o mare popularitate, parintelui istoriei universale. Un alt reprezentant de seama al istoriografiei clasice grecesti este Tucidide ( 462-395 i.Hr.), cel care abordeaza in spirit critic in Istoriarazboiului peloponeziac, cauzele economice, socialpolitice ale dezintegrarii, democratiei ateniene, oferind o judecata obiectiva si o baza stiintifica asupra faptelor analizate de istoricul grec. * La sfarsitul epocii clasice in Grecia se constata o delimitare a unor domenii ale stiintei din sfera filosofiei, ceea ce contureaza in perspectiva o anumita autonomie de evolutie a gandirii stiintifice sub aspect tematic si metodologic. Delimitarea de filosofie apare mai evidenta in domeniile

matematicii, astronomiei, fizicii (ex. optica), ca si al istoriografiei si al medicinii. Orientarea grecilor spre pozitivitatea cunoasterii era generata de faptul ca viata religioasa, in epoca clasica, continua pe fondul declinului misticismului, chiar oracolul din Delfi si-a pierdut din autoritate. In epoca clasica apar numeroase scoli de matematica care continua traditiile pitagoreicilor, mai ales la Atena au activat multi matematicieni si filosofi greci, care au abordat probleme speciale cu privire la antinomia par-impar, a numerelor irationale, a ariilor si geometriei in spatiu, etc., depasind evidenta sensibila caracteristica orientului cu exigenta experimentului si a demonstratiei rationale care fundamenteaza matematica grecilor pe principii logice. Medicina grecilor antici a fost legata de religie si magie, similar altor spatii ale antichitatii, insa in epoca clasica medicii greci acorda atentie deosebita cunoasterii simptomelor si utilizarii unor mijloace rationale de vindecare a bolilor. De la homericul Asclepios (Aesculap pentru romani) medic divinizat pentru meritele sale, pana la scolile de medicina din epoca clasica se constata o tot mai judicioasa organizare si responsabilitate profesionala a celor ce se dedicau activitatilor medicale. In acest sens, juramantul lui Hipocrat (secolul V i.Hr.) se constituia intr un cod deontologic al medicilor, respectat pana astazi de aceasta categorie de inalta specializare profesionala, raspundere sociala si umana. Hipocrat a lasat posteritatii numeroase lucrari (Vechea medicina, Boala sacra epilepsia; Prognosticul; Aer, ape, locuri; Regimul maladiilor acute; iar in domeniul chirurgiei Ranile corpului; Articulatiile, Fracturile; precum si Aforismele si Juramantul) toate sintetizate in Corpus hipocratic, prin care medicul grec este considerat in mod justificat parintele medicinii. * Epoca clasica a Greciei antice isi afla sfarsitul in luptele fratricide pe care cetatile grecesti, reunite in Liga peloponeziaca, le poarta impotriva hegemoniei ateniene, care nu era dispusa sa recunoasca autonomia fortelor aliate din Liga de la Delos construita contra invaziei persane. Razboiul peloponeziac, declansat impotriva Atenei in anul 431 i.Hr. duce, dupa 27 de ani, la infrangerea atenienilor, generand pentru toate combatantele o degradare a vietii economice (distrugere si saracie), la slabirea capacitatii militare de aparare si a spiritului de sacrificiu ca urmare a recursului la mercenari, totodata, la descompunerea regimului democratic pe plan politic si moral. Desele schimbari in sistemul de aliante al oraselor-stat grecesti, coalizarea Spartei cu Persia, conduce, in 404 i.Hr. la ocuparea Atenei de catre spartani pe care o obliga sa accepte o pace fara conditii (demolarea tuturor fortificatiilor si predarea intregii flote maritime si comerciale). In aceste conditii de umilire, Atena este nevoita sa recunoasca hegemonia Spartei asupra intregii lumi grecesti, care proceda cu violenta la rasturnarea regimurilor democratice din toate orasele-stat intrate sub dominatia sa. La Atena dezastrul militar a fost urmat de unul politic care aduce la conducerea cetatii un regim oligarhic (guvernul celor 30 de tirani), inlaturat mai tarziu de democratii atenieni cu sprijinul Tebei. Teba isi impune pentru scurt timp hegemonia asupra Spartei, din rivalitatea lor, Atena incearca sa profite, dar fara succes. Conflicte deosebite apar si intre cetatile grecesti din Sicilia si cartaginezi, pana cand tiranul Siracuzei (Dionysios I), cucereste Cartagina in 339 i.Hr. Tabloul general de decadere economica, criza accentuata de coruptia institutiilor politice, ca urmare a demagogilor care ajung sa ocupe functiile publice ale oraselor, degradarea valorilor morale si civice, toate sunt de natura sa dezorganizeze regimul democratic al Atenei. Situatia conflictuala din viata politica a oraselor grecesti, decaderea economica si culturala a acestora explica pierderea libertatilor o data cu instaurarea dominatiei macedoniene. Victoria lui Filip al II-lea, regele Macedoniei, la Cheroneea (338 i.H.) conduce la lichidarea regimurilor democratice in orasele grecesti, inclusiv a democratiei Atenei, marcand totodata, sfarsitul epocii clasice in istoria culturii si civilizatiei din Grecia antica. Cuceririle victorioase repurtate, ulterior, de fiul sau Alexandru Macedon, deschide o noua etapa in istoria culturii si civilizatiei grecesti, numitaelenistica, a carei stilistica valorica o deosebeste de clasicismul epocii anterioare.

5. Epoca elenistica se incadreaza cronologic in perioada dintre anul 323 i.H. (moartea lui Alexandru Macedon) si anul 30 d.H. (anul sinuciderii Cleopatrei, ultima regina a Egiptului dinastiei elenistice). Elenismul reprezinta o opera originala in sfera creatiilor culturale si mai ales al realizarilor ei tehnice civilizatoare. Genialitatea militara a lui Alexandru Macedon, incununata de victorii numeroase, are consecinte profunde pe planul organizarii social-politice si economice legat, in primul rand, de disparitia cetatii; vechiul organism viu politic, social, moral si cultural isi pierde frontierele autonomiei, iar, in al doilea rand, toate orasele-stat din Grecia vor fi acum integrate intr-o imensa unitate teritoriala de organizare imperiala a statului. Elenismul inlocuieste pe plan politic vechile regimuri democratice ale cetatilor grecesti cu regimul politic al monarhiei absolute, in care statutul cetateanului este preluat de supusul regal. Palatul regal devine institutia politica suprema, inlocuind Adunarea Poporului specifica polisurilor grecesti. Regele este unicul legislator, judecatorul suprem si comandantul suprem al armatei; curtea monarhului (functionarii alesi de rege) joaca un rol politic important la nivelul intregului teritoriu. Monarhii se ocupau de dezvoltarea economica a statului, controlau activitatile mestesugaresti si comerciale, insa nu se puteau mandri cu drepturile si libertatile pe care le aveau grecii in epocile anterioare ale polisurilor organizate pe principii democratice. Elenismul a conservat structurile administrative ale regiunilor cucerite. De pilda, cultele religioase locale au fost tolerate de dominatia greceasca, mai mult, chiar Alexandru Macedon a reconstruit unele temple vechi si a construit altele noi, bucurandu-se de aprecierea egiptenilor. Regimul monarhic a imprimat un sistem autoritar de guvernare si ordine, a construit o infrastructura functionala de drumuri, poduri, canale, porturi pentru asigurarea cailor de comunicatie pe mare si uscat. De asemenea, emigrantii greci au fondat, numai in timpul regelui Selencos I, cca. 60 de orase noi, devenite ulterior centre comerciale infloritoare. Sistemul monetar folosit in schimburile comerciale a contribuit, in perioada elenistica, la avantul activitatilor comerciale in zona Orientului, in schimb Grecia continentala saraceste neputand face fata concurentei produselor orientale mai bune si mai ieftine. Geografic, centru de greutate al civilizatiei grecesti se muta, in epoca elenistica, in Egipt si Orientul Mijlociu. Elenismul determina civilizatia greceasca sa intre intr-o diversitate de conexiuni cu civilizatiile antichitatii orientale, iar expeditia lui Alexandru Macedon in India reprezenta prima actiune de unire politica a Occidentului cu Orientul intr-un stat imperial ale carui structuri economice si valori culturale evidentia semnificatia cosmopolita si dimensiunea universala a culturii si civilizatiei grecesti. Elenismul sterge vechea distinctie traditionala dintre greci si alte comunitati lingvistice (barbari). Interferentele culturale si schimburile bunurilor materiale imbogatesc reciproc atat civilizatia greaca cat si a celorlalte civilizatii de contact. De altfel, limba greaca devine, in perioada elenistica, o limba comuna (Koin), diminuand influenta si rolul diverselor dialecte grecesti vorbite pana atunci in spatiul vechii Elade. Cultura greaca realizeaza prin intermediul limbii comune comunitatea intre diferite tipuri de civilizatii, fiind in acelasi timp un liant in procesul de unificare civilizatoare a diferitelor etnii si popoare. Alaturi de limba oficiala, care in statele eleniste era greaca, calendarul, principiile de drept in justitie si in special sistemul monetar grecesc au jucat un rol semnificativ in procesul civilizator de elenizare. Exceptie facea armata care era formata aproape numai din macedonieni si mercenari greci, in cadrul infanteriei grele (falanga) si a trupelor de calareti. Sub aspect tehnic, elenismul inregistreaza progrese in dotarea armatei cu catapulte, corabii de razboi de tonaj mare si cu echipaje sporite. In epoca elenistica, Palestina si Egiptul au cunoscut un profund proces de elenizare (de ex., in sinagogile din Ierusalim, Tora se citea in limba greaca). Elenismul a creat noi centre de iradiere culturala prin care civilizatia greaca si-a dovedit stralucirea sa universala prin intermediul rolului civilizator jucat de orasele Alexandria, Antiohia, s.a.

In epoca elenistica s-a deschis un orizont larg vietii culturale, activitatii intelectuale (filosofiei, stiintei, artei si literaturii), dar cu toata aceasta extensiune geografica a civilizatiei grecesti, creatiile culturale n-au mai atins cotele valorice ale clasicismului anterior. Astfel, sub raport social-politic, reformele democratiei ateniene au fost anulate, cetatenii si-au pierdut libertatea si dreptul de participare la problemele publice ale cetatii. De asemenea, cucerirea macedoniana, din primul moment a actionat pentru interzicerea eliberarii sclavilor, posibilitate pe care Atena democratica o asigurase in epoca clasica. Standardul ideilor nobile ale democratiei ateniene va fi conservat in epoca elenistica in continutul doctrinelor filosofice, transland din sfera practicii politice in cea a teoriei, care va influenta indirect, mai tarziu, viata politica a societatii europene. Elenismul este organizat pe principii diferite, comparativ cu epocile anterioare, in ceea ce priveste viata intelectuala si culturala, astfel: 1. Instructia si educatia tineretului trece din seama familiei in a administratiei oraselor care se ocupa de constructia scolilor, frecventate, pentru prima data, de fete mai ales in orasele ionice, copii ajung sa stie scrisul si cititul; 2. Pregatirea in scoli si in intreaga documentatie din biblioteci se realiza prin intermediul limbii grecesti; 3. Cultura s-a dezvoltat si sub influenta benefica a mecenatului regilor; 4. Vechile centre culturale ale spatiului grecesc Atena si Rodos sunt eclipsate de noile capitale ale monarhiilor elenistice, mai ale Alexandria, cu renumita biblioteca cu cca. 700.000 de volume, precum si Pergam, Antiohia, Ella, Efes, Siracuza, etc. 5. Apar primele preocupari de subventionare a unor cercetari stiintifice si tehnice, a fondarii unor muzee, gradinii botanice, zoologice si observatoare astronomice etc. (ex. in perioada dinastiei Ptolemeilor). Elenismul a inregistrat progrese tehnice considerabile in raport cu epocile anterioare, cum ar fi: pedala la roata olarului actionata cu piciorul, masini de razboi si corabii uriase (3.000 tone), farul din Alexandria inalt de 120 m, sistemul rotilor dintate pe orizontala si verticala (moara de apa). Razboiul de tesut orizontal, tehnica suflatului sticlei, inventarea pergamentului (sec.II i.Hr.) etc. In Alexandria au fost, de asemenea, inventate masinarii hidraulice si pneumatice, ceasornicul de apa, pompa, iar Arhimede ( 287-212 i.Hr.) a inventat surubul fara sfarsit, utilizat la instalatiile de scoatere a apei din mine, scripetele utilizat la macaraua tripla, etc. De asemenea, Heron din Alexandria a descoperit proprietatile mecanice ale fortei aburului, inclusiv conceperea unor mecanisme automate. Pentru principiile si metodele de cercetare, Aristotel a ramas pentru epoca elenistica un model care a influentat dezvoltarea fizicii si biologiei. In aceasta perioada exista o preocupare mai deosebita pentru sistematizarea studiilor matematice (geometria (Euclid), trigonometria, algebra), medicii se ocupa de studierea aprofundata a anatomiei si fiziologiei. Arhimede formuleaza o lege fundamentala a fizicii, in astronomie teoria geocentrica a lui Ptolemeu; Eratostene este fondatorul geografiei stiintifice (masoara ecuatorul si are o eroare de 1%) si a alcatuit prima harta a lumii. Astronomia, in epoca elenistica, s-a imbogatit in contact cu traditia scolii de la Babilon, Aristarh din Samos este considerat precursorul teoriei copernicane. De asemenea, in epoca elenistica in domeniul matematicii cei mai reprezentativi au fost Euclid, Arhimede si Apollonios a caror opere s-au pastrat. De exemplu, Euclid s-a impus prin prezentarea logica a unor definitii, axiome si postulate, cu valoare practica si aplicativa. In domeniul medicinii se continua traditia scolilor grecesti de la Atena si Cos, detasandu-se, in special, medicii Herophilos, Erasistratos si Galenos, ultimul a activat la Roma. Elenismul a pretuit si stimulat activitatea artistilor in diverse domenii ca urmare a dezvoltarii economice, a fastului curtilor regale si a familiilor celor bogati.Arhitectura a inregistrat progrese in ceea ce priveste introducerea unor principii de urbanism. De ex. orasul elenistic are strazi largi (6-10 m), drepte si paralele, cu intersectii (cardo in unghi drept), cu spatii rezervate pietelor si edificii publice. Gustul pentru colosal este o caracteristica a acestei epoci (ex. templul zeitei

Artemis din Efes, templul Apollo din Milet, etc.), renuntandu-se la armonia proportiilor in beneficiul grandorii pe care multi monarhi il preferau. Sculptura continua orientarea data de Praxitele si, in special, de Lysip si Scopas. (ex. Victoria din Samotrace Louvre; Venus din Milo Louvre, etc.) Gustul pentru colosal in sculptura s-a impus mai ales la Pergam si ulterior la Roma. Pictura din epoca elenistica, in special, scoala de la Alexandria si Pergam s-a impus mai tarziu prin tehnica frescelor si mozaicurilor in vilele romane ale aristocratiei, asa cum o admiram in unele case descoperite in orasul antic Pompei. De asemenea, in epoca elenistica, apar specii de arta miniaturala (bijuterii, sticla, fildes, monede, etc.). Literatura epocii elenistice difera de epocile anterioare. De pilda, poezia lirica nu mai este acompaniata de muzica (corul), acum s-au lansat productii literare in proza, in special, tema variata despre Viata lui Alexandru Macedon, iar comedia lui Menandru se restrange la sfera mai banala a vietii de familie, in comparatie cu epoca lui Aristofan. Pe plan filosofic, elenismul a fost dominat de miscarea filosofica reprezentata de filosofii cinici si sceptici, care abandoneaza problematica sociala a omului ocupandu-se predilect de problemele morale ale individului ca mod de comportare. Conceptia cinicilor reprezentata de mentorul lor Aristip din Cirene ( 435-360 i.H.) acrediteaza ideea ca scopul vietii omului pentru a fi fericit sunt placerile de orice fel. Stoicismul a reprezentat curentul filosofic caracteristic elenismului prin care interesul pentru fizica si logica este subordonat eticii, curent fondat de Zenon din Kition ( 336-264 i.H.) si continuat la Roma de Seneca si Marcus Aurelius. De asemenea, elenismul dezvolta un punct de vedere al individualismului sofistilor, prin contributia lui Epicur (341-270 i.H.), fondatorul unei scoli prin care omul trebuie sa cunoasca realitatea, excluzand orice interventie a providentei. Epicurienii inlocuiesc hedonismul nediferentiat al cinicilor despre placere, cu unele recomandari de moderatie, simplitate si prudenta, desi criticati au exercitat o influenta in epoca. Scepticismul a fost o alta directie a filosofiei elenistice, formulata de Phirhon ( 365 -275 i.H.) care se indoieste, atat de certitudinea cunoasterii senzoriale cat si de cea rationala si ca totul se epuizeaza in indoiala, de unde omul trebuie sa priveasca totul cu indiferenta pe care i-o da morala seninatatii. In concluzie, elenismul isi detaseaza prin amalgamarea stilurilor culturale ca trasatura caracteristica, comparativ cu epocile anterioare, generand insa modernitatea culturii si civilizatiei acestei epoci care a transmis multe din valorile ei culturii europene. Cultura elenistica a influentat Europa prin intermediul Romei antice si, de asemenea, si-a pus amprenta asupra eticii crestine prin intermediul limbii latine ca factor integrator al civilizatiei medievale. 3. Diversitate etnic n spaiul unitar european n Europa se regsesc trei tipuri de minoriti etnice: 1.Populaiile indigene care se regseau pe actualul teritoriu al Europei nainte de popularea acesteia prin succesive valuri migratoare. Un astfel de grup este populaia Sami sau lapondin Suedia, Norvegia i Finlanda. Elementele principale ale culturii lapone sunt: cresctoriile de reni (au dreptul la turmde 300500 de reni per cap de familie), poemele muzicale ritmice specificeyoik, transportul cu sniile trase de reni, o viaapropiatde natur. n trecut au dus o viamai mult nomad, fiind forai ulterior sse stabileasc. Pentru a veni n sprijinul pstrrii motenirii lingvistice, statele scandinave au introdus o serie de msuri care susin sistemul educaional n limba matern. Inuiii ocupo prticicmicua insulei Groenlanda, a crei suprafae acoperittrei sferturi cu ghea. Inuiii

groenlandezi se mpart n trei grupuri lingvistice, i n general se numesc Kalaallit. Originea lor pe trmul gheii dateazde acum 4.500 ani, cnd au sosit primele grupe de migratori ce i-au stabilit aici aezmintele. Populaia a fost convertitla Luteranism, dar de fapt religia lor e un religios, mbinnd cretinismul cu cosmologia inuit. n 1953, statutul colonial al Groenlandei a fost abolit, aceasta devenind parte componenta Regatului Danemarcei. Limba oficiala rmas groenlandezde vest, nvatn coli, utilizatn media, administraie, servicii religioase, literatur. 2.Imigraniisunt grupuri care au decis si prseasc ara de origine n principal din motive politice sau economice. Doutipuri de imigrani se regsesc pe teritoriul U.E.: ceteni ai unui stat membru care locuiesc n alt stat pe teritoriul U.E., care datoritliberei circulaii n Uniune nu suferdin cauza discriminrii i a prejudecilor. Un exemplu interesant n acest sens este Andorra, unde populaia majoritareste alctuitdin imigrani, majoritatea ceteni spanioli, persoanele care dein cetenie andorrianfiind n numr de 18,4%. Cel de-al doilea tip de imigrani este reprezentat de gru3 puri provenind din exteriorul Uniunii Europene, fie de pe continent, n special din Europa Central i de Sud-Est, fie din afara acestuia: turcii i kurzii n Germania, Belgia; algerienii, marocanii, tunisienii n Frana; albanezii, marocanii, slovenii, tunisienii n Italia, vietnamezii, chinezii, indienii, pakistanezii n Marea Britanie (n special imigrani provenind din rile membre ale Commonwealth), turcii, indonezienii, marocanii n Olanda, marocanii n Spania etc. n cele mai multe cazuri aceste grupuri, n special noneuropeni de religie islamic, se confruntcu prejudecile populaiei majoritare i cu practicile discriminatorii. Discriminarea se manifestprin intoleran, abuz, recurgere la for i o serie de politici restrictive. Frontul Naional francez duce o politicconstantanti-arab i anti-semit, militnd pentru repatriere forat i anti-islamizarea Franei. Micri similare, catalogate extremiste de dreapta s-au dezvoltat n aproape toate statele europene ncepnd cu anii 80, dar mai ales n anii 90, cele precum Frontul Na-ional Francez, Partidul Libertii n Austria, Vlaams Blok n Belgia i Partidul Republican n Germania fiind cele mai de succes. Majoritatea statelor Uniunii Europene au adoptat politici restricionare privind numrul de imigrani pe care i primesc. O categorie aparte de imigrani sunt refugiaii. Refugiaii sunt imigrani involuntari. Acetia sunt n general o minoritate n ara de origine, fiind persecutai de un regim opresiv datoritapartenenei la un anumit grup etnic, religios, lingvistic sau politic. Marea majoritate a refugiailor se

ntlnesc n rile din sudul Europei i provin n principal din Africa, Asia i Orientul Mijlociu. Recent, mii de refugiai au cutat scpare dintre graniele fostei Iugoslavii. Reflectarea n media occidental i n declaraiile ministeriale este de cele mai multe ori negativ, refugiaii fiind prezentai ca ceva amenintor. Categorii de refugiai din punct de vedere al statutului lor social i legal: Refugiai protejai de Convenia de la Geneva din 1951 Refugiai de facto, crora le este permis sstea n ara 4 de refugiu pe motive umanitare i sub un alt statut dect cel conferit de Convenie; drepturile lor sunt mult mai limitate dect ale celor protejai de Convenie: n Marea Britanie, refugiailor din aceastcategorie nu le este permis si aducfamiliile timp de 4 ani, pe cnd cei protejai de Convenie au dreptul la reuniune familialimediat. Refugiaii n orbit sunt cei care sunt trimii din arn ar, pentru cnici un stat nu-i asumresponsabilitatea de a le examina cererea de azil. Refugiai care se bucurde protecie temporar, cu condiia sse ntoarcn ara de origine de ndatce situaia de acolo le-o permite. Ex.: refugiaii din spaiul fostei republici iugoslave. nchiderea granielor imigranilor non-europeni de ctre rile membre ale U.E. concomitent cu adncirea procesului de integrare europeana dus la o interpretare tot mai strict i limitata Conveniei de la Geneva. Statele se tem cacceptarea unui grup anume de refugiai creeazun precedent, atrgnd un numr din ce n ce mai mare de azilani. Cu toate cs-au purtat numeroase discuii la nivel interguvernamental i s-au ncheiat acorduri privind protecia refugiailor care cer drept de azil n cadrul Uniunii Europene, fiecare arare propria legislaie i modalitate de procesare i de decizie privind cererile de azil. Refugiaii au nevoi speciale pentru acomodare pe termen lung: nvarea a limbii, programe educaionale, recalificri profesionale. Pe de altparte trebuie respectate nevoile care decurg din practicile culturale, religioase, din normele sociale ale comunitii, prin acordarea sprijinului necesar pentru conservarea culturii, limbii, stilului de via, dezvoltarea de programe pentru adaptarea nevoilor sociale, medicale, psihologice. Numrul estimativ al refugiailor n Europaeste de 2,5 milioane. 3. Minoritile naionale sau istorice sunt grupuri etnic diferite de populaia majoritar, rmase pe teritoriul ocupat de aceasta prin redefinirea granielor: bascii n Spania, maghiarii n Romnia, Slovacia, sorbii n Germania, scoienii n Marea Britanie, germanii n Alsacia i Lorena (Frana). 5 Exemple pozitive de acomodare a diversitii n statele Uniunii Europene Minoritatea suedezdin Finlandareprezint5,8% din populaie. Suedezii locuiesc mai mult n regiunile de coast i

n insulele Aland. Insulele Aland formeazo provincie autonom, demilitarizat i monilingvistic(de limbsuedez) a Finlandei. Adunarea suedeza Finlandei, un corp reprezentativ semioficial nfiinat n 1919, servete ca forum de discuii politice i grup de presiune pentru interesele etnicilor suedezi. Acetia se bucur, pe lngo puternicreprezentare politic, i de libertatea de exprimare n limba matern: 15 ziare n suedez, emisiuni radiofonice i de televiziune, teatre, precum i universiti bilingve. Suedeza, alturi de finlandez, e consideratlimbnaionala Finlandei. Tirolul de Suda fost cedat de Austria Italiei, la sfritul Primului Rzboi Mondial, incluznd la data respectiv85% populaie de etnie german. O lungperioadau fost supui asimilrii i represiunii de ctre regimul fascist nsaceste tentative au euat, determinnd o puternicmicare de ap-rare a identitii. La sfritul celui deal Doilea Rzboi Mondial, Austria i sud-tirolezii au fcut un lobby puternic ca regiunea sfie retrocedatAustriei. Marile puteri au refuzat, singura soluie rmnnd ca Austria snegocieze cu Italia o formde auto-guvernare pentru provincie. Recunoaterea i garantarea drepturilor etnice s-a produs n 1946, cnd i s-a acordat autonomie legislativsi executiv. Provincia cuprinde dou regiuni: Tirolul de Sud i Trentino, care au propriile organisme consacrate prin statutul autonom: Adunarea Regional, Guvernul Regional i Preedintele Adunrii Regionale. Sunt identificate trei grupuri lingvistice n Tirolul de Sud: germanii (66,99%), ladinii (4,36 %)i italienii (27,65%). Ladinii formeazun grup etnic aparte, fiind cei mai vechi locuitori ai provinciei, limba lor fiind reto-romana. Astzi cultura i limba ladinsunt prezervate doar n vile din Munii Dolomii, fiind ameninate cu dispariia. Att etnicii germani, ct i cei ladini au un numr mare de organizaii i asociaii culturale, prin care se dorete pstrarea identitii i promovarea diversitii etnice, culturale i lingvistice a regiunii. 6 State multinaionale: Belgia Belgia este un regat multicultural i multilingvistic. Flandra n nord, un inut strbtut de canale, care se mndrete cu cetile artistice: Antwerp, Bruges and Ghent; n sud Valonia, cu numeroasele castele i orae importante precum Lige, Namur. Capitala Bruxelles este unul dintre cele mai cosmopolite orae ale lumii, sediu al instituiilor Uniunii Europene i NATO, precum i un centru important al comerului internaional i al companiilor financiare. Belgienii se pot mndri cu peste 350 de feluri de bere i cu nenumratele sortimente de ciocolatdelicioas. Teritoriul Belgiei este mprit lingvistic i cultural ntre populaia germandominantn nord i cea francezdin sud. Printr-o serie de revizuiri ale constituiei, Belgia a devenit un stat federal, format din trei comuniti: francez, german i flamand.

 Flamanzii, n numr de 5.8 milioane ocupteritoriul din nordul Belgiei, regiunea cea mai prosperdin punct de vedere economic. Limba vorbiteste flamanda, dialect al olandezei. Valoniiocupsudul Belgiei, reprezentnd populaia vorbitoare de limbfrancez. Cu toate acestea, sunt vorbite o varietate de limbi regionale: valona, (vorbitde un numr de aproximativ 600.000 persoane), dialectul picard (vorbitaproximativ 200.000 de persoane, luxemburgheza etc. Minoritatea germanlocuiete n cantoanele din estul Belgiei, n cadrul regiunii Valonia, cu toate acestea constituie o comunitate de sine stttoare, conform constituiei belgiene. Toate cele trei comuniti beneficiazde drepturi egale n ceea ce privete prezervarea identitii culturale i lingvistice, avnd puteri legale distincte, i organe executive separate. Cazuri de insucces n abordarea diversitii n Uniunea European ara Bascilor: Bascii (euskadi) sunt locuitorii regiunii care se ntinde pe versanii Pirineilor de Vest. Limba lor difersemnificativ de limbile indo-europene. Mai numeroi n Spania, sunt ntlnii i n Frana (provincia Navarra de Sud). Teritoriul ocupat de 7 ei este denumit Euskadi. Limba basceste limba oficialn Euskadi din 1986, fiind vorbitde aproximativ de 50000 de basci din Navarra de Nord (Spania). Regiunea a fost divizatn 1521 printr-un tratat care stabilea graniele ntre Frana i Spania. Provincia a primit statut autonom n 1936, nainte de nceperea rzboiului civil. Victoria generalului Franco n rzboiul civil a nsemnat tergerea oricror urme de guvernare autonom, interzicerea limbii basce i tentative de asimilare forat. n aceste condiii, n 1954 s-a format ETA (Euskad Ta Azkatasurra) o organizaie militarseparatist, revoluionar socialist, cu scopul de a lupta pentru autonomia provinciei i obinerea de drepturi pentru populaia basc. Modalitatea de lupt este una radical: rpiri, jafuri, asasinate, campanii de bombardare, terorism. Dupmoartea lui Franco, n 1975, au reclamat independena deplin. n 1977 a luat natere o nou micare politic, Herri Batasuna (Poporul Unit), care refuz scolaboreze i saccepte compromisurile propuse de sistemul centralizat de la Madrid. Provinciei i s-a acordat statutul de provincie autonomn 1979. nsrefuzul suveranitii i al dreptului la auto-determinare a fost nsoit de valuri de violende tip terorist, atrgnd represiuni severe ale guvernului spaniol. Violenele continupe fondul unui naionalismul basc vibrant i militant pnla extrem. Irlanda de Nord (Ulster) Irlanda de Nord numr6 din cele 32 de comitate ale Republicii Irlanda, teritoriu cucerit i colonizat de Anglia ncepnd cu secolul XII. O elitenglezprotestanta fost creatca o enclavn mijlocul populaiei catolice irlandeze. Minoritatea protestanta fost cea care a articulat naionalismul irlandez. n 1905 a fost nfiinatSinn Fein, o formaiune politica irlandezilor care reclam i militeazpentru independena Irlandei. IRA Armata RepublicanIrlandez, a fost creatn 1918, devenind o forde guerilextrem de eficientn sprijinul luptei pentru independen. n urma unui

rzboi civil, n 1921 Irlanda a fost mpritn Irlanda de Nord i Republica Irlanda, care i-a proclamat independena fa de Regatul Unit. Irlanda de Nord este divizatntre tendinele divergente ale populaiei catolice minoritare, care luptpentru independen i reunificare cu Republica Irlanda, i majoritatea 8 protestantunionistcare susine apartenena teritoriului la Marea Britanie. n lupta pentru independensunt implicate partidul Sinn Fein i aripa sa armat, IRA, metodele folosite fiind violene i aciunile teroriste: rpiri, bombardamente, asasinate politice. Declaraia de ncetare a focului semnat de IRA n 1994 a pus oficial capt unei lungi perioade n care pierderile omeneti s-au ridicat la peste 3.000. Minoritatea catolicse lovete n Irlanda de Nord n continuare de o serie de practici discriminatorii n sistemul educaional, n ansele de a accede pe piaa muncii, n reprezentarea politic la nivel local. Frana rmne unul din cele mai centralizate state ale Uniuni Europene. Are numeroase minoriti: occitani, alsacieni, bretoni, algerieni, marocani, basci, tunisieni, corsicani etc. Alsacia:anexatde Frana prin Tratatul de la Westfalia, a continuat smeninlegturi strnse cu Germania pnla Revoluia Francezn 1789, cnd limba franceza fost impus. A fost ncorporatde Bismark statului german n 1871, pnla Primul Rzboi Mondial cnd a fost redat Franei. Populaia germandin Alsacia a fost supusunui proces agresiv de asimilare, predarea i nvarea limbii germane fiind interzis. n anii 60, 80% din alsacieni nu tiau citi sau scrie n german. Regiunea a fost afectat i de declinul industriilor de oel i crbune. Dupcel de-al Doilea Rzboi Mondial, reconcilierea franco-germana fost conceputca parte sine qua non a procesului de constituire a Comunitii Europene. n acest sens a fost nfiinat n 1963 oficiul Franco-German pentru Tineret, un birou inter-guvernamental cu birouri la Paris i la Berlin, i avnd ca misiune diseminarea informaiilor despre cele dou ri n rndul tineretului, revizuirea prejudecilor despre acestea, promovarea colaborrii. Programele iniiate au constat n mobiliti n ara vecin, pentru timp de 40 de ani beneficiind de aceste programe un numr de cel puin 7 000 de tineri francezi i germani. Greciarefuzsrecunoascorice fel de minoriti. Pe teritoriul Greciei convieuiesc mai multe minoriti istorice: albanezi, vlahi, macedoneni, turci. Naionalismul grec e acompaniat de o puternicintoleranfade religiile/confesiunile diferite de cea a majoritii populaiei: cretinismul ortodox. 9 Minoritatea romeste o minoritate unic, aparte n Europa. Spre deosebire de alte grupuri etnice, romii nu au o arde batin i triesc rspndii pe tot teritoriul Europei i al Asiei Centrale. Originile lor n Europa sunt nvluite n mister. n Europa sunt ntre 7 i 9 milioane de romi, 70% dintre acetia n Europa Central i de Est. Pe continentul european, comunitile cele mai semnificative de romi se ntlnesc n:

Romnia, Ungaria, Slovacia, Turcia, Bulgaria, Spania, Frana i Germania. Romii au migrat n valuri n Europa ntre secolele IXXIV. Numele sub care au fost cunoscui pentru o lungperioad: igan (romn), tsigan (bulgar), ciganos (portughez), tsiganes (francez), zigeuner (german), zingari (italian), provine de la numele Atsinganos (nsemnnd de neatins), dat de greci unui grup sosit din Asia Mic i ai crui membri aveau reputaia de magicieni. Ei au fost pentru o lungperioadcaptivi n sclavie, fiind eliberai n ce-a de-a doua perioada secolului XIX. Iniial o parte din populaie a fost nomadic, fiind nsforatsse stabileasc. Caracteristici culturale ale romilor: muzica, dansul, activitile artistice n general. La fel ca i imigranii, reprezinto minoritate puternic discriminatpeste tot n Europa. Minoritatea romse confruntcu numeroase probleme legate de marginalizare, discriminare, srcie. Romnia are cea mai mare cifrde romi din Europa. Romnia este i ara n care minoritatea romeste una dintre cele mai diverse, existnd mai multe comuniti de exemplu cld-rari, gabori, lingurari, biei, ursari care se deosebesc prin dialect, tradiii i ocupaie. Nr. 6 1. Modele politice greceti care au influenat evoluia ulterioar a Europei 2. Diversitatea lingvistic a UE

Multilingvismul n UE

Partajeaz

Cautare

02/11/2011 13:59:38 Europa anului 2012 se remarc printr-o mare diversitate lingvistic. Europenii folosesc limbile oficiale ale statelor, limbile co-oficiale utilizate n diferite zone, o mare varietate de limbi regionale i minoritare, precum i limbile vorbite de comunitile de imigrani. Multilingvismul este definit ca folosirea alternativ a mai multor limbi, a mai multor sisteme lingvistice, indiferent de statutul acestora: limbi distincte, dialecte ale aceleiai limbi sau chiar varieti ale aceluiai idiom. nvarea i cunoaterea unei limbi strine i poate ajuta pe oameni s se mprieteneasc, s se cunoasc, s se bucure de vacane n strintate i s cltoreasc mai uor, s promoveze n carier sau s profite de specificitatea altor culturi. Frontierele interne ale Uniunii Europene au disprut, iar cetenii si, indiferent de statul din care provin, au dreptul la via, educaie i munc oriunde doresc n cele 27 de state membre. Totui, lipsa competenelor lingvistice reprezint n continuare o barier invizibil n calea liberei circulaii. 27 de ri i 23 de limbi n Uniunea European exist 27 de ri, iar multilingvismul joac un rol important n activitile zilnice ale cetenilor. Uniunea European numr 23 de limbi oficiale i de lucru: bulgar, ceh, danez, englez, eston, finlandez, francez, german, greac, italian, irlandez, leton, lituanian, maghiar, maltez, olandez, polon, portughez, romn, slovac, sloven, spaniol i suedez. Primul regulament al Comisiei Europene prin care au fost stabilite limbile

oficiale, a fost adoptat n anul 1958. Germana este limba matern cea mai larg rspndit, cu aproximativ 90 de milioane de vorbitori. Aceasta este urmat de englez, francez i italian. Limbile oficiale de lucru n UE Primele limbi oficiale i de lucru ale UE au fost olandeza, franceza, germana i italiana, acestea fiind menionate n regulament. Odat cu extinderea Uniunii, a crescut i numrul limbilor oficiale folosite pe teritoriul Europei. n prezent, activitatea Comisiei se desfoar n una din cele trei limbi de lucru: englez, francez i german. Carta european a limbilor regionale i minoritare Politica UE privind limbile regionale i minoritare este consacrat n articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: Uniunea respect diversitatea cultural, religioas i lingvistic. Conform Cartei europene a limbilor regionale i minoritare ", un tratat internaional supervizat de Consiliul Europei, n UE sunt utilizate limbi regionale i minoritare. Astfel, Uniunea are peste 60 de comuniti indigene vorbitoare de limbi regionale sau minoritare, 40 de milioane de persoane vorbind n mod curent aceste limbi. Cea mai vorbit limb minoritar este catalana, utilizat de 7 milioane de persoane de pe teritoriul Spaniei, Franei i din oraul Alghero (Sardinia). Indicatorul european al competenei lingvistice Pentru a strnge mai multe date concludente despre competenele lingvistice ale europenilor, CE a lansat "Indicatorul european al competenei lingvistice". La sfritul anului 2012, acesta va oferi date comparabile la nivel internaional privind rezultatele msurilor de promovare a predrii i nvrii limbilor strine n UE. Datele vor fi furnizate prin intermediul unui studiu european privind competenele lingvistice n cadrul cruia, n fiecare stat membru al UE, va fi testat capacitatea elevilor de a nelege, de a citi i de a scrie n cele mai predate dou limbi strine (englez, francez, german, italian i spaniol). Prima parte a studiului va viza 16 ri (Belgia - Comunitile flamand, francez i german), Bulgaria, Croaia, Anglia, Estonia, Frana, Grecia, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania i Suedia. Rezultatelor testelor efectuate n rndul studenilor din nvmntul superior privind capacitatea acestora de a nelege, de a citi i de a scrie n cele mai predate dou limbi strine vor fi utilizate pentru elaborarea indicatorului lingvistic. De asemenea, vor fi colectate i analizate date contextuale, care vor servi la identificarea factorilor cu cel mai mare impact asupra nvrii limbilor strine. Sondaj Eurobarometru CE a realizat dou sondaje privind competenele lingvistice ale europenilor i atitudinea acestora fa de limbile strine 2001 i 2006. Rezultatele au artat c majoritatea europenilor vorbesc limbi strine. n 2001, 53% din respondeni au afirmat c, pe lng limba matern, pot vorbi nc o limb. n 2006, proporia acestora crescuse la 56%. Procentajul cel mai mare de ceteni care vorbesc limbi strine se nregistreaz n Luxemburg (99% din populaie cunoate cel puin o limb strin), urmat de Slovacia (97%) i Letonia (95%). Cele mai populare limbi strine sunt engleza, franceza i germana, urmate de spaniol i rus. n 2006, 28% din respondeni vorbeau dou limbi strine, fa de 26%, n 2001. Rezultatele celor dou sondaje au artat c, n statele membre de dimensiuni mici n care se vorbesc mai multe limbi naionale, se nregistreaz

un nivel mai ridicat de multilingvism. Aceeai concluzie era valabil i pentru rile cu limbi de mic circulaie sau pentru cele care efectueaz schimburi lingvistice cu rile nvecinate. n 2006, doar n ase state membre majoritatea populaiei vorbea numai o singur limb: Irlanda (66% din populaie cunotea doar limba matern), Regatul Unit (62%), Italia (59%), Ungaria (58%), Portugalia (58%) i Spania (56%). Foarte puini europeni consider nvarea limbilor strine ca fiind lipsit de importan. Colaborare n numele multilingvismului Pentru a oferi drepturi egale cetenilor Uniunii, Comisia European colaboreaz cu guvernele statelor membre, Parlamentul European, regiunile UE i ali parteneri sociali. Instituiile europene au stabilit obiective ce reprezint axa central a politicii privind multilingvismul. Aceast colaborare are drept scop principal crearea condiiilor necesare pentru a oferi tuturor cetenilor posibilitatea de a nva dou limbi strine, nc de la o vrst fraged, crearea unui cadru social care s favorizeze dialogul ntre comuniti i ceteni, precum i ntrirea rolului competenelor lingvistice n sporirea anselor de a gsi un loc de munc i de a favoriza competitivitatea. Multilingvismul promovat de politici europene Unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene este unitatea n diversitate, fundament care se aplic i n ceea ce privete cunoaterea limbilor strine. Astfel, competenele lingvistice variate sunt absolut necesare pentru o bun colaborare n cmpul muncii . Importana cunoaterii unui numr mare de limbi strine ca mijloc de apropiere reciproc devine din ce n ce mai evident. Chiar dac, n ara de domiciliu, europenii vorbesc limba matern, atunci cnd interacioneaz cu alte persoane trebuie s comunice ntr-o limb comun. Cunoscnd mai multe limbi strine, ntreprinderile devin mai competitive, iar cetenii ctig n mobilitate. Promovarea multilingvismului este modalitatea perfect de a ncuraja inter-relaionarea ntre cetenii Uniunii Europene, de a le asigura accesul la informaii i de a le oferi posibilitatea de exprimare a propriilor opinii. n UE, multilingvismul este promovat cu ajutorul mai multor politici precum cultura, educaia, comunicarea ori politica social. Multilingvismul n Parlamentul European Unul dintre partenerii importani ai Comisiei Europene n promovarea ideii de multilingvism este Parlamentul European. Toate documentele parlamentare sunt publicate n toate limbile oficiale ale Uniunii Europene i fiecare deputat are dreptul de a se exprima n limba oficial pe care o prefer. PE a adoptat o norm prin care este recunoscut dreptul fiecrui deputat de a consulta documentele parlamentare, de a urmri dezbaterile i de a se exprima n propria sa limb. Ziua European a Limbilor ncepnd din 2001, cetenii Uniunii Europene srbtoresc Ziua Limbilor pe 26 septembrie. Evenimentul este celebrat anual de milioane de persoane din 45 de ri participante. La fiecare aniversare, rile membre UE organizeaz, n numele multilingvismului, activiti de celebrare a diversitii lingvistice i de ncurajare a nvrii limbilor strine. Obiectivele acestor evenimente sunt: sensibilizarea publicului fa de plurilingvism n Europa, cultivarea diversitii culturale i lingvistice i ncurajarea nvrii limbilor strine de ctre toi europenii, la coal sau n afara acesteia.

Un romn, ef peste multilingvism n 2006, preedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, a anunat public acceptarea lui Leonard Orban pentru postul de comisar european din partea Romniei pentru multilingvism, atribuiile acestuia constnd n promovarea diversitii lingvistice i a nvrii limbilor strine. Portofoliul D-lui Orban a cuprins i programele Lingua, Comenius i Leonardo da Vinci, parte a programelor Erasmus, care sprijin dezvoltarea abilitii de a utiliza limbi strine la diverse niveluri (coal, afaceri, instituii). Uniunea European se bazeaz pe principiul diversitii culturilor, obiceiurilor, credinelor i limbilor. Pentru un continent unde se vorbesc att de multe limbi, acesta este un lucru normal. Numai limbile oficiale ale rilor Uniunii Europene reprezint trei familii de limbi: indo-europene, fino-ugrice i semitice. n comparaie cu alte continente, numrul acestora este relativ mic. Diversitatea lingvistic a devenit mai vizibil ca niciodat deoarece acum oamenii au mai multe contacte cu ceteni strini, mai mult ca niciodat. Din ce n ce mai des, cetenii europeni se confrunt cu situaii n care sunt nevoii s vorbeasc n alt limb dect cea matern. i aceasta fi e n cadrul schimburilor de studeni, fie n contextul imigrrii sau al afacerilor - pe o pia european din ce n ce mai integrat, al turismului sau chiar al globalizrii. Articolul 22 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, adoptat n anul 2000, afirm respectul pentru diversitatea lingvistic, iar articolul 21 interzice discriminarea pe criterii lingvistice. Alturi de respectul pentru individ, deschiderea ctre alte culturi i tolerana, respectul pentru diversitatea lingvistic constituie o valoare fundamental a Uniunii Europene. Acest principiu nu se aplic numai celor 23 de limbi oficiale ale Uniunii, ci i diferitelor limbi regionale i minoritare folosite de anumite segmente de populaie. Tocmai aceast diversitate face ca Uniunea European s fie ceea ce este: un spaiu al diversitii celebrate ca surs de bogie i nu un creuzet n care diferenele se contopesc. Conform Tratatului de la Lisabona, semnat n decembrie 2007 de efii de stat sau de guvern ai statelor membre ale UE, Uniunea European respect bogia diversitii sale culturale i lingvistice i vegheaz la protejarea i dezvoltarea patrimoniului cultural european Nr. 7 1. Cadrul filosofiei i gndirii tiinifice greceti antice Pana la Socrate, filosofia clasica s-a mentinut pe linia trasata de gandirea arhaica, fiind un domeniu care cuprinde si gandirea stiintifica. Filosofia era, in conceptia anticilor, stiinta stiintelor, care le inglobeaza pe toate celelelte. In epoca clasica, indeosebi in regiunea Ionia, gandirea filosofica a ramas fidela unui pozitivism abstract, care respinge constructiile mitice, este mai preocupata de cosmologie decat de destinul uman si, ca urmare, este rezervata unei elite restranse. Heraclit, cauta principiul prim si il identifica in foc, pentru el universul se afla intr-o vesnica devenire si maximele in care a expus aceasta constatare sunt faimoase: Totul curge, Nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau, caci peste tine curg intotdeauna alte ape. In aceasta mobilitate, singurul lucru imuabil este logos-ul, legea devenirii, simbolizata prin foc. Cel care anima universul este conflictul (polemos), din acesta ia nastere armonia suprema. Pentru Anaxagoras lumea este alcatuita din combinarea unor calitati care nu se pot descompune, fiecare lucru contine, amestecate, elementele tuturor lucrurilor. O miscare continua vizeaza disocierea acestora, astfel incat incetul cu incetul s-au izolat diferite

parti ale lumii, in interiorul infinitului. Toate miscarile care insotesc materia sunt posibile pentru ca in afara ei exista o esenta care gandeste, noua sau inteligenta, principiul organizator al cosmosului. Democrit a acceptat viziunea cosmogonica dar si-a extins cercetarile asupra unor discipline dintre cele mai diverse, avand un spirit enciclopedic. El a sustinut ca materia este compusa din particule indivizibile, impenetrabile, pline si infinite, care se diferentiaza in functie de marime, configuratie si pozitie. Si sufletul este alcatuit din atomi usori si sferici. Caracterul extrem de modern al acestei doctrine o face sa fie considerata precursoarea atomisticii moderne. In aceeasi perioada clasica, coexistand cu pozitivismul ionian, se afirma un curent rationalist, care este mai inclinat spre matematica decat spre fizica si se exprima sub o forma mitica, fiind preocupat mai ales de problema destinului. Pitagora si pitagorismul se raspandeste in lumea greaca. Matematicienii urmaresc progresul stiintelor, mai ales al matematicii, geometriei si astronomiei, pentru a descoperi armonia numerica a universului. Empedocle afirma ca exista 4 elemente ale tuturor lucrurilor: focul, apa, aerul si pamantul iar doua forte motrice anima universul: vrajba si prietenia, care inving rand pe rand. Notiunea aceasta de ciclu se aplica si sufletelor omenesti, sufletele vinovate trebuie sa rataceasca de trei ori cate 10.000 de ani pentru a se regenera prin suferinta. Empedocle a fost totodata inginer, fizician, astronom, biolog. De la Parmenide au ramas cateva fragmente celebre, precum introducerea la poemul in care se infatiseaza dus in carul fiicelor soarelui catre Dreptate, care ii dezvaluie Adevarul suprem. Acest adevar relevat afirma ca fiinta exista si non-fiinta nu exista. Fiinta e identificata cu o sfera perfecta, indestructibila, imobila si finita. Discipolul sau, Zenon din Eleea, reia aceasta teza a fiintei unice si imobile, demonstrand in faimoasele lui aporii Ahile si broasca testoasa, Sageata imobila in zbor etc. absurditatea unei teze contrare (aporia-dificultate, metoda de a descoperi contradictiile si dificultatile teoretice pentru a ajunge la descoperirea adevarului sau pentru a fundamenta o indoiala radicala in ce priveste posibilitatea cunoasterii). A fost intemeietorul dialecticii, metoda de investigatie prin discutie, care se va impune generatiei urmatoare de filosofi. Sofistii, adeptii intelepciunii, au adus un nou gen de educatie, care le poarta numele, sofistica. Ei mergeau din oras in oras, tinand conferinte publice, intretinandu-se cu tinerii, in schimbul unor considerabile retributii, astfel discipolii lor erau tinerii din clasele avute, adesea aristocratice. Ei foloseau metoda dialectica, bazata pe discutia directa cu interlocutorul, care era pus in situatia de a recunoaste ca postulatele sale sunt false. Datorita cunostintelor variate si profunde, culese din toate discipinele umane, sofistii au fost redutabili in argumentare. Elevii lor erau sedusi de aspectele practice ale invataturilor lor, caci invatau sa vorbeasca bine, sa gandeasca, sa discute, ceea ce era esential pentru cei care se pregateau pentru viata politica si cea publica, in general. Printre cei mai cunoscuti sofisti au fost Protagoras, Gorgias, Prodicos etc Stiinta si arta in Grecia Antica

Pe langa institutii , politica , democratie , educatie si spirit civic , Grecia antica a lasat mostenire Romei si mai apoi Europei moderne o stiinta cutezatoare si o cultura stralucitoare . Ambele aveau ca element central cunoasterea si slavirea omului . Gandirea stiintifica a grecilor s-a cristalizat in secolele VII-VI i.Hr detasandu-se treptat de cea religioasa . Spiritul lor critic , preocuparea pentru intelegerea omului , naturii si Universului i-au determinat sa incerce depasirea explicatiilor traditionale oferite de religie . Daca explicatia clasica de aparitie si existentei lumii se bazase pe miturile homerice , pe actiunea zeilor in fruntea carora trona familia patriarhala a lui Zeus , o parte din greci , bantuiti de teama si neliniste , s-au orientat atunci si spre misterele de origine orientala sau spre zeitati precum Orfeu , Cybele , Sabazios ,Dionisios . Altii insa nu au incetat sa caute raspunsuri rationale straduindu-se sa ajunga , prin abstractizarea gandirii la principiile ce reglementau viata si moartea , existenta Universului , destinul oamenilor . Pentru ei stiinta unita pe atunci cu filozofia trebuia sa implineasca religia oficiala . Pana la Socrate gandirea stiintifica a grecilor nu si-a delimitat domeniul fata de cel al gandirii filozofice .Cei care se ocupau de stiiinta erau in primul rand filozofii .Pentru ei filozofia era stiinta stiintelor . Inceputurile folozofiei odata cu scoala ioniana au coincis cu inceputurile stiintei . Heraclit din Efes este autorul unei opere "Despre natura" . In gandirea lui el afirma ca exista un element primordial=focul dar car este in continua miscare "Lumea a existat dintotdeauna , ea este si va fi un foc mereu viu" . Focul este simbolul miscarii continuii -Caci in Univers totul se naste si moare , totul se descompune si se recompune . Democrit din Abdera a conceput "conceptia atomista" .El afirma ca tot ceea ce exista este compus din particule , din materie in miscre , indivizibile si invizibile , identice sub raportul cantitatii . Acestia sunt atomii in vesnica miscare . Spre sfarsitul secolului al-V-lea i.Hr domeniul stiintei incepe sa se separe de cel al filozofiei . Situatia este mai evidenta in domeniul stiintelor exacte . Pitagora fundamenta o adevarata "filozofie a naturii" si o matematiza sistematic . "Totul este numar" considera acest matematician , fizician , filozof si "zeu" omul in jurul caruia s-a format o miscare (eterie) politico-militara cu numeroase caracteristici de secta ascetista si purificatoare(in S italiei si Sicilia) . El si urmasii lui au fundamentat si matematica greaca . In epoca clasica scolile matematice au devenit mai numeroase;cea mai activa era la Atena , unde disciplina era votata si dezvoltata in cadrul Academiei Platoniene. Caracteristica generala a matematicii grecesti este depasirea evidentei sensibile sau experimentale si existenta democratiei rationale . Incepand cam de la mijlocul secolului al-V-lea i.Hr si continuanad pana la jumatatea secolului urmator gandirea filozofica si stiintifica greaca este marcata de momentul cultural al sofistilor . Termenul de sofist a putut capata un sens peiorativ in mare masura nemeritat pentru cva ideile lor nu le cunoastem decat in mica masura . Sofistii nu erau organizati in scoli , ci fiecare actiona independent . Ei predau in mod deosebit oratoria-areta succesului in tanar in viata sociala . Metoda folosita pentru asa convinge erea critica permanenta , discutia , controversa , disputa . Sofistii din prima perioada a curentului(Protagoras , Gorgias , Prodicos) erau filozofi empiristi , dispretuind stiintele exacte-matematica-combatand rationalismul si sustinand ca orice cunoastere se poate obtine numai pe calea simturilor . Scopul lor eraqa sa formeze tineri cetateni pregatiti pentru viata activa social-politica . Actiunea lor a fost importanta in difuzarea cunostintelor generale , au contribuit la dezvoltarea logicii , au pus bazele gramaticii . Protagoras era prietenul lui Pericle si al lui Euripide . A enuntat conceptul modern de pedeapsa ca mijloc de intimidare al celorlalti . Se indoieste de posibilitatea cunoasterii absolute . Omul-"masura tuturor lucrurilor".

Socrate nu facea parte din randul sofistilor , dar avea multe in comun cu acestia . Metoda sa de invatare a oamenilor era dialogul . S-a straduit sa predice indoiala creatoare , sa condamne viciile , incultura , sa fundamenteze o gandire rationala si o etica in spiritul ideii ca fericirea oamneilor consta in virtutea luminata de ratiune . Platon , nascut intr-o familie bogata si nobila , a studiat pianul si a compus tragedii . A trait in preajma lui Socrate , pana la moartea acestuia . A fondat la aten acdemia , unde timp de 30 de ani a predat gratuit . Academia si-a continuat existenta pana in 529 i.Hr . A scris 34 de scrieri in forma de dialof si 13 scrisori . Platon polemizeaza cu sofistii si ia aparrea doctrinei lui Socrate . A scris Phaidon , Republica , Legile . Porneste de la opozitia dintre realitate si cunoastere , dintre aparenta si esenta . A fi drept inseamna a-ti domina impulsurile si de a-ti impune o masura dorintelor . Aristotel a fost discipolul lui Platon . A fost fiul medicului personal al regelui macedonean . A fondat si condus 13 ani faimoasa sa acoala , in gradinile gimnaziului Likenion , ajunsese sa aiba pana la 2000 de discipoli , un adevarat invatamant superior , dotat cu o mare biblioteca . Dupa moartea lui Alexandru Macedon a fost acuzat de impietate si de un aspect particular al realitatii (matematica - sub aspectul cantitatii fizica , sub aspectul miscarii). Obiectul fizicii este lucrul in miscare . Fizica lui Aristotel , fiind in fond o teorie a miscarii , stabileste patru tipuri de miscare:locala , substantiala ,calitativa , cantitativa . Universul este unic , finit , perfect si etern . Dupa filozofie si fizica , a treia si ultima stiinta teoretica este amatematica , stiinta care studiaza cantitatea . A modelat si structura logicii (pe care o numeste analitica) dupa structura matematicii : ca o stiinta perfect demonstrativa . Lucrarile sale in domeniul logicii sunt cunoscute generic sub numele de "Organon" . A mai scris biologie:"Cercetare asupra animalelor" "Partile animalelor", fizica "Mertafizica","Politica fizica".Pentru el rationamentul era calea cunoasterii si ca "omul este perfectiunea luumii" , scopul in viata este fericirea omului. In literatura epoca clasica a daruit culturii universale indeosebi creatiile marilor greci , comedia antica si proza artistica. Simonide a fost cel mai mare poet al lumii grecesti in peroada razboaielor medice.A celebrat in ode corale victoriile invingatorilor la jocuri. Pindar , pe care Hortiu si Cicero il cosiderau "printul poetilor" s-a bucurat de un prestigiu imens in antichitate . A fost poetul preferat al lui Plutarh , opera lui era mai mult o sinteza poeticxa a perioadei arhaice . A cultivat toate speciile de poezie corala. Parintele tragediei grecesti , Eschil , a scris 90 de tragedii . A dezvoltat dialogul dramatic . Au ramas 4 tragedii:"Rugatoarele""Cei 7 contra Tebei""Prometeu inlantuit""Persii". Euripide se ineparteaza de grandiosul eroism uman al lui Eschil si de elevatul dealiasm moral al lui Sofocle . Euripide este un maestru in arta de a impresio0na prin sentimentalism , in provoca arta si a provoca groaza si mila . Este un artist mai apropiat de sensibilitatea moderna .. La originea comediei grecesti a stat farsa populara . Comediantii imitau , satirizau , caricaturizau moravuri , debitand glume grosolane . In Cavalerii ataca demagogia ateniana . In Viespile ataca metodele de a corupe poporul . I Pacea , pe instigatorii la razboi . In Parile , abuzurile si coruptia institutiilor. Aristofan reprezinta modelul cel mai reprezentativ al comediei grecesti . Romanii vor organiza , asimila si imbogati zestrea stiintifica si culturala a Greciei , turnand temelii de nezdruncinat civilizatiei europene . nceputuri[modificare | modificare surs]

Nici logica nici cercetarea nu au nceput cu grecii antici,dar metoda Socratic alturi de teoria formelor au reprezentat un avans ce a ajutat dezvoltarea unor domenii precum logica,geometria i tiinele naturale. Gndirea tiinific a grecilor s-a cristalizat n secolele VII VI .Hr., detandu-se, treptat, de cea religioas. Spiritul lor critic, preocuparea pentru nelegerea omului naturii i Universului i-au determinat s ncerce depirea explicaiilor tradiionale oferite de religie; tendina ctre alte ci de cunoatere a adevrului, frumosului, fericirii, justiiei i ordinii s-a accentuat n perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri i a luptelor pentru hegemonie n Elada, din secolele V IV .Hr. Dac explicaia clasic a apariiei i existenei lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe aciunea zeilor, n fruntea crora trona familia patriarhal a lui Zeus, spiritul tiinific punea la ndoial schema divin ncremenit n ordine, incapabil s mpiedice rzboaiele, molimele, omorurile i numeroasele nedrepti umane. O parte dintre greci, bntuii de team i nelinite, s-au orientat atunci spre misterele de origine oriental sau spre zeiti precumOrfeu, Cybele, Sabazios, Dyonisios, n sperana atingerii unui prag superior al fericirii, prin iniiere sau ntr-o via de apoi. Alii, ns, nu au ncetat s caute rspunsuri raionale, strduindu-se s ajung, prin abstractizarea gndirii, la principiile ce reglementau viaa i moartea, existena Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, tiina, unit, pe atunci, cu filosofia, trebuia s suplineasc religia oficial, acceptat doar ca un simplu exerciiu de ritual. 1. Ionieni[modificare | modificare surs] Ionienii Thales din Milet, Anaximene, Anaximandru i Heraclit din Efes identificau ca elemente fundamentale ale naturii i cosmosului apa, aerul, infinitul (materie nedeterminat), focul. De la Heraclit, lumea ncepea s fie perceput n relaie cu devenirea i lupta creatoare. Lupta contrariilor i unitatea lor fundamental explicau natura fiecrui lucru (dielectrica). Toi filozofii ionieni considerau c ntreaga diversitate a lumii deriv dintr-un principiu material unic. Fiecare dintre ei ns considera c acest principiu este altceva i l identifica cu cte o substan perceptibil. Thales aprecia c apa este principiul primordial al lumii, Anaximandru considera c substratul lucrurilor lumii este apeironul ( probabil materia nederminat i nesfrit). Anaximene credea c aerul este elementul generator al tuturor lucrurilor iar filozoful Heraclit din Efes gndea c focul este este principiul generator al tuturor celor existente. 2. Pitagora[modificare | modificare surs] Pitagora, la rndul lui, fundamenta o adevrat filosofie a naturii i matematismului sistematic. Totul este numr, considera acest matematician, fizician, filosof i zeu, omul n jurul cruia s-a creat n secolul VI .Hr. o micare (eterie) politico-militar, cu numeroase caracteristici de sect ascetic i purificatoare (n sudul Italiei i Sicilia). Graie lui Pitagora i pitagoricienilor, filosofia greac i consolideaz conceptul de Kosmos i armonie. Determinarea numeric devine armonioas i este esenial pentru nelegerea fenomenelor. 3. Democrit[modificare | modificare surs] Democrit este un important filozof grec, descendent al unei bogate familii din Abdera, Tracia. Democrit a cltorit mult (Grecia, Egipt, Persia), a revenit apoi n cetatea natal unde a devenit celebru prin vastitatea i enciclopedismul cunotinelor sale. Democrit a preluat teoria atomist a dasclului su, Leucip, dezvoltnd-o ntr-un adevrat sistem filosofic, conform cruia la baza lumii se afl atomii, care coincid cu realul plinul (to on), i vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate i eterne, n continu micare; din combinarea lor, iau natere toate lucrurile care alctuiesc universul (att corpurile materiale ct i sufletul uman). Spre deosebire de ali filosofi care credeau ntr-o lume unic, avnd pmntul n centru, Democrit formuleaz teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat c

4.

5.

6.

7.

fora motrice a istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesitile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltrii ascendente a societii omeneti. Poziia lui Democrit era anti -teza mitului despre epoca de aur i decderea permanent a umanitii. Opera sa, extrem de bogat i variat (peste 50 de tratate), se distinge prin claritatea lingvistic i elegana stilului, Cicero comparndu-l pe Democrit cu Platon n aceast privin. Diogene Laeriu menioneaz titlurile a 12 tratate ale lui Democrit despre matematic (Geometrika, Arithmoi - Numere etc), 16 de fizic (Cosmographie, Perton planeton - Despre plante), 8 de etic (Peri andragathias e Peri aretes - Despre brbie sau despre virtute; Peri euthymies - Despre bucurie), 8 de muzic (Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri i armonie), grupate n tetralogii. Gndirea lui Democrit, cel mai de seam filosof materialist al lumii antice, a exercitat o puternic influen de la Epicur i Lucreiu pn la Francis Bacon,Galileo Galilei i Leibniz. Eleaii au pregtit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constant i imobil, care nu poate fi sesizat dect de gn dire, aceasta fiind singura modalitate care este exist cu adevrat i care se deosebete de schimbarea neltoare a aparenelor senzoriale. Pitagoreii au pregtit de asemeni drumul spre ideea c toate calitile senzoriale trebuie s fie reduse la anumite relaii numerice ntre formele corpurilor. Atomitii au putut s formuleze, datorit aces tor idei, un concept clar despre cum trebuie gndit materia ca ultimul fundament al tuturor apariiilor. Cu formularea acestui concept, materialismul a fost desvrit ca teorie consecvent a apariiei lucrurilor din materie. Pasul acesta a fost ndrzne i cu urmri importante pentru isto ria filozofiei i a tiinei. Este pasul pe care l-a fcut Democrit. Sofiti[modificare | modificare surs] Apariia sofitilor, n secolul V .Hr., a echivalat cu o revoluie n gndirea elenic, ei introducnd spiritul critic, ideea de eficien a aciunii, antidogmatismul manifest. nvai precum Protagoras din Abdera, Gorgias din Leontini, Prodicos din Cos, Hippias din Efest puneau omul n centrul refleciei filosofice, n locul zeilor i al principiilor fondatoare. Sofist i, totodat, antisofist, Socrate s-a strduit s predice ndoiala creatoare, s condamne superstiiile, incultura, viciile concetenilor, s fundamenteze o metod de gndire (raional) i o etic n spiritul ideii c fericirea oamenilor st n virtutea luminat de raiune. Socrate[modificare | modificare surs] Gndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine - Gnothi se auton. Esenial pentru om este capacitatea sa de a intra n relaie de dialog, Socrate punnd pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoaterea propriei noastre fiine i a destinului acesteia se realizeaz pe dou ci: mediat, pe cale oracular, prin metode mantice, divinatorii; direct, prin cunoaterea de sine, care invit la contemplarea interioar, la introspecie, aciune posibil datorat interveniei daimonului. Socrate a fost primul gnditor care a luat ca obiect al meditaiei sale fiina uman. ncepnd cu Socrate, omul devine n mod exclusiv o problem pentru el nsui. "Persoana ta este sufletul tu" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e). Platon[modificare | modificare surs] n secolul IV .Hr., Platon, filosof de la care ne-au rmas importante lucrri (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate al crui elev a fost a creat dialectica i a fcut sinteza ntre raionalism i spiritualismul lui Pitagora. n sistemul su Ideile erau o realitate absolut i imuabil, inaccesibil cunoaterii raionale. Opera politic ne nfieaz, la maturitatea trzie, un Platon dezamgit de tentativele de nfptuire a statului ideal (condus de filosofi), dar capabil s ne transmit mesajul c scopul statului este s asigure ordinea, dreptatea. Aristotel[modificare | modificare surs]

Discipol al lui Platon ,Aristotel (Greac: ) (n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiin de sine stttoare. A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formal, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelic a tiinelor naturale a rmas paradigmatic mai mult de un mileniu n Europa.A ridicat raionamentul (inducie i generalizare) la rangul de cale a cunoaterii tiinifice. Omul este perfeciunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiie. 8. Transmisia filozofiei greceti n Orientul Mijlociu[modificare | modificare surs] n Evul mediu, ideile filozofilor greci au fost pierdute n Europa de Vest. Odat cu cderea Romei, puini oameni din vest tiau s citeasc greca. Califi Abbasizi au colecionat manuscise i au angajat translatori, pentru a-i mri prestigiul. Filozofi precum Al-Kindi (Alkindus), Al-Farabi (Alpharabius), Avicenna (Ibn Sina) and Averroes (Ibn Rushd), au reinterpretat filozofia greac n contextul Islamului. Aceste reinterpretri au fost transimise europenilor n perioada trzie a evului mediu, prin translaii fcute din Arab n Latin.

2. Pluralismul cultural european Nr. 8. 1. Rolul Imperiului Roman n conturarea profilului cultural al Europei 2.Identitate personal i identitate cultural n context european Nr. 9 1. Islamul, hinduismul i budismul n Evul Mediu. 2. Premisele care au determinat unitatea cultural european Nr. 10 1. Particularitile procesului cultural n Evul Mediu. Particularitile formrii culturii medievale n Europa Occidental. nceputul perioadei medievale a coincis cu apusul culturii antice, iar sfritul cu renaterea valorilor antichitii n Epoca nou (sec.V - XIV). Din punct de vedere al relaiilor social-economice aceast perioad corespunde feudalismului. Pn nu demult epoca medieval era considerat ca o perioad ntunecat i obscur, dominat de violen i cruzime. Evul Mediu era asociat cu slbticia i napoierea, cu stagnarea istoric i lipsa total a elementelor luminoase i mbucurtoare. La crearea imaginii obscurantismului medieval au contribuit n mare msur nii reprezentanii acestei epoci. Scriitorii, istoricii, teologii, oamenii de stat din aceast perioad au reflectat n operele lor o imagine sumbr a perioadei, ai crei contemporani au fost. n descrierile lor lipsesc optimismul i bucuria de a tri, nu exist dorina de mbuntire a lumii existente. Dimpotriv, persist un pesimism profund, predomin teama i oboseala, senzaia sfritului lumii, care este aproape. De aici o atenie mrit pentru tema morii, care apare ca un mijloc de izbvire de greutile vieii. Fericirea i linitea pot fi gsite doar pe cealalt lume. La crearea imaginii unui Ev Mediu sumbru au contribuit n mare msur reprezentanii Renaterii. Ei au

proclamat Evul mediu drept perioada ntunecat a istoriei omenirii, iar Renaterea care a urmat - rsritul, trezirea la via dup un somn de o mie de ani. Perioada medieval era considerat de acetia drept secole pierdute, caracterizate doar prin distrugeri i care nu au pstrat nimic din realizrile culturii antice. O astfel de atitudine fa de Evul mediu nu este ndreptit n totalitate. Cercetrile de ultim or ale specialitilor demonstreaz c Evul mediu a fost o perioad original i interesant n istoria dezvoltrii civilizaiei europene. Anume n aceast perioad au aprut premisele i unele elemente ale civilizaiei moderne. n Evul mediu ncepe ntemeierea naiunilor europene. Tot atunci se formeaz primele state moderne i limbile n care, cu unele modificri, se vorbete pn astzi. Sigur, liderul istoriei i culturii universale din acea epoc nu a fost Occidentul, ci Bizanul i China, dar i n lumea occidental s-au petrecut evenimente importante. n materie de dezvoltare a tiinelor, filosofiei, artei, epoca antic a depit Evul mediu. Totui, per ansamblu perioada medieval nu poate fi caracterizat drept una de stagnare, reprezentnd mai curnd una de progres. La baza culturii medievale se afl tradiiile Imperiului Roman de Asfinit, care reprezint baza roman. n motenirea cultural a Romei o importan major au avut-o dreptul, nalta cultur juridic, tiina, arta, filosofia, cretinismul. Aceste tradiii s-au nrdcinat n timpul luptelor romanilor cu barbarii triburile din Europa Occidental (francii, bretonii, saxonii, goii, .a.). n rezultatul interaciunii elementelor barbare i romane a aprut dialogul cultural, care a reprezentat un impuls pentru nfiinarea i dezvoltarea culturii medievale occidentale. 2. Cretinismul. Elementul de baz al culturii medievale a fost cretinismul, care a proclamat egalitatea tuturor oamenilor n faa lui Dumnezeu, ceea ce a contribuit n mare msur la abolirea sclaviei. 1 innd cont de leciile amare ale societii romane, n care s-au nrdcinat cultul plcerilor fizice, cretinismul a pus accentul pe suflet baza spiritual a omului, ndemnndu-l pe acesta s se limiteze n toate, s-i nfrng poftele fizice, senzuale ale trupului i s adopte un ascetism benevol. La nceputul perioadei medievale istoria cretinismului numra deja aproape cinci secole. A aprut ierarhia bisericeasc, a fost introdus dogma despre Sfnta Treime, rsplata dup moarte i altele. Totui n perioada Evului mediu timpuriu i pn n sec X., chiar i n astfel de ri ca Anglia, Frana, Italia, Spania, credinele pgne continuau s exercite alturi de cretinism o influen destul de important, n mod special printre oamenii simpli.

n cultura medieval exist o deosebire clar dintre credina savant i credina popular. Relaia dintre ele este caracterizat prin elementul legitimitii, cel agrarian i prin intoleran. Legitimitatea cretinismului.Dup anul 382 poporul roman, la fel ca i triburile slave i germanice au primit credina cretin prin botezarea conductorilor lor. Cretinarea conductorilor era echivalent cu cretinarea triburilor i a popoarelor n conformitate cu principiul poporul mprtete credina regelui. Supunerea fa de conductorul laic i spiritual a avut drept consecin legitimareacretinismului. Elementul agrarian. Teologia cretin reprezint un sistem de reprezentri despre univers i natur. Conform principiilor sale, Dumnezeu a creat universul i reprezint garantul existenei sale. Prin urmare, este Divinitatea naturii, de care depinde roada i prin urmare bunstarea oamenilor. Iat de ce elementul agrarian este a doua trstur. Intolerana. Conexiunea puternic dintre biseric, stat i comunitate a dus la aceea c fiecare om, care dorea s triasc n societate, trebuia s fie cretin. Conform perceptelor din acele vremuri, indiferena fa de religie sau o practicarea unei alte credine (religii) perturbau ordinea naturii, ceea ce putea avea consecine catastrofice. Neprimirea credinei era pedepsit de gloat, dar i de instana cunoscut sub numele de inchiziie (organizaie creat n sec. XII-XIII, care a acionat pn n prima jumtate a sec. XIX, avnd rol de poliie internaional). Intolerana(fanatismul religios) este a treia trstur. Deja la nceputul sec. V episcopii romani i-au atribuit titlul de cap al bisericii pap, considerndu-se succesori ai sfntului Petru, care ar fi fost primul episcop roman. Profitnd de absena unei puteri laice n Occident, papii au devenit conductori religioi i laici independeni ai Romei i ai eparhiei. Ei au adunat proprieti funciare i n anul 756 au ntemeiat un stat laic regiunea Papal. Grigore I cel Mare (590-604) se autointituleaz episcop universal, nerecunoscnd titlul similar pentru patriarhul de la Constantinopol. Papii au ncercat s supun influenei lor biserica din recent cretinatele ri slave (inclusiv Bulgaria). n acest context apare conflictul dintre papa Nicolae I (856-867) i patriarhul Photius, care a determinat de facto schisma n materie de dogm i cult dintre biserica de la Roma i cea din Constantinopol. Astfel au aprut dou biserici romano-catolic i ortodox (greco-catolic). Prima era suveran, a doua se afla n subordinea puterii mpratului. n a doua jumtate a sec. IX au fost determinate diferenele dogmatice i de cult. Esena acestora const n urmtoarele: Conform dogmei romano-catolice, al treilea reprezentant al treimii Duhul Sfnt provine n egal msur de la Dumnezeu-Tatl i de la Dumnezeu-Fiul; conform celei ortodocse Sfntul Duh provine doar de la

Dumnezeu-Tatl , iar Dumnezeu-Fiul este ntrupat prin Duhul Sfnt. Catolici i fac semnul crucii cu toate cinci degete, iar ortodocii doar cu trei. Biserica catolic iart orice pcat i druiete sufletelor mntuire venic, n timp ce biserica ortodox respinge o astfel de cale de mntuire. Principala diferen de rit este cea a mprtaniei. La ortodoci i preoimea i mirenii primesc mprtania sub ambele forme pine i vin, n timp ce la catolici mirenii primesc mprtania doar cu pine. Slujba catolic este oficiat doar n limba latin, cea ortodox n oricare dintre limbile locale. Biserica de Rsrit nu recunoate supremaia Papei i a instituiei cardinalilor. Rspndirea cretinismului n Europa medieval a schimbat din rdcin ntregul m od de gndire, crend idealuri i valori noi. Sub influena cretinismului a nceput formarea unitii cultural-politice, care astzi se numete Europa. 3. Principalele tendineale culturii medievale. n perioada medieval alturi de religie au existat i s-au dezvoltat alte domenii ale culturii spirituale, printre care filosofia i tiina. tiina suprem a Evului Mediu a fost teologia. Filosofia era declarat servitoare a teologiei. Dar chiar i n aceste condiii vitrege gndirea filosofic a progresat. Putem identifica dou tendine n dezvoltarea acesteia. Prima ncerca s apropie la maximum filosofia i teologia. Acest gen de filozofie a primit denumirea de scolastic, deoarece sarcina sa principal nu consta n cutarea i dezvoltarea unor tiine noi, ci nsuirea la nivel de coal a ceea ce fusese deja acumulat. Dar chiar i aceast abordare a fost util: graie ei s -a pstrat motenirea gnditorilor antici. Teologia n sine devine tot mai raional: simpla credin n dogmele bisericii nu mai este 2 suficient, ci este nevoie de o argumentare logic. Unul dintre reprezentanii de vaz ai acestei tendine a fost dominicanul Toma dAquino (s. XIII). A doua tendin dimpotriv, ncearc s scoat filosofia n afara teologiei, s confirme independena acestei tiine n general i atiinelor naturale n particular. Un reprezentant de seam al acestei tendine a fost franciscanul Roger Bacon (sec. XIII), care a promovat metoda experimental. nvmntul avea un caracter religios, care decurgea din instituiile ce l propagau bisericile i mnstirile. Teologia predomina i n nvmntul laic din colile citadine, iar din sec. XI i n primele universiti. n sec. XV n Europa existau 65 de universiti, unde n afar de teologie se preda dreptul, medicina, arta, iar mai trziu i tiinele naturale. n epoca Evului mediu timpuriu predomin arta francilor (arta Merovingienilor), deoarece statul francilor ocup n aceast perioad aproape ntreg teritoriul Europei. Aceasta era o art barbar, precretin, cu elemente de pgnism i idolatrie. n aceast perioad se dezvolt intensiv arta aplicat, utilizat la confecionarea hainelor, a

armelor, a harnaamentului pentru cai, ornamentelor. Foarte populare devin miniaturile ilustraii din cri, care aveau n general un caracter ornamental i nu unul artistic, de pictur. Miniaturile nfrumuseau crile religioase i Evanghelia. Crile laice erau destul de rare. Apogeu dezvoltrii artei n Evul mediu timpuriu este atins n perioada Carolingienilor (sec. VIII IX). n aceast epoc arta exploateaz activ motenirea antic, iar caracterul barbar este eludat pas cu pas. Din aceast cauz perioada respectiv este numit renaterea carolingian. n sec. XI XII crete rolul mnstirilor, care devin principalele centre culturale. Pe lng mnstiri funcioneaz coli, biblioteci, sunt scrise i copiate cri. Mnstirile sunt principalii clieni, care comand opere de art. Cultura din aceast perioad este cunoscut sub denumirea mnstireasc. n cultura medieval situaia artei a fost una destul de complicat i contradictorie . Aceast stare de fapt este determinat de relaia cu ideologia cretin. Cretinismul respingea idealurile, care inspiraser pictorii Antichitii (bucuria de a tri, senzualitatea, frumuseea corpului, adevrul), distrugnd armonia antic a sufletului i trupului. Pictorii medievali acordau o atenie sporit lumii de dincolo, lui Dumnezeu. Arta lor era considerat o Biblie pentru netiutorii de carte, un mijloc de a-l aduce pe om n snul credinei n Dumnezeu. Trecerea de la lumea exterioar la cea interioar, spiritual acesta era scopul artei. Sfntul Augustin red foarte bine i concis acest lucru prin fraza devenit celebr: Nu rtci n afar, ci ptrunde nluntrul tu. Aceast idee este reflectat i n arhitectonica bisericeasc. Dac templele antice erau lcauri pentru zei, i ar grecii se rugau n preajm, n Evul mediu situaia se schimb radical. Catedralele din aceast perioad primeau credinciosul n interior, acionnd asupra lui prin frumuseea mpodobirii nu att a celei interioare, ct mai ales a acelei exterioare. n secoleleXI XII n Europa Occidental are loc nlocuirea stilului arhitectural romano-latin cu cel gotic. Termenul roman( sau romano-latin) a fost introdus n circuitul tiinific la nceputul sec. XIX de ctre arheologii francezi, care au remarcat stilul similar al construciilor descoperite cu al celor din Roma antic (arcade n form de semicerc, boli cilindrice i n form de cruce, elementele ornamentale). Esena stilului roman este reprezentat de formele geometrice, predominarea liniilor verticale i orizontale, a figurilor geometrice simple i a suprafeelor extinse. n construcii sunt folosite pe larg arcadele, iar ferestrele i uile sunt nguste. Partea extern a construciilor se remarc prin exactitate i simplitate, mreie i sobrietate, iar uneori capt chiar o tent sumbr. Adeseori sunt folosite coloane, care au o funcie pur decorativ, necontribuind cu nimic la consolidarea

edificiilor. Din spusele sculptorului francez din sec XIX Au. Rodin, arhitectura romano-latin ngenuncheaz omul i este perceput ca o tcere grea, apstoare, profund. Stilul roman s-a rspndit cu precdere n Frana biserica din Cluny (sec. XI), catedrala NotreDame du Porre din Clermont-Ferrand (sec. XII ). Arhitectura laic a stilului roman cedeaz vizibil n faa celei bisericeti, fiind caracterizat prin forme simpliste i prin lipsa aproape total a ornamentelor decorative. Tipul principal de construcie este castelul-cetate, care servete simultan drept locuin i refugiu pentru aprare. De cele mai multe ori acesta reprezint o curte cu un turn n centru (castelul Chateau-Gaillard pe Sena, sec. XII ) Cultura roman se afirma, subliniind influena motenirii Romei antice. Astfel putem remarca tentativa omului medieval de a gsi, prin intermediul antichitii, confirmarea contemporaneitii. La finele sec. XII XIII n Europa Occidental stilul roman este nlocuit de cel gotic (din italian gotico gotic, dup numele tribului germanic al goilor). Aceast denumire a aprut n epoca Renaterii, cnd tot ceea ce era gotic nsemna barbar, fiind considerat opusul a ceea ce era definit ca i roman , adic artei n spiritul tradiiilor antice. Interesul pentru stilul gotic a reaprut doar n sec. XIX. Acesta a fost supranumit simfonie n piatr pentru supleea i sculptura n piatr asemntoare broderiei. (Victor Hugo se exprima astfel despre Catedrala Notre-Dame din Paris A.J.) Soborurile, catedralele gotice se deosebesc radical de bisericile n stil roman, acestea din urm avnd o arhitectur greoaie, i fiind destul de joase; n timp ce catedralele gotice sunt zvelte i se avnt ctre cer. Baza 3 cldirilor n stil roman o constituia nsi masa acesteia, susinut de arcade, stlpi, coloane. Printre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta n arc frnt, sau ogiva, care este de fapt o intersecie longitudinal a doua boli clasice ale stilului romanic, arcul de susinere al ogivei, aa numitul arc butant, contraforturile (stlpii care susineau arcurile butante). Un alt element definitoriu, care apare la multe cldiri gotice, nefiind ns omniprezent, este rozeta, prezent att n basoreliefuri ct i n alte forme ornamentale. Peretele nceteaz s mai fie baza construciei, prin urmare grosimea sa devine mai mic. Acest lucru a permis arhitecilor s mreasc spaiul intern al edificiilor, s fac o mulime de ferestre, arcade, galerii. Graie arcadelorgotice nlimea cldirilor crete (catedrala de la Amiens 42 m, - pentru comparaie nlimea maxim a construciilor romane era de 20 m). n arhitectura gotic grania dintre elementele individuale ale construciei dispare. Acestea sunt nfrumuseate cu

vitralii, cu nelipsitul trandafirul deasupra portalului, cu statui i basoreliefuri. La fel ca i catedrala, sculptura se nal, figurile sunt alungite. Prile corpului devin disproporionate. Tema principal n reprezentarea lui Hristos este suferina Sa, iar disproporionalitatea i confer o expresivitate foarte mare. Sculptura evoc cultul Fecioarei, care de multe ori se suprapune celui al damei inimii personaj caracteristic Evului mediu. Stilul gotic determin i renaterea arhitecturii laice. n sec. XIV apare o tehnic nou goticul flamboaiant. Pentru aceast tehnic era caracteristic exagerarea abundenei detaliilor, adic cu o sculptur rafinat n piatr (unele motive decorative amintesc flcrile). Erau utilizate pe larg desenele complexe i ornamentele. n aceast perioad aproape c nu se construiesc edificii noi, ci sunt finisate cele deja nlate. Capodopere ale goticului flamboaiant sunt considerate catedralele din Amber, Amiens, Conche, Corby. Cele mai cunoscute monumente ale stilului gotic din Frana (leagnul stilului gotic) sunt catedralele Notre-Dame de Paris (stilul gotic timpuriu), catedrala din Chartres (sec. XII XIV), din Reims (a.a. 1211 1330), n Germania catedrala din Koln (sec. XIII XIX), n Anglia catedrala din Canterbery (sec. XII XV) i catedrala din abaia Westminster (sec. XIII XV). Arta gotic reprezint una dintre cele mai mari realizri ale Evului mediu. Pictura medieval era considerat ca o propovduire fr cuvinte, o Biblie pentru netiutorii de carte. Genul cel mai rspndit pictura iconografic. Icoanele reprezentau conexiunea emoional cu Dumnezeu, devenit accesibil maselor ignorante. Imaginile trebuiau s fie percepute ca i ntruchiparea dumnezeiescului, s nu trezeasc emoii omeneti, ci s demonstreze ntristarea i suferina lui Dumnezeu pentru pctoii si. Elementul principal al picturii sunt ochii, corpurile sunt de cele mai multe ori rupte de la pmnt. Pictorii neglijeaz fundalul, peisajul dispare pentru muli ani din pictur (cretinismul nu acord atenie naturii). Cultura medieval ocup un loc destoinic n istoria culturii universale. Epoca Renaterii a dat o not critic Evului mediu. ns perioadele care au urmat au adus modificri semnificative aceste aprecieri severe. Romantismul din sec. XVIII XIX s-a inspirat din cavalerismul medieval, descoperind n el adevratele idealuri i valori umane. Criza modern a spiritualitii ne determin s ne adresm experienei medievale pentru a soluiona din nou problema etern a trupului i sufletului. Ordinea social[modificare | modificare surs] Acest articol este suspect de violarea drepturilor de autor. Cel puin o parte apreciabil din text a fost gsit la: http://istoriesicultura.ro/evul-mediu-istoria-unei-epoci.html Materialul copiat (sau ntreaga pagin) se va terge dac n termen de 7 zile nu se aduc justificri pentru copiere. Dac suntei titularul

drepturilor de autor pentru materialul copiat, v rugm s urmai ndrumrile pentru autori.

Cleric-Cavaler-Lucrator (Oratores-Belatores-Laboratores)

Juramantul cavalerului Ronald catre Carol cel Mare Societatea medieval era puternic ierarhizat, iar n fruntea ei se aflau nobilimea i clerul. Majoritatea populaiei, de la cei mai umili ceretori pn la cei mai bogai negustori, formau starea a treia. Ierarhizarea era justificat prin mentalitatea potrivit creia fiecare stare, la fel c i membrele unui corp, avea sarcinile proprii pe care trebuia s le execute pentru binele tuturor. Crearea grupurilor sociale ,a strilor, a influenat i alte aspecte ale vieii, meteugarii formnd ghilde, iar credincioii confrerii religioase. n acest mod s-a manifestat nu doar nevoia de siguran i apartenen social, ci i de a gsi un loc n ordinea divin. ntruct agricultura a fost cel mai important factor economic n Evul Mediu, ordinea social a fost legat indisolubil de deinerea de terenuri. Cei care aveau pmnt, se bucurau de putere i influena. Feudalismul care a aprut n Frana la nceputul Evului Mediu, a devenit sistemul caracteristic pentru aceast epoc. Fieful era nchiriat de ctre senior vasalului sau . Dup moartea acestuia din urm, pmntul revenea la stpnul sau iniial, cu toate c n timp, ajunsese s fie motenit de ctre urmaii vasalului. Dac se obinea transmiterea pe baz ereditar a fiefului, vasalul devenea tot mai puin dependent de seniorul su, iar descendenii lui aveau bune anse s i mreasc autonomia n timp. Odat cu instituirea nvestiturii s-a creat i o relaie de natur social. Vasalul i datora seniorului credina i slujire, mai ales n caz de rzboi, iar seniorul se oblig la rndul sau s i ofere loialitate i protecie. n vrful acestei piramide feudele se afl a regele, care i domina pe toi, de la prini i naltul cler, pn la negustori i rani. Utilizarea sistemului relaiilor de vasalitate, considerat la nceput un mijloc de bun guvernare, a condus sub urmaii lui Carol cel Mare la destrmarea imperiului i formarea unor numeroase

centre de putere la nivel local. Regii stpneau doar cu numele teritoriul statului, puterea real fiind exercitat de diferiii nobili feudali locali (principi, duci, comii, marchizi, baroni, castelani etc.). Acest fenomen de frmiare feudal a fost adesea ntovrit de anarhia ce caracteriza slbirea puterii centrale a monarhului, n Frana secolelor IX-XI, n Germania n secolele XIIIXV etc. Frmiarea feudal a fcut ca titlul monarhic n Occident s fie mai mult nominal, autoritatea regelui asupra teritoriului regatului s fie proporional cu resursele pe care i le punea la dispoziie domeniul funciar stpnit n nume propriu.

Carol cel Mare

Curtea Regala a regelui Alfonso X Regele i datoreaz autoritatea pe care o are pentru c teoretic, este suzeranul tuturor marilor seniori ai regatului i nu poate fi vasalul nimnui. Bazndu-se pe sistemul relaiilor de vasalitate i pe atribuiile de mare senior pe care regele le are pe domeniul su personal, aceast etap din evoluia statului medieval este numit monarhia seniorial. Monarhia era o instituie care garanta meninerea unitii rii n faa pericolelor externe dar i interne, reprezentate de o excesiv frmiare a autoritii. Regele era superior celorlali mari seniori din cuprinsul regatului prin ungere, ceremonie cu caracter religios care subliniaz faptul c deinea autoritatea de la divinitate. Curtea regal cuprindea persoane care iniial asigurau serviciul personal al regelui, dar care treptat au primit atribuii definite. Crearea unor servicii specializate, care s asigure gestionarea finanelor, mprirea dreptii, buna administrare prin intermediul cancelariei, era semnul maturizrii statale.

Regele si Curtea Regala

Armata engleza Armata cuprinde trupele membrilor curii regale, la care se adaug oastea vasalilor regali, pe care acetia trebuie s o pun la dispoziia suveranului n virtutea obligaiei lor de a-i da ajutor (auxilium) n caz de nevoie. O astfel de oaste era indisciplinat, marii feudali refuznd adesea s se supun unei conduceri unice. Era i instabil, deoarece, la expirarea termenului pentru care erau obligai prin jurmnt s-i urmeze la lupt seniorul, vasalii se puteau retrage din campanie fr s fie nvinuii de trdare. Nesigurana provocat de rzboaiele dintre nobilii feudali a determinat grupurile sociale care nu se puteau apra singure, precum clericii i orenii, s sprijine restabilirea autoritii monarhice i eliminarea frmirii, punndu-i la dispoziie bani, ostai, specialiti tiutori de carte. A contribuit la creterea puterii regale i dezvoltarea economic, nflorirea comerului i a oraelor, care au creat condiiile exercitrii autoritii pe o scar mai larg dect nainte. Schimbrile n tehnica i organizarea militar, care au fcut s scad rolul cavaleriei nobiliare n favoarea pedestrailor narmai cu arcuri, arbalete i apoi cu arme de foc, au contribuit la reducerea rolului militar al nobilimii. n acelai timp ns, regalitea, care dispunea de resurse mai importante, i forma armate mai moderne, alctuite din profesioniti. Monarhia, dei consolidat, nu putea rezolva singur toate problemele guvernrii, astfel nct a fost necesar colaborarea cu reprezentanii strilor sociale privilegiate (clerul, nobilimea, orenii bogai).

Cortes Catalanas

Parlamentul englez Acetia au constituit adunri reprezentative, cunoscute sub diferite denumiri: State Generale n Frana, Parlament n Anglia, Cortesuri n Peninsula Iberic. n secolele XIII-XV, datorit colaborrii dintre autoritatea monarhic i aceste adunri ale reprezentanilor strilor privilegiate, statul medieval din anumite zone ale Europei este considerat monarhie a strilor. Centralizare[modificare | modificare surs] Senesal francez in fata regelui

Liga sfintei curti vehmice

Magna Carta Centralizarea statal, procesul prin care sunt eliminate centrele locale de putere n favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a desfurat ntre sec. XI-XIII n condiii diferite n diferitele regiuni ale Europei care au reuit s depeasc starea de frmiare. Centralizarea, care presupunea pe de o parte unificarea ntregului teritoriu al rii n jurul domeniului stpnit direct de rege, iar pe de alt parte, stabilirea acelorai instituii n tot regatul, a beneficiat i de argumentele teoretice aduse de legiti. Acetia erau oameni cu pregtire n domeniul dreptului, care, n moment ul n care n Occident rencep s se foloseasc legile scrise, de origine roman, n defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, argumenteaz superioritatea regelui asupra principilor teritoriali i faptul c deasupra lui nu exist o alt autoritate. Creterea puterii monarhice n direcia centralizrii nu a fost posibil n Germania i Italia, unde condiiile interne au condus la meninerea frmirii politice, predominnd principatele i oraele-state. Tendina care se constat n ri precum Frana, Anglia, Spania, Portugalia este de ntrire a puterii regale n detrimentul celei a marilor feudali. O contribuie important a avut -o stabilirea unor impozite percepute de pe teritoriul ntregului regat. La nceput cu caracter extraordinar, impuse de nevoia purtrii rzboaielor, taxele devin permanente i regulate, punnd astfel la dispoziia regalitii sume incomparabil mai mari dect cele de care dispuneau principii teritoriali. Impunerea acestor contribuii s-a fcut cu ajutorul instituiilor reprezentative care i reuneau pe delegaii strilor privilegiate. Numite State Generale n Frana, Cortesuri n Peninsula Iberic, Parlament n Anglia, aceste adunri ale strilor generale au susinut regalitatea n procesul de centralizare prin aprobarea impozitelor, dar au ncercat, mai ales n condiii de criz, s mpart cu puterea central guvernarea statului. Euat n Frana i Peninsula Iberic, acest deziderat a devenit realitate n cazul Angliei. n afara acestor instituii reprezentative care acionau la scara ntregii ri, existau i adunri ale strilor provinciale,constituite la nivel local, i care i asumau unele atribuii privitoare la gestionarea treburilor locale. Curia regal se specializeaz din ce n ce mai mult, apar funcii bine

definite, atribuite unor dregtori care au atribuii legate de serviciul personal al monarhului, dar i privitoare la tezaur, cancelarie, armat, etc. Se contureaz un consiliu regal, n care intr nobili, reprezentani ai clerului, legiti care contribuie la dezbaterea i luarea hotrrilor importante n politica intern i extern a rii. Pentru o mai bun administrare a teritoriului, regalitatea apeleaz la o serie de organe locale, menite s asigure autoritatea regelui n teritoriu: prepozii, balivi, seneali n Frana, erifi n comitatele engleze, coregidori n Spania.n general atribuiile acestor reprezentani locali erau complexe: militare, administrative, fiscale, judiciare. Tribunalele regale sunt alte instituii importante n procesul ntririi puterii centrale. Dac n perioada monarhiei feudale sau senioriale, mprirea dreptii era un drept al fiecrui senior local, n monarhiei strilor, exercitarea justiiei este concentrat n minile reprezentanilor regelui. n Frana, din secolul al XIII-lea, n urma specializrii curiei regale apare Parlamentul, instan suprem de justiie. Alturi de acesta, din secolul al XV-lea, existau i parlamente provinciale, cu aceleai atribuii. n Anglia, tribunalele regale i extind competenele la scara ntregii ri nc din secolul al XIIlea, paralel cu elaborarea unui drept comun, care s nu mai in seama de diferitele cutume locale. Condiiile politice diferite au fcut ca procesul de centralizare s aib caracteristici aparte n diferitele state ale Europei. n Frana, centralizarea, pe lng aspectul instituional, a avut o important component teritorial, fiind nevoie de unificare la domeniul regal a teritoriilor controlate de mari nobili, i de asemenea punndu-se problema eliberrii unor pri ale teritoriului francez care erau stpnite de englezi (mai ales n cadrul Rzboiului de 100 de ani, dar i anterior). Deoarece Anglia fusese cucerit de normanzi de la anglo -saxoni n 1066 iar regele Wilhelm Cuceritorul i asumase dreptul de a mpri pmntul unor vasali direci, aici nu au avut loc fenomene de frmiare att de puternice precum n Frana, astfel c aspectul principal al centralizrii a fost cel instituional. n Peninsula Iberic, prin cucerirea arab s -a introdus o linie de demarcaie ntre teritoriile cretine i cele stpnite de Islam, ceea ce a fcut ca aici eliberarea de sub stpnirea arab i unificarea instituional s mearg n paralel. Economie i societate[modificare | modificare surs]

Taran cu plugul

Tarani la seceris

Monk sneaking a drink 9. Agricultura[modificare | modificare surs] Rcirea climei ntre sec. V-X a dus la modificri ale vegetaiei, pdurile i mlatinile predominnd spaiul european. Pdurile predomina, iar terenurile cultivabile sunt tot mai puine. Oraele romne i ogoarele sunt abandonate de pe urma marilor migraii, colapsului instituiilor romane, anarhiei i foametei, locuitorii acestora refugiindu-se n pduri, ntemeind noi sate, ferme izolate sau aglomerri rurale mici, care aveau n centru parorhia. Erau construite numai case din lemn, oamenii locuind cu animalele sub acelai acoperi ntr-o singur ncpere. Pn n sec. VIII, nobilii nc mai utilizau sclavi care s le lucreze pmnturile, care ulterior, au fost nzestrai cu gospodarii proprii. Alimentele de baz erau cerealele i legumele (ceap, mazre, varz, napi, usturoi) i fructe (mere). n zon mediteranean erau cultivate citricele i mslinele. Pentru carne i lapte erau crescute bovinele, caprinele i ovinele. Porcii erau extrem de apreciai de germanici, folosind grsimi animale pentru preparare. Datorit semnificaii religioase, cultur viei-de-vie era practicat n nordul Europei. Buturi precum berea i hidromelul erau printre preferinele germanicilor.

n lipsa ngrmintelor, solul era repede epuizat dup civa ani, astfel, multe pduri erau defriate, recoltele i randamentele erau sczute, oamenii aflndu-se frecvent sub ameninarea foametei. Erau cunoscute i tehnici rudimentare precum plugul de lemn cu brzdarul de fier utilizat n zonele mediteranene. Pentru mcinarea cerealelor erau utilizate rnite de mn sau mori de apa. ntre sec. VII-VIII, n perioada carolingian, clima i revine, efectele ciumei lui Iustinian se diminueaz, situaia politic se stabilizeaza, iar economia se amelioreaz. Are loc o cretere demografic lent, dar sigur n spaiul apusean. Apariia unor unelte de fier mbuntite contribuie la defriri n mas ce vor duce la extinderea aezrilor i noi tehnici de njugar e a animalelor, fiind lucrate suprafee mai mari de teren . Apare asolamentul trienal , pmntul ntregii comuniti fiind mprit n trei : pe o parte erau semnate cerealele de toamn precum gru sau secar, pe o parte erau semnate cerealele de primvar pentru hran animalelor, ca orz sau ovz, iar o parte era lsat n prloag, obinndu-se dou recolte. Caii erau utilizai la scar mare la muncile agricole. Pe plan militar, caii sunt potcovii, apare scria de a. 10. Demografia[modificare | modificare surs] Natalitatea era extrem de crescut, fiind 40 de nou nscui la 1000 de locuitori. Fetele se cstoreau timpuriu din perioada adolescenei, iar metodele contraceptive lipseau sau erau interzise de biseric. Mortalitatea infantil era ridicat (1 din trei copii nu apucau vrst adolescenei), media de via era extrem de sczut la 20-30 de ani, la 40 de ani, oamenii fiind considerai "btrni". Oamenii care triau n zone supraaglomerate cu resurse puine se deplasau n zone cu condiii mai bune. n ciuda natalitii ridicate, demografia se afla n regres. De la 50 milioane de locuitori, Europa numr 30 de milioane n sec. V-VI. Foametea, rzboaiele, srcia, nesigurana, migraiile i epidemiile au contribuit la scderea populaiei. 11. Transportul i comerul[modificare | modificare surs] Drumurile romane au ncetat s mai fie ntreinute, oamenii au ncetat s mai construiasc structuri din beton sau apeducte. Pentru transport, erau utilizai caii care trgeau arete cu 2 roi sau boii care trgeau care mari cu patru roi cu o vitez ce atingea abia 3 km/h. Deseori, rurile i fluviile erau utilizate pentru transportul mrfurilor . Comerul tot mai diminuat din bazinul mediteranean a continuat s fie meninut ntre Europa apusean i Imperiul Bizantin prin intermediul negustorilor orientali pn la invazia arabilor. Circulaia monetar se reduce, doar n Frana i insulele britanice fiind fabricate monede noi. 12. Societatea[modificare | modificare surs] Datorit ruralizrii, decderii oraelor i colapsul sistemului economic, pmntul devine cea mai sigur surs de bogie. Regii germanici, precum merovingienii, fceau danii n pmnturi apropiailor pentru a le ctiga loialitatea i a-i menine autoritatea asupra lor. ns, treptat, regii i pierd autoritatea, domnind doar cu numele, adevrat putere deinnd-o nobilii locali. ranii intrau n slujb acestora, devenind vasali, care le ofereau servicii, obligaiuni militare i supunere, iar seniorii le asigurau mijloacele de subzisten i securitatea. Treptat, vasalii primeau gospodarii proprii. Vasalii ngenuncheau n fa seniorilor i depuneau jurmntul de loialitate i supunere. Pmntul pe care l primea (feudul) trebuia lucrat i era transmis ereditar. Acesta nu trebuia s prejudicieze bunurile, familia sau onoarea i s nu-l trdeze. La rndul sau, seniorul trebuia s nu-l neindreptateasca sau s atenteze la familia sau via sa. Descendenii aristocrailor i senatorilor preiau funcii ecleziastice, n timp ce germanicii preiau funcii militare, dar dup nrudiri i schimburi reciproce de cultur, se ntreptrund. Tot mai muli rani, datorit insecuritii, prefer s lucreze ca erbi pe domeniile celor puternici, numrul ranilor dependeni fiind n continu cretere. Structura domeniului era mprit n pmntul exploatat pentru profitul integral al proprietarului i n gospodriile ranilor dependeni. ranii aveau datoria de-a munci sau a-l pli pe proprietar cu o parte din recoltele obinute i nu pueau exploata pdurile i punile dect cu voia proprietarului. Sunt fabricate noi monede: n Imperiul Carolingian era dinarul. Doar pe domeniile regale erau fabricate produsele meteugreti.

Marele domeniu aparinea ecleziasticilor sau aristocraiei laice care beneficia de imunitate n faa regelui. Dup o perioad nu foarte nfloritoare, stabilitatea dispare dup declinul autoritii carolingiene i n urm unui nou val de invazii- vikingii. Apar primele castele i fortificaii cu rol defensiv, care devin un instrument de putere al marilor nobili . Cultura[modificare | modificare surs] 13. Literatura[modificare | modificare surs] Cultura apusean era predominant religioas. Crturari precum Sfntul Augustin compuneau opere teologice , istorice i filosofice. Ieronim traducea Biblia, Vieile Sfinilor scris de Atanasie din Alexandria sau Cronica lui Eusebiu de Cezareea ntr-o latin vulgar mai simpl i uor de neles, accesibil tuturor . A pus bazele hagiografiei, specific literaturii cretine. S-au remarcat scriitori cretini ca Tertullian sau Lactanius. Sfntul Hilariu de Poitiers a creat poezia crestia latin, a compus imnuri religoioase inspirate dup cele greceti. Amrozie al Milanului a scris poezii liturgice, simple, adecvate cntrii n biseric. Prudentius a scris imnuri, polemici i epopee cretine prin care ilustra conflictul dintre vicii i virtui. Paulinus din Nola i Nicetas din Remesiana au ilustrat poezia cretin. Boethius a realizat traduceri i comentarii ale operelor lui Aristotel. Cassidor a adaptat nvmntul cretin noilor condiii, a scris despre istoria goilor. Papa Grigore cel Mare a scris lucrri pastorale i teologice. Grigore de Tours a scris opere religioase i despre istoria francilor. Isidor de Sevilla a scris lucrri de istorie despre istoria goilor , vandalilor i suabi. Bed Venerabilul a scris lucrri tiinifice, de gramatic, hagiografii i l-a avut c avut c discipol chiar pe Alcuin care va fi principalul artizan al Renaterii Carolingiene. colile publice au disprut, ns sunt nfiinate coli lng centrele episcopale sau lng mnstiri, care aveau c scop educarea clerului. Biserica monopoliza cultural, iar cei mai muli crturari i funcionari tiutori de carte de la curtea regal erau recrutai din rndul clerului.Educaia de baz consta n cunoaterea gramaticii i limbii latine, retorica i dialectica. Se putea nva i aritmetica, astrologia, geometria i muzica. Biblia era considerat a fi surs absolut de cunoatere. Papirusurile au fost nlocuite cu codexurile, care erau mai maniabile i mai rezistente, dar mai scumpe, ilustrnd caracterul elitist al accesului la cultur. Crile erau copiate manual n atelierele bisericeti i mbogeau bibliotecile monahale. Glorificarea divinitii se fcea prin mpodobirea crilor cu miniaturi, iniiale elaborate, scriere de aur sau argint sau prin ferecturi preioase. Latin era limb de comunicare cea mai vorbit n Europa apusean, fiind preluat de liderii germanici, utilizat n administraie i n biseric. Se remarca filosofi precum Ioannes Scottus Eurigena, clugr irlandez, cunosctor al limbii greceti, ceea ce i-a facilitat contactul cu operele din acest spaiu cultural, devenit din ce n ce mai strin occidentalilor.Vieile de sfini reprezint un domeniu al creaiei foarte bine reprezentat. Apare teatrul liturgic ce se nate pe baza cntecelor dialogate ce nsoeau slujba bisericeasc, la care se adaug joc de scen i costume. Primele astfel de reprezentaii erau inspirate de miracolele ce ntovreau viaa sfinilor sau a profeilor.Apar scrieri despre vietile sfintilor n proz rimat. Literatura laic este reprezentat de creaii epice n latin sau n limbile vorbite ca Beowulf anglo-saxon, poemul epic latin Waltharius, n care se reamintesc vremurile lui Attila. 14. Arta[modificare | modificare surs] Bisericile din secolul al V-lea preluau planul i numele basilicii imperiale, cel mai de seam monument public din perioada anterioar. Basilica cretin era o constructie rectangular, mprit prin coloane n mai multe nave, i avnd o absid n partea unde se gsea altarul. Acoperiul era realizat din arpant, ceea ce limiteaz dimensiunile edificiilor, n funcie de lungimea lemnului disponibil pentru grinzi. Sub Constantin i urmaii si, construcia de basilici se rspndete pe ntreg cuprinsul imperiului. Se cristalizeaza si planul in forma de cruce. Decorul era somptuos, realizat prin intermediul sculpturilor sau al mozaicurilor. La Ravenna s-au pstrat astfel de construcii decorate cu mozaicuri din vremea lui Teodoric i mai ales din timpul restauraiei bizantine (San Apollinare Nuovo, Baptisteriul arienilor, Baptisteriul catolicilor, etc). S-au pstrat din aceast epoc i unele, foarte puine, construcii cu caracter laic, precum mausoleul Gallei Placidia sau Mausoleul lui Teodoric, tot la Ravenna. n secolul al VI-lea apare ca element constructiv deosebit de nsemnat cupola zidit din piatr, care permite sporirea

dimensiunilor edificiului. Sfnta Sofia, ridicat de Iustinian la Constantinopol, reprezint modelul pentru multe construcii realizate ulterior n Orient, dar i n Occident. De exemplu, capela palatin de la Aachen preia modelul octogonal al unor construcii italiene de epoc bizantin, pe care arhitecii epocii carolingiene le considerau antice. Artele decorative sunt reprezentate n primele secole cretine mai ales de arta funerar, din catacombe sau de pe sarcofage. n Evul Mediu apar noi specii artistice: orfevrria, obiectele de sticl, miniaturile manuscriselor etc. Pictura medieval dobndete i dezvolt modaliti ca: fresca, icoanele, vitraliile. Muzica ncepe s dobndeasc fundamentare teoretic prin apariia notelor muzicale, a portativului. n cadrul Bisericii Catolice se dezvolt muzica gregorian ca are ca origine muzica primilor cretini din Imperiul Roman de Apus. n paralel cu muzica religioas, evolueaz i cea laic, interpretat de trubaduri, truveri francezi i acei Minnesnger germani.n perioada carolingian, cele mai remarcabile realizri artistice ajunse pn la noi sunt cele din domeniul miniaturii. Manuscrisele carolingiene sunt mpodobite cu splendide miniaturi, reprezentnd de regul scene biblice, dar i suverani franci i apropiai ai acestora. Influena irlandez s-a manifestat prin decorul floral extrem de exuberant care reprezint chenarul acestor miniaturi sau chiar al paginilor scrise. Epoca ottonian se individualizeaz n plan artistic mai ales prin constituirea unui nou stil arhitectural, i anume romanicul. Revenirea ideologiei ottoniene la sursele romane i carolingiene a influenat crearea unei arte care, afirmnd revenirea la tradiie, era de fapt prima cu adevrat original a evului mediu. Arhitectura se caracterizeaz prin simplitatea i monumentalitatea construciilor, care pstreaz planul basilical i acoperiul n arpant, la nceput, pentru a folosi apoi din ce n ce mai frecvent bolta de piatr. Aceasta permite creterea dimensiunilor edificiilor, ns acestea rmn ntunecate datorit dificultilor de a asigura iluminarea (ferestrele sunt mici strpungeri n zidurile masive). Decorul romanic este sobru, pictura n fresc nlocuiete treptat mozaicul, iar sculptura monumental, care dispruse din vremea lui Iustinian, rencepe s decoreze construciile. Construciile romanice pstrate sunt n principal cu caracter religios, de aceea i sculptura trateaz o iconografie cretin, cu teme i motive strict controlate de ctre clerici, doritori s foloseasc imaginile n piatr pentru instruirea i impresionarea credincioilor. Un rol important n difuzarea artei romanice l-a avut ordinul de la Cluny, care prin rspndirea sa n ntreaga Europ a contribuit la impunerea noului program artistic n secolele XI-XII. Biserica[modificare | modificare surs] 15. Evanghelizarea[modificare | modificare surs] Persecuiile mpotriv cretinilor s-au ncheiat n sec. IV n timpul domniei lui Constantin I. Succesorul sau, Teodosie I, a oficializat cretinismul c religie imperial de stat. Dezvoltarea bisericii cretine s-a realizat n strns legtur cu puterea politic. Roma a fost considerat Sfntul Scaun, sau sediul puterii i reedina papei, conductorul bisericii. Pe treapta de autoritate inferioar papei se afl episcopii. Conciliile bisericeti sau ntlnirile episcopale, au dictat teologia cretin prin punerea de acord asupra crezurilor-expresii ale credinei. Imperiul Roman s-a divizat n 395 , dup care s-a separat Biserica Romano-Catolic i Biserica Ortodox Bizantin. Biserici autonome au aprut i n Orientul Mijlociu i n Africa de Nord. Sfntul Patrick rspndete cretinismul n Irlanda, iar Sfntul Augustin i convertete pe saxoni. Rspndirea cretinismului n diferite ri i ntemeierea de mnstiri sunt atribuite clugrilor pelerini. Botezul regelui franc Clovis la Rheims n 489 marcheaz momentul rspndirii n ntreag Europa. n Africa de Nord i n Spania, influena cretinismului se confrunt cu extinderea islamului. n secolul V, episcopii erau alei dintre clerici, dar i dintre laicii care i-au dovedit abilitile admninistrative.Carol Martel, majordom al regatului francilor a efectuat secularizri ale pmnturilor Bisericii pentru a putea oferi beneficii soldailor si . Carol cel Mare a numit frecvent n fruntea mnstirilor laici care aveau mai degrab rolul de a gestiona resursele acestora, i care reuesc frecvent s le restaureze bogia i chiar s fac noi achiziii de pmnturi. Pe de alt parte, nc de la instaurarea dinastiei carolingiene, n 751, se inaugureaz colaborarea cu papalitatea. n schimbul recunoaterii sale ca rege, Pepin cel Scund druiete episcopului de la Roma o serie de pmnturi care vor constitui nucleul statului papal. Primind n

anul 800 coroana din minile papei, Carol cel Mare i asum i funcia imperial de aprtor al Bisericii i responsabil de expansiunea cretinismului pe tot teritoriul statului su. El folosete cretinismul ca un mijloc de guvernare a imperiului, care fiind att de eterogen d in punct de vedere etnic i cultural, avea nevoie de un element de unitate. De aceea monarhii carolingieni ncearc s impun o organizare unitar Bisericii din statul lor Fiul su, Ludovic cel Pios, impune ca n toate mnstirile de pe cuprinsul imperiului s fie urmat doar regula benedictin, iar clerul secular s se organizeze n capitluri de canonici, unde s duc o via comunitar asemntoare cu cea a clugrilor. 16. Monahismul[modificare | modificare surs] n primele dou secole de cretinism, cretinii triau n izolare, n insule sau n deerturi ndeprtate, petrecndu-i timpul n rugciune. n 269, un pustnic egiptean-Anton din Teba- a adunat laolalt muli eremii, formnd o comunitate-prima mnstire. S-au ntemeiat mnstiri de clugri i calugrie. Unele comuniti monahale erau legate prin reguli comune-cea mai celebr era Regula Sfntului Benedict. Au fondat mnstirea Monte Cassino n Italia n 529. Clugrii din ordinul benedictian munceau, se rugau i participau la ceremonii religioase n grup. n secolul X au aprut i alte ordine religioase-clunizienii din Frana care urmau reguli stricte de srcie i castitate c reacie la corupia crescut din snul Bisericii. Ordinul cistercian, fondat n 1115 era i mai sever-clugrii petreceau tot timpul n rugciune i mprtanii, n timp ce fraii mireni fceau muncile grele. Francis de Assisi a fondat n 1209 ordinul fraciscanilor, iar Pap, pentru a-i spori puterea, a fondat n 1216, ordinul dominicianilor. Viaa ntr-o mnstire nsemna rugciune, somn i munc. Fiecare clugr priea mncare, locuina i haine, iar comunitatea i ntreinea pn la moarte. Mnstirile aveau biblioteci cu lucrri clasice i biblice, copiate de mn. Clugrul Bed Venerabilul a scris o Istorie a Angliei. Unii clugri rmneau n mnstiri, alii deveneau preoi parohi, alii deveneau funcionari regali sau episcopali. Mnstirile ofereau i adpost pelerinilor i drumeilor. Se purta de grij sracilor i bolnavilor, li se dedicau rugciuni i li se administrau medicamente din ierburi cultivate n grdinile mnstirilor. Mnstirile semnau cu satele, n centru aflndu-se abaia sau biseric. Existau buctarii ,grajduri, locuine i grdini, precum i o bibliotec i un spital. Mnstirile primeau animale, bani, terenuri pentru ntreinerea bisericii i clerului de la autoriti. Erau conduse de abate , dar putea interveni i episcopii n caz de nereguli. 17. Reforma Gregorian[modificare | modificare surs] n 909, ducele de Guillaume de Acvitania a ctitorit mnstirea benedictin la Cluny care era scoas de sub orice autoritate laic, punnd-o sub patronajul Romei, pentru a menine slujbe pentru sufletele celor din familia donatorului. Clugrii i alegeau singuri abatele. Se adposteau de interveniile principilor locali i episcopilor apropiai lor. Papalitatea era suficient de deprtat pentru ca dependena s nu irite, dar nici suficient de prestigioas pentru c drepturile mnstirii s fie respectate. Clugrii plecai de la Cluny reformeaz dup acelai model i alte mnstiri care devin dependente de mnstirea de la Cluny. Apar zeci de mnstiri clunisiene, n care clugrii se roag zi i noapte pentru sufletul morilor , duc o via n acord cu exigenele cretine i promoveaz drepturile Sfntului Scaun. Apare o marca ce separe domeniul laic de cel ecleziastic. Reforma este declanat n secolul XI. S-a impus ideea c pap era arbitrul n problemele de credina i n nenelegerile din rndul bisericii. Teoretic, deinea autoritatea suprem n societate cretin, i ncorona pe mprai, dei rmnea supus mprailor i regilor puternici . Se dorea o papalitate independent de laici, i n anul 1059, papa Nicolae al I-lea decreteaza ca alegerea papei se realizeaza de ca tre colegiul cardinalilor, impiedicandu-i, teoretic, pe impa rati sa -i impuna proprii candidai. O alta condiie era realizarea unei purificari morale a clerului, care sa se conformeze idealului cretin primitiv. De aceea se duce o lupta indelungata i dificila pentru a combate simonia, vanzarea i cumpararea funciilor bisericeti. Papalitatea impune etichetarea acesteia drept erezie, intrucat presupunea ca laicii sunt cei care dispun de funciile bisericeti, care de fapt ar fi aparinut doar domeniului spiritual. O alta direcie a fost lupta impotriva nicolaismului, adica a casatoriei preoilor. Celibatul preoesc se leg tot de ideea de model pe care clerul trebuia sa ii ofere celorlai cretini, dar avea

i rostul de a nu permite transmiterea ereditara a bunurilor bisericeti. Toate aceste revendica ri de natura morala duc la impunerea unui climat reformator, care a culminat in timpul pontificatului lui Grigore al VII-lea.

2. Promovarea patrimoniului cultural al UE Nr. 11 1. Ideologia politic a Evului Mediu. concepiile i ideile politice n evul mediu i renatere A. EVUL MEDIU Procesul de feudalizare, deci de trecere de la sclavagism la feudalism a fost marcat n Europa Occidental de decderea Imperiului Roman (476 e.n.) i se desfoar pn n secolele VII.-IX. Acum are loc o clar departajare a claselor sociale, deci o mai pronunat stratificare a societii. Deci, crete rolul dominant a clasei feudalilor i a clasei ranilor liberi, dar se menine un sclavaj prelungit prin instituia iobgiei. Totodat crete importana bisericii i doctrinei cretine, n Evul Mediu ideologia teologic fiind deosebit de puternic. Instituia central n acea perioad a fost biserica cretin. Tocmai de aceea nflorete teologia prin scolastic i dogmatic. De aceea i n planul ideilor lupta principal se d ntre teologia cretin i concepiile laice. Deci, ideologia politic a Evului Mediu este marcat profund de concepia religioas. 1. Ideologia politic religioas a lui Toma d'Aquino Toma d'Aquino (1225-1274) a dezvoltat dogmatica religioas n spirit filosofic, inspirat n special de gndirea lui Aristotel, Platon, Averoes, .a. C a denaturat doctrina aristotelic este deja un fapt demonstrat, dup cum este evident i ecletismul ideilor sale, nefiind, deci, originar n gndire. Care sunt ideile sale politice? n primul rnd ideile sale, categoric favorabile existenei sclavagismului, motivnd sclavia prin "pcatul originar". n al doilea rnd statul, chemat s asigure fericirea oamenilor, nu poate face acest lucru dect subordonndu-se bisericii. Dar fericirea deplin nu este posibil dect n "lumea de apoi". n lucrarea sa "Suma theologica" el susine nici mai mult nici mai puin c ereticii nu ar trebui doar excomunicai, ci i pedepsii cu moartea. Toma d'Aquino distinge cinci forme de guvernmnt: monarhia, oligarhia, aristocraia, democraia, forma mixt (amestec de democraie i aristocraie). Acestor forme de guvernare le corespund o gam larg de legi pe care le clasific astfel: o lege etern, o lege uman i o lege divin. 2. Semnificaia politic a ereziilor n condiiile n care dogmele bisericeti erau i axiome politice, orice mpotrivire fa de ordinea politic i social era taxat drept erezie. Ereziile erau, deci, o form de manifestare contra feudalismului n general, ele avnd ca promotori n special pstorii, exponeni ai celor supui. Dei aveau un rol emancipator n raport cu teroarea religioas i politic ele nu vizau dect rentoarcerea la cretinismul primitiv. Aa cum se tie, sfritul ereziilor a fost tragic, toate fiind sugrumate, nlturate de forele aristocratice. Cauzele acestui eec constau n faptul c ele nu aveau un caracter de mas, nu erau organizate adecvat, iar mesajul lor nu avea priz n mase. Ca form de protest i reaciune la dogme, ereziile au avut un rol progresist i umanist, transmind semnale sociale ce aveau s contureze mai trziu chiar rzboaie religioase. Rentoarcerea la cretinismul original, primitiv era ntr-un mesaj cu totul depit, ceea ce motiveaz slaba aderen la oameni a ereziilor. 3. Doctrina lui Dante Aligheri

Dante Aligheri (1265-1321) se afirm ca filozof, poet, literat, gnditor ilustru al vremii sale. Ca doctrinar politic Dante marca o mare originalitate. Principala sa oper este "De monarhia" (1310). Ideea central a tratatului este aceea c monarhia este superioar fa de celelalte forme de guvernmnt, deoarece ea fundamenta independena puterii de stat i lupta contra frmirii sociale. Forma monarhic de stat era, dup Dante, progresist deoarece ea asigur linitea, relaii normale ntre indivizi i societate. El provduia o monarhie universal care trebuie s fie un stat independent de puterea popular. Monarhia universal este chemat s asigure pentru fiecare individ linitea i bunstarea. Omul ca individ trebuie s triasc pentru sine, nu pentru altul, aceasta fiind libertatea. Adic libertatea se asigur atunci cnd tu trieti pentru tine, gndea Dante, este posibil numai n monarhie pentru c ea permite ceteanului s triasc nu pentru magistrai, ci magistraii sunt silii s serveasc cetenii. El propag teza unui univers unic cu un singur ef. De aceea el se ocup de forma imperiului, necesitatea unui imperiu i de structura unui astfel de imperiu. Prin doctrina sa, Dante inaugureaz doctrina dreptului divin al regilor contra preteniilor bisericii. De asemenea mpratul nu are dreptul s nstrineze teritoriile ce intr n imperiu, ele neaparinndu-i, nefiind proprietatea sa. n concepia sa, puterea imperial este o funcie social, iar purttorul ei (mpratul) nu poate dispune de ea ca de proprietatea sa. 4. William Ockam Se afirm de la nceput ca adversar al papilor, al dogmelor sancrosancte. Ockam milita pentru separarea puterii bisericii de puterea laic. De asemenea, el solicita distincii clare ntre legile dreptului i preceptele papale. El formula pentru popor dreptul de a chema n judecat pe reprezentanii bisericii, a instituiilor religioase dac acetia nu respect nzuinele poporului. El vede mai mult dect justificat mpotrivirea nelepilor fa de pap, atunci cnd au dreptate. 5. Marsilio da Padova (n1280) Este un precursor al principiului libertii contiinei. Lucrarea sa pricipal Defensor pacis (Aprtorul pcii). Conine idei valoroase cum ar fi distincia dintre puterea executiv i puterea legislativ. De asemenea, el milita pentru separarea puterii religioase de puterea statului. Religia nu este, dup prerea sa, o instituie cu putere juridic, ci doar o "magistratur care ndeplinete o funcie cu caracter politic". Statul este cea mai mportant asociaie a oamenilor pentru realizarea fericirii fizice i sprituale. Dreptul, care este cerut de societate, de stat pentru a-i legifera cerinele,trebuie s aparin poporului. Marsilio da Padova este adept al monarhiei, dar milita pentru o monarhie electiv, de cast, aceasta fiind cea mai bun form de guvernmnt. El afost unul dintre primii gnditori medievali, care a promovat ideea caracterului laic al statului, nedepinznd de biseric prin nsi natura sa i izvornd din contractul social. Recunoscnd necesitatea religiei, el a integrat-o statului, fixndu-i rolul de "for instructiv" pus n sluiba statului. 6. Gndirea politic islamic n lumea arab n secolul al VII-lea se produce unificarea triburilor nomade i sedentare, la formarea popoarelor arabe. Aceast unificare statal a fost favorizat de existena islamismului, care pe plan ideologic religios, ca doctrin, explica i justifica nevoia friei tuturor musulmanilor, indiferent de apartenena la un trib sau altul. n aceea vreme islamismul devine o religie cu caracter universal, dar i o orientare politicomoral dintre cele mai influente i autoritare. Conform Coranului, cartea sfnt a musulmanilor, Alah este singurul Dumnezeu i creator a tot cea ce exist. n conseciin, Coranul susine supunerea fa de cei ce propag ideile divine, deoarece acetia sunt trimiii lui Dumnezeu. Alah, susin nvtorii Coranului, trebuie s conduc poporul, iar puterea de stat trebuie s-i aduc pe oameni n situaia de a respecta autoritatea Coranului.

Conform preceptului Coranului, inegalitatea de avere i de drepturi exist n societate este rod al predestinrii. Acesta nu face s vedem n islamism o concepie fatalist favorabil aristocraiei musulmane. mpotriva acestei concepii se ridic n epoca dat mai muli gnditori ntre care An Nazani (801831), care se pronun categoric pentru respingerea amestecului bisericii n stat, pentru separarea bisericii de viaa politic. Statul este apreciat ca o instituie independent, cu anumite atribuii i drepturi, ce nu se confund cu biserica, care este i ea o instituie n stat, dar cu alte rosturi. Un gnditor interesant este i Abul Alamaari (973-1057), care procedeaz la o critic deschis a societii feudale, implicat contra islamismului, ca biseric. Dup el, puterea de stat este deinut de o clas conductoare pe baza bogiilor strnse, prin exploatare i ca atare ea se exercit n favoarea celor bogai. Aceast situaie i se pare neuman deoarece puterea de stat ar trebui s aparin voinei poporului, singurul ndreptit s aleag conductorii care s-i apere interesele.

2. Definirea conceptului de religie 1. Conceptul de religie: Se refera la acele moduri de gndire, sentimente si actiuni care au legatura cu supranaturalul. Dupa E. Durkheim, credintele ai practicile religioase sunt strns legate de lucrurile sacre si opuse profanului. Sacrul este extraordinarul, misteriosul sau chiar pericolul potential, ceva care iese din cotidian sau din viata normala. Rudolf Otto (n lucrarea "Sacrul", editura Dacia, 1992, p.13), scrie: "Sacrul este nainte de toate o categorie de interpretare si evaluare a ce nu exista ca atare, dect n domeniul religios... Ea este o categorie complexa si, prin urmare, poarta n sine un element de un gen cu totul aparte, unul care se sustrage rationalului. si care ramnnd complet inaccesibil ntelegerii conceptuale. este un arreton, ceva inefabil". E. Kant - vorbeste de vointa sacra, vointa care dintr-un impuls al datoriei se supune fara sovaire legii morale; la fel se vorbeste despre caracterul sacru al datoriei, al legii, avndu-se de fapt n vedere necesitatea practica si caracterul ei de obligatie general valabila. Mircea Eliade, n lucrarea "Sacrul si profanul" aduce o perspectiva inedita asupra acestui concept. Sacrul este o categorie a religiozitatii opusa profanului. "Sacrul este o categorie specifica unei existente religioase de tip arhaic sau traditional, care releva o anumita modalitate ontologica ntr-un spatiu si un timp, socotite esentialmente pure si sfinte, asa cum le releva credinta generalizata pentru nceputurile lumii". Spre deosebire de Otto care pune accent pe irational, omul traind "experienta terifianta si irationala" ce se bazeaza pe "sentimentul temerii religioase" fata de fortele supranaturale, Eliade analizeaza sacrul avnd n vedere Homo religuosus. Acesta crede ntotdeauna ca exista o realitate absoluta, sacrul, care transcede lumea aceasta, dar care se manifesta n ea si, prin urmare, o sanctifica si o face reala. El crede ca lumea are o origine sacra si ca experienta umana si actualizeaza toate potentialitatile n masura n care este religioasa, adica participa la realitate. Profanul este opus sacrului. Omul modern s-ar caracteriza, dupa Eliade, ca fiinta ce se face pe sine nsusi si nu reuseste sa se faca pe sine n ntregime dect n masura n care se desacralizeaza si desacralizeaza lumea. Sacrul este obstacolul, prin excelenta, 616f55g n fata libertatii sale. Omul nu va deveni el nsusi dect n masura n care va fi demistificat radical (idibem p. 114). Omul modern este areligios, dar mai dispune nca de o ntreaga mitologie camuflata si de numeroase ritualuri degradate. Experienta religioasa are loc n timp si spatiu. Spatiul sacral se refera la primele forme ale sacralitatii lumii. Hierofaniile releva centre si puncte fixe ale spatiului sacralizat: locuri privilegiate, locuri sfinte, semne ale spatiului. Consacrarea unui loc se datoreaza credintei n "repetarea cosmogoniei". Timpul sacru este un timp mitic repetabil si recuperabil, dar etern n acelasi timp. El este recuperabil n rituri si sarbatori cnd se repeta ca n primele lui aparitii. Se regenereaza prin repetarea lui n formele originale, prin timpul festiv si structura festivitatilor, prin mituri ca metode exemplare ce releva istoria sacra a misterelor cosmice, ca si prin

activitatea eroilor civilizatori. Sacrul si profanul, arata Eliade, "constituie doua modalitati de a fi n lume, doua situatii existentiale asumate de catre om de-a lungul istoriei". Asadar, religia difera de alte aspecte ale vietii sociale pentru ca ea refera la un sistem de convingeri si credinte care se refera la care nu este disponibil pentru observare. Termenul de religie provine din limba latina - religio - teama, scrupul, lealitate, superstitie, pietate dar si teama fata de zei. V. Kernbach (1995) arata ca religia nseamna credinta religioasa, cult, sacralitate, ceremonie, juramnt, loc sacru. Religia are sens si de refugiu mistic n supranatural, printr-un sistem de credinte n doctrina transcedentala; ncercarea omului de a cunoaste n afara ratiunii fortele cosmice de care se simte dominat si de a li se supune n mod constient. Religia a aparut dintr-o serie de curente: animatism, animism, toteism, fetisism, demologie si mitologie prin care omul ar fi ncercat sa domine fortele ambientale si sa raspunda ntrebarilor fundamentale despre viata si moarte, destin individual, fenomene din cer. Religia este considerata ca un instrument de modelare spirituala a constiintei. Orice religie este un ecosistem coerent de postulate care admit n cadrul cunoasterii mistice, prin credinta neconditionata, existenta si forta autonoma si totala a unei lumi supranaturale divine, creatoare si diriguitoare a lumii vizibile si invizibile reale al carei destin l conduce prin legi prestabilite sau prin vointa. Se afirma n literatura de specialitate, de pilda Kernbach, ca ncercarile de a defini religia ca atare au fost mpiedicate de o neclaritate semantica. De multe ori se confunda religia cu mitologia, cu filozofia, cu superstitia si cu magia, toate aceste fiind, n diferite perioade, cadre sau instrumente de constituire a religiei fara ca religia sa se confunde cu ele. J.G. Frazer a formulat o schema de succesiune n evolutia gndirii umane: magie-religie-stiinta, religia fiind conditionata de dezvoltarea superioara a inteligentei, teza respinsa de alti cercetatori care considera ca n societatile primitive coexista att practicile magice si actele religioase, ct si elementele de stiinta empirica si chiar n societatile moderne se mentin practici elementare de magie. 2. Alte concepte folosite n studiile despre religie: a) Magia: Este un sistem de ceremonii si actiuni determinate de credinta n puterea magului de a actiona asupra realitatii obiective cu ajutorul unor forte supranaturale si prin mijloace oculte si paranormale. Magia se bazeaza pe credinta n existenta unor forte n natura numite la unele popoare mana. n credintele melanisiene, mana este o forta supranaturala, impersonala si nediferentiata constituind punctul de plecare al primelor stadii religioase ale omenirii primitive: animatismul si animismul. Termenul a fost pus n circulatie de catre R. Codrington "relatiile melanisienilor, n nteles de credinte, consta n convingerea ca pretutindeni actioneaza o forta supranaturala tinnd de domeniul invizibilului; practic ea se traduce prin utilizarea unor mijloace de atragere a acestor forte din partea solicitantului. Magia este o practica prin care fortele supranaturale sunt invocate n sprijinul individului sau mpotriva acestuia. Magia primitiva are un raport direct cu anumite activitati practice: vindecarea bolilor, relatii de dragoste, atragerea vnatului sau a pestelui, actiuni militare, practici agresive (distrugerea dusmanului sau a individului indezirabil prin strapungerea imaginii lui plastice sau prin arderea unui obiect ce i apartine); practicarea purificarii n al carui ritual se include obligatoriu notiunea de tabu, adica interzicerea atingerii unor obiecte, locuri sau fiinte considerate fie sacre fie necurate. Magia este de doua feluri: - magia alba (obisnuita) - ale carei procedee principale rezida n forta sonora a rostirii: incantatii, nume, cuvinte magice fara sens - de exemplu abracadabra, blesteme) si n forta creatoare a imaginii, realitatea fiind manevrata prin simbolurile reprezentarii ei grafice. - magia neagra - este procesul invocarii demonilor n sprijinul savrsirii actelor magice (unul din procedeele curente ale magiei negre consta n scrierea numelui acestuia pe frunze de laur si arderea acestora, procedeu ce trebuia sa aduca o nenorocire asupra purtatorului acelui nume.

J.G. Frazer - delimiteaza magia n magie teoretica (pretins stiintifica) ti magia practica (pretins arta). C. Lvi-Strauss considera ca deosebirea esentiala ntre magie si stiinta consta n faptul ca una postuleaza un determinism global si integral, pe cnd cealalta opereaza prin diferentierea nivelurilor dintre care numai unele admit forme de determinism. b) Superstitia - este farsa credinta despre necunoscut reprezentnd sindromul complexului de inferioritate n faza misterului. Superstitia rastalmaceste realitatea. Ea nu intra n lumea magiei dar foloseste practici magice elementare. Superstitia poate fi considerata o infrareligie de uz individual. O regasim n multe religii nca din antichitate. c) Varietatea credintelor religioase: Cercetatorii admit existenta unei enorme varietati de credinte religioase si practici. Societatile difera n modurile, tipurile de fiinte supranaturale sau forte n care cred si caracterul acestei fiinte. Difera si prin structura sau caracterul acestor fiinte, n ceea ce fac real fiintele si ce se ntmpla dupa moarte, precum si n caile prin care supranaturalul este conceput n interactiunea cu oamenii. 2. Functiile religiei: ntr-un context social dat, religia ndeplineste anumite functii: a) Functia cognitiva - este conferita de rolul ei n cunoasterea lumii. n principal, cunoasterea realizata de religie este antropomorfica, datorita explicatiilor date existentei prin trasaturile fiintei umane. b) Functia actionala - este concretizata n virtutea ei de a oferi insului modalitati de influentare a fortelor supranaturale. c) Functia de diminuare a anxietatii - este determinata de capacitatea religiei de a reduce spaima traita de om n fata unor evenimente sau situatii necontrolate de ei. d) Functia sociala: prin intermediul credintelor, normelor si cutumelor se implica n evenimentele cotidiene din viata individului si a societatii. - intervine n reglementarea relatiilor dintre generatii prin intermediul unor practici si norme proprii. Concomitent cu afirmarea credintei ntr-o forta divina, religia se implica, prin institutiile ei n rezolvarea unor probleme, uneori esentiale, ale vietii personale sau ale vietii sociale. - promovarea comportamentelor de viata sanatoase si descurajarea unor practici negative. Religia contribuie n cel putin patru directii distincte privind configurarea comportamentului uman. Implicarea religiei n internalizarea normelor cu privire la stilurile de viata personala si de conduita. ncalcarea acestor norme poate sa duca la vinovatie. n colectivitatile religioase se pot constitui grupuri de referinta prin intermediul carora se ncearca implementarea unui mod de viata. Nerespectarea standardelor unei comunitati religioase este sanctionata. Implicarea puternica n activitatile si n grupurile religioase reduce oportunitatea de a participa la alte activitati. Toate aceste patru directii sunt de fapt mecanisme religioase de control social. - implicarea grupurilor religioase n integrarea sociala a individului: implicarea n viata credinciosilor, cultivarea prieteniei, asistarea de catre biserica a persoanelor cu nevoi speciale, participarea permanenta la congregatiile religioase, reprezinta modalitati de formare, prin intermediul religiei, a comportamentului prosocial. e) Functia de constituire si conservare a identitatii etnice sau nationale. Institutiile religioase au fost primele care s-au implicat si au promovat idealul etnic sau national. Miscarile nationale au gasit un sprijin real n credinta religioasa. n acelasi context trebuie subliniat rolul bisericii n prezentarea unor traditii, n sustinerea, afirmare si promovarea unor valori culturale si spirituale. Contributia bisericii la dezvoltarea culturii este fundamentala. nsasi civilizatia moderna, paradoxal, n tendinta ei spre secularizare, a fost dezvoltata din valori religioase si cu sprijinul bisericii. 3. Organizatiile religioase:

Esprimarea credintelor, normelor si a ritualurilor au loc n cadrul unor structuri organizationale unde oamenii se ntlnesc pentru a participa la activitatea unui cult, sau pentru a stabili relatii cu persoane ce apartin acelui cult. Biserica este o organizatie religioasa care tinde sa includa cei mai multi membri ai societatii. Are o structura birocratica la fel cu orice alta institutie. Apartenenta la un cult sau altul deriva mai mult dintr-o legatura prin nastere la un cult religios dect ca urmare a unei decizii constiente. Bisericile sunt de regula conservatoare n ceea ce priveste modul de organizare si ierarhia din interiorul ei. a) Biserica ortodoxa - si are baza n comunitatea credinciosilor ce fiinteaza prin participarea la liturghie. Ele sunt autocefale si de aici deriva autonomia lor. Biserica ortodoxa este una sfnta, soborniceasca si apostoleasca fiind alcatuita din totalitatea credinciosilor botezati, care se mpartasesc din aceleasi sfinte taine. Ea functioneaza pe principiul succesiunii apostolice. n fruntea ierarhiei ecleziastice se afla patriarhul. Toti episcopii au aceeasi putere si a caror reuniune determina structura sinodala. Biserica ortodoxa este structurata pe patriarhii, mitropolii, arhiepiscopii, protoerii si parohii. Viata calugareasca este organizata n manastiri si schituri. n cadrul bisericii ortodoxe nu exista ordine si congregatii religioase. b) Biserica catolica - este comunitatea credinciosilor asociata cu comunitatea credintei, a sacramentelor si fidelitatea fata de Evanghelie. Ca si biserica ortodoxa functioneaza pe principiul succesiunii apostolice. Episcopii sai sunt considerati succesorii primului episcop al Romniei, apostolul Petru. seful suprem al bisericii catolice, ales pe viata, este Papa; el are puteri monarhice, iar actiunile lui au puteri infailibile. Totodata el este si sef de stat, al cetatii Vaticanului. Conducerea administrativa a bisericii catolice este asigurata prin intermediul curiei alcatuita din 11 congregatii cardinalice, 3 tribunale pontificale, oficiile curiei si comisiile pontificale. Legatura dintre papa si dioceza este asigurata prin intermediul episcopilor reuniti n jurul papei n cadrul consiliului ecumenic. (I. Mihailescu Biserica, n Dictionar, 1993, p. 75). Comunitatea de baza a bisericii catolice este parohia, o subdiviziune teritoriala a diocezei. Catolicismul cunoaste ordinele si congregatiile cu ierarhie si legi proprii si care depind direct de papa. Bisericile si confesiunile protestante au structuri ecleziastice care decurg din societatea n care functioneaza. Astfel, sunt sisteme de organizare de tip episcopal, caracteristice bisericilor anglicane, bisericii lutheriene si metodiste, desprinse de anglicanism. Sistemul prezbiterian sinodal este alcatuit dintr-o ierarhie de adunari si consilii n care unitatea fundamentala este parohia, administrata de un consiliu prezbiterian care alege pastorul, iar la nivel regional si national se aleg consistoriile constituite din pastori si laici. Un alt tip de organizare este cel de tip congeationist n care exista doar nivelul local de structurate. Alianta reformata si biserica baptista sunt astfel organizate. Cea mai mare extindere o cunoaste anglicanismul, lutheranismul, calvinismul si baptismul. c) Biserica anglicana este condusa de o singura ierarhie. Deciziile conducerii bisericii trebuie sa fie confirmate n parlament si ratificate de rege care este seful suprem al bisericii. Trebuie retinut ca laicii se ntrunesc n adunari anuale la nivel national si n conferinte diocezane, dar fara sa decida n probleme de dogma. Anglicanismul functioneaza n Anglia si n tarile foste colonii engleze. d) Bisericile episcopale lutheriene si metodiste - dispun de o ierarhie episcopala si de o structura sinodala n care sunt inclusi si laicii. Lutheranismul fiinteaza n Germania, n tarile scandinave, n tarile baltice, Elvetia si n alte tari ale lumii. Metodismul activeaza n S.U.A. si n Canada, iar ntr-o mica raspndire n Marea Britanie si n alte tari ale Europei centrale. e) Biserica baptista - se organizeaza pe principiul alegerii de catre credinciosi ai bisericii si separat de structurile statului. Exista asadar, o varietate de structuri n organizarea vietii religioase crestine, aceasta ca urmare a evolutiei conceptiilor crestine de-a lungul timpului. Biserica romano-catolica are cea mai puternica ierarhie si se manifesta sub forma de organizare statala. Papa, conducator al statului Cetatea Vaticanului, apare ca reprezentant a lui Dumnezeu. Biserica ortodoxa are o organizare

mai flexibila, deciziile importante apartin Sfntului Sinod al fiecarei biserici nationale. Nu exista un sef suprem al ortodoxiei. Celelalte tipuri de biserici de care pomenim reflecta modul de organizare stabilit de doctrina religioasa, o organizare orientata spre comunitatea religioasa de baza, anume parohia. e) Denominarea Este o gruparea religioasa care cuprinde un mare numar de credinciosi, dar niciodata nu ajunge sa includa n structurile ei majoritatea populatiei unei tari. Accepta existenta altor religii, normele si valorile societatii n care fiinteaza. Denominarea poate avea o biserica dintr-o tara si statut de denominare ntr-o alta tara. De pilda, catolicismul are statut ecleziastic n Italia si Spania si statut de denominare n Romnia. Denominarea acorda atentie tuturor dimensiunilor vietii credinciosilor, cu deosebire educatiei religioase a tinerilor. f) Cultele religioase Reprezinta o grupare religioasa organizata pe principiul relatiilor directe membrii lor n modalitati care nu tin cont de ntotdeauna de normele si valorile societatii n care fiinteaza. Sunt culte religioase care se manifesta prin acte de devianta, iar membrii lor dovedesc o devotiune fanatica. Preocupate n mica masura de doctrina, cultele sunt structurate n zone n care traditiile au un caracter nesemnificativ. De asemenea, ele apar n perioade de schimbare sociala. Desi fiecare cult are reguli proprii si sisteme de educatie, multe dintre ele se bazeaza pe metoda introspectiei si auto descoperirii. Cultele apar ca o alternativa la formele de viata spirituala derivate din civilizatia materiala si industriala, ele cautnd sa raspunda unor nevoi psihologice ale unor grupuri umane. g) Sectele Sunt comunitati desprinse dintr-o religie, restrnse ca numar si ca influenta, opuse normelor si valorilor societatii. Ele resping celelalte religii ca fiind false, iar societatea este judecata ca apartinnd fortelor raului. Aceste forme de organizare a vietii religioase cauta sa dea raspuns unor trebuinte reale ale individului sau grupului, speculnd dificultatile personale sau sociale. De regula ele apar acolo unde nu functioneaza structurile sociale si unde biserica nu are o influenta puternica. Sectele functioneaza ca alternativa la biserica, adica la formele de organizare si institutionalizare religioasa. Figura centrala o reprezinta preotul sau parohul. Sectele apar ca forme de perfectionare a omului. Din aceasta pozitie ele promit salvarea n lumea de apoi a celor ce sau impus prin puritate si perfectiune astfel ca vor fi alesi sa stea alaturi de Dumnezeu. Exista peste 350 de secte care au putut fi inventariate (I. Mihaiescu, Secta n Dictionar, 1993, p. 535). Amintim cteva dintre sectele mai cunoscute: Anabaptiste: Biserica Fratilor, Biserica Fratilor Uniti dupa Evanghelie; Miscarile de desteptare: Adunarea fratilor, Armata Salvarii, Miscarea Penticostala; Milenariste: Adventistii de ziua a saptea, Martorii lui Iehova; Mormonii, Vindecatorii etc. Nr. 12 1. Cultura Renaterii. Renaterea (n francez: Renaissance, n italian: Rinascimento) este denumirea curentului de nnoire social i cultural care a aprut n Europa occidental la sfritul Evului Mediu, n secolele al XV-lea i al XVI-lea, nnoire caracterizat prin renviorarea interesului pentru cultura i arta antichitii clasice. Este un nume propriu i se scrie cu majuscul la iniial. Renaterea a nceput n Italia i s-a rspndit n Europa occidental. n aceast perioad s-au produs profunde transformri sociale, politice, economice, culturale i religioase care au marcat tranziia de la societatea medieval ctre societatea modern. Societatea feudal a Evului Mediu, cu structura sa ierarhic rigid, dominat de economia agrar i sub puternica influen a Bisericii Catolice, a nceput s se destrame. n decursul Renaterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultur i artitii nclinai spre clasicismul greco-roman.

Noiunea de "Renatere" a fost folosit pentru prima dat la nceputul secolului al XIX-lea de ctre istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluat de istoricul elveian Jacob Burckhardt n lucrarea sa fundamental "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renaterii n Italia"), 1860. Acesta din urm a definit Renaterea drept perioada cuprins ntre pictorii Giotto i Michelangelo. n acest timp, omul recapt contiina de sine ca individ, dup o lung perioad de anihilare filozofic a personalitii. Renaterea, la fel ca i Romanicul sau Goticul, apare n Romnia cu precdere n Transilvania. Prezena acestui stil n Moldova (unde se gsesc unele monumente din prima jumtate a secolului al XVI-lea) sau ara Romneasc(monumente de secol XVII), este mai modest. Condiii istorico-culturale[modificare | modificare surs] Renaterea ncepe n Italia la finele secolului al XIV-lea, rspndindu-se iniial n Europa de vest meridional, dup care gradual atinge i Europa de vest septentrional, sfrindu-se n Anglia nceputului de secol al XVII-lea.[1] Explicaia pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jumtii nordice a peninsulei: aceasta era zona cea mai citadin i secularizat a Europei n epoc. n aceast arie puternic urbanizat, clerul cretin era mai puin probabil s domine guvernul i educaia, pn i bisericile fiind construite i administrate aici de laici.[2] Spitalele i organizaiile caritative care ineau de biseric fuseser reorganizate i centralizate sub control guvernamental.[2] n contrast cu Europa nordic, unde educaia avea menirea de a pregti preoi pentru biserici, n oraele Italiei educaia era mult mai probabil s fie supravegheat de administraiile oreneti iar rolul ei era de a prepara fora de munc pentru comer, aceasta fiind calificat n contabilitate, aritmetica i redactarea de scrisori de afaceri.[2] n universitile Europei septentrionale dominau logica i scolastica n secolele XIV-XV, n timp ce n Italia educaia era concentrat pe aspectele practice ale vieii urbane mai degrab dect pe speculaii teologice[2], n timp ce italienii secolelor XIVXV erau nencreztori n programe ideologice sau morale bazate pe argumente filozofice sau presupuneri religioase despre natura uman. Primele manifestri artistice i literare ale Renaterii apar n Florena, ora care poseda o imens bogie generat de comercianii i bancherii locali, care controlau operaiile bancare ale papalitii. Din poziia lor de zapcii (colectori de taxe) ai papilor, familiile comercianilor florentini au ajuns s domine finanele Europei ntregi, de-o parte i de cealalt a Alpilor.[3] Banii din mprumuturi, investiii i schimb monetar care se revrsau n Florena au fost pompai n industriile locale, fapt care a contribuit la vitalitatea economic a oraului. Renaterea aprut n oraele comerciale ale Italiei a fcut din limba italian a doua limb a oricrui individ educat pn pe la finele secolului al XVII-lea.[4], n timp ce s-au impus tuturor europenilor i moda literar, stilul arhitectonic i chiar gusturile italiene n materie de mbrcminte i mobil interioar. Republicile (care de fapt erau nite oligarhii n care politica era dominat de familii de comerciani i bancheri) italiene gen Veneia, Florena, Genova i Milano, se aflau n permanent competiie sau conflict deschis pentru supremaie, ele inaugurnd pentru prima oar n istoria politic a Europei i instituia ambasadorului permanent.[5] Originea ideii de renatere aplicat vieii intelectuale i artistice trebuie cutat n chiar perioada pe care i azi o numim Renatere, la chiar cei care au iniiat-o[6]: n cercurile umanistice apare contiina faptului c ntre momentul prbuirii Imperiului roman i epoca contemporan lor a existat o " epoc a tenebrelor", marcat de rzboaie i decderea vieii urbane i n care din punct de vedere intelectual i artistic a prevalat barbaria.[7] Primul care a utilizat n epoc termenul de "Renatere" a fost istoricul artei i artistul Giorgio Vasari.[8] Dup ce n prima jumtate a secolului al VI-lea mpratul cretin Iustinian a nchis colile de filozofie, interzicnd pgnilor s mai predea nu numai filozofia ci i orice alt disciplin[9], nsi literatura n limba latin ncepe lungul proces de decdere: din chiar secolul al VI-lea, un cretin important precum era (Papa) Grigore (I) cel mare, considera c "un episcop nu trebuie s predea gramatic, pentru c nu-l poi sluji n acelai timp i pe Hristos i pe Jupiter." [10], iar n secolul al VI-lea Grigore de Tours spunea c "oraele Galiei au lsat studiul literelor s decad, ba chiar s piar."[11] La doar cteva secole distan, un Gerard (episcop) de Cenad consider, n

acord cu numeroi ali cretini importani ai Evului mediu, c un cretin n-are nevoie s se ndeletniceasc cu tiina, care ea n loc de nelepciune aduce nebunia.[12] Istoricul catolic al filozofiei tienne Gilson consider[13] c (Sfntul) Petru Damiani ilustreaz o atitudine medieval rspndit fa studiul disciplinelor nereligioase (profane): pentru cretin, care crede n posibilitatea unei viei dup moarte condiionat de credina n articolele religiei lui Hristos, singurul lucru important de tiut este Scriptura; restul e de "dispreuit", "abia ne poate interesa" i e "de evitat", gramatica nsi fiind pentru sfntul Petru Damiani diabolic ("nscocire a diavolului, care el a fost primul dascl de gramatic"), pentru c "ne nva s declinm Dumnezeu la plural." (n aceeai not, un alt contemporan al sfntului Damiani, anume Manegoldus din Lautenbach, care a fost unul dintre primii profesori de teologie cretin, respingea i el dialectica citndu-l n sprijin pe Cicero, care alegea n cursurile lui de retoric drept exemplu de propoziie irecuzabil afirmaia "dac a nscut, nseamn c s-a culcat cu un brbat" - "si peperit, cum viro concubuit"[14] ), fapt care contravenea dogmei cretine a naterii lui Hristos din fecioar. Dihotomia ntre latina cult, a clasicilor, i latina biblic a Vulgatei sfntului Ieronim este un factor agravant n animozitatea pe care cretinii medievali o manifestau pentru gramatic, aa cum era ea prescris de Donatus.[15] n opinia unor istorici, precum Will Durant, factorul declanator al Renaterii nu a fost att redescoperirea civilizaiei clasice - manuscrisele ateptau doar de secole n mnstiri i n bibliotecile private ale iubitorilor de cultur i frumos ca s fie "descoperite" - ct factori materiali, precum existena la acel moment a unei civilizaii urbane suficient de complexe, ca i nfiinarea universitilor cu aproape dou secole nainte.[16] n urma cercetrilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epoc ntunecat, lipsit de creativitate cultural. Datorit aa-ziselor "scriptoria" din mnstirile medievale se pstraser exemplare n limba latin din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel i Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero i Ovidiu. Scriptoria mnstirilor nu erau ns nicicum unicele locuri n care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente n perioada dificil a Evului Mediu: n ciuda obstacolelor au existat continuu copiti, anticari i vnztori de cri, aa cum tim din mrturiile lui Cassiodorus n secolul al VI-lea, ale lui Isidor i Benedict de Wearmouth n secolul VII, ale lui Gerbert (Papa Silvestru al II-lea) n secolul al X-lea, ale lui Petru de Blois n secolul al XII-lea, ale lui De Bury i Dante n secolul XIII.[17] Apoi manuscrisele de literatur clasic latin care au fost descoperite de renascentiti n mnstiri i au originea, n opinia unor istorici precum William Birney, mai degrab n donaii spre mnstiri din partea unor persoane private (practic despre care amintete i F. Somn er Merryweather n "Bibliomania"), bibliotecile personale ale acestora coninnd i lucrri ale autorilor clasici, dect datorit muncii de copiere a operelor de literatur latin efectuat de clugri n scriptoria[18]: n perioada cuprins ntre nfiinarea primei mnstiri cretine i pn spre finele secolului al XIIlea, istoricul american William Birney n-a reuit s gseasc numele niciunui clugr copist menionat pentru copierea de literatur latin, iar Merryweather, autor deja amintit i care s -a aplecat cu mult simpatie asupra tagmei clugreti, nu menioneaz nici el vreunul care s fi trit i copiat literatur latin pn n anul 1178. Scriptoria mnstirilor erau de altfel locurile unde se copia literatura religioas necesar clerului cretin, iar faptul semnificativ c n mod sistematic cuttorii renascentiti de manuscrise de literatur clasic n limba latin spun c nu le-au gsit n bibliotecile mnstirilor explorate, amintind n schimb de locuri puin onorabile n care le-au gsit (poduri, beciuri, puuri dezafectate, turnuri, donjoane, i holuri), sugereaz c ele fuseser achiziionate sau, dac primite gratuit pstrate, pentru valoarea lor material (pergamentul refolosibil pe care erau scrise), i nu pentru valoarea lor literarartistic.[19] "Vntorii" moderni de manuscrise antice confirm i ei acest ablon al dezinteresului clugrilor cretini pentru literatura nereligioas n general: Lord Prudhoe a gsit un teanc de manuscrise acoperite de un gros strat de praf ntr-o mnstire nitrian n 1828 ntr-un pod, parlamentarul Robert Curzon vizitnd o mnstire egiptean n 1833 i gsete pe clugri n capel stnd fiecare cu picioarele pe cte un manuscris folio, pentru a se feri de frig, acetia avnd i ei un pod plin cu manuscrise aflate n toate gradele de descompunere, iar relatarea

mprejurrilor n care von Tischendorf gsete "codex Sinaiticus" (anume n coul pregtit cu material de ars n sob) e binecunoscut.[19] Laicii iubitori de literatur care au donat continuu colecii personale de cri n ciuda notoriului dezinteres al clugrilor pentru literatura nereligioas, tiau c n timpuri de rzboi mnstirile sunt unul dintre puinele locuri protejate.[20] Sistemul de drept din societatea modern i are originea n dreptul civil i canonic din secolele al XII-lea i al XIII-lea. Gnditorii Renaterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii i retoricii medievale. n domeniul teologiei au continuat tradiiile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene i aristoteliene i-a pstrat mai departe un rol decisiv. colile din Salerno (Italia) i Montpellier (Frana) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei. Precursori ai Renaterii[modificare | modificare surs] Curente nnoitoare n viaa cultural au existat i nainte de epoca propriu-zis a Renaterii, ele ns cuprindeau doar stratul subire al societii nalte, de curte. n plus, n opinia unor istorici precum germanul (evreu) Erwin Panofsky, aceste tendine de nnoire care au precedat Renaterea au afectat numai forma nu i coninutul, ele cultivnd o expresie artistic nc bine circumscris de ctre dogma cretin. n contrast, n secolele XIV-XVI Renaterea a cutezat adesea s recupereze n literatur i arte plastice i coninutul pgn al civilizaiei greco -romane,[21] cele mai gritoare exemple fiind creaiile literare sau plastice n care corpul femeii i sexualitatea uman n general erau prezentate cu deschidere, ca n tradiia clasic, dei Renaterea rmne i ea n general ngrdit de tradiia biblic i patristic (pentru unii prini ai bisericii femeia era "un templu cldit peste canalizare."[22]). Renaterea carolingian, dup numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la via a antichitii i, n parte, a culturii bizantine n cultura i arta imperiului franc, n secolele al VIIIlea i al IX-lea, n ncercarea mpratului Carol cel Marede a continua i nnoi tradiiile Imperiului roman. Printre cele mai nsemnate realizri ale Renaterii carolingiene se numr ilustraiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", pstrat la Viena, sau Capela Palatin din Aachen, care amintete de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum i Capela Sankt Michael din Fulda, n stilul bisericii "Santo Stfano Rotondo" (sec. al Vlea) din Roma. Prezena nvatului Alcuin (latin: Alcuinus) la curtea imperial a stimulat transcrierea textelor vechi i introducerea limbii latine ca limb literar, fapt determinant pentru evoluia ulterioar n istoria cultural a lumii apusene. ncercnd a nelege perioada de dinaintea secolului al VIII-lea, se poate sesiza faptul c att episcopii, ct i clericii sau clugrii au ncercat s demonstreze incompatibilitatea culturii antice cu cea cretin[1]. n realitate, aceast idee, nu a putut fi demonstrat ntruct de-a lungul secolelor descoperim cum tradiia culturii latine s-a pstrat att la curile regale, ct i n colile episcopale sau mediul monastic. n prima jumtate a secolului al VIII-lea viaa cultural a nceput s se deterioreze att n urma rzboaielor purtate de Carol Martel[2], ct i datorit faptului c pe parcursul domniei sale suveranul se nfruptase considerabil din bogiile clericilor, cei care deineau n exclusivitate tehnica transmiterii cunotinelor[3]. Astfel, dup moartea acestuia, Pepin cel Scurt(tatl lui Carol cel Mare) a ncercat s renvie viaa cultural, ns, nu a reuit dect s pun bazele dinastiei carolingienilor, putere politic sub bagheta creia va aprea renaterea cultural[4] ce s-a desfurat de-a lungul mai multor decenii ntre secolul al VIII-lea i al IX-lea[5]. Renaterea carolingian reprezint evoluia cultural cu implicaii politice, economice i sociale din primele secole ale evului mediu[6]. Aceasta a luat natere prin regenerarea esenei formelor culturale[7] din antichitatea timpurie[8] i prin funcionarea unor centre culturale laice i religioase, care au permis crearea condiiilor necesare pentru nviorarea culturii[9]. ntre anii 794 (moment n care Carol cel Mare ncepe construcia palatului de la Aachen) i 877 (anul morii lui Carol Pleuvul) se poate remarca faptul c att Carol cel Mare, ct i Ludovic cel Pios au simit nevoia de a se alipi puterii spirituale, reprezentat prin clerici, din dorina de a pstra cu ajutorul acestora omogenitatea statului franc, n condiiile n care acesta i marea graniele de la o perioad la alta.

Dup ce a conceput o mai bun repartizare a bogiilor Bisericilor, dup ce a echilibrat condiia precar a clugrilor i preoilor cu cea a episcopilor i abailor, i dup ce a reinstalat disciplina n cadrul clericilor, ce fusese tolerant sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de coli episcopale i mnstireti i a fcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literai originari din regiunile unde se meninuser importante focare de cultur latin, deci din regiunile care nu deczuser din punct de vedere cultural la sfritul perioadei merovingiene aa cum se ntmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobndise n perioada precedent. Rspunznd invitaiei regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevrat centru de formare a clericilor i de difuzare a culturii, au sosit maetri vestii din ItaliaPetru din Pisa i Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, dinSpaniateologul i gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orlans, din Irlanda astronomul Dungal i geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonfilosoful, teologul i literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 804 ), care a fost nsrcinat s organizeze nvmntul. Cu ajutorul acestora au fost renfiinate colile publice dup modelul vechi roman, ncercndu -se astfel s se nlture practica germanic de educare a tnrului n familie cu ajutorul unui perceptor. colile nou nfiinate se aflau n jurul mnstirilor. Cea mai important coal a fost coala palatin, locul unde au predat intelectualii sus menionai. De reinut este faptul c nsui regele Carol cel Mare a luat lecii de gramatic de la consilierul su cultural Alcuin. La nceputul epocii carolingiene precizia gramatical se pare c avea ca singur scop nelegerea bine a cuvntului lui Dumnezeu i slujirea Lui cum se cuvine , ns, o dat cu renaterea carolingian, gramatica s-a transformat profund, i dintr-un simplu manual de reguli elementare de latin, a devenit o disciplin ce regla exprimarea i gndirea. Obiectivul principal al renaterii vieii culturale a fost educarea clerului n vederea ndeplinirii corespunztoare a funciei sale religioase i nu numai, deoarece se poate sesiza cum oamenii Bisericii au devenit cei mai buni colaboratori ai regelui n conducerea treburilor publice. Paginile capitularului despre cultivarea studiilor literare ("capitulare de litteris colendis") ne arat c i laicii erau ndemnai s nu neglijeze studiul literelor, cci numai aa vor reui s cunoasc mai uor i mai exact misterele Sfintei Scripturi. De asemenea capitularul l evideniaz i pe Theodulf, episcopul de Orlans, cel care i-a ndemnat pe clericii aflai n subordinea sa s deschid coli n orae i sate unde s primeasc toi copiii care vor s fie instruii n meteugul literelor, fr ns s perceap o tax pentru acest lucru. Din spusele episcopului Theodulf rezult c nvmntul era general i gratuit pentru toi oamenii liberi. Datorit nvmntului practicat n noile coli nfiinate, care viza n deosebi interesele nobililor, ce-i trimiteau copii cu precdere spre a fi instruii, cultura a dobndit treptat un caracter clericalo-feudal. Limba folosit n coli i administraie a fost latina clasic deoarece unitatea administrativ a unui imperiu att de vast, de la Elba i Dunre la Pirinei, antrennd mai multe popoare laolalt, nu putea fi meninut dac fiecare dregtor ar fi vorbit dialectul su. Astfel, limba pe care nvaii o mnuiau cu uurin a devenit singura limb prin intermediul creia se puteau nelege toi. Totodat, se pare c, doar prin intermediul acesteia, renaterea carolingian a reuit s transmit viitorimii ideile autorilor antici. Nu n ultimul rnd, Henri Pirenne a considerat limba latin drept instrument al renaterii carolingiene, chiar dac o privea ca fiind dup anul 800 o limb moart, savant. Ceea ce a dat statului lui Carol cel Mare adevratul caracter de "renovatio imperii" (restaurarea imperiului) a fost amploarea folosirii scrisului n guvernare. Abundena documentelor de cancelarie scrise n limba latin, capitulariile mai ales (circa 1700 ce s-au pstrat), scot n eviden bogata activitate legislativ a timpului. De asemenea, datorit scrisului, Lupulus din Ferrires, persoan ce a colecionat i corectat texte clasice cu o perspicacitate apropiat de cea a unui filolog modern, a devenit cel mai de seam reprezentant al erudiiei carolingiene. Un alt mare crturar al renaterii carolingiene, care a renviat biografia ca oper de art, este Eginhard.

Acesta lund ca model Vieile mprailor deSuetonius a alctuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, ns, n stil cronicresc. Amploarea pe care a luat-o scrisul n perioada carolingian a dus la apariia frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingian mult alungit i greu de descifrat, minuscula carolingian era o scriere ordonat, cu caractere bine definite, rotunjite graios, ceea ce permitea citirea ei fr efort. Cu toate c putea fi executat mult mai repede fa de scrierile anterioare, fiind clar, aceasta aproape c nu a lsat impresia unei scrieri de mn. Unciala minuscul carolingian a reprezentat ultima form din evoluia scrierii romane. Difuzare sa n Imperiu a adus un progres decisiv n cultur ntruct a fost un instrument cu ajutorul crora intelectualii carolingieni au scris i tradus deopotriv mult i n domenii diverse. De asemenea, impunndu-se n ntreg Occidentul, cu timpul a devenit unul dintre modelele cele mai des folosite pn astzi. Originea minusculei carolingiene pare s fie la Corbie, deoarece aici s-a descoperit primul manuscris redactat cu aceste litere. Este vorba de Biblia de la Amiens comandat de Maurdramne, abate de Corbie ntre 772 i 780. Renaterea carolingian a asigurat difuzarea i succesul operelor literare i filosofice din antichitatea timpurie, deoarece la palatul imperial de la Aix-la-Capelle, i nu numai, au existat centre de copiere a manuscriselor din aceast perioad. Erau copiate ndeosebi Sfnta Scriptur, evanghelierele i sacramentarele folosite de biserici n celebrarea cultului. n aceast perioad s -a scris pe pergament ntruct, la mijlocul secolului al VIII-lea, papirusul, material fragil adus din Egipt i devenit din ce n ce mai scump i mai rar, a fost abandonat. Numrul atelierelor de copiat i multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogie nemaicunoscut pn atunci. Se pare c mnstirea Fulda avea biblioteca cea mai bogat: aproximativ o mie de volume. Renaterea carolingian s-a manifestat i n planul artelor vizuale prin rennoirea formelor antice crora le-a atribuit sensuri ideologice precise. Spre exemplu, modelele pgne, ce au ptruns n arta cretin, au fost adaptate nevoilor noii ideologii. Acest lucru poate fi sesizat cel mai bine la capela imperial din Aachen, cel mai notabil reper spiritual al Occidentului medieval, ridicat de Carol cel Mare. Pragmatic, acest monument de plan central prelua, odat cu unele spolii italice, planul ctitoriei justiniene de la San Vitale din Ravena, indicnd limpede legtura peste veacuri ntre dou lcauri imperiale, ntre cel mai nsemnat monument carolingian i unul dintre cele mai vestite sanctuare din vremea romano-bizantin. Acelai plan centralamintind de un venerabil lca de cult al primelor timpuri cretine de la Ierusalim sau planul bazilical cruia vechea biseric a Sfntului Petru din Roma i conferise un particular prestigiu, aveau s fie regsite n lumea carolingianla GermignydesPres i Centula, Corvey i Lorsh (unde o poart ajungea s copieze arcul de triumf roman) ntr-o arhitectur ale crei strnse raporturi cu oficiile i cu spectacolele liturgice au fost puse mai de mult n lumin, dup cum tipul de "platium" romano-bizantin avea s fie copiat n reedinele epocii lui Carol cel Mare de la Aachen i Ingelheim. Asemenea monumente eclesiastice i laice, ctitorii imperiale i ale unor demnitari erau mpodobite cu piese de art concepute i ele dup moda antic-"ad iustar antiquorum operum", spre a relua expresia cronicarului vremii Eginhard,-sau nrurite de modele ale Rsritului bizantin i islamic cu care imperiul francilor se afla n contacte permanente, de o potriv n arta fildeului i n cea a metalelor preioase. n acelai timp, n arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiia modelelor paleocretine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului roman, alegorii, costume, fonduri de arhitecturi clasice. De reinut este faptul c renaterea artelor, dei a stat sub bagheta politic i religioas, a reuit s fie totui mai original i mai puin dependent de aportul strin, sau de cel al trecutului. Artitii nu au cutat neaprat s copieze modelele clasice, ci s introduc mai de grab elemente noi. Din Vita Karoli Magni se tie c dintre toi regii, "cel mai zelos n a-i cuta cu srguin pe brbaii nvai i n a le nlesni posibilitatea de a-i cultiva n voie nelepciunea, ceea ce i-a

ngduit s redea ntreaga strlucire tiinei pn atunci aproape necunoscute acestei lumi barbare", a fost Carol cel Mare. Activitile culturale desfurate de acesta au fost un pas important n procesul prin care poporul german a asimilat nvtura clasic i cretin. Un accent deosebit trebuie pus pe Carol cel Mare n istoria medieval ntruct ncoronarea lui ca mprat, de la 25 decembrie 800, este foarte semnificativ, ntruct a marcat unirea populaie vechiului Imperiu Roman cu cea a alogenilor. Aceasta a pus capt visului mpratului din Rsrit de a mai recuceri teritoriile din Apusul Imperiului, ocupate de barbari n secolul al V-lea. Actul ncoronrii explic att prin imaginea papei, ct i cea a lui Carol cel Mare, de ce renaterea carolingian reprezint o contopire de fore, o unire de mai muli factori care au determinat o nou sintez i prin aceasta original. Practic, ceea ce s-a urmrit dup anul 800 a fost nu o restaurare pur i simplu, ci o "translatio imperii translatio studii", adic o strmutare a formelor btrnului Imperiu pentru a se modela ntr-o lume tnr. Efortul de a tri dup norme clasice, cnd relaiile feudale se afirmaser cu tot ceea ce ele reclamau ca mod de via, a avut drept rezultat eliberarea forelor inventive. Renaterea carolingian a reprezentat un izvor de inspiraie pentru micarea intelectual de mai trziu, deoarece a lsat ca motenire: transcrieri strvechi ale poemelor barbare n care erau cntate istoria i rzboaiele regilor de alt dat; ideile unui cler instruit, care a fost capabil s conduc cancelaria regal i administraia statului; numeroase tratate de dogmatic ce au clarificat discuiile aprinse asupra doctrinei adopioniste, doctrinei iconoclaste i cea privind natura Trinitii; o gramatic n limba naional i o liturghie unificat potrivit ritului roman; cri liturgice i o Biblie a crui text latin a fost revizuit; o scriere nou care s -a dovedit a fi foarte util, etc.. De asemenea prin pstrarea formelor tradiionale adaptate la cerinele epocii, renaterea carolingian a nsemnat un mare pas nainte, o desctuare necesar n drumul spre viitor al istoriei. Contrar aparenelor, istoria ca reconstrucie nu este dinspre trecut ctre noi, ci dinspre prezent ctre trecut, deoarece trecutul este acela care se integreaz n prezent. Se spune c n istorie termenul limit pare a fi faptul sau evenimentul, deoarece faptul este elementar i ireductibil, el are determinaiile spaiului de cultur i ale timpului su. Spaiul cultural i timpul pe care l -am parcurs se pare c scot n eviden un eveniment foarte important din istorie, renaterea carolingian, o perioad n care cultura s-a adresat att omenirii, ct i contiinei. Sensul i rolul acestei renateri a fost acela de a constitui, desemna i identifica omenirea, de a o caracteriza n chip decisiv. Renaterea ottonic[modificare | modificare surs] Aceasta se refer la caracteristicile de stil n arta i arhitectura din timpul mpratului Otto III (983-1002), sub influena antichitii i a Bizanului, pentru obinerea unei "Renovatio imperii Romanorum". Aceste influene s-au exercitat mai ales n ilustraiile de cri, artizanat i n arhitectur (Capela Sf. Bartolomeu din Paderborn, Germania). Descoperirile geografice[modificare | modificare surs] Descoperirile geografice au schimbat radical concepiile asupra lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarc pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas i descoper, astfel, America. n acelai an, la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de ctre regii Castiliei din Spania ("Reconquista"), dispare - dup 800 de ani de dominaie - ultimul bastion al prezenei arabe n Peninsula Iberic. n 1497 Vasco de Gama descoper drumul spre India, trecnd n Oceanul Indian pe la Capul Bunei Sperane din sudul Africii. Prin expediia ntreprins de Magellan ntre 1519-1522 dispar i ultimele ndoieli asupra formei sferice a Pmntului. Progrese n tiin i tehnic[modificare | modificare surs] n cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai importante lucrri greceti n domeniul matematicii i s-a gsit soluia ecuaiilor de gradul trei. Cunotinele obinute n astronomie de ctre Nicolai Copernic (1473-1543),Tycho Brahe (1546-1601)

i Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor micrii planetelor, depesc viziunea geocentric a lui Ptolemeu, conducnd la reprezentarea heliocentric a sistemului solar. Ctre sfritul secolului al XVIlea, Galileo Galilei (1564-1642) aplic modelele matematice n studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant l constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile - tipografiei - de ctre Johannes Gutenberg (1440), ceea ce contribuie la rspndirea larg a cunotinelor. Schimbri politice i religioase[modificare | modificare surs] n aceast perioad ncepe dezvoltarea unor state teritoriale, ncepnd cu stateleorae italiene i continund n Germania, Frana i Spania. Acest proces este favorizat de o diplomaie modern, care, evitnd rzboaiele, devine un important instrument politic. Clerul, n special cel nalt, i schimb modul de via, renunnd la preocuprile exclusive de cult i aspirnd la o participare activ n politic. Papi, cardinali i episcopi nu se mai deosebesc n aceast privin de negustori sau conductori politici. Cretinismul rmne, totui, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena i teologi sau prelai ca Sant'Antonio din Florena sunt ascultai i onorai de credincioi. n acelai timp, ns, nvaii umaniti se ocup de problemele teologice i adapteaz cunotinele filologice i istorice noi la studiul i interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistic asupra teologiei i scripturilor sfinte a dus, printre alte evoluii, la apariia reformei protestante, iniiat n Germania de ctre Martin Luther (1483-1546), i rspndit apoi n ntreaga lume catolic. Trsturile caracteristice ale Renaterii[modificare | modificare surs] Ruperea cu tradiiile[modificare | modificare surs] Acest fenomen a fost decisiv n special n domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni i "Istorie fiorentine" (1520) de Niccol Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria i problemele statale. Istoricii Renaterii renun la periodizarea istoriei dup criterii religioase (Creaia, Naterea lui Iisus i Ateptarea Judecii de Apoi); n timp ce nvaii Evului Mediu priveau cu nencredere lumea pgn a grecilor i romanilor, noua generaie a Renaterii era plin de admiraie fa de civilizaia antichitii i condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignorant, barbar, ntunecat. Propriul lor timp l considerau epoc a luminii. Umanismul[modificare | modificare surs] Baza spiritual a Renaterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichitii a dus la cutarea i descoperirea manuscriselor clasice: "Dialogurile" lui Platon, operele istorice ale lui Herodot iThucydide, creaiile dramatice i poetice ale grecilor i romanilor. nvai din Bizan, care dup cderea Constantinopolului la turci (1453) s-au refugiat n Italia i predau acum n coli din Florena, Ferrara sauMilano, au adus cu ei cunotina limbii greceti clasice. Dei adesea apreau simple imitaii ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei i filozofiei contribuia la instruirea liber a oamenilor, dndu-le o mai mare for de discernmnt. Muli gnditori ai Renaterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orienteaz n direcia neoplatonician n filosofie, n timp ce aristotelismul oficial ncepe s piard din importan. Reprezentani importani ai umanismului au fost i Erasmus din Rotterdam i Thomas Morus. Cultivarea armonioas nu numai a spiritului, dar i a corpului, care n perioada medieval era total discreditat, a devenit n timpul Renaterii un scop educativ. Viziunea teocentric a trecutului s-a transformat ntr-una antropocentric: centrul ateniei n studii tiinifice i creaii artistice a devenit omul. Primele manifestri ale Renaterii au avut loc n Italia. Dup Pacea de la Lodi (1454) a intervenit un echilibru ntre diversele fore politice care a dus la o perioad de relativ linite i, n consecin, la dezvoltarea economic a oraelor din centrul i nordul Italiei, favoriznd nflorirea artei i literaturii, ncurajat i susinut financiar de bogatele i influentele

familii Medici din Florena, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum i de ducii de Urbino, dogii veneieni i de papalitatea roman. Literatur[modificare | modificare surs] Renaterea continu opera nceput deja n sec. al XIV-lea prin "La Divina Commedia", monumentala creaie a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele i scrisorile luiFrancesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite n volumul "Il Decamerone". Se reiau vechile genuri literare din antichitate epopeea, satira, epigrama, biografia i se creeaz genuri noi, ca sonetul i nuvela (Novella). Reprezentani ai literaturii italiene renascentiste sunt: Angelo Poliziano (1454-1494), "Stanze per la giostra", "Favola d'Orfeo"; Niccol Machiavelli (1469-1527), "Il Principe", "Istorie fiorentine", "Discorsi", comedia "La Mandrgola", "Dell'arte della guerra" (1516 1520); Ludovico Ariosto (1474-1533), "Orlando Furioso"; Baldassare Castiglione (1478-1520), "Il Cortegiano"; Matteo Bandello (ca. 1480-1562), "Novelle"; Pietro Aretino (1492-1556), "Lettere"; Torquato Tasso (1544-1595), "Gerusalemme liberata", "Aminta". Arte plastice[modificare | modificare surs] Dezvoltarea artei n Renaterea italian are loc la nceputul secolului al XV-lea n Florena. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai nsemnat constructor al Renaterii, descoper perspectiva liniar - caracteristic artei din aceast perioad - i realizeaz cupola Domului din Florena (1436). Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porilor de bronz ale Baptisteriului din faa Domului, numite, mai trziu, de ctre Michelangelo "Porile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul su plastic, a influenat i pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a lui David, prima sculptur care, ca n timpurile antichitii, prezint din nou corpul omenesc gol, fr veminte. Alte sculpturi ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru Gattamelata din Padova sau tribuna de marmor Cantoria pentru Domul din Florena. n pictur, Cimabue (1240-1302) i elevul su Giotto di Bondone (1266-1337) - frescele din capela "Scrovegni" din Padova i din capela "Santa Croce" din Florena -, pot fi considerai ca precursori. Pictura n Renaterea timpurie[modificare | modificare surs] Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste i aplicarea perspectivei n desen, este socotit deschiztorul de drum n pictura din perioada timpurie a Renaterii. Ciclul de fresce n "Cappella Brancacci" din biserica "Santa Maria delle Carmine" din Florena impresioneaz prin individualitatea i plasticitatea noului stil. i Paolo Uccello (1397-1475) - "Battaglia di San Romano", "Il Condottiere Giovanni Acuto" este fascinat de potenialul perspectivei n pictur. Ali maetri din aceast perioad sunt clugrul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris i lucrri teoretice n domeniul matematicii i perspectivei. Pictorii din generaia urmtoare au contribuit la nnoirea redrii n perspectiv a peisajelor, compunerea minuioas a tablourilor, fineea redrii figurilor. Printre acetia se numr: Antonio Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio (1435-1488), Domenico Ghirlandaio (14491494) - n Florena; Andrea Mantegna (1431-1506) - nPadova; Giovanni Bellini (1430-1516) i Giorgione (ca.1477-1510) - n Veneia. Acetia din urm au dat o orientare decisiv colii veneiene, prin simul nou al organizrii spaiale, al luminii i culorii, n contrast cu stilul florentin, n care predomin desenul. Un loc aparte l ocup Sandro Botticelli (1445-1510), care a lucrat pentrufamilia Medici din Florena i pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de menionat "Naterea lui Venus" (La nascita di Vnere) (1482) i"Primvara" (1474). Pictura n perioada de apogeu a Renaterii[modificare | modificare surs]

n anul 1500, Leonardo da Vinci (1452-1519) se ntoarce la Florena, venind de la Milano, unde pictase fresca Cina cea de Tain pentru biserica Santa Maria delle Grazie. n acest timp, Michelangelo (1475-1564) lucreaz la statuia de marmur a lui "David", care avea s devinsemnul distinctiv al oraului Florena. Centrul de greutate al artei se mut la Roma, la curtea papei Iuliu al II-lea, care ncurajeaz realizarea unor proiecte ambiioase nuntrul i n afara Vaticanului. Domul "Sfntul Petru" (San Pietro), este construit dup planurile lui Donato Bramante (1444-1514), n "Capela Sixtin" Michelangelo picteaz plafonul i fundalul ("Judecata de Apoi"). Rafael Sanzio (14831520) decoreaz camerele (Le Stanze di Raffaello) din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra "coal din Atena", n care sunt figurai diveri filozofi ai antichitii. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai nsemnat reprezentant al Renaterii n Veneia. El picteaz i pentru Carol Quintul, care l numete pictor oficial al curii regale spaniole. Un alt reprezentant de seam al picturii din aceast perioad a fost Correggio (1489-1534), care a trit cea mai mare parte a vieii sale n Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica San Giovanni Evangelista). Manierismul[modificare | modificare surs] ncepnd aprox.cu anul 1590, prevaleaz arta manierist cu diverse tendine stilistice, n care - n contrast cu senintatea clasic a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omeneti apar erpuitoare i crispate (Figura serpentinata), tablourile sunt ncrcate cu multe elemente decorative, anunnd ivirea stilului "baroc". Reprezentani valoroi ai manierismului sunt: Pontormo (1494-1556), n Florena; Rosso Fiorentino (1494-1540), picteaz palatul Fontainebleau din apropierea Parisului; Andrea Palladio (1508-1580), pictor i arhitect din Vicenza, iniiaz stilul palladianist, care va influena arhitectura englez din sec. al XVIII-lea; Benvenuto Cellini (1500-1571), miniaturist i sculptor din Florena, realizeaz celebra sculptur n bronz "Perseu cu capul meduzei", care se gsete n Loggia dei Lanzi (Piazza della Signoria); Giorgio Vasari (1511-1576), pictor, arhitect i biograf. A scris "Vite de' pi eccellenti architetti, scultori e pittori" (1550); Paolo Veronese (1528-1588), unul din maetrii colii veneiene; Tintoretto (1518-1594), cel mai important reprezentant al manierismului veneian, realizeaz 56 de picturi murale pentru palatul "Scuola di San Rocco" (Veneia). Arhitectura Renaterii[modificare | modificare surs] n arhitectura Renaterii se pot deosebi dou tendine: O prim tendin este caracterizat prin folosirea formelor de expresie ale antichitii. Aceasta se realizeaz n jurul anului 1500, n perioada de apogeu a Renaterii, prin construciile clare i armonice ale lui Donato Bramante, i se rspndete n tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de construcie coloanele, pilatrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectur al lui Vitruviu ("De architectura", sec. I .Hr.), la care se adaug cupolele (Domul din Florena, Bazilica Sfntul Petru dinRoma). Faadele sunt concepute inndu-se seam de simetrie i ordine. Arhitecii sunt considerai artiti i aparin pturii cultivate a societii. A doua tendin, proprie mai ales rilor nordice, mbin elementele antice cu tradiiile stilului medieval, n care predomin liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adaug ornamente i arabescuri (n Spania). Maitrii de construcii sunt meseriai. Exemple: n Frana, aripa de vest a palatului Luvru din Paris (1550-1558), realizat de Pierre Lescot; nGermania, castelul din Heidelberg i primria din Augsburg, construit de Elias Holl. Muzica Renaterii[modificare | modificare surs] Muzica din timpul Renaterii corespunde "vrstei de aur" a polifoniei. Genurile cele mai frecvente sunt "messele", "motettele", madrigalul i cntecele cu acompaniament

instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile compozitorului flamand Johannes Tinctoris (1435-1511), n care prezint i susine tendinele nnoitoare n muzic. Unul din cei mai importani compozitori ai acestei epoci este Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), care cu a sa "Missa de Beata Virgine" (1570) marchaz trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte ntre muzicienii de diverse naionaliti, centrul de atracie fiind, i n acest domeniu, Italia. Astfel compozitorul spaniol Toms Luis De Victoria (1548-1611) este cel mai important reprezentant al colii de muzic din Roma, n timp ce italianul Andrea Gabrieli (15101586) conduce "Die Mnchner Hofkapelle". Cu Giovanni Gabrieli (1553-1612) i Claudio Monteverdi (1567-1643) se dezvolt muzica monodic i se face trecerea ctre genul muzicii de oper. 2. Pluralismul religios contemporan 1. Sub semnul modernitii intelectualii i sacrul Intelectualii sunt, n genere, cei care opereaz prin puterea cuvntului n societate, aidoma divinitii care a creat ex nihilo lumea. n aceast zon a sacrului graviteaz i termenul intelect, identificat de teologi cu Cuvntul sau cu Logosul1. Este deopotriv un dar dumnezeiesc i o binecuvntare divin prin care omul i are o menire sacerdotal cosmic2. Din acest motiv intelectul nu este abordat de Biseric ntr-o manier gnostic, maniheist sau materialist, ci mai degrab ca un mediu prin care Dumnezeu devine strveziu, adic se face cunoscut creaiei3. n zorii modernitii intelectul se dezbrac de hainele sacre i ncepe s-i manifeste autonomia fa de harul divin, devenind pentru raionaliti instrumentul cu ajutorul cruia adevrul i tainele universului sunt cognoscibile. S-au nselat, ns, lamentabil, n pofida eforturilor depuse. Punndu-i prea mari sperane n puterea intelectului, toi cei care sperau s-l reduc la tcere definitiv pe Dumnezeu au euat n ncercarea de a descoperi adevrurile finale fr ajutorul revelaiei divine4. Fr a intra n detalii legate de primatul raiunii n faa credinei, notm c de abia la finele secolului al XIX-lea conceptul de intelectual se va impune n cultura european ca for politic i social, n cadrul afacerii Dreyfus, dei acesta a existat sub alte forme i cu alte conotaii, i n secolele anterioare, cnd se vorbea despre umanist, crturar (secolele XVI-XVII) sau filosof (secolul al XVIII-lea)5. ntr-o accepiune mai larg, putem spune c intelectualii sunt acele modele sociale care imprim societii, indiferent de epoc, linia modernitii i a progresului. Angajarea lor n politic le pune ns la ndoial bunele intenii, iar compromisurile fcute risc s fie aspru sancionate. Firesc, orice demers de-al lor va fi privit de acum ncolo cu suspiciune de plebea ingrat i nerecunosctoare care se ncpneaz s nu uite. Discursul lor mesianic i soterologic nu se mai bucur de succes, deoarece auditorii tiu c e dublat de demagogie. De aici i eticheta pus pe seama lor de Leszek Kolakowski, repectiv specia care se plnge. i pentru c tot l-am menionat pe filosofului polonez reinem opinia acestuia cu privire la ruperea politicii de sacralitate i de tradiie, care a condus la transformarea politicii ntr -o lupt goal pentru putere6. Modernitatea devine un fel de joc oportunist i comod, croit pentru primatul intelectualilor secundari. Dezamgit de aceast realitate n care nu se regsete Kolakowski afirm c credina are nevoie de credin, nu de recomandrile intelectualilor care laud utilitatea social a religiei7. De notat c filosoful i accept n areopag doar pe gnditorii politici, adic pe cei care elaboreaz ideologii, cu ceilali, ns, este necrutor8. Nu fac parte dintre cei alei preoii, istoricii, arheologii, filologii, lingvistii i muli alii9. Cu toate c n acest caz manifest obtuzitate n gndire, prin aducerea n discuie a complexului intelectual modern i eticheta fr echivoc pus marxismului (apoteoz a rtcirii declanate de Iluminism), Koakowski sfrete prin a fi aezat, cu o

grij sectar, n carantin mediatic de filozofii i mediile academice ale modernitii post anticoloniale10. Dar sne oprim aici cu divagaiile. Revenind la modernitate mai notm c aceasta acord un gir necondiionat raiunii i tiinei, manifest o larg deschidere fa de nou, dar presupune, n paralel, i o schimbare a valorilor, o asumare a rspunderii i a riscurilor, o diminuare a rolului familiei i o secularizare a vieii sociale i politice. n acest context, nu ne mai mir faptul c raiunea postat pe un soclu att de nalt de intelectuali este privit de teologii intransigeni drept idolul sau dumnezeul lumii moderne, unde omul mnat de dragostea de lucruri a devenit nu numai rob al acestora, ci s-a transformat el nsui ntr-un lucru11. Doar ntr-o lume guvernat de supraoameni capt sens afirmaia lui Nietzsche, unul dintre martirii vidului12, potrivit creia Intelectul, acest maestru al disimulrii, este liber i scutit de orice alt sclavie, atta timpt ct se poate amgi fr s duneze, i atunci i srbtorete Saturnaliile; nicicnd nu este mai luxuriant, mai bogat, mai mndru, mai agil i mai ndrzne13. n traducere liber nseamn c realul e doar o iluzie intrupat la care oamenii se uit fascinai. Spre deosebire de modernitii care au ridicat n slvi descoperirile tehnologice i controlul omului asupra naturii, postmodernitii afirm fr echivoc c acestea au adus omenirea n pragul dezastrului global. Demn de reinut e faptul c n postmodernism puterea retoric a unor termeni ca, toleran, deschidere, i integrare, mascheaz eficace un obiectiv mai insidios, i anume, distrugerea oricrui adevr absolut14. Cu alte cuvinte, postmodernismul nseamn moartea oricrui adevr. Mai grav e c epoca anti-dogmatismului ajunge s devin i epoca antiintelectualismului15. Dar exist i cazuri cnd unii intelectualii au prsit anti-dogmatismul modernist mbrind antiintelectualismul. Naraiunea justificabil politic a fost preferat adevrului, fiind mult mai comod16. Dup unii, acest fel de gndire a devenit baza istoriei revizioniste, a metodei critice a feminismului i a numeroaselor concepte populare ale multiculturalismului17. Lucrurile capt parc un alt sens. n acest climat de deschidere i toleran se remarc domnia crezurilor personale, care se dovedesc a fi adevrate obstacole mpotriva unui dialog autentic asupra adevrului spiritual i moral18. Se afirm, pe bun dreptate, c n cadrul cercetrilor consacrate modernitii, descifrarea istoriei intelectuale a acesteia deine un loc privilegiat, cutnd s repereze structurile mentale i formaiunile simbolice prin care aceast epoc i-a anunat prezena19. Chiar dac acceptm, n asentimentul lui Wallerstein, c articulaiile sistemului mondial modern sunt n principal de natur economic, afirm Alina Hurubean nu putem eluda faptul c modernitatea se instituie i iradiaz i prin puterea ideii, care d impuls schimbrii istorice. Din aceast perspectiv, modernitatea ne apare ca un proiect intelectual elaborat prin fora raiunii i diseminat n Europa prin mijlocirea limbajului i ideologiilor care au precedat, n mare msur, coninuturile economice i formele politice20. Pn aici lucrurile sunt clare. Ce facem ns cu incapacitatea raiunii i a dezvoltrii tehnologice de a rezolva toate problemele sociale?21 Au rmas o vag amintire societile nchise unde exista un puternic control social, dar i o solidaritate general, bazat pe un sim acut al apartenenei i al unor valori mprtite de toi. Aceste societi sunt astzi omogene, datorit coincidenei dintre religie, etic i comportamentul social acceptat la nivel de societate. Economia, mobilitatea social i reeaua comunicaiilor au deschis spre lume etnii i popoare necunoscute ieri, fcndu -le interdependente i intercomunicante22. Paradoxal, aceast circulaie a ideilor ntr-o lume supus globalizrii face tot mai grea pstrarea tradiiilor i a specificului etno -cultural. De aceea e nevoie de o recuperare a sacrului. 2. De la negarea lui Dumezeu la limitarea libertii religioase

Cunosutul filosof rus Nicolae Berdiaev a creionat cu mult talent tabloul lumii care prsea cu pai repezi Evul Mediu pentru a pi pe poarta modernitii, evideniind n acelai timp i limitele naturii umane. Critic al umanismului renascentist, el afirm tranant c acesta l -a slbit pe om n loc s-l ntreasc23. Dac iniial omul european ntr ncreztor n forele sale creatoare n Istoria modern, la finalul acesteia el iese cu credina sfrmat i cu speranele spulberate pentru a ptrunde ntr-o epoc necunoscut (...). Istoria modern e o ntreprindere care nu a reuit, care nu a glorificat pe om, cum a lsat pe acesta s ndjduiasc. Fgduinele umanismului nu au fost inute. Omul ncearc o oboseal imens i e cu totul gata s se sprijine pe orice fel de colectivism n care ar dispare definitiv individualitaea omeneasc24. i conchide: Omul nu-i poate ndura prsirea sa, singurtatea sa25. Sunt exagerate afirmaiile lui Berdiaev? S vedem n cele ce urmeaz. Dincolo de evoluia societii i a progresului tiinei, se pare c vina pentru aceast situaie aparine filosofilor i ideologilor care, dorind s loveasc n Biseric, au creat suportul teoretic al limitrii/negrii libertii de religie, iar prin extensie a libertii umane. De la ideea morii lui Dumnezeu au plecat toi cei interesai de limitarea sau de negarea libertii umane. Iat cum apreciaz involuia spiritual a omului modern acelai Berdiaev. n opinia lui, Nietzsche i Marx, liderii de necontestat ai nihilismului, au ilustrat cu o general putere c individualismul i socialismul extrem sunt cele dou forme ale autonegrii i autodistrugerii umanismului26. Mai departe arat c La Nietzsche umanismul se tgduiete sub forma sa individualist; la Marx, sub forma sa colectiv. Individualismul abstract i colectivismul abstract s-au nscut din una i aceeai cauz: sustragerea omului de la bazele dumnezeieti ale vieii, desprirea sa de concret27. i continu: Morala lui Nietzsche nu admite valoarea personalitii omeneti; ea rupe cu umanul i predic asprimea fa de om n numele scopurilor supraumane, n numele viitorului i al sublimitii. Supraomul nlocuiete la Nietzsche pe Dumnezeul pierdut El nu poate i nu vrea s se menin numai n uman28. Odat cu individualismul suprauman al lui Nietzsche imaginea omului dispare. n acelai fel dispare omul n supraumanul colectivist al lui Marx. Spiritualicete, Marx a ieit din religia umanist a lui Feuerbach. Dar n el, de asemenea dei n alt fel umanismul se transform n contrariul su, adic n antiumanism. Marx simte individualitatea omeneasc precum motenirea unei vechi lumi burgheze, el cere ca ea s se nale prin colectivism. Morala lui Marx nu admite valoarea personalitii omeneti. i el rupe cu umanul i predic asprimea fa de om n numele colectivitii, n numele statului viitor al statului socialist29. Iar n alt loc spune: Colectivismul lui Marx nu admite individualitatea omeneasc, cu viaa sa interioar infinit, pe care o admitea i glorifica nu de mult umanismul lui Herder i Goethe30. Cum arat chipul libertii promovat de profeii anarhiei am vzut n timpul regimurilor nedemocratice de trist notorietate. Iar pentru ca acest chip s par i mai sinistru dect era n realitate a fost promovat cu obstinen, n cazul nazismului, de pild, ideea transformrii acestuia n religie31, pentru c bolevismul i cretinismul erau, nu-i aa, invenii ale evreului, iar poporul german trebuia s rmn necontaminat de aceste rele. Plecnd de la originea iudaic a lui Marx i a Apostolul Pavel, Hitler a acuzat deopotriv cretinismul i variola c au distrus lumea antic pe care el o vedea att de pur, de luminoas i linitit 32. n acest cadru al discuiei credem c ar fi nimerit s vorbim puin i despre relaia dintre ateism i violen. Richard Dawkins consider c Ateii, ca indivizi, pot comite rul, dar nu o fac n numele ateismului. Stalin i Hitler au comis rele extreme n numele marxismului dogmatic i docrinar, i, respectiv, al unei teorii eugeniste netiinifice, nebuneti, colorat cu dezlnuiri subwagneriene. Rzboaiele religioase sunt purtate n numele credinei. i au fost ngrozitor de frecvente n decursul istoriei. Nu mi amintesc de nici un rzboi purtat n numele ateismului. De ce? Un rzboi trebuie s fie motivat de lcomie economic, de ambiie

politic, de prejudeci etnice i rasiale, de u profund resentiment sau rzbunare, sau de credina patriotic n destinul unei naiuni...Pe de alt parte, cine ar merge la rzboi pentru lipsa credinei?33. Pe scurt, cei doi dictatori sunt mnai fie de niscaiva idealuri filosofice, fie de teorii pseudo-tiinifice, nefcnd rul fr vreun motiv anume. Pn la un punct suntem de acord cu afirmaiile profesorului Dawkins, totui lipsete ceva, repectiv absena lui Dumnezeu. Ca s umple abisul rmas viu n inimile lor, ei au pus ura, fiica preaiubit a Rului. Chiar dac au cochetat la un moment dat cu religia, au ales n mod deliberat Rul. Parafrazndu-l pe Vlad Murean, putem spune c Hitler i Stalin dup ce au primit botezul Neantului, au fost binecuvntai de acesta cu o mutilare34. Murind Dumnezeu, a murit iubirea. Dei religia e pretextul, interesele sunt doar lumeti. Ambii dictatori au fost admiratorii entuziati ai celor care l-au negat anterior pe Dumnezeu n agora, de la nlimea amvonului sau de la nivelul catedrei35. Goana dup faima deart a reunit o mulime eterogen i pestri: teologi exaltai care -l preamreau pe Dumnezeu n Biseric, iar pe ascuns l supuneau pe aproapele lor la tot felul de constrngeri i i limitau libertatea de contiin, savani atini funciar de hybris, filosofi cu vidul existenial n suflet, arhangheli ai democraiei i ideologi ai anarhismului. Pentru toi, omul i pierde calitatea de persoan, fiind redus la statutul de individ dominat de instincte. Ce nseamn aceast schimbare, de fapt? Rspunsul e simplu. Adam nu mai este ce-a fost cndva, adic mpratul creaiei36, ci vrul ndeprtat al cimpanzeului37. i pentru ca s nu existe confuzii, facem precizarea c nu toi intelectualii Renaterii i ai epocii moderne, atei sau credincioi, se fac vinovai de rul produs n societate pentru c ar fi aberant. Rspunderea poate mbraca forme colective i individuale deopotriv. Cum spuneam i ntr-un alt context, ideea negrii lui Dumnzeu a pregtit opinia public pentru marile rsturnri sociale care s-au petrecut n epoca contemporan38. Istoria ne arat c exist o ocant conexiune filozofic i istoric ntre constructivismul postmodernist i fascismul deceniilor trecute. Ambele refuz adevrul obiectiv. Ambele afirm c nu exist o natur uman esenial, sau nite drepturi nnscute ale omului. Ambele celebreaz nlocuirea adevrului cu puterea39. n sens filosofic, putem vorbi de ntruparea istoric a Neantului40 atunci cnd analizm comunismul i nazismul. i ncheiem, nu nainte ns de a -i da dreptate lui Berdiaev n privina izgonirii Providenei din istorie. Omul a rmas singur cu noul lui idol, raiunea, slujit cu srg de patimile ridicate la rangul de mari sacerdoi. 3. Modele de integrare a pluralismului religios Evoluia istoric evideniaz o serie de schimbri survenite n sfera relaiilor dintre Biseric i Stat, dintre religie i ideologie i dintre religie i politic. Se constat existena unui transfer al religiosului asupra politicului n procesul secularizrii41, care atrage dup sine o inevitabil intruziune a unor forme simbolice pe care le putem asocia cu un fel de religie laic42. Dincolo de acest aspect, vedem cum n contextul globalizrii este promovat, mai mult sau mai puin agresiv, pluralismul religios, nu numai cel politic (ambele nelese ca forme ale democraiei), uneori, chiar cu armele, i n zone i regiuni care nu au o tradiie democratic (Irak, Afganistan). Pstrnd rezervele, putem spune c procesele de extindere a democraiei i economiei libere, cu tehnologie avansat, au indus un model de societate euroatlantic, n curs de edificare, n care problemele religiei i credinei au ncetat s mai fie abordate ca afaceri de stat43. Dac n acest spaiu tensiunile i conflictele religioase rareori capt aspecte violente (Irlanda de Nord), n alte zone subzist: regimuri teocratice (Iran) sau guvernate de legea islamic (n Asia i Africa); fenomene de intoleran religioas i de prozelitism agresiv; conflicte i rzboaie justificate pe revendicri religioase etc44. Mai reinem i poziiile influente ocupate de liderii spirituali n cadrul societii, ndeosebi, acolo unde statul este slab45.

n alt ordine de idei, atunci cnd vorbim de pluralism religios, nu putem s nu reliefm cele dou concepii care au contribuit la definirea acestui concept. Dac privim lucrurile din perspectiva cretinismului, abordarea relaiilor interreligioase poate fi sistematizat n trei modele majore: particularism, inclusivism i pluralism46. ncepem cu particularismul47, care definit n cheie teologic i nu n termenii exclusivismului etnic, cultural sau social, implic respectul i tolerana fa de alte religii, tradiii i culturi, dar afirm deschis c numai Fiul lui Dumnezeu este adevratul salvator al omenirii48. Sub semnul deschiderii fa de alte religii st i inclusivismul, ale crui afirmaii sunt n mod deliberat mbrcate n ambiguitate, scopul urmrit fiind acela de a aduce la un numitor comun diversele preri referitoare la dogma cretin tradiional (dubla natur a lui Hristos, pcatul, trinitatea, ispirea, mntuirea etc). Este pstrat oarecum unicitatea lui Iisus Hristos, dar cu precizarea c harul lui Dumnezeu i mntuirea (indiferent cum sunt definite) se gsesc i n celelalte religii49. Despre apariia ipotezelor pluraliste putem vorbi numai n urma interaciunii dintre cretinism i celelalte religii ale lumii. Declinul valorilor iudeo-cretine i imigraia i-au fcut pe unii teologi occidentali s resping att poziia particularist ct i cea inclusivist cu privire la unicitatea i superioritatea lui Iisus Hristos50 i s propovduiasc deschis valoarea diversitii religioase51. Suntem ntr-o mare dilem i nu tim cum s privim lucrurile. S nelegem c un preot cretin va trata pe picior de egalitate, spre exemplu, ntruprea Logosului divin i metempsihoza? Doctrina cretin i cea budist ne dezvluie fiecare n parte o alt faet a Adevrului Suprem? Ne ntoarcem din nou la sincretismul pgn care exprima cu cteva milenii n urm cam acelai lucru? Sau vorbim despre o comuniune euharistic ntre Bisericile Catolice, Ortodoxe i Protestante, fr ca acestea s i piard identitatea? n acest caz, cum rmne cu canoanele adoptate de Biseric n primul mileniu care interzic comuniunea cu ereticii, pgnii i iudeii? Sunt date uitrii pentru c sunt incomode? Despre ce unitate a Bisericii se vorbete cnd exist mai multe adevruri de credin n loc de unul? Dac e s le dm crezare adepilor pluralismului adevrat cunoatere e numai cea pe care o mprtesc toate persoanele inteligente i care poate fi verificat cumulativ prin observaie i participare52. Ea i are expresia n contiina global, iar a mprti aceast contiin transcultural nseamn a mprti o cetenie a lumii religioase sau o identitate religioas postconvenional sau universalist53. Ne-am lmurit. Nu mai vorbim de cretinism, islam, budism sau iudaism, ci de o contiina global. Utopie, comar sau binecuvntare ? Fiecare este liber s neleag ce vrea. Pentru pluralismul religios, cetenia lumii religioase devine scopul final, iar dialogul religios reprezint mijlocul cel mai eficace de a realiza acest demers54. n aceast not pot fi privite att micarea ecumenic ct i neosincretismul religios modern. n realitate, limitele acestei concepii sunt evidente, deoarece exist viziuni radical opuse cu privire la revelaie, adevr, autoritate, moralitate i destinul omenirii55. Secularismul propune la rndu-i o alt abordare a pluralismului religios, pstrnd instituiile religioase, dar cu o influen diminuat progresiv56. Am vzut deja cum modernismul i postmodernismul au desacralizat omul i religia, pregtind terenul afirmrii secularismului. De aceea nu vom mai dezvolta subiectul. Mrturisim c nu tim ct de atrgtoare sunt aceste modele pentru societile tradiionaliste, de pild. Unii specialiti sunt de prere c aceste societi aflate n contact cu modernitatea

(care presupune raionalitatea, pluralismul, drepturile omului, dualismul public-privat, secularizarea) au la ndemn trei opiuni: 1) s dezvolte o societate nchis, care s se ngrijeasc n mod total i autonom de toate problemele comunitii, de la cele spirituale la cele comerciale sau educaionale, fr a fi interesat de ceea ce se ntmpl n lumea exterioar; 2) s-i propun o adaptare treptat la condiiile lumii moderne, existnd chiar pericolul ca tradiiile religioase s se transforme n simple anexe ale politicii, tiinei sau practici terapeutice; 3) s dezvolte o atitudine de rezisten i de opoziie deschis fa de tot ceea ce poate fi pus sub termenul foarte larg al modernitii57. Dar renunarea la tradiie este un proces dificil, deoarece ea se afl sub semnul sacrului. Pentru ca ispitele veacului s nu tulbure mentalul colectiv, fundamentalitii au grij ca istoria s fie readus de pe calea greit a modernitii pe calea desfurrii sale fireti58. Valoriznd aspectul mitologic i cosmogonic al rzboiului acetia i legitimizeaz aciunile prin delegitimarea adversarului asupra cruia se proiecteaz toate fantasmele legate de modernitate i de devierea istoric pe care aceasta o reprezint59. Din pcate, o astfel de manipulare se bucur nc de succes, fapt confirmat de recrudescena micrilor fundamentaliste n anumite zone ale lumii. Cercetrile arat c religia i face tot mai mult prezena n viaa societii, mpotriva logicii impuse de secularism. Chiar dac n cadrul modernitii experiena secularizrii a condus la o laicizare a identitii, fondul arhetipal este actualizat n formele secularizate ale limbajului, specifice omului modern, el intervine ca o component ce relev rolul sacrului n modelarea identitii individuale i comunitare60. tim c simbolul este religios n esena sa61. De aceea, atunci cnd l ntlnim n alte ipostaze dect cele ale revelrii unui sens constituit n orizontul sacrului, atrage Sandu Frunz atenia trebuie s rememorm n discursul cultural i modul originar al prezenei sale. Funcia mitic, simbolic, imaginativ sunt schematizri ale unei dimensiuni mai profunde, cea a fondului arhetipal al omului religios62. Observaia este corect cu amendamentul c cercettorul modern nu are garania c semnificaia simbolului pe care l identific ntr-un anumit context istoric este aceeai cu cea conferit de cei care l-au creat. De vin pentru aceast situaie este transmiterea oral a experienei sacrului care i d posibilitatea celui care administreaz tradiia s intervin i s o modifice. Pe de alt parte, nu trebuie s omitem din discuie un adevr elementar: nu orice imagine poate fi considerat simbol. Dar s revenim la tematica supus analizei. Prbuirea comunismului, imigraia i globalizarea tehnologiilor de comunicaii au produs modificri n peisajul religios al unor state (Statelor Unite, Uniunea European, de pild) i regiuni, au stimulat diversitatea religioas i prozelitismul religios i au dat natere unor dezbateri legate de libertatea i tolerana religioas. Tot mai muli specialiti cerceteaz modul n care practicile religioase au darul s influeneze democraia, s evidenieze interseciile dintre religie i politic, s exploreze sociologia i demografia religiei actuale, inclusiv a diversitii convingerilor religioase i impactul acestora asupra politicii. Piatra de ncercare a pluralismului religios rmne, ns, pe mai de parte, acceptarea termenului de valabilitate a altei religii, precum i refuzul individului de a alege ntre ele63. 4. Tolerana religioas i democraia n genere, democraiile pluraliste se justific prin participarea ceteneasc, i printr-o reciprocitate ntre partide i opinia public, iar stabilitatea i schimbarea politic sunt legate de evoluiile sistemelor de partide64. Democratia este posibil numai ntr-un stat laic i nu n unul ateu sau theocratic65, pentru c ea reprezint, n esen, un mod de gndire, de trire i de aciune lipsit de costrngeri. Ea se adreseaz omului, deoarece el este agentul schimbrii, i promite, n acelai timp, tuturor i fiecrui individ n parte, libertate i egalitate66. Ce se nelege prin aceast egalitate i ct de departe poate merge ea fr a leza libertile individului este un fapt foarte disputat. De necontestat este ns egalitatea tuturor cetenilor n faa legii67.

Exist o condiie important pentru ca democraia s poat funciona, respectiv, cultura politic a membrilor societii. Fr aceasta democraia nu poate supravieui, instituiile democratice nefiind suficiente68. Este necesar, astzi, prezena unor lideri politici harismatici, dar care s nu posede largi prerogative. Natura uman este schimbtoare, iar ei pot cdea prad uor tentaiilor de a controla i dirija totul n cadrul societii. Acest aspect este tratat ntr-un Raport al Comisiei Prezideniale de Analiz a Regimului Politic i Constituional din Romnia unde se arat c Reuita democraiilor americane i francez se explic mult mai mult prin resursele profunde ale societii civile i prin cultura politic imunizat (un rzboi civil i mai multe dezastre sociale n Statele Unite i n Frana unsprezece schimbri de regim din 1789, prin revoluii, lovituri de stat sau nfrngeri militare), dect prin sistemul lor constituional. Aceste dou regimuri hiperprezideniale, destul de diferite unul de altul, au asigurat ntr-o anumit epoc funciile vitale ale statului, dar ncepnd cu aceast generaie, complexitatea societii post-industriale este de aa natur c nu mai putem acorda puteri sporite unui singur om, fie acesta excepional nzestrat69. Nu exist democraie dac nu sunt respectate demnitatea uman i dreptul tuturor cetenilor si de a-i afirma i dezvolta personalitatea, crend condiiile sociale necesare pentru nfptuirea acestor scopuri. Transfernd acest lucru la nivel politic, toat puterea trebuie s fie limitat i controlat permanent i s aib acceptul tuturor celor supui ei, pentru ca interveniile necontrolate ale statului s nu lezeze libertile i demnitatea individului70. Din capul locului, nu se admite ca demnitatea uman s fie supus unei negocieri de conjunctur71. Demnitatea nu este un simplu concept filosofic sau teologic, ci ea ine de identitatea persoanei umane, ca fiin nzestrat cu raiune i contiin. Formulat altfel, demnitatea este o component a dimensiunii umane, a civilizaiei i a progresului72 i un drept fundamental al omului. n preambulul Declaraiei Universale a Drepturilor Omului (1948) se specific clar c recunoaterea demnitii inerente tuturor membrilor familiei umane i a drepturilor lor egale i inalienabile constituie fundamentul libertii, dreptii i pcii n lume73. Numai n cadrul democraiei putem vorbi despre drepturile omului, pluralism, multiculturalism i toleran, ultima fiind capacitatea omului de a asculta, de a nelege raiunea celuilalt i de a accepta alteritatea, n gerere, integrnd, n acelai timp, tot ceea ce este strin, fcndu-l asemntor cu ea nsi (), fr a-l nimici i fr a-l dizolva n profilul su74. Cu privire la acest ultim aspect, credem c este util s amintim, n cadrul acestei analize, i punctul de vedere filosofic i sociologic, care evideniaz existena aa-zisele trepte de manifestare a toleranei religioase: 1. tolerana paternalist (cultul sau Biserica autoritar accept i existena altor credine, dar n condiii de inegalitate; cel mai slab se supune i-l consult pe cel puternic); 2. indiferena pasiv (trire mpreun pe baza respectrii unor principii minime de coexisten; acceptarea diversitii fr a se preocupa n legtur cu ceilali); 3. tolerana pe baza egalitii (formaiunile religioase nu eu, totui, anse egale i suport egal; acestea nu se cunosc reciproc, nu tiu n ce cred ceilali); 4. cunoaterea reciproc (depirea barierelor i deschiderea disponibilitii pentru toleran; respectul reciproc: fiecare i pstreaz dogma i doctrina, recunoscnd c, teoretic, i cellalt are dreptate; este acceptat pluralismul religios; ca i consecine: acordul nlturrii prozelitismului, neatragerea adepilor de la alte religii)75. Datorit toleranei religioase, putem vorbi de: pluralismul American (pluralismul religios are aspectul unei economii libere de pia, neexistnd sanciuni n legtur cu credina); libertatea religioas n Australia (tolerana i manifestarea liber a credinei devin drepturi ale ceteanului); pluralismul francez (n 1598, prin edictul de a Nantes, Henric al IV-lea, rege catolic, acord protestanilor drepturi ceteneti i limiteaz excesele Inchiziiei; despre

un pluralism deschis discutm numai din 1905, cnd este garantat prin lege exerciiul liber al cultelor76. n toate aceste ri religia dominant este cretinismul. Acestuia i se cere, astzi, s dea dovad de un alt tip de toleran, diferit de cea impus de Iosif al II-lea n Sfntul Imperiu Roman de Naiune German prin celebru su edictul din 178277. n acest context apare ntrebarea dac statele democratice se pot susine singure, prin resursel e laice sau este nevoie s se recurg i la alte resurse, culturale i religioase, iar rspunsul la aceast ntrebare dezvluie calea pe care va trebui clarificat raportul culturii i al religiei la structurile democraiei europene i raportul tradiiilor culturale i religioase una la cealalt78. Pentru c tendinele fundamentaliste par s se regseasc, mai ales, n rndul micrilor legate de grupurile religioase minoritare79, democraiile pluraliste trebuie s gseasc repede o modalitate de a anihila sentimentul de discriminare pe care-l triesc minoritarii. Lucrurile sunt mai complicate dect par la prima vedere, deoarece minoritile religioase invoc, n contextul convieuirii cu majoritatea, pluralismul religios, ca temei al unor drepturi de grup80. Reinem c aceste minoriti religioase i problemele pe care acestea le articuleaz capt alte valene n perioada alegerilor, putnd determina configurarea spectrului politic. Tolerana are limitele ei chiar i n rile democratice, iar un observator avizat poate vedea c pluralismul religios nu este panaceul universal. Discuiile despre intoleran, fundamentalism religios i discriminare sunt sterile i inutile, dac omul nu este educat n spiritul toleranei i al respectului fa de valorile celuilalt. Dac nu pune n practic ceea ce a nvat el risc s rmn tributar instinctelor primare. Numai prin dialog l poate cunoate pe cellalt incepe s disting dimensiuni noi ale realitii i adevrului, de care nu a fost contient pn atunci81. n ncheiere, se impun cteva precizri. Procesul de globalizare cultural care-i face astzi simit prezena, din ce n ce mai mult, permite migraia valorilor i propagarea acestora n afara granielor etnice. De pe urma acestei deschideri culturale se poate profita n sensul c oamenii vor avea ocazia s cunoasc nu numai identitatea etnic, religioas i politic, ci i convingerile aparinnd altor semeni, chiar dac acestea nu sunt conforme cu propria lor convingere politic i religioas. n acest context, pluralismul religios, asimilat diversitii religioase, afecteaz tot mai multe sectoare ale societii i cere rspunsuri sociale viabile. Provocrile sale ating persoane, identiti etnice i culturale, grupuri non-religioase, sfera democraiei i a politicii82. Nr. 13 1. Viziunea lumii n epoca Renaterii. 2. Religia i cultura n contextul integrrii europene Nr. 14 1. Revoluia industrial / cultura industrial. 2.Definirea conceptului de politic cultural Nr. 15 1. Umanismul catolicismul reforma. 2. Politici culturale ale UE Nr. 16 1. Cultura i civilizaia n contextul filosofiei sec. XIX 2. Convenia cultural european Nr. 17 1. Caracteristici culturale i sociale ale secolului XX. 2. Comunicare intercultural & dialog intercultural Nr. 18 1. Lumea greco-roman la apariia cretinismului. 2. Multilingvismul n sprijinul dialogului intercultural Nr. 19 1. Interaciunea culturii romane, greceti i orientale. 2. Carta european a limbilor regionale sau minoritare Nr. 20 1. Teoria socialist, pozitivismul, evoluionismul, neoidealismul, pragmatismul 2. Programe i proiecte culturale europene