NOTIUNI DE FARMACOLOGIE GENERALA

FARMACOLOGIA = stiinta care studiaz interactiunile dintre medicamente si organism.

MEDICAMENT (definitia O.M.S.) = substant sau produs destinat/ utilizat pentru studierea
sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului cruia
i se administreaza
FARMACOLOGIA
FARMACOCINETICA studiaz evolutia medicamentelor n organism
FARMACODINAMIA studiaz efectele biologice ale medicamentului n organism
FARMACOTOXICOLOGIA studiaz efectele adverse si intoxicatiile acute si cronice
FARMACOGRAFIA studiaz regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la forme
farmaceutice, mod de administrare, posologie.
FARMACOTERAPIA studiaz indicatiile terapeutice
FARMACOEPIDEMIOLOGIA studiaz contraindicatiile si precautiile, precum si bolile de
etiologie medicamentoasa.
BIOFARMACIE GENERALA
Biodisponibilitatea medicamentelor:
Conform O.M.S. - cantitatea de substant activ potential absorbabil
Conform F.D.A. cantitatea de substant activ eliberat, absorbit si care ajunge la
locul de actiune, manifestndu-si efectul terapeutic.
Bioechivalenta medicamentelor: sunt considerate bioechivalente dou preparate
farmaceutice cu substante active echivalente chimic care, administrate la acelasi individ, n
aceeasi posologie, realizeaz concentratii plasmatice si tisulare echivalente n timp.
Tipuri de echivalent: echivalent chimic, echivalent farmaceutic, echivalent
farmacologic, echivalent terapeutic , echivalent biologic
Tipuri de biodisponibilitate:
Biodisponibilitatea absolut corespunde fractiunii de substant activ, din forma
farmaceuticolutie apoas, care dup administrare ajunge n circulatia sanguin general.
Biodisponibilitatea relativ se exprim prin cantitatea de substant activ dintr-un
medicament, care dup administrare ajunge n circulatia general si viteza cu care se
realizeaz acest proces.
- se determin atunci cnd nu se poate determina biodisponibilitatea absolut a substantei
active.
Biodisponibilitatea relativ optimal evalueaz comparativ biodisponibilitatea a dou
forme farmaceutice, din care una este forma de referint cu biodisponibilitate maxim.
Factorii care influenteaz biodisponibilitatea
I. Factori dependenti de medicament.
forma farmaceutic :
- tipul formei farmaceutice(comprimat, drajeu, capsul, injectabil)
- formularea
- tehnologia de fabricatie
- excipientii
substanta activ:
- marimea particulelor
- structura chimic
- hidrosolubilitate/liposolubilitate
- doza de administrare
- starea fizic (hidratat/anhidr, cristalin/amorf)
II. Factori dependenti de organism.
factori generali ( influenteaz transferul prin membrane):
- suprafata
- grosimea
- porii
- lipidele
- sisteme membranare de transport activ
- polarizarea si mediul pe cele dou fete ale membranei
factori particulari ( sunt factori farmacocinetici, fiziologici si patologici):
- calea de administrare si modul de administrare
- starea fiziologic
- starea patologic
III. Factori dependenti de asocierea cu diverse substante.
Absorbtia si biodisponibilitatea pot fi influentate de asocierea cu : medicamente, alimente

NOTIUNI DE FARMACOCINETIC
Transferul prin membrane.
Absorbtia medicamentelor din organism.
Distribuirea medicamentelor in organism.
Epurarea exprimata cantitativ prin clearance si tipuri de clearance.
Metabolizarea si eliminarea medicamentelor.
Transferul prin membrane
Membranele biologice structuri biologice foarte subtiri, tip mozaic, constituite din
complexe lipoproteice, intrerupte prin pori.
Tipuri de membrane biologice:
- membrana celular = separ compartimentul intracelular de compartimentul intercelular
- membranele organitelor intracelulare .
- endoteliile capilarelor = separ compartimentul intravascular de cel intercelular.
- epiteliile mucoaselor = despart mediul intern al organismului de mediul extern
intracavitar.
- epidermul pielii = despart mediul intern al organismului de mediul extern.
Factori care influenteaz transferul prin membrane
I. Factori care depind de substanta medicamentoas
II. Factori care depind de membran
III. Factori care depind de mediul de pe cele dou fete ale membranelor
Factori care depind de substanta medicamentoas: structura chimic, greutate molecular,
doza , concentratia
Factori care depind de membran: tipul membranei , lipidele, porii, sistemele membranare
active de transport, polarizarea, starea fiziologic/patologic a membranei
Factori care depind de mediul de pe cele dou fete ale membranelor: proteinele din mediul
respective, pH-ul mediului, vascularizatia si debitul circulator local, alte substante cu care
substanta respectiv poate interactiona
Tipuri de transfer: - transferul pasiv
- filtrarea
- difuziunea simpl
- transferul specializat
- transportul activ
- difuziunea de schimb
- difuziunea usurat (facilitat)
Absorbtia medicamentelor: Reprezint transferul medicamentului de la locul de
administrare, n snge, stbtnd una sau dou membrane biologice. Rata si eficienta
absorbtiei depind de calea de administrare. In cazul administr i.v. absorbtia este complet.
Administrarea pe alte ci poate conduce la absorbtie partial, respectiv o biodisponibilitate
mai mic.
Efecte la nivelul cilor de administrare. La nivelul cilor de administrare efectele
medicamentelor pot fi: prezente si absente (utile/nocive)
Exemple de medicamente utilizate pentru efect la nivelul caii de administrare:
Calea Medicamente Efect local
Orala Antibiotice si
chimioterapice
Antimicrobian, antimicotic si antihelminntic
Antiacide Antiacid
Antidiareice Antidiareic
Purgative Purgative
Respiratorie Uleiuri volatile/
Antibiotice /
Chimioterapice
Antimicrobian si antimicotic
Vasoconstrictoar
e
Decongestive
Mucolitice Expectorant
Bronhodilatatoar
e
Antiastmatic
Locala Antibiotice /
Chimioterapice
Antimicrobian si antimicotic
Antiinflamatoare Antiinflamator

Exemple de efecte nedorite la nivelul cii de administrare:
Calea Medicamente Efect local
Oral Antibiotice cu spectru larg Dismicrobism
intestinal
Antispastice parasimpatolitice Constipatie
Bucal /
Vaginal
Antibiotice cu spectru larg si corticosteroizi Dismicrobism
Constipatie

FACTORI CARE INLUENTEAZ ABSORBTIA
FACTORI GENERALI:
o Factori care influenteaz dizolvarea: dizolvarea substantei, mrimea
particulelor, solubilitatea substantei
o Factori care influenteaz trecerea prin membrane: caracteristicile
membranei biologice, pH-ul fazelor apoase , variatii ale factorilor generali
FACTORI PARTICULARI ( specifici cii de administrare)
Tipul de membran biologic
o Conditiile locale : suprafata si grosimea membrane, vascularizatia, timpul
de contact, continut, pH
o Efectul primului pasaj
o Starea fiziologic sau patologic a cii / general
Avantaje: este evitat tractul GI, respectiv primul pasaj hepatic, permite obtinerea
unui efect rapid si a unui grad maxim de control asupra nivelurilor circulante ale
medicamentului.
CI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR:
Calea de administrare este determinat n principal de ctre:
Propriettile medicamentului : hidrosolubilitate / liposolubilitate, ionizarea
Obiectivele terapeutice: debut rapid al actiunii, administrare pe termen lung,
restrictia pentru o anumita cale de administrare
CI MAJORE DE ADMINISTRARE : Enterala (orala, sublinguala, rectala), Parenterala
(Intravasculara, Intramusculara, Subcutanata), Alte cai de administrare
ADMINISTRAREA PE CALE ORAL - este cea mai comun cale de administrare. Unele
medicamente se absorb din stomac. Majoritatea se absorb din duoden. Cele mai multe
medicamente absorbite din tractul GI ptrund n circulatia portal si trec prin ficat nainte de
a fi distribuite n circulatia general. Prezenta alimentelor n stomac ntrzie evacuarea
gastric. Medicamentele enterosolubile sunt protejate de mediul gastric acid administrarea
lor poate preveni iritatia gastrointestinal. Dependent de formularea medicamentului,
eliberarea acestuia poate fi prelungit.
ADMINISTRAREA PE CALE SUBLINGUAL - Permite difuzia medicamentului n reteaua
capilar, ptrunznd direct n circulatia sistemic .
Avantaje: medicamentul sunteaz intestinul si ficatul, NU este inactivat prin metabolizare,
previne degradarea medicamentului de ctre enzimele intestinale sau pH-ul gastric acid.
ADMINISTRAREA PE CALE RECTAL: Este frecvent utilizat pentru administrarea
medicamentelor antiemetice / la pacientii care prezint vrsturi. Biotransformarea hepatic
a medicamentului este minimalizat. Previne degradarea medicamentului de ctre enzimele
intestinale sau pH-ul gastric acid.
Administrarea parenteral este utilizat pentru:
- medicamentele care sunt slab absorbite din tractul GI.
- pentru agenti precum insulina care sunt instabili n tractul GI.
Furnizeaz cel mai bun control al dozei si eliberrii medicamentului n corp.



FARMACOGENETICA

Studiaz

varietatile de raspuns fata de medicamente in plan individual ca rezultat
aldiferentelor structurale individuale ale ADN-ului uman.

Raspunsul la terapie ce include farmacocinetica drogului, eficacitatea,
sigurantasi/sau tolerabilitatea va trebui sa ia in calcul si elementele de
farmacogenetica carevor identifica cel mai bun medicament ce se potriveste
unui pacient sau gruppopulational in functie de genotipul fiecaruia.

Farmacogenomica


studiaza variabilitatea expresiei individuale a unor generelevante pentru
susceptibilitatea la o anumita boala precum si raspunsul la terapie lanivel
celular, la nivel individual sau populational.

Analiza genomului uman indica existenta mai multor forme de
variatie genica:

deletia de nucleotide

repetari de oligonucleotide

polimorfism nucleotidic singular - SNPs (single nucleotid
polimorfism) carealtereaza transcriptia unei gene si secventele
de aminoacizi ale proteinelor.Identificarea diverselor patternuri de
polimorfism se asociaza cu obtinerea de informatiiasupra genelor
ce codifica pentru enzime, canale ionice, receptori implicati
inraspunsul particular la medicamente precum si posibilele
interactiuni medicamentoase.Se defineste astfel

profilul farmacogenetic
personal
si

stratificarea medicamentelor

dezvoltarea de noi medicamente plecand de la genotipuri specifice
de pacient


Polimorfism genetic
:

Existenta mai multor forme de ADN impreuna intr-unlocus, in
populatie.

O variatie genetica discontinua care rezulta in diferiteforme sau
tipuri individuale printre membrii unei singurespecii

Polimorfism nucleotidic singular
(
SNP
) reprezinta ovariatie care se produce in secventa ADN cand o
singuranucleotida A,T,C sau G din genom difera intre membriispeciilor
biologice sau intre perechile de cromozomi.De exemplu, doua
secvente ADN apartinand unorindivizi diferiti AAGC
C
TA si AAGC
T
TA, contin o diferentala un singur nucleotid. In acest caz putem
spune ca aicisunt doua alele: C si T