Capitolul 1

ELEMENTE DE MECANICĂ FIZICĂ ŞI MECANICĂ ANALITICĂ

Mecanica fizică este ramura fizicii care studiază mişcarea corpurilor, cauzele
care produc mişcarea şi stabileşte condiŃiile de repaus ale corpurilor. In funcŃie de
valoarea vitezei de deplasare a corpurilor, mecanica se clasifică în mecanica clasică
şi mecanica relativistă. Mecanica clasică studiază deplasările corpurilor având
viteze mult mai mici decât viteza luminii în vid, în timp ce mecanica relativistă
studiază deplasările acelor corpuri ale căror viteze sunt apropiate de viteza luminii
în vid .
Din punctul de vedere al metodelor de cercetare, mecanica se împarte în
mecanica fizică (experimentală) şi mecanica teoretică. Mecanica fizică studiază
fenomenele mecanice din punct de vedere experimental, iar mecanica teoretică
îmbracă într-o formă matematică legile mecanicii, care au fost stabilite
experimental. Una din componentele mecanicii teoretice este mecanica analitică,
care descrie comportarea mecanică a corpurilor cu ajutorul unor ecuaŃii, deduse
dintr-o serie de principii mai generale.

1.1. Cinematica şi dinamica punctului material şi a sistemelor de

puncte materiale. Viteza şi acceleraŃia.

Cinematica se ocupă cu studiul geometric al mişcării corpurilor, în timp ce

dinamica se ocupă cu studiul cauzelor mişcării şi a legilor sale.
Mecanica fizică operează cu noŃiunea de punct material, definit ca un
ansamblu ale cărui dimensiuni pot fi neglijate în raport cu distanŃa parcursă.
PoziŃia punctului material pe traiectorie este determinată de vectorul de
r
poziŃie r care are expresia
r r r r
r = x1x + y1y + z 1z ,

11
 r r r
unde 1x ,1y ,1z sunt versorii axelor de coordonate iar x, y şi z sunt proiecŃiile
r
vectorului de poziŃie r pe axele de coordonate (Fig.1.1).
Viteza punctului în mişcare pe traiectorie, se defineşte prin relaŃia,
r r r r
r d r r&
v= = r = v x 1x + v y 1y + v z 1z ,
dt

şi are direcŃia tangentei la traiectorie. Între aceste proiecŃii ale vitezei există relaŃia

v 2 = v 2x + v 2y + v 2z .

Fig.1.1

AcceleraŃia punctului va fi
r r r r
r d v &r&
a= = r = a x 1x + a y 1y + a z 1z ,
dt

iar între aceste proiecŃii ale acceleraŃiei există relaŃia,

a 2 = a x2 + a 2y + a z2 .

Mişcarea punctului material este raportată la un sistem de referinŃă care poate

fi sistemul de axe triortogonal, pentru a-i stabili poziŃia în decursul mişcării şi un
ceasornic pentru măsurarea timpului. ReferenŃialele în raport cu care este valabilă
legea inerŃiei se numesc sisteme de referinŃă inerŃiale.
12
 Dinamica punctului material se bazează pe un sistem de trei legi
fundamentale formulate de Newton, întemeiate pe cunoştinŃe experimentale din
epoca sa : legea inerŃiei, legea fundamentală a dinamicii şi legea acŃiunii şi
reacŃiunii. EnunŃul lor este cunoscut din cursul liceal de fizică. Se impun totuşi
cîteva concluzii. Mai întâi, legea fundamentală a dinamicii, numită şi legea a
r r
doua a dinamicii, afirmă că : acceleraŃia a produsă de forŃa F ce acŃionează asupra
r
punctului material de masă m este proporŃională cu forŃa F şi invers proporŃională
cu masa m ,
r 1 r
a= F,
m
r r
vectorii a şi F având aceeaşi direcŃie şi acelaşi sens.
Acelaşi rezultat se obŃine şi din relaŃia de definiŃie a forŃei,

r d pr d(m vr ) r
dv r
F= = =m = ma ,
dt dt dt
r r
unde am notat cu p = mv impulsul punctului material.
În cazul când rezultanta forŃelor ce acŃionează asupra punctului material este
r r
nulă( F =0), rezultă a =0 şi deci corpul este în repaus sau se mişcă rectiliniu şi
uniform. Legea a treia a dinamicii, afirmă că acŃiunile dintre corpuri sunt reciproce
şi egale.
Legile dinamicii se aplică şi sistemelor de puncte materiale. Însă în acest
caz acŃionează două tipuri de forŃe : interioare şi exterioare. ForŃele interioare
sunt forŃele cu care fiecare punct material acŃionează asupra celorlalte puncte
materiale din sistem. ForŃele exterioare sunt forŃele ce acŃionează din exterior
asupra fiecărui punct din sistem. łinând seama de acestea, legea a II-a a dinamicii
se scrie,
r
∑ (F )
r r dp
+ Fi(e ) = i
n
ij (1.1)
i =1 dt
r
unde Fij este forŃa interioară cu care punctul j acŃionează asupra punctului i iar
r
Fi(e) este forŃa exterioară ce acŃionează asupra punctului i.
Legea a III-a a dinamicii afirmă că forŃa cu care un corp acŃionează asupra
altuia este egală şi de sens contrar cu forŃa cu care acŃionează cel de al doilea

13
asupra primului corp. Aplicată la sistemul de puncte materiale, rezultă că
r r
F ji = − Fij .
Scriind relaŃia (1.1) pentru fiecare punct material din sistem, se obŃine prin
însumare,

r n r d2  n r 
F (e ) = ∑ Fi(e ) = 2  ∑ mi ri  , (1.2)
i =1 dt  i =1 
r
unde F (e ) este forŃa exterioară rezultantă. Folosind acest rezultat, se poate defini
centrul de masă al sistemului de puncte materiale prin relaŃia,

n r
r i∑ mi ri
R = =1n ,
∑ i m
i =1

r
unde R este vectorul centrului de masă. Rezultă din (1.2),

r
r ( e) d2R n
F =M ; M = ∑ mi
dt 2 i =1

şi reprezintă legea a doua a dinamicii aplicată sistemului de puncte materiale.

r
Concluzie. Centrul de masă având vectorul de poziŃie R , se mişcă ca un
punct în care este concentrată întreaga masă a sistemului de puncte materiale,
r
asupra lui acŃionând forŃa exterioară rezultantă F (e) .

1.2. Lucrul mecanic şi energia cinetică în cazul punctului material.

r
Considerăm un punct material aflat în P1 asupra căruia acŃionează forŃa F ,
r r r
variabilă ca mărime, direcŃie şi sens (Fig.1.2). Notăm cu r şi r + dr vectorii de
poziŃie ai punctului material aflat în două poziŃii succesive P1 şi P2 , iar cu
r
dr = dr - deplasarea elementară efectuată în intervalul de timp dt.
r
Considerând că pe intervalul d r forŃa rămâne constantă, lucrul mecanic
r
efectuat de F pe acestă distanŃă este

14
 r r
dW = F ⋅ dr = F ⋅ dr ⋅ cosα ,
iar lucrul mecanic efectuat pe distanŃa AB va fi :

B r r
W = ∫ F ⋅ dr .
A

Fig.1.2

Notând cu Fx ,F y ,Fz proiecŃiile forŃei pe cele trei axe ale sistemului de

coordonate carteziene, rezultă

B
W = ∫ ( F x .dx + F y .dy + F z .dz ) ,
A

relaŃie numită expresia analitică a lucrului mecanic.

În cazul unei curbe închise,
r r
W = ∫ F ⋅ dr ,
Γ

iar lucrul mecanic este egal cu circulaŃia vectorului forŃă.

r r r
Înlocuind F = ma = const pe porŃiunea elementară d r , rezultă

r r r
r r dv r
dW = F ⋅ d r = m a ⋅ d r = m ⋅ d r ,
dt

iar lucrul mecanic total va fi

15
 v 2 d rr r v 2r r
W= ∫ m ⋅dv = m ∫ v⋅dv
v1 d t v 1
sau,

m v 22 m v12
W= − ,
2 2

relaŃie care reprezintă legea variaŃiei energiei cinetice.

BREVIAR MATEMATIC. Operatori. Elemente de analiză vectorială.

Operatorul matematic este o funcŃie definită pe un spaŃiu vectorial, şi care

aplicat asupra unei mărimi scalare, respectiv asupra unei mărimi vectoriale,
schimbă natura acestor mărimi. Fizica foloseşte operatorii pentru exprimarea
matematică într-o formă mai elegantă a unor legi fizice.
1. Gradientul unei funcŃii scalare ϕ este un vector, care în sistemul de
coordonate carteziene, se scrie

∂ϕ r ∂ϕ r ∂ϕ r
grad ϕ = ∇ϕ = 1x + 1y + 1 ,
∂x ∂y ∂z z

unde prin ∇ se notează operatorul nabla

∂ r ∂ r ∂ r
∇≡ 1x + 1y + 1 .
∂x ∂y ∂z z
r
2. DivergenŃa unui vector A este o mărime scalară, care în sistemul de
coordonate carteziene se scrie
r r ∂ Ax ∂ A y ∂ A
div A = ∇ A = + + z ,
∂x ∂y ∂z

r
şi este egal cu produsul scalar dintre ∇ şi vectorul A .
r r
3. Rotorul unui vector A este un vector, notat cu rot A şi este egal cu
r
produsul vectorial dintre ∇ şi vectorul A ,
16
 r r r
1x 1y 1z
r r ∂ ∂ ∂
rot A = ∇ × A =
∂x ∂y ∂z
Ax A y Az

4. Operatorul lui Laplace ∆ este dat de produsul

∂2 ∂2 ∂2
∆ ≡ ∇ ⋅∇ ≡ + + .
∂x2 ∂ y 2 ∂z 2
r
5. CirculaŃia unui vector A de-a lungul unei curbe închise Γ este dată de
integrala curbilinie pe conturul Γ,
r r
∫ A ⋅ dr ,
Γ
r r
unde d r este deplasarea elementară a vectorului A .
r
6. Fluxul unui vector A printr-o suprafaŃă închisă S este dat de integrala de
suprafaŃă
r r rr
Φ = ∫∫ A.dS = ∫∫ A. 1n.dS ,
(S ) (S )
r r
unde 1n este versorul normalei exterioare la elementul de suprafaŃă orientată d S
(Fig.1.3).

Fig.1.3

17