1

STUDIU: AGRICULTURA ROMANIEI

Politici si strategii
Romania are un potential de productie, dintre cele mai mari din Europa si poate
asigura mult mai mult decat necesarul alimentar al propriei populatii, daca
beneficiaza de un program strategic coerent si viabil.
Actualmente s-a ajuns in situatia n care, o tar ca Romnia, s depind de
importuri de legume, fructe, carne, etc. nalta valorificare a productiei ar trebui
s conduc la ocuparea fortei de munc din zonele rurale ale trii.
Deasemenea, ar trebui incurajata mica industrie, prin prghii economice si
fiscale, astfel nct aceasta, sa fie promovata, n special, n mediul rural.
Nici o politica pe termen scurt, nu poate garanta o reabilitare a agriculturii
romanesti, care sa asigure, pe langa consumul propriu, un insemnat aport la
produsul intern brut, in conformitate cu potentialul real de productie al
patrimoniului nostru funciar.
Problematica unei strategii nationale, pe termen mediu si lung, pentru viitorul
acestui determinant sector economic, nu a fost abordata niciodata, in mod
serios, in ultimii douazeci de ani. In cadrul unei reuniuni a organizatiilor
profesionale, cu reprezentare nationala, si conducerea Academiei de Stiinte
Agricole si Silvice, cu primul ministru al Guvernului Romaniei, s-a convenit
intocmirea, prin responsabilitatea ministrului agriculturii, Dacian Ciolos, a unui
proiect de strategie in domeniul agriculturii.
In acelasi an, a aparut o prima forma de proiect Dezvoltarea Agriculturii
Romaniei pe Termen Mediu Viziune Strategica 2010-2016 dar care a ramas
in acest stadiu. Sunt de remarcat unele prevederi ale acestui document, el fiind
conceput doar pentru o perioada medie si nu pentru a defini o strategie pe un
termen mai lung.
Ce inseamna o strategie pentru agricultura, care sunt obiectivele politicile si
resursele pentru indeplinirea acesteia?
Rspunsul pentru fiecare din aceste ntrebri, trebuie construit ntr-o decizie
strategic pe care Romnia, trebuie s o adopte si s o sustin, indiferent de
culoarea guvernului, de la acel moment.



2

Nivelul european de sustinere financiara si de productivitate.
Cresterea productivitatii agriculturii romanesti, in actualul context, al sustinerii
minime, atat din resurse europene, cat si nationale, este greu de presupus ca va
avea loc prea curand, daca nu cumva decalajul fata de productivitatea
europeana, se va accentua.
Politicile nationale, in domeniul agriculturii, nu par sa tina seama de aceste
realitati, existand senzatia ca, prin incoerenta lor, creaza in continuare, o
ineficienta paguboasa. Se practica, in continuare, politicile electorale de
perpetuare a promisiunilor fara suport strategic, posibile datorita lipsei unui
program strategic, adoptat ca lege organica.
Sustinerea financiara a agriculturii nu este un moft al agricultorilor, pentru care
se creaza imaginea mainii intinse catre bugetul statului, este o cerinta
imperioasa a pietei europene, unde pretul de cost al produselor, trebuie sa fie
determinat de aceleasi elemente, pentru toti europenii. Ea are doua
componente, care determina o crestere a nivelului tehnologic si implicit a
productivitatii in agricultura:
a). Sustinerea investitiilor in tehnologie si in diversificarea productiei.
Nu este suficient sa clamam doar posibilitatile, prin accesarea fondurilor
europene, ci trebuie gasite caile eficiente, pentru cofinantarea acestora. De
cand au inceput aceste programe de investitii, accesarea in masa a acestor
resurse, ramane la un nivel mai mult decat modest. Agricultorii, in marea lor
majoritate, nu au posibilitatea creditarii fondurilor de cofinantare.
Conditiile impuse de banci, privind garantarea acestor credite, dar si dobanzile,
cele mai mari din Europa, nu sunt stimulative, pentru astfel de initiative, decat
cu riscuri majore de a implica agricultorii in falimente si drame familiale,
datorate pierderii garantiilor, de regula bunuri ale familiilor. Totodata
necesitatea unor garantii imobiliare, pentru credite de productie, sau impartirea
acestora intre investitii si productie, diminueaza la extrem, initiativele de
accesare a creditelor de investitii.
Ca urmare, fara o implicare majora a statului, in sustinerea cofinantarii
fondurilor europene de investitii, prin garantarea creditelor fezabile si
diminuarea dobanzilor, acestea nu sunt in masura sa contribuie la modernizarea
tehnologica a agriculturii si nici la diversificarea activitatilor in cadrul acesteia.
Totodata este necesara revizuirea tuturor Masurilor din cadrul PNDR, pentru
fluidizarea finantarii proiectelor eligibile, imbunatatirea prevederilor tehnico-
economice, eliminand toate obstacolele birocratice inutile.


3

Deasemenea, se impune ca toate investitiile in infrastructura, de la nivelul
comunitatilor locale, sa cuprinda ca obiectiv, asigurarea utilitatilor catre agentii
economici din agricultura.
b). Sustinerea financiara a productiei, la nivelul sustinerii europene
Avantajul aderarii la Uniunea Europeana, a Romaniei, a devenit un dezavantaj
pentru agricultura romaneasca, pentru ca, odata cu aceasta, fermierii trebuie sa
se alinieze la regulile de piata europeana.
Cu alte cuvinte, agricultorul roman nu poate fi competitiv pe aceasta piata,
daca, pe langa nivelul tehnologic si de productivitate scazut, costurile de
productie sunt mult superioare, celor inregistrate de fermierii europeni.
Justificarea costurilor ridicate este data de costurile mai mari ale input-urilor,
de nivelul dobanzilor, dar si de nivelul sustinerii financiare, atat din bugetul
european, cat si din bugetul national. Toate acestea conduc la un pret de cost al
produselor agricole romanesti, majorat cu peste 50%, fata de nivelul de cost
european.
Prin urmare, pe de o parte conducerea politica la toate nivelurile, precum si
organizatiile profesionale reprezentative, trebuie sa intreprinda demersurile
cele mai ferme pentru obtinerea egalizarii sustinerii financiare europene a
agriculturii romanesti, iar pe de alta parte, clasa politica trebuie sa realizeze ca
agricultura poate deveni pilonul cel mai important, in ansamblul economiei
nationale, pentru o dezvoltare durabila si de mare perspectiva, drept pentru care
aceasta trebuie sustinuta in mod real, alocand resursele necesare de la bugetul
statului si creind facilitati de creditare a productiei.
De asemenea, incepand cu 2014, este posibil ca anumite state sa isi finanteze
cetatenii pentru a cumpara teren in Romania (considera Stelian Fuia, fost
ministru al Agriculturii).
Scenariul ar fi realizabil in contextul in care tara noastra va liberaliza de la 1
ianuarie piata funciara, ceea ce inseamna ca persoanele fizice straine din
Uniunea Europeana si Spatiul Economic European vor avea unda verde la
terenurile romanesti ieftine.
Vanzarea pamantului este conditionata in cel mai recent proiect al legii avizat
de Guvern doar de existenta dreptului de preemptiune, extins la mai multe
categorii de persoane, alte restrictii fiind refuzate de catre Comisia Europeana.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, Stelian Fuia subliniaza ca, asa cum blocarea
accesului Romaniei la Schengen este o decizie politica, si tara noastra ar putea


4

sa isi asume o decizie de aceeasi natura si sa blocheze vanzarea terenurilor
catre cetateni straini.
Nu ar trebui sa uitam ca la ora actuala, desi suntem membri UE si am cedat o
parte din suveranitate, totusi vorbim de statul national roman, si nu despre
judetul Romania din tara Europa! Mai trebuie sa gandim si national!
Ce anticipati ca se va intampla practic de la 1 ianuarie 2014 pe piata
terenurilor daca aceasta va fi liberalizata?
Este posibil ca dupa 1 ianuarie anumite state interesate sa isi crediteze propriii
cetateni pentru a cumpara teren in Romania si atunci vom vedea un aflux de
cetateni straini, persoane fizice, cumparand teren in Romania.
Puteau fi luate mai multe masuri pentru protejarea fermierilor romani in cel
mai recent proiect de lege privind vanzarea de teren extravilan cetatenilor
straini, avizat de Guvern?
Problema pleaca nu de la ce poate face Guvernul acum, ci de la cum am
negociat tratatul de aderare in 2003-2004. Atunci nu am fost in stare, nu am
avut viziunea de a cere in tratatul de aderare o clauza suspensiva cum a avut, de
exemplu, Ungaria. O astfel de clauza ne dadea acum dreptul sa cerem, pur si
simplu, o prelungire a acestui moratoriu.
Mai poate face Romania in acest moment ceva pentru a prelungi intredictia la
vanzarea terenurilor catre straini? Este metoda la care a apelat Bulgaria o
solutie indicata? (in Bulgaria, Parlamentul a votat extinderea moratoriului
pana in 2020) Care sunt riscurile pe care si le-ar asuma tara noastra intr-un
astfel de scenariu?
Acum totul tine de decizie politica si nationala! Orice decizie de interdictie este
una politica, pe care Guvernul trebuie sa si-o asume, pentru ca o astfel de
decizie va determina o reactie a Bruxelles-ului, eventual o procedura de
infringement.
Dar in UE sunt decizii politice tot timpul! Sa luam, de exemplu, blocarea
aderararii Romaniei la Schengen, care este o decizie pur politica. Decizia la
Schengen ar trebui sa fie o decizie tehnica, ori noi suntem de cel putin doi ani
pregatiti tehnic, cu granitele securizate. Ca tara, am platit 1 miliard de euro
unor firme europene care ne-au dotat cu tehnologie pentru securizarea
granitelor. In schimb, UE a transformat aceasta decizie intr-una politica fara ca
cineva din Romania sa ia o pozitie clara!


5

Asa si noi putem sa ne asumam o decizie politica si putem bloca vanzarea
terenurilor catre cetateni straini. Nu ar trebui sa uitam ca la ora actuala, desi
suntem membri UE si am cedat o parte din suveranitate, totusi vorbim de statul
national roman, si nu despre judetul Romania din tara Europa! Mai trebuie sa
gandim si national!
In 1917, Octavian Goga spunea: Nu mai sunt Carpatii! Dupa o suta de ani
noi o sa spunem Nu mai este Romania!
sursa: ziare.com