HRISTOLOGIA

Cursul nr. 1
1. Planul lui Dumnezeu din veci de mantuire a lumii cazute prin
intruparea Fiului lui Dumnezeu.
Vorbind de pacatul stramosesc atat ca stare de pacatosenie, cat si ca vina la toti
urmasii lui Adam, am vazut ca pacatul este un act de o gravitate cu totul deosebita, cu
urmari profunde asupra intrgului neam omenesc. Prin caderea protoparintilor a aparut
un nou mod de viata si existenta in care este amestecat si raul - "existenta adamica" (.
!ladin -""ristos - viata noastra"#
Pacatul afecteaza profund nu numai firea omeneasca si viata oamenilor, ci si
creatia, cosmosul in general, caci prin vointa omului raul devine o forta devastatoare,
care strica nu numai frumusetea c$ipului lui %umnezeu in om, ci si frumusetea
cosmosului, introducand virusul stricaciunii peste tot- pamantul este blestemat din
cauza omului (&ac. ',1(-1)#. Prin pacat, omul a*unge la cea mai mare departare de
%umnezeu, nu numai prin fire, care este marginita, dar si prin vointa care a creat un
nou mod de existenta - "existenta adamica" - acela al pacatului.
Grigorie de Nyssa - " pacatul este o nascocire a vointei create, prin care distanta
si departarea si asa nesfarsita care exista intre firea creata si cea necreata, intre
%umnezeu si om, devine acum o prapastie cu neputinta de trecut pentru om prin
aparitia pacatului si a mortii spirituale, fizice si vesnice, incat pentru a a*unge la unirea
cu %umnezeu la care omul a fost c$emat prin creatie, va trebui sa depaseasca acum o
intreita stavila+
- a firii create, marginite,
- a pacatului
- a mortii"
Nicolae Cabasila - "%upa cadere, trei piedici stau in calea unirii omului cu
%umnezeu+ firea marginita, pacatul si moartea" ("%espre viata in "ristos" - pg ('#.
Calea spre indimnezeire si unirea cu %umnezeu, care a fost propusa primului
om de la creatie, nu va mai fi posibila pana ce omul nu va triumfa asupra firii marginite,
asupra pacatului si asupra mortii. Aceasta cale se va prezenta de acum omenirii cazute
sub aspectul mantuirii (din lt., izbavire, salvare# din robia pacatului si a mortii. Acest
termen inseamna in sens negativ izbavirea omenirii din robia pacatului si a mortii, prin
desfiintarea celor trei piedici, adica esti salvat, mantuit de ceva - de firea marginita, de
pacat,de moarte.
Planul dumnezeiesc de indumnezeire a omului si a unirii lui cu %umnezeu, nu a
fost indeplinit de Adam, din cauza pacatului. mai mult, prin vointa primului om, din
pricina neascultarii, s-a introdus in firea umana o cale potrivnica firii umane, creind un
obstacol de netrecut - moartea+ spirituala, fizica si vesnica. Prin puterile sale, omul, nu
poate birui cele trei obstacole.
Nicolae Cabasila - "%e toate aceste trei piedici, %omnul singur ii da putere sa
scape, ba c$iar sa se uneasca cu -ine, dupa ce le-a inlaturat din sine pe toate una
dupa alta+ pe cea a firii prin intruparea -a unind-o in persoana -a cu firea -a
dumnezeiasca. pe cea a pacatului prin rastignirea sau *ertfa -a de pe Cruce, iar zidul
1
cel din urma, al mortii tiranice din care a ridicat toata firea prin invierea din morti. /l a
luat asupra 0ui tot ceea ce forma intre noi si %umnezeu un zid despartitor (firea, pacatul
si moartea# si n-a mai lasat nimic intre noi" (ibidem, pg. ('#.
Aceasta intreita stavila ce ne desparte acum de %umnezeu, cu neputinta de
trecut pentru om, va fi posibila de trecut numai prin interventia lui %umnezeu intr-o
ordine inversa, incepand cu unirea firilor despartite prin unirea ipostatica si terminand
cu biruinta asupra mortii, prin invierea lui "ristos din morti.
Sf. Maxim Marturisitorul - arata ca din pricina pacatului neascultarii
protoparintilor, a intrat in firea oamenilor trasatura patimitoare, sursa permanenta de
crestere a pacatului prin care firea intreaga este incatusata fara nade*de de izbavire
prin sine.
"&iindca asadar din pricina neascultarii a intrat pacatul, iar din pricina pacatului a
intrat in firea oamenilor trsatura patimitoare (pasionala# prin nastere si fiindca neincetat
cu aceasta trasatura patimitoare a nasterii, prin pacat se improspata prima calcare, nu
era nade*de de slobozire, firea fiind incatusata prin aprobarea vointei ei intr-o legatura
rea. Caci cu cat se silea firea sa se conserve prin nastere, cu atat se strangea mai mult
cu lantul legii pacatului, avand in sine prima gresala, lucrand prin trasatura patimitoare.
pentru ca firea avand c$iar in trsatura patimitoare sursa de crestere a pacatului, din
pricina stramtorarii naturale, purta, datorita pacatului general cuprins in trasatura
patimitoare, prin patimile contra firii, lucrarile tuturor Puterilor si -tapaniilor ascunse in
patimile cele dupa fire (afecte#.
Prin aceste lucrari toata puterea vicleana contribuia, folosindu-se de trasatura
patimitoare a firii, la stricaciunea patimirilor impotriva firii, impingand vointa spre ele prin
patimile cele dupa fire (afecte#" ("1aspunsuri catre 2alasie" - intrebarea 31, &il.', pg.
45, editia 66#.
%upa -f. !axim, "&iul fiind fara pacat a biruit in -ine pacatul si moartea, a scos
din fire latura de durere a trasaturii patimitoare, de care fugind omul cu voia, din pricina
lasitatii, ca unul ce era tiranizat pururea, fara sa vrea de frica mortii, staruia in robia
placerii numai si numai pentru a trai". (ibidem, pg.43#.
"Astfel, precum in Adam pacatul din placere a osandit firea la stricaciune prin
moarte si cat a stapanit el a fost vremea in care firea era osandita la moarte pentru
pacat, tot asa in "ristos a fost cu dreptate ca firea sa osandeasca pacatul prin moarte si
sa fie vremea in care sa inceapa a fi osandit pacatul la moarte, pentru dreptatea
dobandita de fire, care a lepadat in "ristos cu totul nasterea din placere, prin care se
intinsese peste toti cu necesitate osanda mortii ca datorie". (ibidem, intrebarea 71,
pg.'83-'8'#. Caci omul fugind de durere se arunca in bratele placerii unde da de
durere si tot asa la nesfarsit, fara sa poata iesi prin forte proprii din acest cerc vicios de
durere - placere, placere - durere. umai in "ristos este posibil acest lucru. (-f. !.!.#
%umnezeu, Care n-a voit pieirea vesnica a omului, caci nu pentru aceasta l-a
creat, in infinita 0ui bunatate si iubire de oameni, a gasit mi*locul cel mai potrivit de a-l
izbavi din robia pacatului si a mortii, concepand si $otarand din veci, pentru ca stia din
veci ca omul va cadea, intruparea &iului -au pentru mantuirea neamului omenesc si a
lumii intregi.(6n. ',17-1(. /f. 3,8-9. 2it ',8#. Aceasta $otarare este numita in -fanta
-criptura $otarare de mai inainte, prestiinta si predestinatie (&apt. 3,3'. 6 Petru 1,35#.
-"taina celei din veci..."- /fs.',). 1om. 17,39-37. Col. 1,37.
-"$otarare a -a si darul ($arul# ce ne-a fost dat in "ristos mai inainte de
inceputul veacului" 66 2im. 1,).
Aceasta $otarare din veci a lui %umnezeu de rascumparare a neamului omenesc
2
prin intruparea &iului sta in stransa legatura cu planul din veci de creare a lumii si este
randuita mai inainte de veci spre marirea noastra - 6Cor. 3,(.
Motivul acestei $otarari din veci (al intruparii#, caci s-a facut dupa bunavointa si
sfatul voii -ale (/f. 1,9-)#, este marea iubire si bunatate a lui %umnezeu, "Caci atat de
mult a iubit %umnezeu lumea..."(6n. ',17-1(#, "dar %umnezeu, bogat fiind in mila, pentru
multa -a iubire cu care ne-a iubit,:Pe noi cei ce eram morti in gresalele noastre, ne-a
facut vii impreuna cu "ristos" (/f. 3,8-9#.
Scopul intruparii &iului pentru mantuirea noastra este acelasi ca si al crearii
lumii+ slava 0ui %umnezeu si fericirea creaturilor in unirea cu /l.
Lossky - &iul lui %umnezeu s-a intrupat pentru a face iarasi posibila unirea
omului cu %umnezeu, unire nu numai intrerupta, dar si interzisa prin pacat.
Ioan Damaschin - 6n Paradis Adam ar fi putut arunca o punte peste distanta
infinita care separa creatura de Creator. Adam a fost c$emat la indumnezeirea prin $ar,
dar dupa cadera au intervenit doua obstacole care fac aceasta distanta de netrecut+ 1.
pacatul - care face natura umana incapabila de a primi $arul. 3. moartea - in care vointa
omului da fiintei o tragica realitate.
6n aceasta situatie, omul nu mai corespunde vocatiei sale, dar planul lui
%umnezeu cu privire la om nu s-a sc$imbat. %umnezeu voieste, totusi, ca tot omul sa
se uneasca cu /l prin $ar, sa se indumnezeiasca prin $ar si sa se transfigureze intregul
cosmos.
2elul ultim pozitiv al omului+ unirea sa cu %umnezeu prin asemanarea si
indumnezeirea prin $ar ce implica acum, dupa cadere, un aspect negativ si anume,
salvarea de robia pacatului si a mortii si restaurarea fiintei (0oss;<#. Pentru ca omul sa
se poata intoarce in mod liber la %umnezeu, este necesar mai intai ca %umnezeu sa-l
elibereze de aceasta stare pacatoasa si muritoare. Aceasta actiune necesita
rascumpararea, care in planul lui %umnezeu nu apare ca un scop in sine ci ca un mi*loc
negativ, caci nu poate fi mantuit cineva decat daca este victima neputincioasa a
pacatului.
%upa cadere, istoria omenirii este un nesfarsit naufragiu, asteptand mantuirea,
salvarea, dar izbavirea de pacat si moarte nu este tinta, este numai posibilitatea pentru
naufragiat de a-si incepe urcusul al carui tinta este unirea cu %umnezeu prin
asemanare si unirea prin $ar.
%aca Sfintii Parinti asariteni afirma unanim ca &iul lui %umnezeu s-a facut om
ca sa-l indumnezeiasca pe om, prin aceasta ei nu pierd din vedere aspectul negativ al
intruparii - mantuirea si rascumpararea din robia pacatului si a mortii - ci staruie tocmai
asupra aspectului pozitiv si asupra telului ultim al omului care este unirea lui cu
%umnezeu prin $ar si asemanare si care nu trebuie pierdut din vedere, deplasand
accentul de la cel pozitiv la cel negativ (v. teologia apuseana - accentul este exclusiv
pe rascumparare, nemailuandu-se in calcul indumnezeirea prin $ar#.
1ascumpararea prin 6isus "ristos a omenirii cazute, fara sa se piarda din vedere
si aspectil pozitiv al intruparii, se mai numeste in teologie si iconomie sau mantuire
obiectiva generala, iar insusirea subiectiva a acestia se numeste in limba* paulin
"indreptare", termenul ec$ivalent pentru mantuirea subiectiva, care are si ea un aspect
negativ - stergerea pacatului stramosesc si a urmarilor lui si a vinei si restaurarea
c$ipului lui %umnezeu in om, si ca un aspect pozitiv - viata cea noua in "ristos, infierea,
sfintenia, indumnezeirea dupa $ar.
-----------------------------------------------------------------------
3
Cursul nr.3
Pregatirea omenirii pentru venirea antuitorului Ii!u! Hri!to!.
%upa caderea in pacat, omul nu mai putea atinge scopul final - unirea cu
%umnezeu prin asemanare si indumnezeirea dupa $ar. Atitudinea sa in noua conditie
existentiala, in robia pacatului si a mortii prin care toti am devenit fii ai maniei lui
%umnezeu este o dureroasa pasivitate, bazata pe nostalgia paradisului (. Crainic#, si
o tot mai constienta asteptare a izbvirii de sus care dadea nastere la o multime de cai
de izbavire, fie de a uita moartea (separarea de %umnezeu#, fie vointa luciferica a
omului de a afla mantuirea singur si de a se autoindumnezei. 2oate acestea s-au
dovedit a fi pseudocai si omul n-a incetat sa spere si sa astepte pe !antuitorul promis
protoparintilor inca de la izgonirea din 1ai. 6n felul acesta, intreaga istorie a omenirii, va
fi o istorie a mantirii, a izbavirii din cele trei mari robii in care se disting trei perioade,
toate avand in centrul lor pe "ristos+
1. pregatirea omenirii pentru venirea !antuitorului de la cadere pana la =unavestire
(de la protoevang$elie la evang$elie#, cand are loc inceputul mantuirii noastre, aceasta
pregatire privindu-i pe pagani in special si pe poporul ales in special.
3. de la =unavestire la Cincizecime, cand 6isus "ristos realizeaza mantuirea
obiectiva si impacarea si unirea oamenilor cu %umnezeu prin cele patru acte+ intrupare,
*ertfa, inviere si inaltare, ultima pregatind venirea %u$ului -fant, prin care incepe o
noua perioada+
'. de la Cincizecime pana la a doua venire a lui "ristos, in care oamenii, intariti prin
$ar, credinta si nevointa, sporesc in indumnezeirea dupa $ar pe care au dobandit-o
virtual in "ristos, crescand (urcand# pana la statura lui "ristos (/f. 8,11-1'#.
"otararea din veci s-a implinit in &iul Care --a intrupat la plinirea vremii
(>al.8,8#, adica atunci cand a fost inc$eiata pregatirea omenirii prin pronia divina
pentru venirea !antuitorului. Preegatirea aceasta s-a facut concomitent in cadrul lumii
pagane si a poporului ales.
a) Lumea pagana pagana a fost pregatita spre !antuitorul in c$ip natural si
pozitiv prin legea morala naturala - 1om. 1,1)-35 - manifestata in constiintaprin care se
pastra si intrtinea nazuinta oamenilor spre adevar, bine, %umnezeu, "Caci cand paganii
care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia neavand lege, isi sunt lorusi lege" (1om.
3,18#. 6n acel timp, pacatul dezvoltandu-se continuu si impreuna cu el suferintele, a
intarit in om sentimentul vinovatiei, al parasirii de %umnezeu si al neputintei omenesti
de a se salva pe sine si prin aceasta intretinand dorinta arzatoare dupa %umnezeu.
Pozitiv, pregatirea in lumea pagana pentru venirea !antuitorului s-a facut prin
reminescentele din 1evelatia primordiala, ca si prin alte actiuni diferite ale proniei
divine, la acestea adaugandu-se relatiile neintrerupte ale paganilor cu iudeii ca si prin
traducerea V.2. in greceste - -eptuaginta (sec 666 i. "r.#, prin care s-a cunoscut clar
acum ideea despre venirea !antuitorului.
?nii -f. Parinti, 6ustin !artirul (Apologia 6,78#, 2eofil al Antio$iei (Catre Autolic
666,9(#, Clement Alexandrinul (-tromata 6,19-33#, sunt de parere ca filosofii greci au
cunoscut religia mozaica si vec$ile carti ale evreilor, inspirandu-se din ele.
6n -f. -criptura ni se spune ca activitatea de pregatire in vederea mantuirii ii
cuprindea pe toti oamenii atunci cand se afirma ca 0ogosul divin era "0umina cea
adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume. 6n lume era si lumea prin /l s-a
facut, dar lumea nu 0-a cunoscut"(6n.1,)-15#.evoia de mantuire din robia pacatului si a
4
mortii, a fost simtita de catre toate popoarele, intrucat *ertfele, ca mi*loc de impacare cu
%umnezeu, le intalnim la toate religiile lumii. !iturile si legendele religioase exprima in
diferite forme nade*dea intr-un rascumparator. prin ele s-a cunoscut si locul si timpul
venirii 0ui, dovada venirea magilor de la 1asarit la nasterea !antuitorului. 2oate
acestea sunt reminescente ale protoevang$eliei.
!antuitorul 6nsusi afla la pagani o credinta care nici la evrei nu era (!t. 4,15#
pentru ca si intre pagani %umnezeu nu s-a lasat nemarturisit (&apt. 18,1(# , iar rapida
raspandire a crestinismului in lumea pagana, elenistica, prin Apostoli, arata ca paganii
erau pregatiti pentru primirea evang$eliei (6 Petru 1,1. 1om. 15,14#.
b) Pe evrei %umnezeu i-a pregatit in c$ip deosebit, pozitiv, %ar mai ales pe
calea 1evelatiei dumnezeiesti naturale, prin patriar$i si prooroci. &agaduinta
protoevang$eliei (&ac. ',19# s-a pastrat vie la ei, descoperindu-se treptat nopi
amanunte despre !esia, Cel fagaduit prin patriar$i si profeti. Astfel, lui Avraam,
parintele poporului evreu ca si lui 6saac al lui 6acob, %umnezeu le descopera ca printr-
?n urmas al lor vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului (&ac. 33,14. 37,8.
34,18#. Prin 6acob li se prezinta c$iar si timpul venirii !antuitorului si semintia din care
se va naste, /l fiind "6mpaciuitorul Caruia 6 se vor supune toate popoarele " (&ac.
8),15#. 0egea data de %umnezeu poporului evreu prin !oise a fost un pedagog "catre
"ristos"(>al.',38#, Care le-a dezvolta constiinta pacatului si a vinei si prin aceasta si
dorinta de mantuire.
Profetiile cu privire la !esia si la mantuirea adusa de /l devin tot mai precise si
mai explicite spre sfarsitul V.2., incat la vremea venirii !antuitorului, -f. 0uca ne spune
ca foarte multi erau cei care asteptau mantuirea in 6erusalim (0c. 3,'4#, iar ultimul profet
-6oan =otezatorul- c$iar 0-a indicat cu exactitate "6ata !ielul lui %umnezeu..."(6n. 1,3)-
'5#.
c) Posibilitatea si necesitatea mantuirii in 6isus "ristos este data in faptul ca
pacatul stramosesc nu este o cadere radicala, definitiva, ireversibila, ca a ingerilor rai,
care au cazut din propria initiativa. omul, prin ispita diavolului s-a lasat amagit, crezand
ca face un lucru bun. 6ngerii, ca spirite pure, puteau sa se consolideze in bine mult mai
usor ca omul, el fiind alcatuit din trup si suflet si trup, de aceea caderea ingerilor rai
este radicala, mai adanca decat a oamenilor. 6n omul cazut c$ipul lui %umnezeu este
doar alterat, ramanand nazuinta spre adevar si c$iar cazut, omul este potential
participant la $arul si c$ipul lui %umnezeu.
%aca in sine mantuirea este posibila pentru om, aceasta nu inseamna ca se
putea mantui prin sine.
Ioan Damaschin - %aca pacatul a patruns in fire prin vointa omului el nu se mai
poate mantui singur, caci prin voia sa el nu poate sa mai scoate raul din firea sa, nu
poate depasi cele trei obstacole, pentru aceasta fiind nevoie de restaurarea firii, de
biruinta pacatului si a mortii prin intruparea, *ertfa, invierea si inaltare !antuitorului 6isus
"ristos, de o creatie din nou a lumii, ceea ce nu putea face nici unul dintre oameni. ici
o *ertfa nu poate birui pacatul si moartea si sa-l invie pe om la o viata noua. ici ingerii
buni nu puteau sa aduca *ertfa rascumparatoare. !antuirea putea fi adusa de cineva
fara de pacat, in acelasi timp si %umnezeu si om.
%in cele doua alternative pentru biruirea raului in lume - urcarea omului la
%umnezeu sau coborarea lui %umnezeu la om - numai ultima era posibila. umai
%umnezeu poate implini conditiile mantuirii+"/u, /u sunt Acela Care poate sterge
pacatele..."(6saia 8',39#.
%eci, intruparea era absolut necesara pentru mantuirea neamului omenesc. ea
5
nu era necesara pentru %umnezeu, ci numai pentru noi. %e aceea %umnezeu $otaraste
din veci ca &iul sa se intrupeze, sa se nasca (6n. 1,18#, luand fire omeneasca sa aduca
*ertfa curata si care descinde din Adam, "caci trebuia ca cel ce aduce mantuire sa fie
fara de pacat si sa nu fie supus prin pacat mortii si prin /l sa fie intarita si innoita
firea"(%ogm. 666, 1, pg.)9-)7#.
!i*locul ales de %umnezeu pentru rascumpararea neamului omenesc este
intruparea, *ertfa, invierea si inaltarea - corespunzatoare atat fiintei lui %umnezeu, cat si
fiintei omenesti cazute pentru ca in 6isus "ristos "Care --a dat pe -ine pret de
rascumparare..."(6 2im. 3,7# s-au manifestat si armonizat aproape toate perfectiunile si
insusirile lui %umnezeu, mai ales "bunatatea, intelepciunea, dreptatea si puterea lui
%umnezeu"(ibidem, pg.)7#.
ecesitatea intruparii trebuie inteleasa in sensul ca+
1. era cel mai potrivit mi*loc pentru mantuirea omului "caci daca pacatul a
intrat..."
3. era cea mai de folos pentru om, nu in sensul unei necesitati sau trbuinte a lui
%umnezeu ca si cum %umnezeu n-ar fi putut sau n-ar fi existat pentru /l un alt mi*loc de
mantuire al omului cazut, astfel s-ar pune limite atotputerniciei si atotintelepciunii lui
%umnezeu, deoarece /l ar fi putut gasi si alt mod de a-l mantui pe om - un cuvant, un
decret, dar acesta n-ar fi fost folositor pentru om, intrucat fara restaurarea si intarirea
firii in sine omul ar fi cazut iaasi si ar fi fost necesara din nou si din nou mantuirea, iar
pacatul nu ar fi fost niciodata biruit. deci intruparea nu este necesara pentru %umnezeu,
ci pentru om
d) Cauza si scopul intruparii
=iserica prin -imbolul C, care a fost alcatuit pe baza 1evelatiei, invata ca
!antuitorul s-a intrupat pentru noi si pentru a noastra mantuire (Art.'#.
Acest lucru e evident si in -f. -criptura+"Caci &iul @mului a venit sa mantuiasca
pe cel pierdut"(0c.1),15#. "Caci n-a trimis %umnezeu pe &iul -au in lume..."(6n.',1(#.
"Pe Care %umnezeu 0-a randuit *ertfa de ispasire..." .(1om.',39#. "%eci de vreme ce
pruncii s-au facut partasi trupului si sangelui..."(/vr.3,18-19#.
icaieri in -f. -criptura nu exista o alta cauza a intruparii lui %umnezeu, decat
caderea omului. %e aceea, opinia pelagianistilor, a unitarienilor, a teologilor scolastici si
a protestantilor, conform careia intruparea a fost conceputa din veci, numai in legatura
numai cu planul crearii lumii fara raportare la caderea omului, ci doar pentru aratarea
iubirii lui %umnezeu si desavarsirea creatiei si a omului, este gresita si fara temei
revelational si contrazice invatatura =isericii.
S"intii Parinti afirma ca %umnezeu a$otarat din veci planul intruparii, avand in
vedere atat scopul crearii, cat si caderea omului, pe care o prevazuse fiind atotstiitor si
fara de care intruparea nu ar fi avut loc.
Sfantul Irineu - %aca n-ar fi trebuit sa mantuiasca trupul, Cuvantul lui %umnezeu
nu s-ar fi intrupat.
Sf. !tanasie cel Mare - Vina noastra a fost cauza venirii 0ogosului, caci noi
suntem cauza intruparii 0ui si pentru mantuirea noastra --a coborat cu indurare.
"ericitul !ugustin - %aca omul nu ar fi cazut si nu ar fi pierit, &iul @mului nu ar fi
venit, pentru ca n-a fost nici o alta cauza pentru venirea lui "ristos decat sa mantuiasca
pe cei pacatosi.
#nii Sf. Parinti din asarit par a sustine teza intruparii ca scop in sine, dar
cercetarile recente au aratat ca acesti -f. Parinti, fara sa minimalizeze aceasta, privesc
intruparea si in raport cu scopul pozitiv al creatiei - unirea omului cu %umnezeu prin
6
asemanarea si indumnezeirea dupa $ar.
Cele doua aspecte in opera de mantuire a lui "ristos - negativ+ rascumpararea si
pozitiv+ unirea omului cu %umnezeu - nu sunt privite exclusiv, ci ca doua fatete ale
aceleiasi realitati.
Sf. Maxim Marturisitorul la intrebarea care este scopul intrupariiA raspunde
simplu+ mantuirea noastra. 2ot el invata ca toate au fost create in vederea intruparii
%omnului, acesta aparand ca un scop in sine, detasat de caderea in pacat. Aceasta
este tinta fericita (sfarsitul pentru care s-au intemeiat toate#. " Acesta este scopul
dumnezeiesc, gandit mai inainte de inceputul lucrurilor, pe care definindu-l spunem ca
este tinta finala mai inainte gandita, pentru care sunt toate, iar ea pentru nici una. -pre
aceasta tinta finala privind, %umnezeu a adus la existenta fiinta lucrurilor. Acesta este
cu adevarat sfarsitul Providentei si al celor providentiale, cand se vor readuna in
%umnezeu cele facute de /l. Aceasta este taina care circumscrie toate veacurile si
descopera sfatul suprainfinit al lui %umnezeu, care exista de infinite ori infinit inainte de
veacuri. 6ar vestitor (inger# al ei --a facut 6nsusi Cuvintul fiintial al lui %umnezeu devenit
om.Caci aceasta a dezvaluit, daca e ingaduit sa spunem, insusi adancul cel mai
dinlauntru al bunatatii parintesti si a aratat in -ine sfarsitul pentru care au primit
fapturile inceputul existentei. &iindca pentru "ristos sau pentru taina lui "ristos au
primit toate veacurile si cele aflatoare in launtrul veacurilor inceputul existentei si
sfarsitul lui "ristos. Caci inca inainte de veacuri a fost cugetata si randuita unirea
$otarului (definitului# si a ne$otarniciei (indefinitului#, a masurii si a lipsei de masura, a
marginii si a nemarginirii, a Creatorului si a creturii, a stabilitatii si a miscarii. 6ar
aceasta taina s-a infaptuit in "ristos, Care --a aratat in cele din urma dintre timpuri,
aducand prin ea implinirea $otararii de mai inainte a lui %umnezeu"(&iloc. 666, i. 75, pg.
''1-''3#.
--ar paea ca aici -f. !axim prezinta intruparea ca facand abstractie de caderea
in pacat. 2otusi, el nu exclude pacatul ca si cauza a intruparii, dar o priveste intr-o
perspectiva mai larga, in raport cu scopul ultim al creatiei - unirea creaturii cu Creatorul,
care este ultima taina a AAAAA
Sf. Maxim - "2oate cele vazute (fenomenele# se cer dupa cruce", mormantul si
invierea cuprinse virtual in intruparea lui "ristos. "2aina intruparii Cuvantului cuprinde
in sine intelesul tuturor g$iciturilor si tipurilor din -criptura si stiinta tuturor fapturilor
vazute si cugetate. Caci cel ce a cunoscut taina crucii si a mormantului a inteles
ratiunile celor mai-inainte spuse, iar cel ce a cunoscut intelesul tainic al invierii, a
cunoscut scopul spre care %umnezeu a intemeiat toate de mai-inainte. 2oate cele
vazute se cer dupa cruce, adica dupa deprinderea de a stavili afectiunea fata de ele a
celor ce sunt dusi prin simturi spre ele. 6ar cele inteligibile (noumenele# toate au
trebuinta de mormant, adica de nemiscarea totala a celor ce sunt purtati spre ele de
minte"(Centuria 6, 77-7(, Capetele gnostice, &iloc. 66, pg. 17(-174#.
-i aici intruparea apare ca tel al creatiei care cere totul (moartea# spre a se uni
cu "ristos si a invia cu /l spre desavarsire.
6deea -f. Parinti 1asariteni este ca &iul --a intrupat pentru indumnezeirea
omului si pentru a deveni %umnezei prin $ar.
0a intrebarea care este scopul iconomiei intruparii lui %umnezeu, Sf. Simeon
Noul $eolog raspunde+ "nu e altul decat acela ca, impartasindu-se de ale noastre, sa ne
faca pe noi partasi de ale -ale. Caci &iul lui %umnezeu de aceea --a facut &iul @mului,
ca sa ne faca pe noi oamenii fii ai lui %umnezeu, ridicand dupa $ar neamul nostru la
ceea ce este /l dupa fire, nascandu-ne de sus in %u$ul -fant si introducandu-ne in
7
data in imparatia cerurilor. mai bine zis, daruindu-ne sa o avem pe aceasta inlauntrul
nostru" (0c. 1(,31#. (Capete teologice si practice, 44, &iloc. V6, pg.)1#. Prin aceasta
este accentuata valoarea soteriologica a intruparii prin comunicarea insusirilor si firii lui
"ristos, dar -f. Parinti au in vedere scopul ultim al intruparii - unirea omului cu
%umnezeu prin indumnezeirea dupa $ar fara minuni si uitand scopul negativ al
intruparii - rascumpararea..., Care dau posibilitatea apoi, a realizarii plenare a scopului
pozitiv. 6n acest sens intruparea poate deveni si scop si mi*loc in acelasi timp.
Sf. Maxim afirma ca intruparea nu exclude, ci implica rascumpararea.
Biserica Apuseana reduce intruparea la o simpla mi*locire a lui %umnezeu
pentru a putea aduce satisfactie onoarei -ale. nu se vorbeste de restaurarea firii si
intarirea in "aristos, fiindca firea nu a fost alterata prin pacat, ea ramanand integra, si
nici de indumnezeirea ei prin $ar. 6ntruparea nu mai are valoare soteriol.ogica in sine.
6n Vest doar B.%. -cott (sec. C666# a sustinut ca nu rascumpararea a fost scopul
intruparii, ca "ristos --ar fi intrupat si daca omul n-ar fi cazut si c$iar daca n-ar fi fost
creat nici un singur om, nici un singur inger. %eci, desprinde intruparea de scopul ultim
al creatiei - unirea...(poz# si rascumpararea...(negativ#.
e# 6ntruparea &iului in raport cu celelalte persoane ale
-fintei 2reimi.
-f. -criptura nu ne spune nimic referitor la intruparea &iului si nu a altei
persoane a -f. 2reimi, aceasta fiind "2aina cea din veac ascunsa..." (Col. 1,37-3(#.
2otusi -f. Parinti analizeaza proprietatile Persoanelor -f. 2reimi si fiinta operei
de mantuire, aducand argumentele urmatoare favorabile faptului ca intruparea &iului
este mai potrivita cu insusirile persoanei &iului si esenta fiintei mantuirii+
1. ca sa nu se amestece proprietatile incomunicabile ale Persoanelor treimice,
&iul lui %umnezeu este si &iul @mului, pastreaza proprietatea de A-C?2 , de fiu.
Ioan Damaschin - "Pentru aceea &iul lui %umnezeu se face &iul @mului, pentru
ca sa ramana imobila insusirea. &iind &iul lui %umnezeu , s-a facut &iul @mului,
intrupanduse din -f. &ecioara, iar prin aceasta nu s-a departat de insusirea de a fi
&iu"(%. 6V, 8, pg. 18)#.
3. mantuirea este restaurare a lumii prin $ar. era mai indicat sa se faca aceasta
c$iar prin Acela prin care toate s-au facut (6n. 1,'#.
'. &iul este c$ipul lui %umnezeu (&ilip. 3,7#. omul este creat dupa c$ipul si
asemanarea lui %umnezeu, deci este mai potrivit ca prin &iul sa se restaureze c$ipul lui
%umnezeu in om.
Ioan Damaschin - "&iul lui %umnezeu s-a intrupat ca sa daruiasca iarasi omului
aceea potrivit careia l-a facut la inceput. Caci l-a facut "dupa c$ipul 0ui", adica ganditor
si liber, "si dupa asemanare", adica desavarsit in virtuti, atat pe cat este cu putinta firii
omenesti. ...Cuvantul ia starea mai rea, adica firea noastra, ca sa innoiasca, prin el
insusi in el insusi, starea omului"(ibidem#.
8. era potrivit ca 6nsusi Cuvantul lui %umnezeu sa ne graiasca si sa ne faca
cunoscut pe %umnezeu+ (v. citat 6n. %amasc$in#.
0a opera de mantuire participa si 2atal si %u$ul -fant. colaboreaza la realizarea
ei intreaga -fanta 2reime, dar n-o savarsesc in amanunt, ci este indeplinita in amanunt
numai de &iul+
- pentru ca nu s-a intrupat intreaga -fanta 2reime, ci numai &iul s-a facut trup
(6n. 1,18#
- n-a patimit si nu s-a *ertfit pe cruce intreaga -fanta 2reime, ci numai 6isus
"ristos
8
Ioan Damaschin - "2rebuie sa se stie ca 2atal si cu %u$ul -fant sub nici un motiv
nu au participat la intruparea Cuvantului, decat numai prin minuni, bunavointa si voire"
(%ogm.666, 11, pg. 118#.
-f. -criptura aratand participarea -f. 2reimi la opera de mantuire, 6l numeste pe
%umnezeu in 2reime - !antuitorul nostru - 6 2im. 1,1. 3,', aratand apoi ca ea s-a
savarsit prin 6isus "ristos !antuitorul nostru "6ar cand bunatatea si iubirea de oameni...
(2it ',8-7#. -f. -criptura vorbeste despre participarea 2atalui si a %u$ului -f. la
intruparea &iului si opera realizata de /l.
Tatal - trimite pe &iul in lume la plinirea vremii (>al. 8,8# , din iubire fata de noi
(6n. ',17#. venirea &iului - /fes. 1,) . la intrupare Duhul se pogora peste -f. &ecioara
umbrita de putere dumnezeiasca - 0c. 1,'9 . la botezul !antuitorului, 2atal 6si
marturiseste iubirea -a - !t. ', 17-1(.
2atal si %u$ul iau parte la descoperirea dumnezeiasca facuta prin &iul -
"6nvatatura !ea... (6n. (,7# , %u$ul %omnului este peste !ine... (0c. 8,14# . minunile
&iului sunt lucrarile 2atalui - 6n. 8, 1-15 - si care scot pe demoni - !t. 13,34 . moartea
pe cruce este dupa vointa 2atalui Care n-a crutat pe &iul -au... - 1om. 4,'3 . "ristos
prin %u$ul -f. s-a adus pe -ine *ertfa fara de pri$ana... - /vr. ),18 .invierea este
lucrarea lui "ristos, a 2atalui si a %u$ului -f. - 1om. 4,11.
Aceasta impreuna lucrare se explica prin impreuna petrecerea si peri$oreza sau
intruparea persoanelor 2reimice datorita deofiintimei si a lucrarilor lor comune si
nedespartite, desi fiecare participa intr-un mod specific, propriu la aceasta lucrare si
fiinta.
Ioan Damaschin - "prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in
altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea puterea, stapanirea si
miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca %umnezeirea esta neimpartita si ca este un
singur %umnezeu" (%ogm.6, 4, pg. '5# . deci, una si aceeasi este mancarea celor trei
ipostase.
&iecare ipostas activeaza lucrarile intr-un mod specific - intruparea si opera de
mantuire sunt proprii &iului, dar prin impreuna lucrarea cu celelalte Persoane 2reimice.
f) Plinirea vremii - -f. Pavel - >al.8,8. prin plinirea vremii intelegem ca omenirea
era pregatita indea*uns pentru primirea lui "ristos, indeplinind anumite conditii+
- %umnezeu putea sa trimita pe &iul -au indata dupa cadere, dar mantuirea
omului s-ar fi realizat fara constientizarea ei, ori omul cazand liber, nu se putea mantui
decat tot liber, voind el insusi mantuirea. 2rebuia sa fie constient ca este cazut, sa
ceara aa*utorul lui %umnezeu, deci era necesara trecerea unei anumite perioade de
timp.
- oamenii trebuiau sa cunoasca din proprie experienta si sa se convinga pe
deplin de gravitatea pacatului si de urmarile acestuia, ca si de neputinta de a s eelibera
de el prin propriile puteri. sa simta nevoia imperioasa a unei puteri de sus, sa-0
doreasca pe %umnezeu
Grigorie de Na%ian% - %umnezeu nu poate face bine celor care nu-0 voiesc,
cinumai celor ce-0 doresc.
- decaderea omenirii trebuia sa a*unga la culme pentru ca raul sa poata fi
curmat din radacina, caci "unde s-a inmultit pacatul, a prisosit $arul" (1om. 9,35-31#.
Grigorie de Nyssa - %umnezeu a asteptat ca pacatul semanat de vra*mas sa
incolteasca bine si numai dupa aceea a lovit cu securea la radacina lui (!t. ',15#.
umai bolnavul asteapta ca boala pacatosa sa se descopere deplin ca nimic sa
nu mai ramana asa si nevindecat.
9
- Venirea !antuitorului - impre*urari D activitate - trebuiau cunoscute bine de
cat mai multi ca mantuirea sa poata deveni un bun al intregii omeniri.
"ericitul !ugustin - -tia %omnul ca trebuia sa vina, caci trebuia sa fie vestit
inainte si mereu asteptat si sa fie cat mai numeroasa ceata profetilor inaintemergatori
0ui.
- omenirea trebuia sa aiba timpul necesar pentru insusirea
invataturilordumnezeiesti, asa cum se procedeaza cu oc$iul omului crescut in intuneric,
il scoti treptat la lumina (v. Vasile cel !are#.
%umnezeu nu ne-a introdus dintr-o data in lumina orbitoare a adevarului, ci
treptat, ca sa nu orbim la lumina -a orbitoare. astfel ne-a dat 0egea V.2.(/vr. 15,1#,
care este pedagog catre"ristos (>al. ',38# si toate icoanele profetilor au fost destinate
sa pregateasca oc$iul inainte pentru intelegerea tainei !antuitorului "ristos.
- Paralel cu dezvoltarea pacatului in lume omenirea trebuia sa faca un anumit
progres religios-moral, pana sa apara &ecioara in care pacatul stramosesc, de moment
sa ramana intr-o stare de potentialitate inactiva prin curatenia si sfintenia ei si &iul sa
se poata intrupa.
6ntruparea are loc in momentul in care &ecioara a spus ingerului+ "&ie mie dupa
cuvantul tauE"(0C.1,'4# . acea!ta e!te clipa in care are loc unirea ipo!tatica & adica
unirea firii dumne%eiesti cu cea omeneasca, conceputa de la %u$ul -fant din sangiuirile
&ecioarei !aria in ipostasul omenesc al 0ogosului, acesta fiind redat foarte frumos
introparul =uneivestiri, glas 6V.
-----------------------------------------------------------------------
Cursul nr. '
10
Per!oana antuitorului
Ii!u! Hri!to!.
2aina intruparii si a persoanei lui 6isus "ristos, !antuitorul nostru, a fost
anuntata in V.2. si descoperita desavarsit de 6isus "ristos -fintilor -ai Apostoli,
transmisa in /vang$elii si definita de =iserica in elementele esentiale ale sinoadelor
ecumenice si de -f. Parinti care au aparat divinitatea si omenitatea 0ui, dar si unirea
ipostatica a firilor in mod neamestecat, nesc$imbat, neimpartit si nedespartit.
! Descoperirea "anuntarea) tainei in profetiile mesianice .
Profetiile 6l prezinta pe !antuitorul ca pe o persoana reala, divino-umana,
scotand in relief cand firea -a dumnezeiasca, cand firea -a umana.
Per!oana divino#umana.
a# "irea dumne%eiasca - este martorisita in locurile in care !esia este numit &iul
lui %umnezeu, nascut din %umnezeu 2atal din veci+
"&iul !eu esti 2u eu astazi 2e-am nascut" (Ps. 3,(#
"%in pantece mai inainte de luceafar 2e-am nascut" (Ps. 15(,'#
- in locurile unde se spune ca desi se naste in =etleemul lui 6uda, ca %umnezeu
6si are obarsia din veci - "-i tu =etleeme, /frata..."(!i$. 9,1# sau cand e numit direct
c$iar %umnezeu - %omn, Adonai, /lo$im si c$iar 6a$ve - Ps. )8, 7-( . 15), 1 . !al. ',1 .
6er. 3', 9-7.
b# "irea omeneasca - este marturisita in locurile in care !esia este numit
samanta femeii (&ac. ', 19#. a lui Avraam (&ac. 13, 3-'. 33, 14#. a lui 6saac (&ac. 37, 8#.
alui 6acob (&ac. 34, 18#.
- este numit "!ladita din tulpina lui 6esei" (6s. 11, 1#. "@drasla a lui %avid" (6er.
3', 9#, care se va naste dintr-o &ecioara si numele 0ui va fi /manuil anume, in =etleem
(!i$.9, 1-3#.
- in locurile unde sunt prezentate fapte minunate din viata -a pamanteasca - 6s.
(1, 15-11. (3, 3.
- iar ultimul profet care face legatura cu .2., nu numai ca 0-a marturisit pe
6isus ca !esia, dar 0-a si indicat cu degetul contmporanilor "6ata !ielul lui %umnezeu,
Cel Ce ridica pacatul lumii"(6n. 1, 3)#.

'. Marturiile N.$. des(re (ersoana Mantuitorului Iisus )ristos ca Dumne%eu si
*m.
6maginea noastra despre 6isus este dependenta de datele .2. , care cuprinde
/vang$eliile transmise de /l -f. Apostoli si 2raditia orala pe care ei au tansmis-o
primilor crestini. Aceste date sunt demne de crezare, deoarece Apostolii, in calitate de
martori directi ai lui "ristos, 0-au predicat asa cum 0-au auzit, vazut si inteles ei
inspirati si a*utati de -f. %u$+ "Ce era de la inceput...(6 6n. 1, 1-'#, fapt pentru care
Apostolii sunt si martori si martiri in acelasi timp.
%atele .2. referitoare la viata, persoana si lucrarea lui "ristos trebuie intelese
conform caracterului specific al scrierilor .2. /le nu prezinta o biografie a lui 6isus in
sensul actual, ci reflecta perspectiva apostolica asupra persoanei si iconomiei mantuirii
realizate de 6isus "ristos. -f. Apostli prezinta faptele si evenimentele din viata lui 6isus
nu in ordine cronologica, biografica, ci ca momente ale descoperirii iubirii si $arului lui
11
%umnezeu fata de noi si etapele procesului mantuirii si indumnezeirii noastre in 6isus
"ristos. /i nu au scris cu intentia realizarii biografiei umane a lui 6isus intr-o ordine
cronologica precisa, dupa un plan sistematic, ci au infatisat marile evenimente cu
caracter decisiv in iconomia mantuirii noastre savarsita de 6isus "ristos. %esi
/vangelistii ne-au transmis un material important privind persoana si viata lui 6isus,
totusi nu exista date suficiente pentru a reconstitui viata 0ui, pentru ca+
- /vang$eliile nu sunt carti de istorie propriu-zisa si ofera putine date biografice
despre 6isus.
- Persoana lui 6isus nu poate fi prezentata exclusiv ca o biografie umana. 6isus
"ristos este insusi &iul lui %umnezeu intrupat, iar misterul persoanei -ale dumnezeiesti
ramane ramane de nepatruns c$iar si in descoperirea 0ui prin intrupare. /ste o iluzie a
crede ca dumnezeirea si vesnicia lui 6isus "ristos ar putea fi cuprinse intr-o cronica a
umanitatii 0ui. /vang$eliile au relatat nu istoria @mului, ci istoria lui %umnezeu privind
mantuirea noastra, prezentandu-0 pe "ristos ca &iul lui %umnezeu Celui Viu intrupat
pentru mantuirea noastra. Aceasta este concluzia la care au a*uns Apostolii dupa
invierea lui "ristos si Pogorarea %u$ului -f. si pe care o gasim in marturia lor in fata
batranilor si carturarilor poporului in cursului procesului lor."Cunoscut sa va fie voua
tuturor..." (&ap. 8, 15-13#.
/ adevarat ca !antuitorul nu s-a numit direct &iul lui %umnezeu, decat in
/vang$elia dupa 6oan+"Cel pe Care 2atal 0-a sfintit..."(6n. 15, #, dar aceasta nu
inseamna ca /l nu ar fi avut de la inceput constiinta ca este !esia sau ca ar fi dobandit
aceasta pe parcurs. !otivul pentru care nu s-a numit astfel are urmatoarele argumente+
- 0a inceput 6isus nu a acceptat sa fie numit !esia, deoarece contemporanii -ai
aveau o conceptie politica, etnica despre misiunea 0ui si o priveau ca avand drept scop
eliberarea de sub *ugul roman si, paralel cu aceasta, aveau si o imagine diferita despre
%umnezeu. @ri, 6isus n-a acceptat nici sa fie rege, nici conducator al unei revolutii
politice pentru a nu acredita o astfel de conceptie eronata despre !esia. de aceea, a
acceptat un timp sa pastreze tacere in ceea ce priveste identitatea -a cu !esia (!t. 17,
35. 0c. 8, 81#, recurgand la alte denumiri ec$ivalente cu !esia - &iul @mului - !t. ),7.
0c. 9, 38. 6n. ), '9.
- /l 6si revelase treptat identitatea si i-a lasat pe ucenicii -ai sa se convinga
liber de aceasta din faptele si momentele decisive din viata 0ui. 6ntrebat de ucenici "2u
esti Cel Ce vine sau sa asteptam pe altulA 6isus le raspunde+ mergeti si le spuneti..."
(!t. 11, 8-9#. %e altfel iisus i-a lasat pe alti sa-0 marturiseasca drept &iu al lui
%umnezeu, cum a facut-o sutasul care a participat la rastignirea de pe >olgota+ "Cu
adevarat, &iul..."(!t. 3(, 98#.
Constiinta ca /l este !esia a avut-o tot timpul. 0a afirmatia femeii samarinence
care stia ca va veni !esia care se c$eama "ristos, /l ii descopera+ "/u sunt, Cel Ce
vorbesc cu tine"(6n. 8, 39-37#, iar la intrebarea ar$iereului "esti 2u &iul Celui
binecuvantatA", 66sus raspunde+" /u sunt si veti vedea pe &iul @mului...(!c. 18, 71-'3#.
C$iar daca in anumit ocaziia evitat sa spuna desc$is ca este !esia, totusi a marturisit
ca lucrarile -ale 6l arata ca atare.
0a intrebarea capeteniilor poporului "%aca esti 2u "ristosul, -pune-o noua pe
fata", 6isus le-a raspuns+ "V-am spus si nu credeti, lucrarile..."(6n. 15, 38-39#.
6isus descopera misiunea venirii -ale pe pamant - mantuirea neamului omenesc
- numai dupa ce a primit asigurarea de la Apostoli ca sunt convinsi ei de Cine este /l.
%e fapt, dupa mult timp /l le pune intrebarea+ "%ar voi Cine credeti ca suntA" a raspuns
Petru+ "2u esti "ristosul, &iul lui %umnezeu Celui viu" (!t. 17, 19-17#. Abia acum, dupa
12
mai bine de un an, le face anuntarea anticipata a patimilor, de ce a venit /l, a mortii si a
invierii -ale, fiind sigur ca nu se vor sminti (v. %. -taniloae, C$ipul evang$elic al lui
6isus "ristos#. 2ot pentru intarirea credintei lor s-a sc$imbat la fata inaintea lor si a
stralucit in fata lor ca soarele. !otivul sc$imbarii la fata este intarirea credintei lor - v.
tropar D condac "cand 2e vor vedea rastignit, sa cunoasca patima 2a cea de bunavoie"
- (!t. 1(, 1-9#. %upa sc$imbarea la fata le vorbeste tot mai mult despre patima si
invierea -a, dar si acum se intrebau "Ce inseamna a invia din mortiA" (!c. ), )-15#,
ceea ce inseamna ca abia dupa inviere, inaltare si pogorare, credinta lor va deveni de
neclintit. !otivul sc$imbarii la fata este, de fapt, intarira credintei lor (!t. 1(, 1-9#.
!arturii+
- 6n nenumarate locuri 6isus vorbeste despre firea -a dumnezeiasca -
convorbirea cu icodim - 6si atribuie atotprezenta, viata vesnica "-i nimeni nu s-a suit in
cer..." (6n. ', 1'-19.
- 6si atribuie aceeasi lucrare ca si 2atal din cer "%ar 6isus le-a raspuns+
2atal !eu pana acum lucreaza..." (6n. 9, 1(#.
- 6si atribuie aceeasi putere facatoare de minuni, aceeasi adorare si
aceeasi aseitate ca si 2atal. daca 2atal invie mortii si le da viata, tot asa si &iul.
- toti sa-0 cinsteasca pe &iul ca pe 2atal "Caci dupa cum 2atal scoala pe
cei morti...Ca toti sa cinsteasca pe &iul, precum cinstesc pe 2atal..." (6n. 9, 31-37#.
- 6si atribuie vesnicia (6n. 4, 94#, atotputernicia (6n. 15, 34#, atotstiinta
dumnezeiasca (!t. 11, 3(#.
6isus se declara deofiinta cu 2atal "/u si 2atal ?na suntem" (6n.15, '5#, se
numeste &iul lui %umnezeu "%ar 6isus tacea..."(!t. 37, 7'-78#, declaratie considerata
de iudei suficienta ca blasfemie si $ula (!t. 37, 79# si condamnare la moarte.
%espre firea -a omeneasca 6isus vorbeste atunci cand se numeste om "%ar voi
cautati sa !a ucideti pe !ine @mul..." (6n. 4, 85#, se numeste foarte adesea &iul @mului
- !t.4,35 . 11,) . 14,11 . !c.4,'1. ),13 . 18,73 . 0c.33,84 .
6n.',19 . 9,3(.
umele de &iul @mului de care vorbeste profetul %aniel ((,1'# si care este cel
mai frecvent nume atribuit lui 6isus in .2. se referea la natura umana a lui 6isus "ristos,
dar si la demnitatea 0ui mesianica, prin urmare, ca @m si %umnezeu in acelasi timp,
pentru ca nu este vorba de !esia pamantesc, deoarece &iul lui %umnezeu este !esia
es$atologic Care va veni a doua oara cu putere si cu slava multa sa *udece vii si mortii
(!t.38,3(-'5#. &iul @mului arata starea 0ui de purtator al umanitatii noi, unirea
ipostatica cu persoana 0ui dumnezeiasca.
b# !arturii bogate ne dau /vang$elistii si Apostolii, mai ales -f. Apostol Pavel, in
epistolele lui. 6n general /vang$elistii sinoptici scot in relief mai mult omenitatea lui
"ristos, fara sa lase in umbra dumnezeirea, iar -f. /v. 6oan scoate in evidenta in
deosebi dumnezeirea, dar virtual, paralel vorbind si de omul "ristos - patimi si moartea
pe cruce.
&irea dumnezeiasca a lui "ristos este scoasa in evidenta de /vang$elisti in
anumite relatari+
- cand 2atal 6l numeste &iul -au - !t.',1(. 1(,1-9. !c.1,11.
- cand raporteaza profetia lui 6saia (,18 la !t.1,3'.
- cand 6l numeste direct 6isus "ristos !t.1,1 sau Cuvantul intrupat 6n. 1,1, apoi
&iul lui %umnezeu ?nul ascut 6n.1,18. ',17.
- cand 6l numeste viata vesnica Care era la 2atal si s-a aratat noua 6 6n.1,3.
-f. /v. 6oan spune+ "6ar acestea s-au scris...(35,'5#. 0a intrebarea lui 6isus "%ar
13
voi cine ziceti ca suntA" Apostolul raspunde+ "2u esti "ristosul, &iul lui %umnezeu..."
(!t.17,17#, iar Ap. 2oma, dupa convingerea cu palparea ranilor 6l numeste "%omul meu
si %umnezeuE" (6n.35,34#.
-f. Petru - la Pogorarea %u$ului -f. - &ap.3,'3-'7.
-f. Pavel - "ristos inseamna %umnezeu intrupat - 6 2im.',17. %omnul slavei - 6
Cor.3,4. mare %umnezeu si !antuitorul nostru 6isus "ristos - 2it 3,1', "Care %umnezeu
fiind in c$ip, nu a socotit o stirbire a fi /l intocmai cu %umnezeu" (&il.3,7#. 6l numeste
stralucirea slavei si c$ipul fiintei 0ui (/vr.1,'#, "c$ipul lui %umnezeu..." (Col.1,19-17#.
&irea omeneasca paralel cu persoana istorica a lui "ristos,este evidenta, de
asemenea, in .2. - in genealogia de la !atei si 0uca, de unde rezulta ca 6isus este
urmasul unor oameni adevarati. 6n istorisirea /vang$elistilor despre asterea %omnului
si in descrierea vietii 0ui pamantesti, a patimilor si invierii, ca @m adevarat cu trup,
avem ilustrata aceasta paralela+ "Acesta, aducandu-se la Pilat..." (!t.3(,94-75#, si cu
suflet omenesc+ !t.37,'4. 3(,95.
Ca om, "ristos are toate proprietatile firii omenesti - foame, crestere, sete,
oboseala, somn, bucurie, plans, suferinta, ma$nire, care sunt afecte ireprosabile, afara
de patimile reprosabile, care sunt pacatoase si presupun pacatul. &irea omeneasca
luata din &ecioara este toata asemanatoare noua, afara de pacat. afectele nu s-au
transformat in patima. &irea omeneasca luata ca osanda a -a este a noastra, a tuturor,
pacatul si moartea nu (A# apartin firii umane.
6oan %amasc$in F 6isus a luat asupra -a Gfirea noastra si toate insusirile firesti,
caci --a facut om prin natura si cu adevarat si a experimentat insusirile firesti.
6mproprierea personala si relativa este atunci cand in locul altei persoane, pe baza unei
relatii oarecare, adica mila sau dragostea, sau cand rosteste in locul altei persoane
pentru ea cuvinte care nici intr-un caz se potrivesc lui. Potrivit acestei improprieri
personale si relative, si-a impropriat blestemul si parasirea noastra si cele asemenea
care nu sunt firesti, fara ca /l sa fie sau sa faca acestea, ci a luat persoana noastra si a
fost asezat in acelasi rand cu noi. ?n astfel de sens au cuvintele+ G--a facut blestem
pentru noiH (%ogm. 666, 39, pg. 18'#.
$%ipul evang%elic divin#uman al lui Ii!u! Hri!to!
C$ipul evang$elic istoric al lui 6isus "ristos este c$ipul, trait, exprimat si definit
de 6nsusi 6isus "ristos si de -f. -ai Apostoli. 6n /vang$elii, exprimarea si definirea
acestui tip este preluata de la 6isus de Apostoli, incat nu se poate distinge exprimarea
lui de catre 6isus "ristos, de exprimarea lui de catre Apostolii -ai. /le redau unul si
acelasi c$ip divino-uman al lui "ristos, respectiv, persoana -a prezentata ca
%umnezeu si om. &idelitatea cu care Apostolii au relatat c$ipul divino-uman al lui 6isus
prin preluarea acestuia de la 6isus "ristos 6nsusi, ii arata pe Apostoli ca martori
adevarati ai 0ui, pentru ca nimic nu este construit si inventat de ei, totul este pe de o
parte, obiectiv si adevarat, iar pe de alta parte, se observa neputinta lor de a reda
intreaga taina a persoanei lui 6isus "ristos, bogatia invataturilor si faptelor 0ui minunate
Gcare, daca s-ar fi scris...H (6n.31,39#.
%. -taniloae F Gc$ipul lui "ristos redat de Apostoli in /vang$elii este identic cu
c$ipul 0ui redat de /l 6nsusi, dar nu in sensul ca ei traiau tot ce traia 6isus "ristos, in ce
priveste continutul Persoanei -ale si l-au redat in mod deplin pe acesta in scrisul lor.
C$iar in faptul ca isi dadeau seama de neputinta lor de a-0 cuprinde in intregime,
traiau dumnezeirea 0ui. (...#
14
-i noi ramanem fideli /vang$eliei, intrucat ramanem fideli marturiei lor despre
dumnezeirea necuprinsa dar simtitaH (C$ipul..., -ibiu, 1))1, pg. 13#.
2ot ce se spune in .2. despre 6isus "ristos, se bazeaza pe marturia -f. Apostoli
despre Persoana, invatatura si faptele minunate savarsite de 6isus "ristos, ca si pe
experienta si certitudinea de nezdruncinat pe care au primit-o in special dupa 6nvierea
-a din morti. %esi martori ai acestor minuni extraordinare, mai ales a doua dintre ele F
vindecarea orbului din nastere si invierea lui 0azar, intrat in putrefactie (6n.),'3# si s-au
convins din tot ce vorbea si facea, ca este "ristosul !esia, ?nsul, abia dupa 6nvierea
-a din morti, a desc$is ucenicilor deplin accesul la taina Adevaratului "ristos-
%umnezeu si @m.
"2oata traditia despre 6isus "ristos a izvorat din credinta Apostolilor in invierea
lui "ristos si s-a concentrat in relatia eu-tu cu "ristos rastignit, dar care a inviat si e viu
acum" (-taniloae, 2.%., vol. 3#, iar marturia despre invierea lui "ristos n-a putut fi
produsul unei deductii logice sau a fanteziei subiective provocata de legatura
sentimentala cu /l a celor ce au trait in pre*ma 0ui, ci este experienta divino-umana a
evenimentului extraordiner al intalnirii lor directe cu "ristos Cel inviat.
%. -tanilae - Caracterul persoanei lui "ristos, oricat de exceptional a fost, prin
cuvintele si minunile -ale, nu i-a convins pe ucenici aprioric ca /l trebuie sa si invieze,
n-au fost siguri ca va invia, aceasta o duvedeste fuga din timpul *udecatii, si a patimilor
0ui si c$iar indoiala manifestata de ei, ori de cate ori "ristos le prezicea invierea si
c$iar atunci cand marturiseau dumnezeirea 0ui prin -f. Ap. Petru+ "2u esti "ristosul &iul
lui %umnezeu Celui viu" (!t.17,17#.
Persoana lui "ristos 6si dezvaluie toate dimensiunile ei abia dupa invierea -a din
morti. c$iar daca 0-ar fi socotit pe "ristos neintrerupt si neclintit ca %umnezeu intrupat,
daca n-ar fi inviat, daca n-ar fi avut ucenicii experienta invierii 0ui, si intalnirea cu
"ristos Cel inviat, dumnezeirea 0ui ca si scopul venirii in lume, ar fi ramas pentru ei o
realitate in mare parte inc$isa si ascunsa. umai cu oc$ii credintei in invierea 0ui
bazata pe comuniunea cu "ristos Cel inviat au putut intelege ucenicii taina persoanei si
a operei -ale de mantuire in toata plenitudinea ei, cat si taina scopului venirii -ale in
lume (mantuirea si indumnezeirea lumii dupa $ar#. umai experienta invierii lui "ristos,
intemeiata pe comuniunea lor directa cu "ristos Cel inviat, e baza care adat posibilitate
ucenicilor sa recunoasca persoana istorica a lui "ristos si sa o descrie ca atare. Abia
experienta invierii a desc$is ucenicilor accesul deplin la adevaratul 6isus istoric, ca
%umnezeu si @m, ca Cel Care s-a intrupat, a patimit si a inviat pentru mantuirea si
indumnezeirea noastra.
6isus "ristos vazut in .2. cu oc$ii celor care au fost martorii invierii 0ui si partasi
la comuniunea cu %omnul inviat si inaltat, nu este alt 6isus "ristos decat Cel istoric, dar
vazut dupa inviere si plinatatea luminii 0ui, ca %umnezeu si @m adevarat intrupat
pentru mantuirea si indumnezeirea noastra. C$iar in ziua invierii, ucenicii si Apostolii,
cautau la mormant tot pe 6isus istoric, asa cum 6l stiau ei dupa trup.
6ngerul care li s-a aratat le-a zis+ "u va inspaimantatiE Cautati pe
6isus..."!c.17,7.
6ar mariei !agdalena, ingerul ii spune+ "&emeie, de ce plangiA..."6n. 35,1'-1(.
%e asemenea nici cei doi ucenici in drum spre /maus, nu 0-au cunoscut pe
6isus, abia la masa, seara, cand a binecuvantat painea si le-a dat lor, "s-au desc$is
oc$ii lor si 0-au cunoscut" (0c.38,'1#, unde se descopera in plina lumina ca "ristos Cel
inviat - eu$aristie - (v.6.P.-. Anania, .2., pg.189, note#. Acum inteleg ei totul, taina
persoanei -ale divino-umane, ca si rostul intregii activitati pe pamant pentru mantuirea
15
noastra si de care ne face acum partasi prin impartasirea de trupul si sangele 0ui.
6nvierea este evenimentul central, care a decis cerdinta Apostolilor in dumnezeirea lui
6isus "-i vazandu-0 6 se inc$inau ei, care se indoisera" (!t.3(,1(#.
Prin aratarile -ale de dupa inviere, "ristos 6nsusi tine sa 6 se faca recunoscuta
existenta ca 6isus inviat si sa confirme realitatea trupului -au inviat in fata Apostolilor.
"Vedeti mainile !ele si picioarele !ele, ca /u 6nsumi sunt..."(0c. 38,')#. Astfel Apostoli
devin martori directi, obiectivi ai lui "ristos Cel inviat, pentru ca ei 0-au vazut.
"%umnezeu a inviat pe Acest 6isus, Caruia noi toti 6i suntem martori" (&ap.3,'3#. Pavel
nu 0-a cunoscut pe "ristos in trup, dar 0-a vazut pe Cel inviat (6 Cor.),1# si pe acest
temei se considera martor si apostol (>al.1,1#. &ara inviere, predica Apostolilor si
credinta noastra nu ar fi avut nici un suport "-i daca "ristos nu ar fi inviat..." (6
Cor.19,18#.
"ristos inviat este ?nul cu trupul transfigurat, du$ovnicesc, indumnezeit, plin de
energiile %u$ului -f., Care a biruit in -ine moartea si s-a imbracat in nestricaciune.
%umnezeirea devine acum o realitate vizibila in trupul inviat, intrucat procesul de
indumnezeire a firii omenesti care incepe la intrupare, atinge punctul culminant, prin
invierea si inaltarea la cer. %e acum Apostolii, !aica %omnului si ucenicii care 0-au
cunosct, au de a face cu "ristos inviat , eu$aristic, nu istoric "C$iar daca au cunoscut
pe 6isus "ristos dupa trup, acum nu-l mai cunosc dupa trup..."(66 Cor.9,17#, ci numai
du$ovniceste prin energiile %u$ului -f. ca "ristos inviat si inaltat prin %u$ul -f. in
=iserica. 6nclusiv !aica %omnului, Apostolii si ucenicii 6il cunosc numai ca "ristos
inviat.
6nvierea ocupa un loc central in credinta ortodoxal. in slu*bele Vecerniei, ?treniei
si 0iturg$iei, nu numai ca praznuim invierea, dar ne si intalnim si ne impartasim real cu
"ristos Cel inviat.
%. -taniloae - "-i in general prin toate tainele, noi ne unim tot mai mult cu "ristos
Cel inviat, nu ca @ccidentul care accentueaza pe "ristos Cel din istorie, ci noi ne uitam
la "ristos Cel inviat. ...oi trebuie sa avem mereu constiinta aceasta ca nu ne putem
impartasi cu 6isus Cel istoric, pentru ca 6isus Cel istoric este un 6isus supus mortii. or noi
ne impartasim cu 6isus Care a biruit moartea, care si-a spiritualizat trupul, care are un
trup dincolo de materia aceasta coruptibila, care este trupul pe care speram sa-l avem
si noi in viata viitoare."(( dimineti cu Parintele -taniloae, pg.35)#.
-----------------------------------------------------------------------
Cursul nr. 8.
De"initia dogmatica a per!oanei lui Ii!u! Hri!to! in !inoadele ecumenice.
16
/xplicatia deplina a vietii, mortii si invierii lui 6isus ca si persoana divino-umana
atat in relatia -a cu 2atal si cu %umnezeu in 2reime, cat si cu noi oamnii este data
numai de -f. parinti ai =isericii in sinoadele ecumenice, pentru ca $ristologia sinoadelor
ecumenice este singura care a mentinut c$ipul evang$elic integral al lui "ristos. -f.
Parinti au aparat dumnezeirea si omenitatea lui 6isus si au reusit sa defineasca in linii
mari taina persoanei divino-umane a lui 6isus, ca si unirea ipostatica a celor doua firi in
persoana -a dumnezeiasca, lucruri cu adanci implicatii privind taina iconomiei
mantuirii, a indumnezeirii si a unirii firii omenesti indumnezeire cu 6isus "ristos si a
unirii noastre cu %umnezeu in 2reime.
6n lupta cu ereziile $ristologice care rastalmaceau grav taina persoanei lui 6isus
"ristos,fie negand divinitatea, fie umanitatea 0ui, fie neintelegand unirea ipostatica a
firilor, sinoadele ecumenice au cautat sa cuprinda in formulari concise, fara ec$ivoc,
c$ipul evang$elic integral, viu al persoanei divino-umane a lui 6isus "ristos, intrupat si
inaltat, aparand divinitatea si umanitatea -a, consubstantialitatea cu 2atal si cu noi toti.
6ata de ce, adevaratul c$ip evang$elic al lui "ristos este numai c$ipul dogmatic,
bisericesc al 0ui, numai cel definit, propovaduit si trait de =iserica ecumenica.
Sinodul # si sinodul ## ecumenic $ %&' si %(!
Au stabilit textul definitiv al -imbolului C si in care se marturiseste despre
persoana lui 6isus "ristos ca este %umnezeu si om adevarat, &iul lui %umnezeu, "?nul
ascut, Care din .....si din &ecioara !aria si --a facut om." (art.3-'#, aparand prin
aceasta+
-dumnezeirea,
-egalitatea si deofiintimea &iului cu 2atal,
-intruparea 0ui pentru mantuirea noastra,
-indumnezeirea firii omenesti prin unirea cu firea dumnezeiasca prin
ipostasul 0ogosului divin.
Sinodul ### ecumenic $ )%!
"otaraste ca 6isus "ristos este %umnezeu si om desavarsit, constituit din trup si
suflet rational. Acelasi, deofiinta cu 2atal, dupa dumnezeire si deofiinta cu noi, dupa
omenitate, afara de pacat. Cu acestea se aduc noi precizari referitoare la integritatea
firilor si la relatia lui "ristos cu %umnezeu si cu oamenii.
Sinodul #* ecumenic $ )'!
%ezvolta marturia sinoadelor anterioare. precizeaza unirea ipostatica a celor
doua firi in persoana 0ogosului divin+
-neamestecat
-neim(arti
-neschimbat
-nedes(artit.
6isus "ristos este ?nul si Acelasi %umnezeu Adevarat si om adevarat, din trup si
suflet rational, deofiinta cu 2atal dupa dumnezeire si deofiinta cu noi dupa omenitate,
intru toate asemenea noua, afara de pacat, nascut mai inainte de veci dupa
dumnezeire, iar in zilele din urma din &ecioara !aria, ascatoarea de %umnezeu, dupa
17
omenitate, cunoscut in doua firi in c$ip neamestecat, neimpartit, nedespartit si
nesc$imbat, deosebirea firilor nefiind desfiintata, din cauza unirii, ci pastrandu-se
insusirea fiecarei firi si concurgand intr-o persoana si intr-un ipostas.
6n definitie se marturiseste cu insistenta ca 6isus "ristos a existat ca &iu al
2atalui din veci, adica /l are ipostas dumnezeiesc inainte de intrupare, caci 6isus
nascut din &ecioara !aria dupa omenitate este unul si acelasi cu 6isus nascut din 2atal
din veci. 6isus nu s-a constituit ca persoana numai prin nasterea din &ecioara !aria si
firea umana luata din ea, ci firea omeneasca a fost asumata de ipostasul unit cu firea
dumnezeiasca in ipostasul -au dumnezeiesc, c$iar daca persoana lui 6isus si unirea
ipostatica nu sunt suficient explicate la sinodul 6V ecumenic, caci se spune ca cele
doua firi concurg intr-o persoana si intr-un ipostas, este important ca se pune semnul
egalitatii intre persoana si ipostas, cu toate ca ipostasul nu este in sine si persoana
automat (v. %efinitia conceptului de persoana - von =alt$azar#..
2otusi, prin invatatura -f. !axim !., a lui 0aurentiu de =izant si a -f. 6n.
%amasc$in, care au incetatenit termenii de enipostaziere si unire ipostatica, 6isus
"ristos din azaret este acelasi cu "ristos Cel inainte de intrupare. 6n acelasi timp, -f.
Parinti folosesc pentru prima data conceptul de persoana ca existenta de sine si pentru
sine. persoana este un cine sau un subiect al unei fiinte spirituale, termen mai
aprofundat apoi in secolele urmatoare (s.9-7#.
%efinitia dogmatica de la Calcedon desi este piatra de $otar in $ristologia
sinoadelor ecumenice, n-a reusit sa impace pe monofiziti si nestorieni, care
neacceptandu-o, s-au constituit in asa-zisele biserici necalcedoniene, devenind o
problema permanenta pentru politica 6mperiului bizantin.
Sinodul * escumenic $ ''%!
Combate pe ereticii teopasiti (%umnezeu in 2reime a patimit pe cruce# prin
contributia calugarilor sciti, aducand noi precizari in definirea persoanei !antuitorului,
invatand ca ?nul din 2reime a patimit in trup. %esi putem spune ca %umnezeu s-a
nascut, intrupat si ca a murit, totusi in fiecare dintre aceste cazuri vorbim despre
%umnezeu Care s-a facut om si nu despre %umnezeu in fiinta -a transcendenta Care
nu este subiectul nasterii si al mortii. nasterea si moartea au fost asumate liber de catre
0ogosul intrupat pentru mantuirea si indumnezeirea noastra dupa $ar.
Sinodul *# ecumenic $ +(,!
A preluat si dezvoltat ceea ce s-a spus la Calcedon, afirmand ca daca in 6isus
sunt doua firi - divina si umana - cu toate proprietatile lor specifice, atunci 6isus "ristos
are doua lucrari, doua energii si doua vointe naturale - dumnezeiasca si omeneasca -
corespunzatoare celor doua firi, dar 6isus nu are si o vointa omeneasca personala
(gnomica# pentru ca firea omeneasca in 6isus "ristos nu este conturata intr-un ipostas
uman propriu, ci este asumata si subzista in ipostasul divin al lui "ristos, fiind activat si
calauzit de ipostasul divin, vointa omeneasca naturala in "ristos, care este a firii
omenasti.
Sinodul *## ecumenic $ -(-!
Continua linia ultimelor patru sin. ecumenice si a invataturii -f. Parinti. -f. 6oan
18
%amasc$in si 2eodor -tuditul $otarasc ca reprezentarea fetei lui "ristos in sfintele
icoane este legitima si necesara+
1. pentru ca 6isus &iul lui %umnezeu s-a facut om.
3. pentru ca 6isus este o singura persoana sau fata si nu doua, fata 0ui divina
avand posibilitatea de a avea si c$ip si fata umana.
'. pentru ca icoanele nu infatiseaza firea dumnezeiasca si nici cea omeneasca
despartita de cea dumnezeiasca, ci ele infatiseaza unica persoana a 0ogosului intrupat.
8. orice icoana a cuiva nu reprezinta fiinta lui, ci imaginea sau fata vazuta a
ipostasului lui cu toate trasaturile personale ale protoc$ipului. icoana exista virtual in
protoc$ip, inainte c$iar de a fi confectionata.
9. desi icoana si protoc$ipul sunt in stransa corelatie, ele se deosebesc dupa
substanta lor, deoarece icoana este din alta substanta decat persoana pe care o
reprezinta, totusi ele sunt asemanatoare dupa ipostas. icoana se identifica cu persoana
celui reprezentat, nu cu fiinta acestuia. de aceea, cinstirea icoanei nu este adusa
materiei, ci ipostasului reprezentat pe ea, respectiv protoc$ipului ei.
7. prin intrupare, 6isus, Care este c$ipul 2atalui, ia acum fata umana pentru a
arata marea iubire a lui %umnezeu, pentru ca iubirea cuiva se arata se arata si prin
intoarcerea fetei spre celalalt, prin fata -a iubitoare intoarsa iarasi spre noi. 2atal
uitandu-se la &iul ii vede pe toti oamenii, respectiv ii vede pe toti precum pe &iul -au.
(. dupa inaltarea la cer, intre modalitatile pe care %umnezeu ni le pune la
indemana pentru a ne face constienti de prezenta -a si sa ne a*ute sa pastram
prezenta -a constienta la noi amintim+
-a# -f. 2aine, punctul culminant fiind /u$aristia.
-b# Cuvantul -au dumnezeiesc.
-c# c$ipul sau fata -a vazuta, prezentata in -f. icoane si prin care ramane prezent
mereu intre noi si prin care ne intalnim cu /l.
Prin Cuvantul -au auzit si scris ne c$eama la comuniunea cu -ine, iar prin
icoana -a avem prezent aici si scum c$ipul sau fata -a iubitoare, indreptata spre noi ca
izvor de putere si model de realizare, iar prin -f. 2aine, "ristos completeaza prezenta
-a prin Cuvant si icoane, fara insa sa le anuleze pe acestea, pentru ca toate aceste trei
sunt necesare, complementare si alternative (v. >. Iap...A. - "/u$aristia - centrul
cultului ortodox"#.
4. prin pictarea si sfintirea icoanelor, ele devin o epifanie, loc al aratarii sau
aparitiei sfantului care va dura cat va dura icoana. icoana lui "ristos nu este un simplu
tablou, o imagine a lui "ristos istoric, ci ne face simtita, vazuta si prezenta persoana
sau fata -a plina de lumina si de iubire inaintea careia ingenunc$em si ne rugam.
%upa cum am vazut, abia prin precizarile si definitiile sinoadelor ecumenice,
intelegem mai bine c$ipul evang$elic al lui 6isus "ristos si taina persoanei -ale, care s-
a unit cu firea omeneasca si a luat c$ip de rob smerit pentru a realiza iconomia
mantuirii si cum este prezent acum intre noi prin -f. 2aine, prin Cuvantul -au si prin -f.
icoane, venit intr-o apropiere maxima. %umnezeu nu mai ramane acum in alt plan decat
persoanele umane. %umnezeu nu se straduieste sa--i faca cunoscuta persoana doar
ca proniator si sfintitor sau ceva mai accentuat in V.2. purtand un dialog ca partener cu
oamenii, dar dintr-un plan mai indepartat vis-a-vis, si sesizat doar unele persoane -
patriar$i, profeti - , ci acum persoana dumnezeiasca a &iului intra in planul existentei si
experientei noastre concrete, ca o persoana in randul paersoanelor si care ne da
puterea de a o sesiza ca pe o persoana dumnezeiasca.
icolae Cabasila - "Pana cand nu se intrupase, cu alte cuvinte pana cand
19
%umnezeu nu--i asezase in trup fiinta -a - pan-atunci /l era numai ?nsul ,!esia,
ascuns in -ine 6nsusi. %ar cand -i-a imbracat un trup ce a primit toata plinatatea
%umnezeirii, cum ne rosteste -f. 6oan, atunci n-a mai primit "%u$ul cu masura", ci 0-a
umplut de toata comoara -a cea du$ovniceasca, iar din acea clipa, turnata fiind
?ngerea pe tot trupul 0ui, "ristos a devenit si a ramas "?ngere". %aruirea -a lumii+ iata
ce a insemnat pentru /l ca s-a facut ?ngere si ca s-a turnat peste noi. 6n acest scop nu
a ales un loc nou, nici n-a avut sa strice sau sa sara peste vreun zid de despartire, ci
luand asupra -a tocmai ceea ce forma intre noi si /l "zid despartitor", n-a mai lasat
nimic intre noi. -e intelege ca %umnezeu nu era departe de noi in ceea ce priveste
locul - caci ?nsul este de fata in orice loc - firea noastra era cea care se departa de
%umnezeu, tocmai prin ceea ce se deosebea de /l si nu mai avea nici o partasie cu
%omnul, cu Acela Care singur era %umnezeu, pe cand firea noastra n-avea in ea nimic
altceva decat omenesc.
%in clipa, insa, in care trupul omului s-a indumnezeit, iar firea lui s-a unit in c$ip
ipostatic cu %umnezeu, de atunci, Acela a Carui deplinatate arata de*a distanta de la
om la %umnezeu, se face ?ngere, iar dezbinarea, iar dezbinarea nu mai are loc, caci
aceeasi persoana e si dumnezeiasca si omeneasca. aceasta persoana inlatura
departarea de la om pana la %umnezeu si se face punte de legatura intre amandoua
firile, c$iar si atunci ca ni s-ar parea ca intre ele n-ar fi nici o partasie" (%espre viata in
"ristos, Cartea a treia, pg. 147#.
Prin intrupare, &iul a biruit prima piedica sau zid despartitor, care statea in calea
unirii, firea omeneasca creata unindu-se pe veci cu firea dumnezeiasca necreata in
persoana &iului, unire care nu se va mai desface, ci va dura in veci.
Prin precizarile importante aduse conceptului de ipostas si persoana de catre
-f. Parinti stim sigur ca %umnezeu-Cuvantul este persoana asemenea persoanelor
omenesti, prin faptul ca se face persoana asemenea firii omenesti, fara sa inceteze a fi
si persoana dumnezeiasca. %eci ne-a aratat valoarea maxima a persoanei umane si ca
persoana umana a fost menita sa primeasca firea dumnezeiasca, ca ipostas -
indumnezeirea dupa $ar. %istingand persoana si ipostasul de firea pe care o
ipostaziaza si prin care isi realizeaza si actualizeaza intntionalitatile si potentele, -f.
Parinti au adus o contributie importanta la definirea conceptului de ipostas si persoana
ca stare de sine sau mod de subzistenta concret al naturii spirituale sau al naturilor
spirituale (%umnezeu, ingeri si oameni#, care sunt persoane pentru ca sunt fiinte
spirituale, dar au accentuat in acelasi timp ca persoanele sunt in stransa legatura cu
celelalte persoane spirituale (Persoanele treimice intreolalta, ingerii intreolalta, oamenii
intreolalta#. Pesoana este un cine, subiectul unei fiinte spirituale sau a unui complex de
insusiri si lucrari prin care se manifesta inafara si se actualizeaza aceste insusiri.
atura si tendintele se realizeaza prin intermediul persoanei, ea le pune in lucrare. intre
oameni exista diferente ipostatice nu de natura, persoana individualizeaza distinct si
diferit. 6n acelasi timp, ipostasul si persoana nu trebuie intelese ca sc$eme goale,
separate de fire, pentru ca natura spirituala este continutul ontologic al persoanei , iar
persoana (v. "/ros sau continut ontologic al persosanei" la Janaras# este modul
concret in care se manifesta si exista natura spirituala. una fara cealalta nu poate
exista. Ca subiect, persoana este un cine distinct de celelalte persoane, nu prin fire,
care este comuna, ci prin niste proprietati specifice, incomunicabile, proprii fiecarei
persoane, adica se distinge de celelalte prin felul in care activeaza insusirile comune
ale firii umane, rostul persoanei este de a activa, de a actualiza insusirile si
intentionalitatile firii umane.
20
%efinind pe "ristos ca persoana, ca unul si acelasi subiect al firii dumnezeiesti,
-f. Parinti arata ca+
a# persoana este cinele sau subiectul prin care insusirile firii se actualizeaza,
devenind acte libere si responsabile.
b# persoana este fata iubitoare intoarsa spre alta fata, adica, persoana este in
relatie de comuniune cu alta persoana (cu %umnezeu, cu semenii#.
c# persoana dumnezeiasca presupune 2reimea Persoanelor, caci prin
intruparea &iului lui %umnezeu si-a intors din nou fata iubitoare spre noi, unind in veci
firea omeneasca cu cea dumnezeiasca in ipostasul -au dumnezeiesc. %umnezeu ne
vede pe toti, acum, ca pe &iul -au in "ristos - fii dupa $ar.
d# omul, ca fiinta spirituala este destinat sa se uneasca cu "ristos ca ipostas si
prin cu intreaga -f. 2reime.
-----------------------------------------------------------------------
Cursul nr.9.
Prerogativele lui Ii!u! Hri!to! ca Om.
%esi @m adevarat, asemenea noua, 6isus are doua prerogative prin care se
distinge de ceilalti oameni+
a# nasterea supranaturala.
b# lipsa de pacat.
a# 6isus s-a intrupat si s-a nascut de la %u$ul -f. si din &ecioara !aria. Aceasta
nu 0-a nascut pe cale naturala, ci pe cale supranaturala, prin pogorarea %u$ului -f.
21
asupra ei - "6ar nasterea lui 6isus asa a fost+..." (!t. 1,14-3(#, "Catre o
fecioara..."(0c.1,3(-'4#, "Care nu din sange..." (6n.1,1'-18#.
%espre modul conceperii suprafiresti, -f. 6oan %amasc$in spune+ "%eci dupa
asentimentul -fintei &ecioare, %u$ul cel -fant s-a pogorat peste ea, potrivit cuvantului
%omnului pe care l-a spus ingerul, curatind-o si dandu-i in acelasi timp puterea de a
primi dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea
enipostatica si puterea Preainaltului %umnezeu, adica &iul lui %umnezeu, Cel deofiinta
cu 2atal ca o samanta dumnezeiasca, si si-a alcatuit 0ui si din sangiuirile ei sfinte si
prea curate, trup insufletit cu suflet rational si cugetator, parga framantaturii noastre. u
si-a alcatuit corpul pe cale seminala, ci pe cale creationista, prin %u$ul -fant. u si-a
alcatuit forma trupului treptat, prin adaugiri, ci a fost desavarsit dintr-o data. 6nsusi
Cuvantul lui %umnezeu s-a facut ipostasa trupului" (%ogm. 666, pg.)(-)4#.
%ogma nasterii supranaturale ca om este legata de dogma pururea fecioriei
!aicii %omnului, pentru ca nasterea mai presus de fire a lasat neatinsa fecioria ei.
-pri*inindu-se pe 1evelatie, =iserica invata ca &ecioara este pururea fecioara inainte, in
timpul si dupa nastere. 2emeiul revelational pentru nasterea supranaturala si pentru
pururea fecioria !aicii %omnului, este acelasi - !t.1,14-35 si 0c.1,3(-34. %espre
fecioria !ariei inainte, in timpul si dupa nastere, ne marturiseste clar si 6saia+ "6ata,
&ecioara va lua in pantece..."(6s.(,18#.
%e asemenea, temei revelational in sustinerea acestora doua sunt si locurile
unde ingerii lui %umnezeu il lamuresc pe 6osif ca ea este de la %u$ul -fant.
=iserica, pe temeiul 1evelatiei, in -imbolul .C., invata+ 6isus s-a intrupat de la
%u$ul -fant ...si s-a facut om. %efinitia dogmatica de la sinodul 6V ecumenic invata si
marturiseste pe ?nul si Acelasi &iu, %omnul 6isus "ristos, nascut mai inainte din 2atal
dupa dumnezeire si din ascatoarea de %umnezeu !aria dupa omenitate.
Pururea fecioria este marturisita si in cantarile bisericesti - troparul ascatoarei,
glas (+"...ceea ce mai inainte de nastere ai fost fecioara si in nastere fecioara si dupa
nastere ai ramas fecioara."
%esi nu intalnim in -f. -criptura expresia pururea fecioara, aceasta fiind creata
de -f. Parinti (aeipartenos#, aceasta idee este clar afirmata in -criptura. 6nvatatura
aceasta este aparata de =iserica in fata lui /unomie, Apolinarie ,antidicomarianitii, pe
urmele carora merg unii protestanti si neoprotestanti. ?nii eterodocsi spun ca+
1. -f. -criptura vorbeste despre fratii %omnului, dar fratii inseamna si sunt, de
fapt, rudele lui 6isus dupa 6osif sau !aria, in sensul folosit in V.2.
3. !t.1,39 - "si n-a cunoscut-o pe ea pana ce n-a nascut pe &iul ei Cel intai
nascut" - pana ce - nu este termenul dupa care ar urma altceva sau nu spune nimic
despre ceea ce urmeaza (Ps. 15),1#. %aca %umnezeu ii spune lui 6acov "nu te voi lasa
pana nu..."(&ac.34,19#, nu inseamna ca %umnezeu dupa ce a facut toate il va parasi.
'. expresia "Cel intai nascut" inseamna Cel intai nascut indiferent daca au fost
altii dupa Cel intai nascut.
8. >al.8,8 - Cel "nascut din femeie", expresia nu este impotriva fecioriei, prin
femeie se indica genul si varsta, nu si o alta calitate.
Adevarul pururea fecioriei, dupa nasterea lui "ristos se impune pornind de la
6osif si &ecioara !aria+
a# nu se poate concepe ca 6isus "ristos si-ar fi ales pe cineva acre daca
ar fi nascut in c$ip supranatural, ar mai fi nascut si in c$ip natural si alti copii,
nepazindu-si fecioria.
b# nu se poate concepe ca un barbat ca 6osif, dupa ce a fost vestit de
22
ingeri si a fost martorul nasterii minunate, sa fi trait dupa aceea cu ea si sa nu-i fi pazit
fecioria.
c# datorita situatiei ei cu totul exceptionala - ascatoare de %umnezeu -
"cum ar fi admis legatura cu un barbat ea, care 0-a nascut pe %umnezeu si a cunoscut
minunea din experienta celor ce au urmatA /ste cu neputinta numai a le gandi, nu sa le
mai si faci". (6n. %amasc$in#.
d# strans legata de nasterea supranaturala, este lipsa pacatului
stramosesc+
1. inexistenta pacatului stramosesc in 6isus rezulta din conceperea supranaturala
de la %u$ul -f., pentru ca toti il primesc prin nasterea naturala. acest lucru este clar
marturisit de ingerul >avriil - 0c.1,'9. 1om.4,'. Cel nascut din &ecioara !aria este fara
de pacat stramosesc, pentru ca 6isus, desi a luat firea omeneasca, pacatul nu este
constitutiv firii umane. 6isus a luat pacatul de bunavoie asupra -a ca sa-l poata birui si
osandi.
3. inexistenta pacatelor personale inseamna desavarsita libertate fata de pacat,
in 6isus este exclusa pana si ispita interna si lupta cu patimile, impecabilitatea lui 6isus
nu este simpla lipsa de pacate, in sensul ca nu voia sa pacatuiasca, dar ar fi putut, ci in
sensul absolut, ca nu putea sa voiasca, sa pacatuiasca. 6nexistenta oricarui pacat
personal este clar marturisita in -f. -criptura - 6n.4,8-7. 6 6n. ',9. 6 Petru 3,33. 6 Petru
1,1). /vr.8,19.
-f. Parinti, mai ales -f. !. !arturisitorul, intemeiaza lipsa de pacat personal pe
unirea ipostatica, lipsa de pacat fiind o consecinta a unirii, in sensul ca subiectul
purtator al naturii omenesti in "ristos este %umnezeu Cuvantul, persoana 0ogosului
Care activa intentionalitatile celor doua firi intr-un mod conform naturii si voii lui
%umnezeu. "ristos nu putea sa voiasca, sa pacatuiasca pentruca /l era om, nu a avut
o vointa personala, gnomica, dibutoare, oscilanta, nu a avut o persoana omeneasca ce-
si dadea cu parerea, vointa omeneasca naturala a lui "ristos, se supunea celei
dumnezeiesti, fiind actualizata prin intermediul persoanei divine. 6n "ristos nu exista
doua persoane, care s-ar fi luptat intre ele pentru diferite teluri. omenitatea in "ristos
nu-si dadea cu parerea, ci intentionalitatile firii erau actualizate prin persoana divina.
-----------------------------------------------------------------------
Cursul nr. 7.
$ap.III # &nirea ipo!tatica !i peri%oreza %ri!tologica
! Sensul dogmatic al unirii ipostatice!
Pentru a veni in maxima apropiere cu noi, si pentru a indeparta principalele
obstacole care stateau intre noi, &iul se intrupeaza asumandu-si firea omeneasca in
propriul -au ipostas dumnezeiesc si facandu-se purtator al acesteia. %upa 0eontiu de
=izant (K989# si 6n. %amasc$in (K(8)#, din momentul conceperii, cand &ecioara a spus+
"&ie mie...", inseamna unirea celor doua firi in ipostasul 0ogosului, firea omeneasca a
lui "ristos, nici ipostatica (nu exista de sine intr-un ipostas uman propriu#, dar nici
23
neipostatica, ci este enipostaziata, subzistand in ipostasul dumnezeiesc al 0ogosului.
>.&lorovs;< - "ristologia bizantina despre invatatura enipostazierii firii omenesti
in ipostasul $ristologic este asimetrica, in sensul ca natura umana a lui "ristos nu s-a
personalizat independent de 0ogosul divin intr-un ipostas uman propriu, pentru ca in
"ristos nu exista simetrie - doua naturi, doua vointe... - pentru ca %umnezeu n-a luat in
"ristos, un om ci /l 6nsusi --a facut @m in "ristos, subiect purtator al firii omenesti.
&irea umana nu are un ipostas propriu, deci firea -a umana nu sufera nici o stirbire,
"ristos nu este mai putin om. abia acum se poate realiza plenar actualizandu-si
potentialitatile si intentionalitatile ipostasului uman prin ipostasul divin.
%amasc$in - "C$iar daca nu exista fire neipostatica sau fiinta nepersonala, caci
atat fiinta cat si natura, sunt considerate in ipostase si persoane, totusi nu e necesar ca
firile unite unele cu altele dupa ipostase sa posede fiecare o ipostasa proprie. Aceasta,
pentru motivul ca este cu putinta sa se uneasca intr-o singura ipostasa amandoua firile
si sa aiba ambele una si aceeasi ipostasa. Aceeasi ipostasa a Cuvantului este ipostasa
celor doua firi, fara sa in gaduie ca una din ele sa fie neipostatica si fara sa permita ca
una fata de alta sa aiba ipostase diferite si fara sa fie uneori a acesteia, iar alteori a
celeilalte, ci este in totdeauna ipostasa amandurora, in c$ip neimpartit, nedespartit"
(...AAAAA...#
?nirea celor doua firi in ipostasul dumnezeiesc este unirea ipostatica. &irea
omeneasca a lui "ristos, din momentul zamislirii, subzita in ipostasul divin al 0ogosului
unit cu firea omeneasca si manifestat prin insusi ipostasul divin. 6n baza unirii
ipostatice, "ristos, este o singura persoana sau un ipostas, un singur subiect al
ambelor firi, prin care cele doua firi isi manifesta lucrarile si vointele specifice.
%amasc$in - "-punem, deci ca dumnezeiasca ipostasa a Cuvantului lui
%umnezeu a preexistat fara de timp si vesnic, ca este simpla, necompusa, necreata,
necorporala, nevazuta, impalpabila, necircumscrisa si are pe toate cate le are 2atal,
pentru ca este deofiinta cu /l. se deosebeste de ipostasa parinteasca prin modul
nasterii si prin relatie, este desavarsita si nu se poate desparti niciodata de ipostasa
2atalui. 6n vremurile din urma, insa, Cuvantul, fara sa se desparta de sanurile parintesti,
a locuit cum numai /l stie, in pantecele -f. &ecioare, in c$ip necircumscris, fara de
samanta si intr-un c$ip incompre$ensibil si si-a luat, in insasi ipostasa 0ui cea mai
inainte de veci, corp din -f. &ecioara. (...# Pentru aceea insasi ipostasa Cuvantului lui
%umnezeu s-a facut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvantului, care era mai inainte
simpla, a devenit compusa. Compus din doua firi desavarsite, din %umnezeire si
omenire. (...# u propovaduim doua persoane deosebite, ci ?na si Aceeasi, si
%umnezeu si om in acelasi timp, %umnezeu desavarsit si om desavarsit. in totul
%umnezeu si in totul om. Acelasi in totul %umnezeu impreuna cu trupul -au si in totul
om impreuna cu %umnezeirea 0ui, mai presus de %umnezeire." (%ogm., ',V66, pg.157-
15(#.
-f. 6. %amasc$in aduce unele precizari importante, referitoare la firea
omeneasca asumata de "ristos la intrupare, pentru ca firea se poate intelege abstract,
comun, considerata in specie sau in individ. "%umnezeu Cuvantul intrupat nu a luat nici
o fire, care se intelege in c$ip abstract - caci aceasta nu este intrupare, ci inselaciune si
aparenta de intrupare - si nici pe cea considerata in specie - caci n-a luat toate
ipostasele - ci a luat pe cea considerata in individ, care este aceeasi cu cea
considerata in specie - caci a luat parga faramiturii noastre. Aceasta n-a existat prin
sine insasi si n-a fost mai inainte individ ca sa fi fost luata ca atare din el, ci a fost o fire
care a existat din ipostasa 0ui". (%ogm.666,11, pg.113-11'#.
24
Posibilitatea firii omenesti de a fi asumata si activata de ipostasul cuvantului lui
%umnezeu sau a enipostazierii, se explica+
a# prin faptul ca firea omeneasca a fost creata dupa c$ipul si asemanarea lui
%umnezeu, /l a creat-o aratand ce calitati mari a dat firii omenesti de a fi asumata de
ipostasul 0ogosului. (%. -taniloae, "6isus "ristos - 0umina...", pg.)1#. b# prin
asumarea firii omenesti in ipostasul divin al Cuvantului, firea omeneasca nu exista
abstract, ci exista din momentul conceperii in concretul ipostasului divin.
c# prin aceea ca nu este absolut necesar ca firile unite intreolalta dupa ipostas
sa aiba ipostasa proprie, ci amandoua pot sa aiba aceeasi ipostasa.
d# prin faptul ca in posibilitatea ipostasului divin al 0ogosului de a deveni si
ipostasa firii omenesti, fara ca prin aceasta firea omeneasca sa sufere vreo stirbire, in
sensul ca n-ar fi ipostasul uman propriu, ci dimpotriva, isi pastreaza toate proprietatile
specifice, mai mult, se realizeaza la maximum si se uneste la maximum cu %umnezeu.
&! Dogma unirii ipostatice!
/ste clar marturisita in -fanta -criptura si in $otararile =isericii. A fost formulata
la -in.666 ecumenic, cand a fost combatut nestorianismul, care afirma doua persoane in
6isus "ristos, si a fost dezvoltata apoi in celebra definitie la -in. 6V ecumenic, adevarul
clar al dogmei este clar marturisit in -f. -criptura, in locurile in care se vorbeste despre
intrupare - 6n.1,18. >al. 8,8. 1om.1,'. &il.3,9-). in locurile in care 6isus este infatisat ca
om adevarat si %umnezeu adevarat - !t.4,35. 17,'. 37,7'. !c.1','3. 6n.3,1). 15,19.
&irii dumnezeiesti se atribuie insusiri omenesti si invers sau cand se spune ca este ?n
-ingur %omn, 6isus "ristos - 6 Cor. 8,7. /fs.8,9. %e asemenea, =iserica a propovaduit
totdeauna adevarul unirii ipostatice, in -imbolul de credinta, in scrierile -f. Parinti, in
timpul marilor erezii $ristologice (monofizitismul D nestorianismul#, in $otararile
sinoadelor 66-V6 ecumenice, precum si in scrierile lui 0eontiu de =izant, !. !arturisitorul
si 6. %amasc$in au adus contributii importante la adancirea si precizarea dogmei unirii
ipostatice. /xpresia uzuala prin care-0 definim pe "ristos dupa omenitate, cat si dupa
divinitate, dar nu luate separat, ci unite ipostatic in ipostasul dumnezeiesc al
Cuvantului, este &iul lui %umnezeu intrupat, incat Persoana a %oua a -f. 2reimi,
distincta de 2atal si de %u$ul -f. ca si de firea dumnezeiasca subzistand inipostasul
dumnezeiesc al &iului. iar expresia "intrupat" indica firea omeneasca, care nu subzista
intr-un ipostas uman propriu, ci este asumata in ipostsul Cuvantului lui %umnezeu.
?nirea ipostatica in raport cu -fanta 2reime
%in unirea ipostatica rezulta trei conmsecinte importante+
a#desi 6."r. s-a unit ipostatic cu fiinta omeneasca, pt. ca natura dumnezeiasca
este una si nedespartita, subzistand intreaga si deodata in persoanele -f. 2reimi, totusi
nu s-a intrupat intreaga -f. 2reime, ci numai persoana a 3-a, fie celalalte doua au
participat numai cu buna intelegere si voire
6.%amasc$in FL n-am auzit deloc ca dumnezeirea s-a facut om, sau s-a intrupat
sau s-a inomenit. Am fost invatati insa ca %umnezeirea s-a unit cu @menirea in una din
ipostazele ei. 2rebuie sa se stie ca 2atal si %u$ul -fant sub nici un motiv nu au
participat la intruparea Cuvantului, deci numai prin minuni, bunavointa si voire(%.666, 7,
158-157. 666, 11, 118#
b# prin intrupare nu s-a produs nici o sc$i)mbare in 2reime. ea a fost prevazuta
in planul din veci al lui %., deci firea dumnezeiasca nu se sc$imba prin coborarea si
unirea cu firea omeneasca in "r.. &iul este si ramane si dupa intrupare acelasi &iu al lui
25
%.. firea dumnezeiasca ramane aceiasi, nu se micsoreaza sau perfectioneaza, numai
firea omeneasca se indumnezeieste prin $ar, fara sa isi piarda proprietatile ei. si dupa
intrupare 2reimea ramane aceiasi, nesc$imbata, pentru ca &iul intrupandu-se nu a luat
firea omeneasca conturata intr-un ipostas uman propriu, ci a asumat-o in ipostasul -au
divin, deci nu se introduce o a patra ipostasa in 2reime pentru ca exista o singura
ipostasa sau persoana a Cuvantului si a trupului.
%amasc$in-LCaci nu introduc a patra persoana in 2reime, ci marturisesc o
singura persoana a lui %, Cuvantul si a trupului lui. Caci 2reimea a ramas treime si
dupa intruparea Cuvantului (%, 666., 4, 15)#.
c# unirea ipostatica din momentul intruparii &iului ca om dureaza in veci. firea
omeneasca asumata de &iul este in veci unita cu cea dumnezeiasca in ipostasul
Cuvantului. unirea ipostatica nu s-a destramat in timpul patimilor si mortii !antuitorului,
despartirea pentru o clipa a sufletului de trup pe cruce nu strica unitatea in "r. si unirea
ipostatica in cele doua firi, intrucat si in mormant sufletul pastreaza permanent legatura
cu ipostasul Cuvantului, precum si in timpul pogorarii cu sufletulM,L c$iar daca sfantul
lui suflet s-a despartit de corpul lui prea curat, totusi %umnezeirea nu s-a despartit de
cele doua, adica de suflet si de corp, si astfel nici unica ipostasa nu s-a despartit in
doua ipostaseMfiecare a ramas, avand existenta in unica ipostasa a CuvantuluiMc$iar
daca spatial sufletul s-a despartit de corp, ipostatic, insa, era unit prin Cuvant (%. 666.
3(,189#.
6ntr-un tropar de la proscomidie se spune+ in mormant cu trupul in iad cu sufletul,
ca un %. in rai cu tal$arul sus pe scaun impreuna cu 2atal si cu %u$ul ai fost "r., toate
umplandu-le cel ce esti necuprinsH (>rigorie de azianz K 6oan %amasc$in , autorii
Catavasiilor 6nvierii#
%easemenea nici dupa 6nviere si 6naltare unirea ipostatica nu inceteaza pentru
ca 6isus inviat se arata ucenicilor,cu trupul -e inalta,cu el va veni la a doua unire.
)!#mportanta unirii ipostatice
?nirea vesnica a firii dumnezeiesti si omenesti in ipostasul Cuvantului are o
mare importanta soteriologica, cu implicati fundamentale pentru mantuirea si destinul
omului si al omenirii.
a# pentru ca numai in temeiul ei 6."r a putut sa ne mantuiasca in -ine si sa
indumnezeiasca firea omeneasca, prin unirea cu firea dumnezeiasca din momentul
intruparii.
b# numai prin unirea ipostatica a firi dumnezeiesti si omenesti %. a putut veni in
maxima apropiere si sa realizeze unirea maxima intre %.si om in persoana &iului lui %.
intrupat.
-f. icodim Ag$ioritul deosebeste trei moduri de unire a omului cu %.+
-cel cu fiinta, propriu persoanelor -fintei 2reimi
-cel dupa lucrari sau energii, propriu unirii lui %. cu oamenii inainte de intrupare
-cel dupa ipostas, propriu unirii firii dumnezeiesti si omenesti in ipostasul lui "r.(
%espre paza celor celor cinci simturi, 1)94, pg.4(#
?nirea deplina alui %. cu noi nu se poate realiza decat in momentul din urma. o
unire cu fiinta este exclusa.ar insemna refacerea fiintelor umane dupa natura divina.
unirea prin lucrae este o unire prin relatie care-0 tine pe %. tot la distanta, in afara
umanitatii. &acandu-se om %. intra in legatura directa cu ceilalati oameni mai deplin
decat inainte de intrupare. 6n acelasi timp intre cele doua firi in "r. are loc o comunicare
26
reala a insusirilor. acum %. 6nsusi este in persoana pe Pamnt, in stare de c$enoza dar
si in c$enoza "r. a ramas mai departe %., si in relatie cu 2atal si cu %u$ul -fant. %upa
inaltare, "r. este c$iar mai prezent si mai eficient, decat atuci cand era pe pamant.
c# unirea ipostatica desi realizata o singura data in istotrie, reprezintra modelul
unirii ontice, $arnice si morale prin impartasirea de trupul lui 6."r. cel inviat, prin $arul
-fintei 2aine si prin cresterea noastra pana L la starea barbatuluiMH (/f., 8+1'#
d# prin intrupare "r. devine centrul intregii umanitati, Cel care isi gaseste acum
implinirea, scopul ei ultim potrivit planului de veci al lui %. de creare, indumnezeire si de
mantuire a lumii. %aca pana la 6."r. a fost perioada de pregatire pentru venirea
!antuitorului, dupa intrupare si inaltare pana la doua venire este perioada decisiva, a
primirii sau respingerii darurilor oferite lumii de 6."r., a nasterii noastre din nou la viata
in "r., a cresterii in indumnezeire prin $ar pana la statura lui "r., caci dupa aceasta
urmeaza sfarsitul, *udecarea lumii.
e# avand in vedere precizarea -f. Parinti refritoare la persoana lui "r. putem
spune ca adevaratul c$ip al lui "r. este cel viu, cel inviat, este c$ipul lui "r. definit,
propovaduit si trait de biserica, deci c$ipul dogmatic, bisericesc si mistic al lui "r.,
pentru ca relatia noastra personala cu 6."r. cel inviat nu este posibila decat prin $arul
%.-fant in =iserica, asa cum l-au trait Apostolii si !aica %omnului dupa inviere-"r.
eu$aristic. %esi -fintii /vang$elisti si Apostoli , ca martori directi, ne descriu persoana
dumnezeiasca unica a lui "r., mesa*ul, misiunea si taina lui a fost inteleasa si de ei abia
dupa invierea -a din morti , dupa Cincizecime, atat ca 6isus istoric care s-a intrupat, a
patimit, a murit, a inviat si s-a inaltat, cat si ca "r. es$atologic care va veni si a doua
oara si a carui imparatie nu va avea sfarsit si ne rugam sa vina "r. tot mai deplin la noi.
Pentru noi, 6isus nu este numai Cel din trecut, ci Cel din present mereu si viu-6isus
inviat, inaltat, pnevmatizat si care vine mereu tot mai deplin la noi.
Cap #*$Consecintele unirii ipostatice
%in unirea celor doua firi in persoana lui 6isus rezulta 9 consecinte dogmatice ,
din care unele privesc cele 3 firi sau numai firea omeneasca asumata de "r., sau pe -f.
&ecioara !aria.
Comunicarea insusirilor in baza identitatii si unitatii persoanei lui "r. si a
intrepatrunderii firilor are drept consecinta faptul ca firii dumnezeiesti 6 se atribuie
insusiri omenesti si viceversa. 6nsusirile proprii unei anumite firi se comunica celeilalte
prin intermediul persoanei. Prin aceasta comunicare nu se sc$imba o fire in alta.
.%atorita unitatii personale se stabileste o comunicare reala intre insusirile si lucrarile
celor doua firi si se evita separarea si paralelismul lor. %aca nu s-ar petrece aceasta
comunicare, ipostasul lui "r. s-ar manifesta cand pururea dumnezeieste sau pururea
omeneste, ceea ce nu este posibil pentru ca firile nu sunt *uxtapuse in "r., prin
cuvintele omenesti ale lui "r., nu ar vorbi %. Cuvantul, iar in faptele si patimirile lui nu s-
ar manifesta nimic dumnezeieste. @amenii nu s-ar intalni cu %. Cuvantul insusi prin
mi*loace omenesti, accessibile lor, %. nu s-ar inomeni si oamenii nu s-ar indumnezei, in
transcendent ar ramane ordinea persoanelor divine treimice, singure, iar pe pamant ar
ramane ordinea persoanelor umane singure, insa prin ipostasul comun si
27
intrepatrunderea firilor are loc o comunicare reala, reciproca a insusirilor, si lucrarilor
celor doua firi.
6n -f. -criptura se spune despre "r. %. ca a castigat biserica cu propriul sau
sange (&.A. 35+34#, ca a patimit (/vr. 9+45#, ca prin moartea lui ne-am impacat cu 2atal
(1om.9+15. 9+43. 1 Ptr. '+14. 3 Cor. 1'+8# sau se spune despre 6. "r., omul ce a venit
din cer (1 Cor. 19+8(. 6n+'+1'#+ ca &iul @mului este %omn al sambetei (!t. 13.4#. ca iarta
pacatele (0c. 9+38#. ca va *udeca vii si mortii (!t.13+4. 39+'1#
-f 6. %amasc$in, rezumand cugetarea patristica spune+H Cand este, insa vorba
de ipostasa, fie ca o numim dupa cele doua firi, fie ca o numim dupa una din dintre ele-
se numeste si %. si om . si creat si necreat, si pasibil si impasibil. Cand este insa numit
dupa una din parti, &iul lui %. si %. primeste insusirile firii cu care s-a unit, adica ale
trupului, si este numit %. pasibil. %omnul slavei rastignit, nu atat ca %. ci in atat ca
acelasi este si om. -i cand este numit om si &iu al omului primeste insusirile si maririle
firii dumnezeiesti. copil inainte de veci. om fara de inceput, nu atat ca om si copil. ci in
atat ca %., cand exista inaite de veci si care s-a facut in vremurile din urma copil.
Acesta este modul comunicarii identitatii ipostasei si intrepatrunderii reciproce. Potrivit
acesteia putem spune despre "r.+H Aceste este %. nostru care s-a aratat pe pamant si
cu oamenii a petrecut (=aru$ '.'7-'4#, precum si omul acesta este necreat, impasibil si
necircumscrisH ( %. 666, 8, 14(-144#
-f. !axim , scotand in relief rolul persoanei unice in "r., zice+ Lnici o fire din cele
carora le era ipostas nu era activata in c$ip despartit de cealalta, prin fiecare facea
evidenta pe cealalta, fiind in acelasi timp si una si alta, ca %. misca omenitatea, ca om
descopera dumnezeirea proprie, patima dumnezeiasca, caci sufera de bunavoie pentru
pacatele noastre. deoarece nu era un simplu om si savarsea minunile omeneste pentru
ca le savarsea prin trup, deoarece nu era un %.dezvaluit, intrucat patimile sale sunt
minunate prin puterea dumnezeiasca a Celui ce le savarsea, iar minunile patimite fiind
implinite prin puterea patimitoare a trupului Celui care le savarseaH (Amibigua 9,
-taniloaie, pg. 75-71#.
&iul lui %. lucreaza cele dumnezeiesti si omenesti, potrivit cu firea lor, dar
intotdeuna cu participarea celeilalte. din care cauza (6. %amasc$in# toate lucrarile lui "r.
sunt in acelasi timp teandrice , in sensul ca /lH nu savarsea in c$ip omenesc pe cele
omenesti . caci n u maiera om , ci si %. Pentru aceea si patiumile lui sunt de viata
facatoare si mantuitoare. -i nici nu lucra inc$ip dumnezeiesc pe ce;le dumnezeiesti,
caci nu era numai %., ci si om L (%., 666. 19.134-13)#
Andrutsos-comunicarea insusirilor are loc pentruca subzista in una si aceasi
persoana, adica numai atunci cand firile sunt considerate in unirea lor ipostatica si nu
separate, deci in concretul persoanei lui "r., care este subiectul celor doua firi din
cauza unitaitii si identitatii ipostasului si intrepatrunderii firilor rezulta+ indumnezeirea
prin $ar pana la statura lui "r., caci dupa aceasta urmeaza sfarsitul, deci *udecata lumii+
1. prin comunicarea firilor nu rezulta o modificare a firilor, ele sunt nes$imbate si
neamestecate, isi pastreaza caracteristicile esentiale, dar nu sunt nici
despartite si separate.
3. comunicarea insusirilor nu este o simpla comunicare nominala, ci o insusire si
o atribuire reala de insusiri si lucrari celeilalte firi prin intermediul ipostasului si
subiectul lor comun. %amasc$in- %aca unirea firilor in ipostasul 0ogosului este reala,
atunci si comunicarea reciproca a insusirilor este reala.
'. in baza comunicarii reciproce a insusirlor toate lucrarile lui "r. sunt in acelasi
timp dumnezeiesti si omenesti, teandrice.
28
8. modul comunicarii insusirilor si teandria lucarilor lui "r. ramane totul o taina ce
depaseste puterea de intelegere
9. potrivit invataturii ortodoxe, conceptia luteranadespre omniprezenta trupului lui
"r. inventata ca suport pentru teoria impanatiei eu$aristice, este o alterare a intelesului
*ust al comunicarii insusirilor si duce la monofizitism si doc$etism. firea omeneasca
omniprezenta inseamna absorbirea ei in cea dumnezeiasca si desfiintarea ca fire
omeneasca.
2oate evenimentele din viata pamanteana a lui "r. nu mai sunt circumscrise in
timp si spatiu, sunt aparente.
.3#. 6ndumnezeirea firii omenesti a !antuitorului constituie aspectul pozitiv al
operei de restaurare si mantuire a lumii in "r. /a este un proces ce incepe la intrupare
datorita unirii ipostatice si comunicarii insusirilor si se desavarsesc prin invierea si
inaltarea cu trup la cer a !antuitorului. 6n baza intrepatrunderii firilor si comunicarii
insusirilor firea omeneasca este patrunsa de energii dumnezeiesti inca de pe pamant,
este indumnezeita, care n-o scot din caracterul ei marginit, dar o inalta pana la limta
indumnezeirii dupa $ar. Prea sfantul si nepri$anitul trup al lui "r. fiind indumnezeit a
ramas in starea lui cea omeneasca, caci firea omeneasca este indumnezeita nu s-a
nimicit, ci a ramas intreaga (sin.V6 ec.#
%amasc$in, L2rebuie sa se stie ca nu spunem ca trupul %omnului s-a
indumnezeit, s-a facut asemenea lui %umnezeu si %. in virtutea unei modificari sau
sc$imbari sau prefaceri sau amestecari a firii, ci dupa cum spunea >rigore 2eologul,
Ldintre firi, una a indumnezeit si alta a fost indumnezeitaH, iar eu indraznesc sa spun ca
a fost facuta asemenea lui %., caci cel care unge s-a facut om, iar cel care a fost uns s-
a facut %., aceasta nu prin sc$imbarea firii, ci prin unirea in vederea intruparii, adica
dupa ipostasa, potrivit careia trupul s-a unit fara sa se desparta cu %. Cuvantul si prin
intrepatrunderea firilor uneia in alta, in c$ipul in care vorbim si de inrosirea fierului prin
foc(M#. Prin faptul L ca Cuvantul s-a facut trupH, nici Cuvantul nu a iesit din granitele
dumnezeirii sale si nici din maririle sale proprii demne de %. si nici trupul pt. ca s-a
indumnezeit, nu si-a sc$imnbat firea lui sau insusirile lui firesti(M#. 2rupul %omnului,
insa s-a imbogatit cu activitatile dumnezeiseti in virtutea unirii preacurate cu Cuvantul
adica dupa ipostasa, fara sa sufere vreo pierdere insusirile cele firesti. Caci nu
lucreaza cele dumnezeiesti in virtutea energiei lui, ci in virtutea Cuvantului unit cu el,
Cuvantul aratandu-si prin ele propria lui energie. Caci fierul inrosit in foc arde, nu
pentru ca poseda in virtutea unui principiu firesc energia de a arde, ci pentru ca
poseda aceasta energie din pricina unirii cu focul.(% 666, 1(, 1'3-1''#.
%arurile pe care firea umana le primeste in "r. prin unirea ipostatica se refera la
cunoasterea si vointa naturii sale omenesti.
a# cunoasterea umana a lui 6isus se largeste, se potenteaza la maxim prin unirea
ipostatica, fiind scutita de dibuieli si rataciri, fara sa se transforme niciodata in
atotstiinta divina. cunoaterea omeneasca a lui "r. creste si se dezv. progresiv Lsi 6isus
sporea cu intelepciunea M(0c.3.93#. Aceasta crestere in cunoasterea nu este numai o
aratare treptata a intelepciunii omenesti existenta in "r., ci o crestere reala a
cunoasterii omenesti in conditiile si pe caile pe care sporeste cunoastrea umana in
general, prin cugetare si experienta, dar cunoasterea 0ui era lipsita de dibuieli si
rataciri prin faptul ca !antuitorul neavanad un ipostas uman n-a avut nici o gnomae
sau opinie omeneasca, personala, dibuitoare, sovaielnica (-f. !axim# intrucat firea 0ui
omeneasca era activata si condusa de ipostasul lui %umnezeiesc .
Andrutsos-L desigur ramane de neinteles pt. noi cum se misca cercul marginit al
29
cunostiintei omenesti a lui "r. in cercul nemarginit al atotstiintei firii sale dumnezeiestiH.
%aca se spune in -f. -criptura ca de ziua aceea si ceasul acela nu stim nici &iul,
nici ingerii ci numai 2atal, aceasta explicandu-se dupa unii -f. Parinti (>rigore 2eologul
si 6. %amasc$in# prin raportarea la firea -a omeneasca marginita privind in sine
indepenta de unirea ipostatica, iar dupa alti -finti Parinti se explica diupa aceea ca
nimeni nu avut si nici !antuitorul misunea de a anunta data venirii adoua, aceasta
nefiind necesara si folositoare.
b# in ce priveste vointa omeneasca naturala a lui "r. avand ca subiect purtator
persoana 0ogosului de care era activata si povatuita, ea era cu totul inacesibila
pacatului personal si c$iar ispitei. de aceea in privinta vointei omenesti naturale a lui
"r. nu se poate vorbi de un progres moral al 0ui, de o lupta cu patimile si ispitele in
savarsirea binelui. intrucat vointa naturii -ale omenesti neavand un ipostas uman
propriu s-a identificat de la inceput cu %., =inele suprem , voind numai binele si
neputand voi sa pacatuiasca.
-inodul V6 ecumenic a condamnat opinia lui 2eodor de !oepsuestia si a
torienilor, dupa care "r. s-a perfectionat moral treptat prin lupta cu patimile ca toti
oamenii, deoarece dupa ei "r., ca om, era o persoana umana ca oricare alta, care
avand vointa omeneasca personala putea gresi.
6ndumnezeirea firii omenesti a !antuitorului prin $ar a cunoscut ' etape in
imbogatirea si umplerea ei de energiile %. -fant+
1. la intrupare, cand are loc unirea ipostatica, intrepatrunderea firilor si
comunicarea firilor, o comunicare a insusirilor. firea omeneasca intra intr-un proces de
indumnezeire prin energiile divine care o inalta
3. dupa inviere firea omeneasca biruind pacatul si moartea se umple de energiile
%u$ului -fant, devenind cu totul transfigurata, trupul lui "r., inviat depasind spatiul si
timpul
'. dupa inaltarea si sederea de-a dreapta 2atalui, firea omeneasca devine cu
totul pnevmatizata, stand in vecii vecilor pe scaunul slavei in sanul -f. 2reimi .
&irea omeneasca indumnezeita a lui "r., dupa -f. >rigore de Palama, a devenit
impreuna sezatoare pe scaunul -f. 2reimi, "r. instituind acum alt mod al prezentei -ale
in lume Fpnevmatic- diferit de cel pamantesc si anume, prezenta sa sacrementala,
$arica prin energiile indumnezeitoare impartasita de %. -fant in =iserica. Acum 6isus nu
mai este un vis-N-vis de al nostru, ci este prezent in fiecare din noi, prin inaltare el
avand acum posibilitatea de a atrage si inalta la sine pe toti cei care cred in /l, la
starea in care se afla /l.
0ipsa de pacat stramosesc este o consecinta a nasterii supranaturale, iar lipsa
de pacat personal este o consecinta a unirii ipostatice, deoarece &iul lui %. prin
intrupare facandu-se purtator al firii si vointei omenesti, care este calauzita
dumnezeieste si povatuita si imbogatita cu tot $arul si impodobita cu toata virtutea,
incat el devine cu totul inacesibil pacatului si ispitei pentru ca firea si vointa omeneasca
erau unite ipostatic cu firea si vointa dumnezeiasca. %amasc$in-L u spunem ca
activitatea fireasca a ei a fost modificata, ci s-a unit cu vointa lui dumnezeiasca si
atotputernica si a devenit vointa %. inomenit.H. vointa lui omeneasca urma si se
supunea intru totul voii 0ui, pentru ca nu se misca prin propria ei opinie, ci voia ceea ce
voia vointa 0ui dumnezeiasca.(%., 666, 1(, 1'3-1''#. -i cum vointa domnezeiasca nu
poate voi decat binele, identificandu-se cu insasi vointa -a atotbuna si vointa -a
omeneasca unindu-se cu voia -a dumnezeiasca s-a identificat, de fapt, cu binele
insusi, care este de fapt sfintenia absoluta a lui "r.
30
0ipsa de pacat a !antuitorului nu este numai nepacatosenie sau relativ adica,
putand pacatui dar nevoind sa pacatuiasca, ci este o impecabilitate absoluta, neputand
sa vrea sa pacatuiasca sau sa vrea altceva, decat ceea ce voia firea dumnezeiasca.
Andrutsos a afirmat caMA.. a spune ca firea omeneasca in "r. putea sa
pacatuiasca inseamna a afirma ca putea sa pacatuiasca %. Cuvantul care activa si
actualiza miscarile si actiunile vointei sale dumnezeiesti (%., pg.35'#.
-f. -criptura marturiseste clar nu numai lipsa de pacat stramosesc a
!antuitorului, nimindu-0 -fant inainte de a se naste (0c.1+'9#, ca si lipsa oricarui pacat
stramosesc a !antuitorului, numindu-0 -fant inainte de a se naste (0c.1+'9#, ca si lipsa
oricarui pacat personal LCineM(6n.4+8-7#, 1 6n. '+9, 3Cor 9+31#.
2oti -f. Parinti intemeiaza lipsa de pacate personale pe unirea ipostatica a voii
0ui omenesti naturale cu vointa sa dumnezeiasca. umai fiind fara de pacate "r. lua
asupra 0ui pacatele omenirii si sa moara pe cruce pentru ele, intarind vointa si firea
noastra in -ine. Prin aceasta "r. a facut pilda pt. noi de biruinta a slabiciunilor sau a
afectelor ireprosabile, ca efectele ale pacatului stramosesc si pe care le-a insusit fiinta
odata cu firea omeneasca, fara sa savarseasca insa pacatul actual prin transformarea
acestor afecte in patimi pacatoase
8# 0ui 6."r.i se cuvine o singura inc$inare dupa divinitate cat si dupa omenitate,
data fiind unitatea persoanei 0ui si a unirii in c$ip nedespartit si neimpartita celor 3 firi
in ipostasul sau dumnezeiesc. desi natura umana c$iar indumnezeita ramane natura
omeneasca creata, data fiind nedespartirea si neimpartirea firilor in unirea ipostatica nu
este cu putinta sa aducem separate dumnezeirii lui "r. adorare, iar omenitatii 0ui
venerare, caci atunci s-ar separa prea des firile, "r. fiind unul dupa ipostas, tot ce se
cuvine 0ui ca persoanei 6 se cuvin ambele firi.
Adevarul acesta il marturiseste -f. -criptura cand spune ca lui "r. 6 se cuvine
aceeasi cinstire ca si 2atalui-L Ca toti sa cinsteasca M6n. 9+3'. &iului lui %., intrupat %.
si om, e adevarat, inviat, 6 s-a inc$inat 2oma ca lui %. cand a zis +H%omnul meu si %.
meuH (6n. 35+34#. %umnezeu 0-a preainaltat si 6-a daruit 0ui nume mai presus de
numele 0ui tot genunc$iul sa se plece, al celor pamantene si celor cerestiM&il 3+)-15.
Petemeiul acestor marturisiri =iserica a condamnat la sinodul 666 ecumenic in
anatema a 4-a si -f. C$iril al Alexandriei pe cei care nu aduc o singura inc$inare,
respective adorare dumnezeiasca, &iului lui %. intrupat.
-f. Parinti au aratat temeiul dogmatic al acestei invataturi F unirea ipostatica . -f.
Atanasie cel !are spune+ Loi nu adoram trupul despartindu-l cu Cuvant, nici voind sa
adoram Cuvantul nu-l despartim trup, ci fiindca stim ca Cuvantul s-a facut trup il
recunoastem pe acesta c$iar in trup fiind %..Cine este atat fara de minte ca sa zica
%omnului iesi din trupul 2au ca sa 2e ador ca %.H -f. 6oan >ura de Aur adauga.HCu
adevarat lucru mare si minunat este ca trupul nostru sade in cer in sanul -f. 2reimi si
primeste inc$inare de la ingeri., ar$ang$elii, serafimiiH. 6ar -f.6.%amasc$in spune+ H?nul
este deci "r., %. desavarsit si om desavarsit, caruia impreuna cu 2atal si %u$ul ne
inc$inam printr-o singura inc$inaciune impreuna cu preacuratul 0ui trup, deoarece nu
sustinem ca trupul 0ui nu 6 se cuvine inc$inaciuneH.2rupul este adorat in singura
ipostasa a Cuvantului, care s-a facut trupului. Prin aceasta nu ne inc$inam fapturii, caci
nu ne inc$inam trupului lui ca unui simplu trup ci ca unuia unit cu %umnezeirea (M#!a
inc$in celor doua firi ale lui "ristos din cauza %umnezeirii unite cu trupulH(%.666 4,
pg.154-15)#. %e aceea, in toate doxologiile =isericii, "ristos este marit impreuna cu
2atal si %u$ul -fant, 6 se aduce o singura inc$inare Fadorare .
9.&ecioara !aria este ascatoare de %., pt. ca cel ce se naste ca om din
31
&ecioara !aria este insusi %. &iul, care s-a facut subiect si ipostas firii omenesti, pt. ca
din &ecioara nu se naste o fire, ci un ipostas, iar persoana care se naste din &ecioara
!aria este insasi persoana &iului lui %., devenit si persoana si ipostas a trupului.
%atorita unitatii persoanei si a unitatii nedespartite a firii omenesti cu cea
dumnezeiasca in ipostasul 0ogosului &ecioara este ascatoare de %. si nu de om.
-ensul dogmei nu e ca &ecioara a nascut firea dumnezeiasca pt ca "r. se naste in veci
din 2atal, ci ca &ecioara a nascut pe fiul lui %. dupa omenitate, dar nesperata de
dumnezeire sa care nu subzista de la sine intr-un ipostas uman propriu(v. estorie#, ci
ea subzista in ipostasul 0ogosului inca din momentul conceperii. Astfel , &ecioara nu a
nascut un om simplu, conturat intr-un ipostats uman propriu, ci pe fiul lui %. intrupat. A
spune ca &ecioara este nascatoare de om inseamna ca a nascut pe %omnul 6isus ca un
ipostas uman propriu,detasat de cel divin , inseamna a afirma ca si estorie ca exista
doua persoane in "r.
Pe temeiul revelatiei-1om.1.'. 0c.1+'9.>al.8+8-=iserica afirma ca &ecioara
!aria este ascatoare de %. si a definit aceasta dogma la sin. 666 ec. 6n anatemisma 6 si
la sin V.ec.-anat.V6 si V666, precum si in sinodul V66 ec.
-f. Parinti intemeiaza unanim aceasta dogma pe unirea ipostatica. >rigorie de
azianz- L%aca cineva nu crede ca &ecioara !aria a nascut pe %. a despartit pe om de
%.H.-f. C$iril- %aca %omnul ostru 6. "r.este %., cum nu este %umnezeu. cel pe care
&ecioara 0-a nascutA%amasc$inOHPropovaduim ca -f. &ecioara !aria este in sensul
propriu si real ascatoare de %umnezeu. Prin faptul ca cel nascut din ea este
%umnezeu adevarat, este adevarata ascatoare de %umnezeu aceea care a nascut pe
%umnezeu adevarat, intrupat din ea.-punem ca %umnezeu s-a nascut din ea, nu in
sensul ca %umnezeirea Cuvantului a luat din ea inceputul existentei, ci in sensul ca
insusi Cuvantul lui %umnezeu, cel nascut inainte de veci, in afara de timp din 2atal,
care exista fara de inceput si vesnic impreuna cu 2atal si %u$ul, in zilele cele mai de pe
urma, pentru mantuirea noastra, s-a salasluit in pantecele ei, s-a intrupat si s-a nascut
din ea fara sa se sc$imbe . -f. &ecioara n-a nascut un simplu om , ci un %umnezeu
adevarat+ si nu un %umnezeu simplu ci un %umnezeu 6ntrupat, (M#. &aptul ca &ecioara
este nascatoare de %umnezeu, constituie taina intruparii. (M#u numim deloc pe sfanta
&ecioara ascatoare de "r.. Aceasta denumire a nascocit-o spurcatul pangaritul
estorie. cel cu cuget iudeu. vasul necuratiei, pentru a desfinta termenul+Hascatoare
de %umnezeuH. (%., 666,13, 113-117#
Cap.V -Pro'lema c%enozei !i teoriile c%enotice prote!tante
A.Cheno%a Mantuitorului+conditie a intru(arii si indumne%eirii noastre in I.)r.
@ ultima c$estiune importanta in intelegerea tainei persoanei divino-umane a lui
"r., a intruparii si a intregii iconomii savarsite de /l este cea a misterului coborarii, a
c$enozei, a desertarii &iului lui %umnezeu intrupat. fara de care nu era cu putinta
intruparea. *ertfa pe cruce si indumnezeirea noastra.H-i cu adevarat, mare este taina
MH1 2im.'+17
-f. !axim.!.-L%ar cine ar putea sti in ce fel %umnezeu s-a facut trup si totusi a
ramas %umnezeu si cum ramanand %umnezeu este cu adevarat omA (Ambigua. 9/.
pg.73#. Pt. ca ramanand in acelasi timp ceea ce era F %umnezeuOsi luand ceea ce nu
era Fsi c$ip de rob s-a facut intreg ca noi, din noi. pt.noi.facandu-se atat de mult om
incat sa para celor necredinciosi ca nu e %umnezeu. dar totusi a ramas atat de mult
%umnezeu cat poate sa cugete ratiunea adevarata si binecredincioasa a celor
32
credinciosiH (/pist. A 3-a catre 6oan CubucularulH%espre iubire. scrieri si epistiole
$ristologice si du$ovnicesti, %umitru -taniloaie, P.-.=., =uc, 1)))5, pg.'1#
Aceasta este marea taina a c$enozei , a desertarii a golirii &iului de slava
dumnezeiasca pe care a avut-o la 2atal inainte de a fi lumea(6n 1(+9A#, pt. a putea
cobori si veni in maxima apropiere de noi si a realiza pt. totdeuna unirea firii omenesti
cu cea dumnezeiasca in ipostasul -au. &ara c$enoza nu era cu putinta pogorarea si
intruparea &iului. %atorita complexitatii si dificultatii acestei probleme si a legaturii
stranse intre c$enoza si intrupare c$enoza si *ertfa pe cruce a !antuitorului, de
intelegerea corecta a misterului c$enozei depinde intelegerea corecta a tainei
intruc$iparii si a intregii iconomii. %e aceea fara luminile -f. Parinti multe din teoriile
c$enotice moderne, protestante, catolice si c$iar ortodoxe au rastalmacit grav misterul
persoanei si a operei de mantuire a lui "r.si a intruparii.c$enoza !antuitorului priveste
doua aspecte mai importante+
1#al smeririi si al coborarii inexprimabile a &iului lui %umnezeu, pt. a se intrupa
pt. noi si pt. a noastra mantuire
3#al modului cum si-a impropriat firea noastra in firea -a dumnezeiasca, cum
adica ipostasul sau %umnezeiesc devine subiectul purtator al firii noastre omenesti,
primind prin aceasta impropriere toate trasaturile patimitoare si smerite ale acestei
straine si improprii firii dumnezeiesti ca sa poata restaura ontologic in -ine si a
indumnezei prin $ar.
Paradoxul misterului c$enozei &iului lui %umnezeu este ca desi c$enoza
reprezinta o smerire, saracire, desertare, golire reala a lui de slava cereasca, totusi
c$enoza in sine este dovada puterii si libertatii depline de manifestare precum voieste,
pt. ca luand c$ipul nostru smerit de rob /l ramane intreg %umnezeu. -i aici *os si nu
inceteaza sa fie %umnezeu intreg si sus si sa ne imbogateasca si indumnezeiasca in
-ine tocmai prin golirea de slava. "r. s-a golit de slava 0ui dumnezeiasca pt. ca sa ne-o
poata impartasi noua L bogat fiind, pentru voiM3 Cor.4+)
6n c$enoza Cuvantului lui %. intrupat distingem 3 etape+
1# una anterioara intruparii, cand /l accepta sa se coboare sa se faca om pt.
!antuirea noastra
3#alta incepand de la intrupare si tine pana la moartea pe cruce prin care a
desfiintat pacatul si moartea prin insasi moartea -a, ca unul fara de pacat. Prin
c$enoza, "r. pe de o parte isi asuma odata cu firea toate patimile noastre, ia c$ipul
smerit de rob , pe de alta parte da si putere trupului -au sa le depaseasca si sa suporte
pana la capat moartea pt. pacatele omenirii, pt. ca /l nu a patimit cele ale trupului pur
omeneste, era %. nu simplu om, savarsind totdeuna cele omenesti dumnezeiete si cele
dumnezeiesti omeneste.
-f. -criptura descrie viata lui "r. in trup- /vr.9+(-ca o viata de smerire si
saracire, de suportare a tuturor patimilor firii omenesti pana la moarte pe cruce, dar pe
care le-a suportat nu ca un simplu om, ci ca pe Cel care bogat fiind s-a saracit pentru
noi,pt. ca sa ne imbogateasca cu smerenia si c$enoza 0ui si care %umnezeu fiind a luat
c$ip de rob smerit si si-a asumat de bunavoie acest destin pt. a ne mantui. C$enoza
!antuitorului in toate aspectele ei, precedata si urmata de viata 0ui intru slava, este
admirabil prezentata de -f. Pavel in/p. catre &ilipeni-3+7-11-LCare, %. fiind in
c$ipMH.%in acest text unde se gaseste si termenul c$enoza rezulta +
1.c$enoza nu se refera la firea dumnezeiasca, ci la &iul lui %. carea acceptata
sa se pogoare, sa se goleasca de slava lui dumnezeiasca. -ubiectul c$enozei este
persoana &iului lui %umnezeu. Care prin intrupare a sc$imbat c$ipul sau %umnezeiesc
33
plin de slava, impunator, cu c$ipul nostru de rob smerit cu patimile noastre, ca prin
ascultare si moarte de bunavoie pt. noi sa biruiasca prin -ine mortea si pacatul
3.%. -taniloaie FLC$ipul, dumnezeiesc nu are intelesul de firea dumnezeiasca, ci
de infatisarea ei impunatoare, plina de slava, aceasta a sc$imbat-o %omnul luand
c$ipul neimpunator al omului, robul lui %.H(6."r., 1estaurarea omului, -ibiu, 1)8',
pg.181#
'.C$enoza nu inseamna renuntare la firea dumnezeiasca sau la vreo insusire
dumnezeiasca, ci numai la c$ipul -au impunator, la slava dumnezeiasca pe care a
avut-o la 2atal inainte de crearea lumii pt. a se intrupa si a veni in maxima apropiere de
noi si pt. a putea muri pt.noi. inseamna posibilitatea ipostasului -au dumnezeiesc de a
deveni de a deveni ipostasul si subiectul purtator si al firii -ale omenesti cu toate
patimile sau afectele reprosabile.
6n acord cu -f. Ap. Pavel, -f. Parinti au explicat c$enoza, golirea &iului lui
%umnezeu de slava dumnezeiasca, pentru a lua c$ip smerit de rob, in sensul pazirii
nestricate a unirii ipostatice a celor doua firi, in c$ip neamestecat si nesc$imbat, cu
toate proprietatile lor naturale, ca o conditie a indumnezeirii firii omenesti in "ristos,
asumata la intrupare.
-f. C$iril al Alexandriei (K888# spune+ "--a smerit pe -ine ca sa ridice la
inaltimea 0ui ceea ce e smerit prin fire. A luat c$ip de rob, desi e %omnul si &iul, ca sa
aduca celui rob prin fire, slava dupa asemanarea 0ui, intrucat s-a facut ca noi, adica
om, ca noi sa ne facem ca /l, dumnezei si fii ai lui %umnezeu, primeste in -ine ale
noastre, cele smerite, ca sa ne dea in sc$imb cele ale 0ui. -a nu-0 dispretuiesti pentru
aceasta coborare la tine, caci daca s-a smerit si s-a facut om pentru tine, vina umilirii
-ale este a ta, iar Cel Care a ales sa patimeasca acestea pentru tine, a savarsit o mare
si negraita minune, caci auzind de umilinta (c$enoza#, cunosti plinatatea 0ui si vazand
smerenia, intelegi inaltimea. >olindu-se de plinatatea -a, ne-a facut noua parte de ea.
coborand din inaltimea -a, ne-a inaltat pe noi la -ine" (%. -taniloae, "C$ipul evang$elic
al lui 6isus "ristos", pg.371-373#.
-f. 6oan "risostom (K85(# - "Auzind ca s-a desertat, sa nu socotesti vreo
sc$imbare, prefacere sau nimicire a unei firi, ci ramanand ceea ce era, adica
%umnezeu, a luat ceea ce nu era, firea omeneasca. si intrupandu-se, a ramas
%umnezeu" (%. &ecioru, "Cuvantari la praznice imparatesti", =uc., 1)83, pg.39 si '7#.
-f. >rigorie de azianz - Ceea ce era, a ramas, iar ceea ce nu era, a asumat, ca
sa ne mantuiasca, caci trupul s-a unit cu %umnezeu si a devenit unul cu /l, partea
superioara biruind asupra celeilalte.....ILI(I)IL....
-f. !axim !arturisitorul comentand textul acesta, zice+ "6nsusi Cuvantul golindu-
se, smerindu-se fara sc$imbare si primind in sens propriu caracterul patimilor pe care il
avem noi in fire si prin intrupare supunandu-se cu adevarat simtirii noastre naturale, s-a
numit %umnezeu vazut *os si %umnezeu de *os, facand aratata puterea -a suprainfinita
prin fire si din fire patimitor, caci trupul s-a unit in c$ip vadit cu %umnezeu si a devenit
unul ca /l. partea superioara biruind asupra celeilalte, intrucat Cuvantul prin identitatea
ipostasului a indumnezeit in sens propriu trupul pe care l-a asumat. Prin golire-c$enoza
6si ia c$ip de rob, adica a devenit om, si prin coborare 6si insuseste ceea ce este strain,
adica devine prin fire patimitor si savarseste ca un rob cele ale -tapanului, adica
savarseste trupeste cele dumnezeiesti, facand aratata golirea, c$enoza cea negraita,
care a indumnezeit lumea prin trup patimitor"(Ambigua, 3-', pg.8(-9'#. Consideratiile
-f. !. !arturisitorul, sunt de o deosebita importanta, prin c$enoza, Cuvantul se
34
intrupeaza si primeste caracterul patimitor, ramanand ceea ce era, %umnezeu
savarseste ca rob cele ale -tapanului, savarseste trupeste cele dumnezeiesti si prin
insusi actul c$enozei a indumnezeit trupul pe care l-a luat.
-f. 6n. %amasc$in (K(8)# - Cel Ce era in c$ipul lui %umnezeu "se pogoara
aplecand cerurile, adica smerind, fara sa smereasca inaltimea 0ui cea nesmerita, se
pogoara spre robii 0ui prin o pogorare inexprimabila si incompre$ensibila. Ca aceasta
inseamna pogorarea. -i fiind %umnezeu desavarsit, se face om desavarsit si
savarseste cea mai mare noutate dintre toate noutatile, singurul nou sub soare, prin
care se arata puterea infinita a lui %umnezeu" (%ogm. 666, 1, pg.)7#.
-f. 6sac -irul - " -merenia este $aina lui %umnezeu, caci Cuvantul intrupandu-
se, pe ea a imbracat-o si prin ea ne-a vorbit in trupul nostru si tot cel ce a imbracat-o pe
ea, s-a facut cu adevarat asemenea Celui Ce s-a pogorat din inaltimea 0ui si a ascuns
puterea si slava 0ui si a acoperit slava 0ui in smerita cugetare, ca sa nu fie arsa zidirea
de vederea 0ui, caci zidirea n-ar fi putut sa-0 priveasca pe /l, dacva n-ar fi luat o parte
din ea si n-ar fi vorbit astfel cu ea, nici n-ar fi putut asculta cuvintele gurii 0ui fata catre
fata, %omnul n-a coborat in cutremur, nici in foc, nici in glas infricosator si puternic, ci
ca ploaia lina si ca picatura care picura lin pe pmant si s-a aratat vorbind noua in alt
c$ip. aceasta s-a petrecut cand a acoperit ca pe o comoara slava 0ui sub
acoperamantul trupului -au smerit si a vorbit intre noi, cu noi, ca unul din noi, prin
acoperamantul pe care si 0-a intocmit cu voia 0ui din sanul -fintei &ecioare, pentru ca
vazandu-l pe /l ca fiind din neamul nostru si vorbind cu noi, sa nu ne inspaimantam de
vederea 0ui" (&il.C, Cuv.35, pg.159-157#.
%in invataturile -f. Parinti despre c$enoza, retinem+
1. mantuirea reala a neamului omenesc nu este posibila de la distanta, ci numai
prin c$enoza, coborarea si intruparea &iului lui %umnezeu, pentru noi si a noastra
mantuire. ar fi putut-o face si de la distanta, dar nu era eficienta si folositoare pentru
noi.
3. prin c$enoza, Cuvantului lui %umnezeu devine ipostas si al firii omenesti,
poate sa-si improprieze firea omeneasca, caracterul ei patimitor, toate ale noastre si sa
se faca intru totul asemenea noua ca si noi sa devenim asemenea 0ui.
'. c$enoza nu este renuntarea la vreuna din insusirile si lucrarile -ale cele
dumnezeiesti, caci a ramas ceea ce era, ci este numai golirea de slava -a
dumnezeiasca, impunatoare, ca sa poata lua c$ip de rob, sa vina la maxima apropiere
de noi.
8. in c$enoza, cele doua firi ale lui 6isus isi pastreaza proprietatile naturale
nesc$imbate si datorita unirii ipostatice in persoana 0ogosului, fiecare fire comunica
celeilalte insusirile ei. toate lucrarile lui "ristos si in stare de c$enoza sunt lucrari
teandrice, "ristos lucra toate cele omenesti dumnezeieste si cele dumnezeiesti
omeneste, cele ale -tapanului ca un rob si cele ale robului ca un -tapan.
9. c$enoza &iului lui %umnezeu intrupatsi indumnezeirea firii -ale omenesti
sunt corelative, s-a desertat de slava dumnezeiasca ca sa ne faca partasi de ea.
indumnezeirea firii omenesti este aspectul pozitiv al c$enozei.
7. asumarea de catre &iul lui %umnezeu prin c$enoza a trasaturilor patimitoare
omenesti, nu inseamna, ca prin aceasta firea dumnezeiasca a devenit patimitoare,
%umnezeu prin fire fiind nepatimitor, nu poate sa patimeasca, ci persoana -a si-a
insusit odata cu firea omeneasca si caracterul ei patimitor, acceptand sa devina
%umnezeu patimitor, intrucat a devenit si ipostas al firii omenesti cu toate ale ei.
(. c$enoza si pogorarea &iului se explica prin marea iubire a lui %umnezeu fata
35
de noi, prin care accepta sa coboare, sa se smereasca pe -ine, ca si prin atotputernicia
0ui, prin care realizeaza aceasta pogorare inexprimabila, pentru ane face si pe noi
partasi de slava -a. de aceea starea lui "ristos de maxima c$enoza in moartea pe
cruce coincide cu starea de maxima manifestare a iubirii -ale dumnezeiesti, prin *ertfa
suprema pentru pacatele noastre, dar si a atotputerniciei -ale prin biruinta asupra
mortii.
4. rostul pogorarii si c$enozei lui %umnezeu, prin asumarea firii omenesti (6.
%amasc$in# este si ca sa se faca ascultare 2atalui, vindecand astfel neascultarea
noastra prin ascultarea 0ui pana la moarte si sa se faca pilda dupa ascultare pentru noi,
inafara de care nu e cu putinta sa dobandim mantuirea (%ogm.666, 1,)(-)4#.
). c$enoza reprezinta insasi taina mantuirii noastre obiective si subiective,
c$ipul prin care "ristos a realizat iconomia mantuirii noastre prin intrupare si *ertfa pe
cruce, dar si modul de insusire a acesteia de catre noi prin ascultarea si smerenia
noastra, desavarsita dupa exemplul lui "ristos. prin smerenie, 6isus 6si acopera
dumnezeirea, iar credinciosii faptele bune.
%esi -f. Parinti invata o smerenie si c$enoza reala a lui "ristos in viata
pamanteasca, pentru mantuirea noastra, dar cu pastrarea nesc$imbata a celor doua firi
si a integritatii unirii ipostatice, totusi nicaieri ei nu vorbesc de o c$enoza radicala,
totala, in sensul de renuntare din partea lui "ristos la vreuna din insusirile -ale
dumnezeiesti, pentru ca toate actele -ale omenesti le savarseste dumnezeieste si
invers.
6n acest sens, teoriile protestante mai vec$i si mai noi, care vorbesc de o
c$enoza mai radicala a lui "ristos, nu sunt in acord cu datele 1evelatiei si altereaza
grav dogma unirii ipostatice si sensul definirii dogmatice $ristologice de la Calcedon.
a# 2eoriile teologilor luterani mai vec$i, ca entzer, 2$omasiu, >ess F vorbesc
de o golire de intrebuintare, in sensul ca firea dumnezeiasca a lui "ristos poseda toate
insusirile dumnezeiesti, dar nu le intrebuinta deplin si continuu. Apoi teoria teologilor
luterani din 2ubingen F @siander, 2$umius, e$ior icolai, care vorbesc de o
ascundere de intrebuintare, in sensul ca 6isus pe pamant se foloseste numai pe ascuns
de insusirile firii -ale dumnezeiesti.
Aceste teorii sunt inacceptabile pentru ca dupa prima teorie, Cuvantul lui
%umnezeu dupa intrupare se automargineste, despuindu-se pe sine de insusirile
dumnezeiesti si nefacand uz de ele, ceea ce duce la acceptarea unei sc$imbari reale in
firea simpla si nesc$imbata a lui %umnezeu si la negarea unirii ipostatice si la
separarea nestoriana a firilor, iar dupa a doua teorie, Cuvantul intrupat, desi pastrand
insusirile -ale dumnezeiesti, face uz de ele numai pe ascuns, "ristos ramanand un
%umnezeu ascuns, ceea ce duce la doc$etism. (". Andrutsos, %ogm., pg. 3'8. v. %.
-taniloae, 6isus "ristos, restauratorul...#.
b# %e asemenea unii teologi mai noi F -artorius, 0ibner, 0ut$ard, 0ange, /Pald
s.a. F extind c$enoza la firea dumnezeiasca insasi, sustinand ca, Cuvantul nu
inseamna asumarea reala a firii omenesti de catre "ristos, ci o marginire a 0ui. "ristos
in stare de c$enoza este doar un "ristos virtual si nu are constiinta ca este %umnezeu
sau ca este lipsit de anumite insusiri, ca atotputernicia, atotstiinta si atotprezenta.
/ste clar ca aceste teorii altereaza grav dogma unirii ipostatice si rastalmacesc
taina intruparii si mantuirii in 6isus "ristos. prin aceasta stalcesc c$ipul evang$elic al lui
"ristos.
c# @ conceptie c$enotica aparte este cea a lui @scar =ensoP, care in G6nvataturi
despre c$enozaH, 0eipzig, 1)'5, afirma ca "ristos in stare de c$enoza n-a renuntat la
36
nici o insusire dumnezeiasca, ci a sc$imbat numai forma sau c$ipul de manifestare al
acestor insusiri. C$enoza consta in aceea ca forma vesnica a activitatii insusirilor -ale
dumnezeiesti este sc$imbata cu forma temporala de manifestare a lor, ceea ce implica
o coborare a acestora pana la starea de pura potentialitate in "ristos. (pg.343#.
1estrangerea manifestarii puterii -ale dumnezeiesti, nu inseamna o pierdere a acestei
puteri, ci numai o alta forma de manifestare a ei.
Pe langa unele elemente pozitive si *uste, in baza carora =ensoP a criticat
conceptia luteranilor mai vec$i, nu putem accepta afirmatia lui ca c$enoza lui "ristos
implica o coborare a insusirilor dumnezeiesti ale lui "ristos pana la starea de pura
potentialitate, ceea ce ar insemna ca "ristos pe pamant este doar un %umnezeu
potential ascuns.
d# %e asemenea teoria c$enotica a teologului ortodox -erg$ei =ulga;ov nu
depaseste teoriile c$enotice protestante. in plus, complica lucrurile si mai mult cu
consideratii sofiologice si unele de nuanta panteista. %upa el, natura 0ogosului intrupat
ramane nesc$imbata si nemicsorata pe pamant, numai forma ei de viata si manifestare
devine alta. prin intrupare, "ristos se dezbraca de forma sau c$ipul 0ui dumnezeiesc si
ia c$ipul smerit de rob, ca dupa inviere sa-si recapete din nou slava 0ui vesnica
pierduta la intrupare. -lava vesnica este sofia necreata sau natura dumnezeiasca in
manifestarea ei intratrinitara, pe care &iul a parasit-o la intrupare. C$enoza este starea
de negustare pentru -ine a fericirii sau slavei dumnezeiesti. 6postasul lui "ristos, /ul
-au divin, s-a micsorat pana la nivelul ipostasului sau eului uman, substituindu-se cu
totul eului uman. /ul divin renunta la actualizarea constiintei divine, ramanand in stare
de potenta, pentru ca sa se poata dezvolta pe pamant cu o constiinta umana. acest
lucru este cu putinta dupa -. =ulga;ov, pentru ca ipostasul uman este tot de esenta
divina, ca si cel al 0ogosului, asa ca substituirea cu totul a eului divin prin cel uman, nu
intampina nici o dificultate in conceptia lui. -. =ulga;ov altereza grav dogma unirii
ipostatice, dupa care cele doua firi se unesc in unicul ipostas al 0ogosului. de la
intrupare, 0ogosul ramane in veci subiectul ambelor firi, singurul prin care isi manifesta
insusirile specifice. Afirmarea unui eu uman in "ristos, inseamna doua ipostase in
"ristos si, prin aceasta, negarea unirii ipostatice.
-f. -criptura si -f. Parinti au aratat clar ca, in stare de c$enoza, "ristos nu se
manifesta ca un simplu eu uman sau ca un dumnezeu ascuns, ci ca %umnezeu si om
adevarat, dar cu o singura persoana, un singur subiect si care se manifesta ca un
singur subiect si in stare de c$enoza. ca &iul lui %umnezeu intrupat F face minuni,
vindecari, invieri din morti, iarta pacatele si, c$iar spanzurat pe cruce, sutasul 6l
recunoaste GCu adevarat &iul lui %umnezeu era AcestaH (!t.3(,98# (desi era in stare de
maxima C$enoza#. -f. 6oan /vang$elistul spune+ G-i Cuvantul s-a facut trupH (6n.1,1#.
6n. %amasc$in F v. Citat pg.'8-'9...
Asadar, intelegerea gresita si alterarea sensului autentic al c$enozei duce la
intelegerea gresita a unirii ipostatice si a misterului intruparii si mantuirii noastre in
"ristos. %esi noi acum nu-0 mai cunoastem pe "ristos istoric in stare de c$enoza,
pentru ca "ristos inviat si inaltat in starea de slava ni se impartaseste pana la a doua
venire ca "ristos rastignit si inviat, dar si ca Cel Care va sa vina, nu direct, fata catre
fata, ci sub c$ipul smerit al Cuvantului catre noi si al cuvintelor ca raspuns la Cuvantul
0ui F al rugaciunilor si cantarilor liturgice, prin mi*locirea iconelor, al elementelor vazute
ale -f. 2aine si prin care ne impartasim real cu "ristos, dar pe Care-0 simtim mereu ca
Cel Care este prezent si Care vine tot mai deplin prin impartasirea de /l si indeplinirea
poruncilor.%e fiecare data ne rugam sa ne impartasim tot mai deplin cu /l, stare pe
37
care doar o pregustam aici.
B! Opera de antuire o'iectiva
a lui Ii!u! Hri!to! prin intreita !lu*ire
! Privita in lucrarea Lui mantuitoare!
otiunea de mantuire, desi termen negativ, inseamna
eliberare, scapare, izbavire, salvare de ceva sau de la ceva, totusi, in sens biblic si
patristic, ea cuprinde si un sens pozitiv, insemnand eliberare de ceva pentru altceva. 6n
viziunea @rtodoxa, mantirea nu apare ca scop in sine, telul pozitiv al intruparii
!antuitorului fiind unirea omului cu %umnezeu, prin indumnezeirea dupa $ar, dupa ce
au fost inlaturate toate piedicile negative care stau in calea unirii noastre cu %umnezeu.
2eologic, mantuirea are un sens obiectiv si unul subiectiv, de unde mantuire
obiectiva si subiectiva, care sunt niste termeni te$nici creati de teologi, dar sunt
ec$ivalentul termenilor biblici si patristici+
a# rascumparare, restaurare, impacare, indumnnezire F pentru mantuirea
obiectiva.
b# indreptare, sfintire, viata noua, viata in "ristos, indumnezeire prin $ar F pentru
cea subiectiva.
Mantuirea obiecti,a este ceea ce a facut !antuitorul
pentru noi, inafara de noi de la intrupare si pana la inaltare.
Mantuirea subiecti,a este ceea ce trebuie si noi sa facem pentru a ne insusi
darul sau $arul lui "ristos. 6n sens teologic crestin, mantuirea este eliberarea din robia
pacatului si a mortii (negativ#, dobandirea vietii vesnice, celei noi, in unirea cu
%umnezeu in "ristos prin %u$ul -f. Prin mantuirea obiectiva F lucrarea lui 6isus "ristos,
independent de noi, pentru intreg neamul omenesc de la Adam pana la sfarsitul
veacurilor, prin intrupare, *ertfa, inviere si inaltare, sau prin tot ceea ce a facut /l de la
intrupare pana la inaltare. 6n limba* teologic, "ristos a realizat o mantuire obiectiva prin
intreita -a slu*ire F de Prooroc, Ar$iereu si 6mparat F sau prin intreita -a activitate F
invatatoreasca, ar$iereasca, sfintitoare si imparateasca de biruinta asupra raului si
instituirea 6mparatiei -ale.
&! .aportul intre persoana si opera lui #isus /ristos !
6nvatatura despre persoana !antuitorului este legata
de opera de mantuire a lumii realizata in -ine (in trupul -au#. iar opera in general este
manifestarea inafara persoanei sau persoana in lucrare. Prin opera intram in legatura
cu persoana sau cu autorul ei. Cuvantul cuiva este manifestarea persoanei, prin care ni
se adreseaza si ne revendica, ne c$eama sa raspundem, iar noi raspundem. intrarea in
relatie cu persoana care l-a rostit, cuvantul cuiva, exprima intentia persoanei de
comuniune spre celalalt.
Pe plan uman, desi persoana si opera sunt in stransa legatura, este cu putinta
sa despartim persoana de opera. @rice produs uman poate fi detasat de creatorul lui,
cartea de autorul ei si altele. 0a "ristos nu este cu putinta sa despartim opera de
mantuire de persoana 0ui si pentru ca /l n-a putut realiza mantuirea inafara de -ine, ci
in trupul -au F s-a intrupat, a patimit, a inviat si s-a inaltat cu trupul 0ui. 6isus este
6nsusi !antuitorul, persoana si opera mantuitoare sunt una, este si !antuitorul si
!antuirea noastra. deci nu exista mantuire inafara de persoana -a, iar noi ne mantuim
38
subiectiv, nu impartasindu-ne de opera sau invatatura detasata de /l, ci ne mantuim
impartasindu-ne de "ristos 6nsusi si numai fiind in relatie permanenta si personala cu
/l.
%. -taniloae F G/l 6nsusi ca persoana de neinlocuit ne mantuieste, intrucat
calitatea -a de Persoana dumnezeiasca devenita accesibila ca om este unicul izvor de
putere care ne elibereaza si de urmarile lui, dintre care cea mai grava este moarte.
!antuirea nu o putem dobandi decat in relatie personala permanenta cu %umnezeu,
relatie prin care ni se comunica si primim in mod liber darurile si puterile vietii
adevarate, inepuizabileH (2.%.@.. vol.3, pg.154-15)#.
%aca "ristos ar fi realizat mantuirea inafara de -ine, intr-o opera detasata de /l,
atunci, dupa realizarea mantuirii obiective, Persoana 0ui nu mai prezenta nici o
importanta. 6n cazul acesta era suficienta insusirea cuvantului -au si a $arului detasat
de /l, lasate in =iserica spre administrare.
6ntre Persoana si opera mantuitoare a lui "ristos, exista o distinctie, dar nu o
separatie. opera de mantuire poate fi privita si in sine, teoretic, metodologic ca o
realitate distinctiva de persoana -a, sub diferitele sale aspecte, dar in fond, Persoana
si opera -a de mantuire formeaza un tot indivizibil. "ristos 6nsusi este !antuitorul, /l
este Pacea si Viata noastra, caci /l este GPacea noastra...H(/fs.3,18-17#.
6n -imbolul .C. se accentueaza cele patru acte fundamentale prin care /l a
realizat mantuirea obiectiva in -ine, in trupul -au GCare...1 s-a pogorat...3 s-a
intrupat...s-a facut om...s-a rastignit...a patimit...s-a ingropat...' a inviat... 8 s-a suit la
cer si sade de-a dreapta 2ataluiH (cu trupul#. /l 6nsusi este Cel Care a facut toate
acestea. %e aceea 6nsasi Persoana 0ui este !antuitorul. numele de 6isus care 6 s-a dat
ca om, ce inseamna !antuirea %omnului. Care va aduce mantuirea. umele de "ristos
inseamna !esia, ?nsul, subliniaza calitatea de !antuitor. 0a nasterea 0ui, ingerii
vestesc pastorilor+ G...ca vi s-a facut azi !antuitor...H (0c.3,11#.
6n -f. -criptura, 6isus este numit G!antuitorul lumiiH (6n.8,83#, G!antuitorul tuturor
oamenilorH(6 2im.8,15#. G!are %omn si !antuitorul nostru 6isus "ristosH (66 2im.1,15.
2it1,8. 3,1'#.G%omn si !antuitorH(66 Petru.1,11#. G?nul este !i*locitorul intre %umnezeu
si oameni, @mul 6isus "ristos Care s-a dat pe -ine pret de reascumparare pentru multiH
(6 2im. 3,9-7#. Persoana 0ui,!antuitorul Care a realizat in -ine impacarea cu
%umnezeu si indumnezeirea firii omenesti. Vorbind de mantuire, vorbim de "ristos
!antuitorul si nu de opera detasata de /l. incercand sa definim lucrarea mantuitoare
savarsita de 6isus "ristos, definim, de fapt, pe 6isus ca Profet, Ar$iereu si 6mparat.
6ntrega soteriologie are drept centru si punct de referinta Persoana divino-umana a
&iului lui %umnezeu intrupat. de Persoana lui 6isus si relatia cu /l, depinde mantuirea
noastra, ne mantuim prin Persoana lui 6isus "ristos si nu printr-o lucrare detasata de /l.
G6isus "ristos Cel rastignit si inviat si nu moartea si invierea si inaltarea ca teme
teologice constituie centrul teologiei paulineH (6ustin Popovici#. Potrivit celor doua laturi
ale lucrarii mantuitoare, 6isus are trei c$emari, misiuni, slu*iri sau demnitati pe pamant+
1. 6nvatatoreasca, 3. Ar$iereasca si '. 6mparateasca, fiind considerat de la inceput in
=iserica ca Profetul, Ar$iereul, 6mparatul prin excelenta. /l este -ingurul Care le-a
concentrat pe toate in -ine in grad maxim,fiind ?nsul, !esia, "ristosul prin excelenta.
?ngerea -a este infinit superioara celor ale profetilor si ar$iereilor din V. 2.. /l nu are o
ungere materiala, omeneasca, fiind uns de %umnezeu 6nsusi (6s.71,1#. A primit numele
de 6isus si "ristos F !antuitorul si ?nsul F de la intrupare si cu aceasta a primit si
intreita -a slu*ire mantuitoare. Cele trei directii ale operei de mantuire si deci, cele trei
forme de slu*ire prin care a realizat mantuirea, decurg in c$ip firesc din Persoana &iului
39
lui %umnezeu intrupat, Care prin asumarea firii omenesti si-a asumat si rolul de
!antuitor al lumii. (%. -taniloae, 2.%.@. vol.3,pg.118-119#.
Aceste slu*iri, desi distincte, sunt inseparabile, fiecare implicand si manifestand
pe celelalte F ca Profet, manifesta si putere imparateasca, invatand si facand minuni.
ca Ar$iereu, in stare de maxima c$enoza, biruie moartea ca un 6mparat Atotputernic. iar
ca 6mparat vesnic este in stare de permanenta *ertfa, ca !iel in*ung$iat pana la sfarsitul
veacurilor.
6n centrul operei mantuitoare este slu*irea Ar$iereasca, prin care ne-a eliberat de
robia pacatului si a mortii, refacand c$ipul lui %umnezeu si legatura dintre om si
%umnezeu, surpand peretele despartitor dintre om si %umnezeu, nelasand nimic sa se
intrerupa, avand acum acces direct la /l. 6n acelasi timp, "ristos este Profetul,
Ar$iereul, 6mparatul vesnic si dupa inaltarea -a la cer, pentru ca in =iserica 6si continua
intreita -a slu*ire. /xista ordine cronologica a actelor mantuitoare in manifestarea
intreitei -ale slu*iri. Propovaduirea -a ca Prooroc este urmata de *ertfa -a suprema pe
cruce ca Ar$iereu, iar aceasta este urmata de biruinta asupra mortii prin invierea si
inaltarea la cer si afirmarea plenara ca %omn si 6mparat. %e aceasta ordine
cronologica reala a actelor lui "ristos se va tine cont in expunerea lor. 6nvatator si
6mparat al lumii &iul lui %umnezeu a fost si inainte de intrupare (v. V.2.#, dar de la
distanta si intr-un mod mai general, fara sa intre in raport personal cu oamenii si fara
exercitarea slu*irii de 6nvatator si 6mparat in vederea mantuirii. 6n acest sens, -f. C$iril al
Alexandriei spune+ G&iul lui %umnezeu --a numit Prooroc, Apostol si Ar$iereu pentru
omenitatea -a, asumand acestea odata cu firea omeneasca la intrupare, fiindca despre
&iul 6nsusi nu se poate spune ca slu*este ca preot si ca este intr-o stare lituirgica
permanenta si --a facut aceasta pentru noi de la intrupare, cand /l a accepta sa ia cele
ale slu*itorului si c$ipul slu*itorului, din pogoramant pentru noi, smerindu-se si
desertandu-se Cel Ce se afla in c$ipul si egalitatea 2atalui, Caruia 6i slu*esc ingerii si
serafimii, cand --a golit pe -ine, --a aratat -lu*itor al celor sfinte si -fintitorH(%.
-taniloae, 2.%.@.,vol.', pg1'8-1'9#.
a) #isus ca Prooroc$#nvatator F Prin activitatea profetica si invatatoreasca a lui
6isus se intelege lucrarea -a de 6nvatator-Prooroc prin care comunica si descoperea
oamenilor Adevarul absolut despre %umnezeu, lucrarile, voia -a, planul -au de
mantuire si indumnezeire a lumii, precum si adevarul despre viata si destinul nostru,
2aina lui %umnezeu in 2reime si taina omului in %umnezeu. %atorita inseparabilitatii
intre Persoana si opera -a, "ristos nu ne descopera un adevar abstract, detasat de
-ine, ci pe -ine 6nsusi ca si Creator, Proniator, !antuitor, %esavarsitor al omului si al
lumii intru -ine. 6isus este Adevarul si Proorocia in Persoana, 6nvatatorul si Proorocul
prin insasi Persoana -a. -e identifica cu invatatura -a, Adevarul este una cu Persoana
0ui si Persoana cu Adevarul. G/u sunt Adevarul, Calea si Viata.H(6n.18,7#. G/u sunt
0umina lumii ...H(AAAA#. /l se deosebeste esential de ceilalti prooroci ai V.2., care
profeteau despre %umnezeu si nu despre ei, vesteau adevarul partial primit de la
%umnezeu. "ristos se descopera, se talcuieste pe -ine. /l este Adevarul absolut,
Culmea si 6nc$eierea 1evelatiei Gpentru ca 0egea prin !oise...H(6n.1,1(#. %upa "ristos
nu se mai descopera nimic nou despre %umnezeu, =iserica ii calauzeste pe crestini
spre adevar si-i a*uta si ii lumineaza sa pazeasca tot ceea ce li s-a dat (6n.18,37#.
"ristos este 6nvatatorul lumii prin 6nsasi Persoana -a, /l este invatatura si
6nvatatorul in Persoana, Adevarul si 0umina in Persoana si nu detasata de /l. 6n /l
subiectul invataturii se identifica cu obiectul ei. /l este Profetul si 6nvatatorul, nu numai
prin Cuvantul 0ui, ci si prin insasi existenta -a inainte si dupa inviere. 6nvatatura -a
40
arata drumul spre desavarsire al umanitatii in sine. prin aceasta /l se descopera si se
talmaceste pe -ine 6nsusi. fiind si drumul spre desavarsire, dar si desavarsirea insasi,
drumul spre Adevar, dar si Adevarul 6nsusi. /l nu prezinta o alta tinta a desavarsirii
omenirii decat pe -ine 6nsusi.
(%.-taniloae#. G/l il arata pe om in -ine. in starea desavarsita de dupa inviere sicare
poate deveni si starea reala atuturor celor ce cred in /lH.(%.-. 2.%.@.. vol.3. pg.117-
11(.# -e da pilda pe sine G0uati *ugul...H(!t.11.3)#. cuvintele 0ui au acoperirein 6nsasi
Persoana 0ui. cuvintele sunt o iradiere a Persoanei -ale. de aceea cuvintele 0ui sunt
vesnice, ca si Persoana 0ui si nu vor trece.
"ristos e Proorocul si 6nvatatorul vesnic si nu inceteaza a fi, nici dupa inaltarea
la cer (in =iserica#. Continutul activitatii profetice si invatatoresti a lui "ristos il
constituie /vang$elia -a, cuprinsa in cartile .2. si -f. 2raditii. /vang$elia 6mparatiei,
pe care /l 6nsusi continua sa o vesteasca si dupa inaltare in =iserica, prin -f. Apostoli
si urmasii acestora, a*utati de %u$ul -f. %u$ul -f. ne a*uta in pastrarea, propovaduirea,
trairea si valorificarea /vang$eliei lui "ristos in contextul fiecarei epoci ca si cuvantul
viu si mereu actual al 0ui pana la sfarsitul veacurilor. %u$ul -f. ne lumineaza in
intelegerea cuvintelor lui "ristos, dar nu ca niste cuvinte detasate de persoana 0ui ci
intrupate in persoana 0ui. /l (%u$ul -fant#, ne face cunoscut si present pe 6nsusi
6nvatatorul in persoana- persoana lui "ristos, rastignit si inviat, in care avem insasi
revelatia implinita si imparatia care a venit si va sa vina.
b) #isus /ristos ca Arhiereu vesnic - -lu*irea ar$iereasca consta in c$enoza, *ertfa
de -ine si suferintele indurate de la intrupare pana la moarte, dar mai ales *ertfa de pe
cruce pentru pacatele noastre prin care ne-a impacat cu %umnezeu, restabilind
comuniunea dintre noi si %umnezeu. Bertfa de bunavoie pe cruce este in centrul lucrarii
mantuitoare a lui "ristos G/u pentru aceasta am venitH. Prin *ertfa -a substitutiva /l ne-
a rascumparat din robia pacatului si a mortii si ne-a impacat cu %umnezeu, moartea pe
cruce pentru noi fiind supremul omagiu adus lui %umnezeu, prin implicarea intregii
dreptati dumnezeiesti, nesocotita prin neascultarea protoparintilor.
-lu*irea ar$iereasca a lui "ristos prin *ertfa sa substitutiva pe cruce este clar
atestata de profetiile mesianice, de !antuitorul 6nsusi, de -f. Apostoli si de 2raditia
apostolica.
6saia - G%ar /l a luat asupra--iMH (6s.9'+8-4#. v. textul de la proscomidie GCa un
miel spre *ung$iere s-a adus: -i ca o oaie faraMH (6s.9'+(-4#.
!antuitorul- spune despre -ine G-a venit sa 6 se slu*eascaH (!t.35+34#.
G/u sunt painea cea vieMH (6n.7+91#. GCare se frange pentru noiMH
-f Apostoli- subliniaza preotia -a unica, vesnica si caracterul ispasit al *ertfei
-ale pe cruce si care este *ertfa de ispasire (1om.'+39# si Gpret de rascumparareH
(12im.3+7#.
6n oul 2estament 6isus "ristos apare ca Ar$iereu mesianic, adevaratul si vesnicul
Ar$iereu care n-a dus o *ertfa straina de animale, Gci --a adus pe -ine 6nsusiH (/vr.(+34.
6n.1+3)#. GAr$iereul cel mareH (/vr.8+18#. GAr$iereu al bunatatilor viitoareH (/vr.)+11#.
6nstitutia preotiei si a ar$iereului asezati de %umnezeu ca mi*locitori intre /l si om
e determinate de aparitia pacatului in lume, care a rupt legatura de comuniune cu
%umnezeu si de nevoia de restabilire prin *ertfa a legaturii cu %umnezeu, intrerupta
prin pacatul neascultarii - GCaci orice ar$iereuMH (/vr.9+1#. Potrivit Vec$iului
2estament, legatura cu /l dupa cadere nu se mai poate restabili fara *ertfa, fara sange,
caci G%upa 0egeMH(/vr.)+33#.%ar preotia si *ertfele Vec$iului 2estament, care erau
doar o prefigurare a adevaratei preotii si *ertfe din oul 2estament, nu erau in stare sa
41
biruiasca pacatul intregii omeniri in fiinta lor si nici sa impace sau sa refaca legatura
noastra cu %umnezeu, pentru ca ar$iereul in Vec$iul 2estament aducea *ertfe straine si
nu pe sine insusi ca plata pentru pacatele tuturor oamenilor. %e aceea, pentru noi 6isus
"ristos este mi*locitorul desavarsit intre %umnezeu si oameni, fara de pacate si prin
aceasta unicul si vesnicul Ar$iereu Care poate sa mi*loceasca pentru noi cu adevarat
pentru Gca ramane in veacMH (/vr.(+38-39#. -pre deosebire de preotii Vec$iului
2estament, 6isus, %umnezeu si om desavarsit F n-a adus o *ertfa straina , /l --a adus
pe -ine 6nsusi *ertfa suprema lui %umnezeu pentru Gpacatele noastreMH (16n.3+3#.
"ristos este nu numai Ar$iereul *ertfitor, ci si *ertfa insasi. /l este si Cel care aduce si
care se aduce *ertfa si care primeste ca %umnezeu. Ar$iereul este una cu *ertfa este
*ertfa in persoana. n-a adus ca in Vec$iul 2estament daruri si *ertfa sange strain. ci
insusi singele -au, intrat in -fanta -fintelor nu cu sange de tapi si vitei ci cu sangele
-au. *ertfa -a este Gfara pri$ana MH(/vr.)+18# desavarsita, unica, irepetabila, pentru ca
moartea victimei unice nu poate sa aiba loc decat o singura data si nu admite o
repetare a ei. %aca *ertfele Vec$iului 2estament nu aduceau o curatire de pacate ci
doar o curatire a trupului (/vr.)+1'#, fiind doar o prefigurare a *ertfei in "ristos, *ertfa 0ui
este *ertfa desavarsita care a strabatut cerurile (/vr.8+18# si este bine primita de
%umnezeu caci a biruit definitiv pacatul intregii omeniri, realizand in acelasi timp
impacarea cu %umnezeu si restaurarea firii omenesti cazute in trupul -au aducandu-
ne in -ine pe toti *ertfe bineplacute lui %umnezeu.
Asumata la intrupare odata cu firea omeneasca si culminata cu *ertfa pe cruce pentru
noi, slu*ba ar$iereasca a lui "ristos nu inceteaza cu *ertfa de pe cruce, ci se
prelungiste in vesnicie (/vr.9+7#, dupa inaltare !antuitorul continua sa fie slu*itor al
altarului (/vr.4+3#, adica in stare de permanenta *ertfa pentru pacatele omenirii,in sens
dublu+ -al predarii totale lui %umnezeu,
-al compatimirii intregii omeniri, si se afla intr-o continua *ertfa ar$iereasca, pentru a ne
atrage pe toti constient in *ertfa -a ./l a intrat ca inaintemergatorul nostru sa ramana
pururea in -fanta -fintelor din ceruri in 0iturg$ie ar$iereasca, caci este pururea viu
(/vr.(+39# si sa se infatiseze pentru noi inaintea lui %umnezeu (/vr.)+38-37#.
Pe langa aceste doua aspecte ale slu*irii lui "ristos+
1# ca *ertfa unica, irepetabila, suprema pe cruce pentru pacatele noastre odata
pentru totdeauna .
3# de prelungire a acestei *ertfe in actualitate pentru a ne atrage si pe noi toti tot mai
mult in *ertfa -a.
-fantul Apostol Pavel subliniaza +
'# aspectul es$atologic al slu*irii 0ui, Gcare este ar$iereu in veacH (/vr.1'+4#, Gca
Ar$iereu al bunatatilor viitoareH (/vr.)+11# si tot ca Ar$iereu se va arata a doua oara,
dar fara de pacate (fara sa mai fie incarcat cu pacatele oamenilor#, celor ce 6l accepta
spre mantuire (/vr.)+34# iar in Apocalipsa 9+7. si (+18. 6isus "ristos, Cel prea slavit,
apare paradoxal, sub forma mielului in*ung$iat, care sta in mi*locul tronului si care
conduce lumea spre implinirea ei es$atologica. -lu*irea ar$iereasca a lui "ristos se
actualizeaza continuu in =iserica, fiind temei si izvor al preotiei, slu*irii bisericesti prin
care "ristos 6nsusi isi continua preotia -a vesnica de aducere si impartasire a roadelor
*ertfei -ale pana la sfarsitul veacurilor .
-finti Parintiau incercat sa explice motivul pentru care 6isus a ales pentru
mantuirea noastra *ertfa pe cruce.%upa unii - @rigen. >rigore de issa. Ambrozie -
moartea se explica prin iubirea netarmurita a -a pentru oameni. dupa altii - 6rineu si
Atanasie - moartea, ca *ertfa substitutiva, este pusa in legatura cu omagierea lui
42
%umnezeu in *ertfa pe cruce, prin implinirea intregii dreptati a lui %mnezeu, nesocotita
de om prin pacat. Cele doua explicatii nu sunt exclusive ci complementare.
6n Apus, incepand cu A. de Cantebur< s-a incetatenit teoria *ertfei substitutiv
penale ca necesitate morala din nevoia de reparatie si satisfactie adusa onoarei si
dreptatii divine ultragiata prin pacatul oamenilor (motivul intrebarii este in umbra si cel
al necesitatii restaurarii firii omenesti#.
Protestantii resping ideea satisfactiei,considerand ca mantuirea s-a realizat prin
moartea lui "ristos care a suportat in locul oamenilor mania care se revarsa asupra
lor.2eologia apuseana nu a cunoscut o alta modalitate pentru scoaterea din pacat
decat suportarea pedepsei pentru /l si a amnistiei date de %umnezeu (in baza
satisfactiei#.
-fintii Parinti vad solutia intr-o miscare a lui %umnezeu spre comuniunea cu noi
si care imprima si omului aceasta miscare spre comuniune si de restabilire a ei prin
*ertfa &iului (%umitru -taniloaie G2eologie %ogmatica @rtodoxaH vol .3, pg.185-181#.
6n "ristos noi toti am fost adusi obiectiv, virtual *ertfa bineplacuta lui %umnezeu
dar noi toti trebuie sa ne-o insusim subiectiv, actual *ertfa lui "ristos si du$ul *ertfei lui
"ristos, nu murind in mod real ca si /l (ar insemna ca in moartea 0ui n-a fost desfintata
moartea noastra#, ci murind unindu-ne cu "ristos intru asemanarea mortii 0ui
(1om.7+9#, murind omului vec$i si intiparindu-se tot mai mult de du$ul *ertfei lui "ristos
si infatisand trupurile noastre ca pe o *ertfa vie ,sfantaM(1om.13+15#.
c) Ii!u! Hri!to! ca Imparat
6isus "ristos ?nsul nu este numai Proorocul, 6nvatatorul si Ar$iereul, ci si
6mparatul si %omnul vesnic. /l n-a proorocit si invata numai imparatia cerurilor ca fiind
comuniunea desavarsita cu %umnezeu prin insasi Persoana -a. /l 6nsusi este
imparatul si imparatia in persoana care s-a inaugurat odata cu venirea -a pe pamant si
in care-i atrage si introduce tot mai desavarsit pe cei ce cred si se impartasesc de /l.
%emnitatea aceasta imparateasca a lui "ristos nu e numai cea care o are ca
%umnezeu de la crearea lumii si pe care a exercitat-o si in timpul vietii -ale in trup, ca
-tapan absolut al lumii, ci si demnitatea imparateasca pe care a primit-o ca om de la
intrupare, nu ca si om simplu, ci unit ipostatic cu %umnezeirea in Persoana 0ui
dumnezeiasca. %emnitatea aceasta imparateasca nu e despartita de cea
invatatoreasca si ar$iereasca, caci puterea luiM(A#6n /vang$elii se spune ca /l invata
ca ?nul Care are putere, nu precum carturarii (!t.(+3)#, si c$iar in moartea pe cruce, ca
act suprem al ar$ieriei si al predarii lui %umnezeu, /l a suportat-o si a invins-o
(moartea# prin puterea 0ui imparateasca.
"ristos este in stare de c$enoza, de smerenie maxima in moartea pe cruce
sustinut si de puterea 0ui dumnezeiasca. %esi pe pamant "ristos era in stare de
c$enoza, puterea 0ui imparateasca s-a manifestat si in viata -a pamanteasca, atat
inainte cat si dupa inviere+
1# Prin toate minunile savarsite asupra oamenilor si asupra naturii.
3# Prin intreaga autoritate si putere care emana din Persoana 0ui prin ceea ce
spunea si facea .
'# Prin biruinta asupra mortii.
8# Prin coborarea la iad .
9# Prin inviere.
7# Prin inaltarea la cer.
(# Prin sederea de-a dreapta 2atalui.
4# Prin inauguraea imparatiei lui %umnezeu pe pamant in -ine 6nsusi.
43
)# Prin atragerea si conducerea credinciosilor si a lumii spre realizarea tot mai
deplina a imparatiei lui %umnezeu, aici si acum.
15# Prin a doua -a venire intru slava .
11# Prin invierea trupurilor .
13# Prin *udecata universala.
1'# Prin realizarea unui cer nou si pamant nou.
18# Prin viata vesnica.
Profetiile mesianice 6l infatiseaza pe !esia ca imparat desavarsit din semintia lui %avid,
domnind in veac pe tronul lui %avid, Care va intemeia si conduce imparatia mesianica
vesnica ce va cuprinde tot pamantul si in care va domni+ pacea, dreptatea, viata si
fericirea fara de sfarsit (Ps.3+7-(. 44+8-9. 6s.)+7. 11+1. 19+1#.
-fintii /vang$elisti 6l infatiseaza pe 6isus care se va naste din &ecioara ca
%umnezeu, 6i va darui tronul 0ui %avid, parintele -au, si va imparati peste casa lui
6acob in veci si imparatia 0ui nu va avea sfarsit (0uca.1+'3-''#.
!agii cautau pe 6mparatul iudeilor, 6i aduc daruri ca ?nui %omn si 6mparat.
-fantul /vang$elist 6oan si -fantul Apostol Pavel 6l numesc 6mparatul 6mparatilor si
%omnul %omnilor (12im.7+19. Apoc.1)+17#.
!antuitorul 6nsusi se prezinta pe -ine ca &iul lui %avid (!t.33+81#, iar in fata lui
Pilat recunoaste ca este 6mparat cu precizarea ca Gimparatia !ea nu este din lumea
aceastaH (6n.14+'7#, dar este pentru lumea aceasta pentru ca lumea numai in imparatia
lui %umnezeu isi gaseste implinirea, lumea se indreapta spre aceasta imparatie a lui
%umnezeu. %e altfel, laitmotivul, /vang$eliei lui "ristos este imparatia lui %umnezeu
numita si G/vang$elia imparatieiH - !t.)+3). 38+18. !c.1+18.
6nteresant este faptul ca cuvantul eclesia apare la !atei numai de doua ori -
!t.)+3). 14+1(. pe cand expresia 6mparatia lui %umnezeu apare de 93 de ori, iar
6mparatia cerurilorde '3 de ori (total de 48 de ori#. 6isus este 6mparatul si 6mparatia
6nsasi. odata cu venirea 0ui s-a apropiat si s-a aratat imparatia 0ui %umnezeu.
6mparatia 0ui "ristos este de*a in mi*locul nostru - 0c.1(+31, ca viata noua in "ristos,
inaugurata prin intreaga iconomie a mantuirii, biruind in trup cele trei piedici. =iserica e
modul concret in care exista de*a si inca nu deplin 6mparatia 0ui %umnezeu, aici si
acum =iserica nu este insasi 6mparatia 0ui %umnezeu ci numai sacramentul 6mparatiei,
forma realizarii ei pana la es$aton. /le sunt inseparabile dar distincte, se aseamana dar
se si deosebesc intraolalta. imparatia o avem de*a in =iserica, in Cuvantul lui
%umnezeu si -fanta 2reime, dar numai ca arvuna o avem dar nu deplin si mereu ne
rugam GVie imparatia 2a...H (!atei 7+15#, deci ne rugam sa ne impartasim tot mai deplin
cu 6isus "ristos, 6mparatul pana in ziua cea neinserata a imparatiei -ale. in =iserica
care se afla pe cale, sunt si drepti si pacatosi si grau si neg$ina. 6n imparatia lui
%umnezeu domneste numai pacea, dreptatea viata vesnica in mod desavarsit si plenar,
fiind insasi viata veacului viitor.
(=ibliografie+ %. =elu G6mparatia lui %umnezeu si =isericaH, -.2.,1)97, pg.)(. Al.
-c$memann, G/u$aristia, 2aina 6mparatieiH. %umitru -taniloae GComuniune si
spiritualitate in 0iturg$ia ortodoxaH# .
%upa 6nvierea -a din morti, dupa ce au fost biruite cele trei obstacole, 6mparatia
se afirma cu putere in lume, desi numai ca arvuna, dar realizata inca de aici ca viata a
veacului viitor. %e aceea, 6isus inviat Care este es$atologia realizata, le spune
Apostolilor+ G%atu-!i-s-a toata puterea, in cer si pe pamant...H (!t.34,14#, -f. Pavel zice
despre 6isus inviat ca %umnezeu G6-a daruit 0ui nume...H (&il.3,)-11#, caci /l GA slobozit
pe cei legati din veci si iarasi a revenit dintre morti, desv$izandu-ne calea catre 6nviereH
44
(6n. %amasc$in, %ogm.666,3), pg.187#.
6nvierea din morti este actul cel mai mare al demnitatii de 6mparat al lui "ristos,
punctul culminant, dar slava la care --a ridicat 6isus "ristos prin 6nvierea -a din morti a
revarsat-o peste toti cei ce cred in /l, daruindu-ne si noua puterea de a muri pacatului
si a invia impreuna cu /l la viata cea noua. 6ncoronarea operei de mantuire este
6naltarea la cer, ca si sederea de-a dreapta 2atalui (/vr.1,'#, sederea fiind manifestarea
deplina a demnitatii -ale imparatesti prin care umanitatea -a indumnezeita atinge
apogeul maxim al desavarsirii, devenind plina de slava dumnezeiasca.
%emnitatea 6mparateasca a lui "ristos nu inceteaza odata cu 6naltarea la cer,
!antuitorul conduce lumea spre finalizarea si implinirea ei es$atologica, prin mi*locirea
=isericii si prin care continua lucrarea de atragere si cucerire personala a oamenilor si
de supunere a intregii lumi lui %umnezeu, impunand 6mparatia 0ui. -. =ulga;ov F Gse
realizeaza, insa, in lupta pentru 6mparatie cu stapanul acestei lumi, cu fortele lui
Anti$rist, care combat fortele lui "ristosH (Apoc.c.9,7,(#, dar in final, "ristos va desfiinta
orice domnie si stapanie si putere vrasmase, predand impartia lui %umnezeu si 2atalui,
pentru a fi %umnezeu totul in toate.(%. -taniloae F G6isus "ristos, restaurarea omuluiH#,
GCaci toate...H (6 Cor. 19,38-34# F despre lupta pentru stapanirea 6mparatiei lui "ristos
cu fortele antagonice ale lui Anti$rist F (a se vadea la %. -taniloae, G6isus "ristos,
restaurarea omuluiH#.
6isus "ristos sade de-a dreapta 2atalui si imparateste ca om (dar unit ipostatic cu
firea dumnezeiasca#, plin de putere si slava, pana cand toate 6 se vor supune 0ui si /l
va supune toate lui %umnezeu. atunci 6si va fi inc$eiat opera 6isus ca om 6si va inceta
activitatea imparateasca ca demnitate exclusiv a 0ui, predand toate sub stapanirea lui
%umnezeu, intrucat dupa aceea toti cei ce cred 0ui vor fi a*uns impreuna imparati
imparatind impreuna in veci.
$ele trei a!pecte ale operei mantuitoare
ale lui Ii!u! Hri!to!.

@pera de mantuire obiectiva realizata de 6isus prin intreita slu*ire este o lucrare
complexa, avand multiple aspecte si semnificatii. %e aceea ea nu poate fi infatisata
unilateral si nici nu putem sa o reducem la un singur aspect, precum diferitele teorii
soteriologice care cauta sa explice misterul si taina mantuirii numai in "ristos in ceea
ce are ea mai specific, propriu si esential. Amintim+
a#2eoria pretului de rascumparare platit de "ristos lui %umnezeu, in sc$imbul
eliberarii noastre din robia pacatului si a mortii.
b#2eoria penala sau a suferirii pedepsei lui %umnezeu.
c#2eoria sc$imbului *uridic exterior (intre %umnezeu si om in *ertfa lui "ristos#.
d#2eoria indumnezeirii firii omenesti a lui "ristos.
e#2eoria recapitularii tuturor in tot ce a facut "ristos de la intrupare si pana la
inaltare.
f#2eoria morala F "ristos ca exemplu moral de ascultare desavarsita de
%umnezeu, pana la *ertfa pe Cruce.
g#2eoria pretului de rascumparare platit de "ristos diavolului in sc$imbul
eliberarii noastre din robia lui sau a ruperii zapisului inc$eiat intre Adam si diavol, pe
care l-a ascuns in 6ordan sub o piatra.
2oate aceste teorii cuprind o parte de adevar, dar nu-l epuizeaza si infatiseaza
in toata complexitatea lui. %e aceea, considerate ca singure explicatii ale misterului
45
mantuirii noastre, ele nu sunt dogme, ci doar opinii teologice unilaterale, care nu pot fi
acceptate ca singure explicatii.
%e fapt taina mantuirii si unirii noastre cu %umnezeu in 6isus, nu se poate
cuprinde intr-o singura imagine sau explicatie.
icolae Cabasila - G%e aceea si -f. -criptura a trebuit sa caute o multime de
pilde (icoane si imagini#, care sa lamureasca marea taina a acestei uniri neintelese,
deoarece intr-una singura e limpede ca nu se poate prinde un atat de mare adevar.
( ... # F dar nici una din aceste icoane nu lamuresc deplin unirea du$ovniceasca a
omului cu %umnezeu, caci toate se dovedesc neputincioase in a arata toata adancimea
acestei taine.H (%espre viata in "ristos, c.6, pg. 1'3-1''#.
/xista discutii intre teologii ortodocsi in privinta termenilor folositi pentru redarea
mantuirii obiective in "ristos, in ceea ce are ea mai specific F mantuire, impacare,
restaurare, rascumparare, indumnezeire... . 6n teologia ortodoxa romana, incepand cu
manualul de 2.%.-. din 1)94, s-a incetatenit termenul de rascumparare care, desi biblic
si patristic, priveste numai aspectul negativ, nu si cel pozitiv al iconomiei mantuirii,
realizata de 6isus "ristos, apare astfel o oarecare contradictie in felul cum e prezentata
lucrarea de mantuire obiectiva in manualul din 1)97. 0a pag. 754-717 vorbeste de
realizarea mantuirii obiective prin intreita slu*ire a lui "ristos, iar in capitolul urmator,
vorbeste despre trei aspecte esentiale ale realizarii ei (717-785# (lucrarea este a Pr. %.
-taniloae, desi el nu apare ca autor#. %ar in G6isus "ristos, restaurarea omuluiH ca si in
2.%.@. vol.66 (1)('#, %. -taniloae, nu vorbeste nicaieri de rascumparare, el invata ca
intreaga opera de mantuire obiectiva s-a realizat prin intreita slu*ire a lui "ristos, iar in
2.%.@. vol.6, nota, pg.119, spune ca asa a prezentat mantuirea in G6isus "ristos... prin
intreita slu*ire a lui "ristos, dar ca in manualul din 1)94 a expus aspectele
rascumpararii despartite de intreita slu*ita a lui "ristos, altcineva a intocmit planul
pentru acest capitol si altcineva a tratat intreita slu*ire a lui "ristos. 6n tratatul sau (vol.66#
vorbeste de cele trei directii ale slu*irii ar$ieresti a lui "ristos (pg. 134-1'7#, dar daca se
spune *ertfa de rascumparare a lui "ristos, este acelasi lucru, intrucat rascumpararea
propriu-zisa s-a realizat prin *ertfa !antuitorului pe Cruce si evident ca *ertfa 0ui are
simultan o intreita directie. spre %umnezeu, spre firea omeneasca a lui 6isus "ristos si
spre noi toti. -taniloae evita termenul de rascumparare, desi termen biblic si patristic,
deoarece cuprinde nuanta *uridica si priveste aspectul negativ al mantuirii si nu acopera
si aspectul pozitiv cel mai important. %e aceea, -f. Parinti au privit mantuirea obiectiva
din latura ontologica si pozitiva ca restaurare, ca indumnezeire a firii omenesti in
"ristos (v. %. -taniloae# fara sa scape din vedere nici aspectul negativ F ca *ertfa
rascumparatoare care ea insasi are un aspect ontologic, de consolidare.
Cu aceste precizari se poate vorbi despre cele trei directii sau aspecte ale operei
de mantuire (in sensul de *ertfa rascumparatoare# si anume aspectul de *ertfa ontologic
si recapitulativ. Cu aceasta am impacat si pe dl. C$itescu (teza de doctorat
G1ascumpararea in -f. -criptura si la -f. ParintiH F =ucuresti 1)'4# si pe %. -taniloae
(G6isus "ristos, restaurarea omuluiH, G6isus "ristos, 0umina ...H#.
a)A!pectul de *ert"a F reprezinta directia operei de
mantuire indreptate spre %umnezeu, intrucat *ertfa de pe Cruce a fost adusa de 6isus
"ristos ca om lui %umnezeu (intreit pentru toti oamenii cuprinsi virtual in ipostasul -au
dumnezeiesc#. &iul lui %umnezeu intrupat --a facut @m desavarsit si fara de pacat
pentru a se aduce pe -ine *ertfa fara pri$ana lui %umnezeu si sa biruiasca neascultarea
noastra prin ascultarea desavarsita fata de %umnezeu, aducandu-ne astfel la starea de
46
ascultare desavarsita fata de %umnezeu, prin implinirea intregii dreptati a lui
%umnezeu. %aca pacatul a insemnat orgoliu, sfidare, neascultare, nesocotire a dreptatii
lui %umnezeu prin care a intrat in om moartea, 6isus --a smerit pe -ine, ascultator
facandu--e fata de %umnezeu pana la moartea pe Cruce (&il.66,4#, asumata benevol
pentru pacatele noastre. &iind %umnezeu si @m desavarsit, ascultarea -a a avut o
valoare infinita, compensand neascultarea si pacatele tuturor oamenilor si biruind prin
aceasta moartea, G%upa cum si &iul @mului n-a venit sa 6 se slu*easca, ci ca sa
slu*easca /l si sa--i dea sufletul rascumparare pentru multiH (!t.35,34#, G-i umblati
intru iubire, precum si "ristos ne-a iubit pe noi si --a dat pe -ine pentru noi, prinos si
*ertfa lui %umnezeu, intru miros cu buna mireasmaH (/fs.9,3#, GCu atat mai mult sangele
lui "ristos, Care prin %u$ul cel vesnic, --a adus lui %umnezeu pe -ine, *ertfa fara de
pri$ana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte ca sa slu*iti lui %umnezeu celui
viuAH (/vr.),18#, G"ristos ne-a rascumparat din blestemul 0egii, facandu--e pentru noi
blestem. pentru ca scris este+ G=lestemat este tot cel spanzurat pe lemnHH. (>al.',1'#. 6n
6isus moartea si-a sc$imbat pentru prima data rostul de pedeapsa pentru pacat, desi /l
a asumat-o ca blestem primit asupra intregii omeniri. 6isus fiind fara de pacat, /l nu
moare pentru pacatele -ale, ci pentru ale noastre. %e aceea, moartea -a devine *ertfa
sfanta fara pri$ana ca omagiere a dreptatii lui %umnezeu si sfintire a firii G/l a purtat
pacatele noastre, in trupul -au, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa
vietuim dreptatii+ cu a Carui rana v-ati vindecat.H (6 Petru 3,38#, in felul acesta, "ristos
--a facut pentru noi dreptate, sfintire si rascumparare (6 Cor.1,'5# si este pacea noastra
cu %umnezeu (/fs.3,18#. 6isus "ristos 6nsusi este rascumpararea si pacea noastra,
moartea si *ertfa 0ui pe Cruce sunt in acelasi timp+
1. o omagiere, cinstire, preamarire a ma*estatii si
dreptatii lui %umnezeu, bat*ocorita, nesocotita prin neascultare si pacatul nostru G/u 2e-
am proslavit pe 2ine pe pamant. lucru pe care !i l-ai dat sa-l fac, l-am savarsitH
(6n.1(,8#.
3. dar ea este si o suferinta la maximum a pedepsei lui
%umnezeu pentru pacatul omenirii intregi asumata de /l la intrupare, prin ascultare,
care a culminat cu moartea pe Cruce. !oartea lui "ristos nu a fost ca a noastra,
exclusiv ca pedeapsa pentru pacat. a# pentru ca /l a fost fara de pacat. b# pentru ca a
acceptat de buna voie. %e aceea, moartea 0ui nu este numai pedeapsa, o suferire a
pedepsei, ci si un omagiu adus lui %umnezeu pentru ca moartea 0ui este moartea Celui
fara pacat, /l implinid in locul nostru toata dreptatea, prin aceasta preamarindu-0 pe
%umnezeu in mod desavarsit.
%in acest motiv a biruit moartea cu moartea si nu a putut fi tinut de ea ca ?nul ce
nu era dator sa moara. Pentru ca moartea lui "ristos e datorata pacatelor omenirii, pe
care -i le-a asumat de bunavoie, moartea 0ui a fost o moarte dreapta, cuvenita, dar ca
?nul ce o suporta fiind fara pacat, ea era o moarte nedreapta, necuvenita, astfel
moartea 0ui dreapta s-a transformat intr-o moarte nedreapta si prin aceasta intr-o
biruinta asupra ei. "ristos a biruit in /l moartea pentru toti oamenii.
Preci%ari in legatura cu -ertfa (e Cruce.
1. 6nitiativa *ertfei pe Cruce nu o are numai 2atal, ci si
&iul (6n.',17#, "ristos --a dat pe -ine *ertfa pentru noi (/fs.9,3#.
3. "ristos a adus ca @m *ertfa lui %umnezeu in
2reime, pentru ca eu cand zic %umnezeu, inteleg 2atal, &iul si -f. %u$ (-f. >rigore
47
2eologul#, deci "ristos aduce *ertfa 2atalui, 0ui 6nsusi si -f. %u$ si nu numai 2atalui,
cum gresit se mai spune in diferitele studii si manuale de 2eologie %ogmatica.
A spune ca "ristos aduce *ertfa numai 2atalui, inseamna o coborare
subordinationista, in sensul ca aduce *ertfa ca simplu om 2atalui, dar nu o primeste si /l
ca %umnezeu, si o coborare a %u$ului care nici /l nu o primeste. inseamna si o
se(aratie nestoriana a firilor ca ?nul Care a slu*it Ar$ieria ca simplu om, ori toate
lucrarile in "ristos sunt teandrice, iar in rugaciunea "eruvicului zice+ Gcaci 2u esti Cel
ce aduci, Cel ce 2e aduci si Cel ce primesti ca %umnezeu ("ristos %umnezeul nostru#H.
iar in -inodiconul @rtodoxiei G!.A.H (EEEEAAA#, 49:(-4, se spune+ Gcelor ce zic ca *ertfa
cinstitului trup si sange al patimei mantuitoare a lumii a lui "ristos a fost adusa de /l
pentru mantuirea noastra ca Ar$iereu, dupa omenitate si ca Acelasi %umnezeu *ertfitor
si *ertfa, dupa >rigore 2eologul, a adus-o lui %umnezeu 2atal, dar n-a primit-o ca
%umnezeu impreuna cu 2atal si 6nsusi &iul si %u$ul -f. si prin aceasta 6l dezbraca pe
%umnezeu, Cuvantul si %u$ul -f. de aceeasi fiinta dumnezeiasca, de aceea si marirea,
slava cuvenita lui %umnezeu, sa fie anatemaH.
'. Cum precizeaza acelasi -inodicon+ "ristos ne-a
impacat in -ine prin intreg misterul iconomiei si prin -ine 6nsusi cu %umnezeu 2atal si
%u$ul -f. de viata facator.
- deci, iarasi e gresit sa spunem ca "ristos ne-a mantuit numai prin *ertfa pe Cruce,
corect fiind faptul ca ne-a mantuit prin intreg misterul mantuirii.
- ne-a impacat nu numai cu %umnezeu 2atal, ci si in -ine si prin sine cu %umnezeu in
2reime, cu 2atal, cu &iul si cu %u$ul -fant.
c# A!pectul ontologic !i recapitulativ F este directia
spre firea omeneasca a lui "ristos, pe care a restaurat-o si vindecat-o de slabiciunile
omenesti si a sfintit-o prin ascultarea -a desavarsita si a indumnezeit-o prin energiile
dumnezeiesti de la intrupare si inaltare. este directia subliniata prin teoria ontologica
sau a indumnezeirii firii omenesti care ocupa un loc important in conceptia -f. Parinti si
in teologia ortodoxa. %aca neascultarea fata de %umnezeu a produs alterare,
sticaciune si moarte, intruparea si ascultarea desavarsita a lui "ristos a produs in firea
omeneasca asumata de /l innoirea, sfintirea, nestricaciunea si nemurirea, pentru a ne-
o putea oferi si noua curata, sfanta si fara pri$ana.
%upa -f. Parinti, *ertfa nu e numai simpla plata pentru pacat, pentru ca ea si
transforma ontologic fiinta umana a lui "ristos, vindecand-o si facand-o deplin
transparenta si receptiva umplerii ei de energiile dumnezeiesti, facand-o apta implinirii
depline a voii lui %umnezeu.
1estaurarea firii omenesti priveste readucerea firii la starea conforma ratiunii firii
si la refacerea c$ipului si daruirea virtuala a asemanarii prin $ar, pe care l-am primit
prin $arul =otezului. %oua lucruri ne aduce $arul+ cel dintai ni se daruieste indata, caci
ne innoieste in apa insasi si lumineaza toate trasaturile c$ipului, spaland orice trasatura
a pacatului nostru, celalalt, asteapta sa infaptuiasca impreuna cu noi ceea ce este
asemanarea.
Consolidarea si indumnezeirea firii omenesti, "ristos a facut-o pentru noi+
GPentru ei /u !a sfintesc pe !ine 6nsumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.H (6n.1(,1)#.
G-i desavarsindu--e, --a facut tuturor celor ce-0 asculta pricina de mantuire vesnicaH
(/vr.9,)#, GCu atat mai mult sangele lui "ristos, Care prin %u$ul cel vesnic, --a adus lui
%umnezeu *ertfa pe -ine, *ertfa fara de pri$ana, va curati cugetul vostru de faptele cele
moarte ca sa slu*iti %umnezeului celui viuAH (/vr.),18#. Prin aducerea unei singure
48
*ertfe, /l i-a desavarsit pentru totdeauna pe cei se sfintesc. -fintirea si indumnezeirea
firii omenesti a lui "ristos cuprinde trei etape+
- prima F incepe c$iar de la intrupare si reprezinta consolidarea si inaltarea ei
prin comunicarea insusirilor si intrepatrunderea firilor si in care desavarsirea
dumnezeiasca ia c$ipul virtutilor divin-umane in 6isus "ristos.
- a doua F cea a indumnezeirii prin ascultare, prin *ertfa pe Cruce si dupa 6nviere,
cand trupul lui "ristos devine complet pnevmatizat (Col.3,)#.
- a treia F dupa 6naltarea la cer si sederea de-a dreapta 2atalui, cand firea
umana a lui "ristos este inaltata la gradul maxim, a*ungand in insasi intimitatea -f.
2reimi, devenind Gimpreuna sezatoare si impreuna dumnezeitoareH (-f. >rigore
Palama#, prin 6naltarea la cer a lui "ristos, %umnezeu-@m, &iind unul dintre noi pe
scaunul slavei -f. 2reimi, in maxima apropiere si intimitate de %umnezeu (firea
dumnezeiasca a lui "ristos fiind in maxima apropiere de %umnezeu si de noi#.
A!pectul recapitulativ .c/ F reprezinta directia lui 6isus "ristos spre toti
oamenii prin firea omeneasca asumata la intrupare. "ristos cuprinde virtual in -ine pe
toti in tot ceea ce a facut pentru noi de la intrupare la inaltare, pentru ca sa ne faca pe
toti partasi de roadele -ale mantuitoare. /l nu ne cuprinde pe toti, anulandu-ne ca
persoane (nici nu existam ca persoane in *ertfa 0ui# sau cum ii cuprindem fiecare din
noi pe semenii nostri in gandul nostru, ci suntem cuprinsi in "ristos 1/0A26@A0 (6n.
%amasc$in#, prin firea -a umana care e si firea noastra umana a tuturor, iar ca om, prin
omenitatea -a, tot ce opereaza asupra firii firii -ale omenesti, opereaza virtual si
asupra firii noastre a tuturor. "ristos ne cuprinde ca @A!/6 nu ca 6%6V6Q6, asa cum
ne-a cuprins si Adam in pacat pe toti, ca oameni si nu ca indivizi (2eoria generica a
caderii, 1ev. 2eol. 1)83, nr.7, 6. 2udoran#, motiv pentru care 6isus "ristos e numit si
noul Adam (1om.9,1)#.
6isus "ristos ne-a cuprins in toate actele -ale mantuitoare, in /l am fost adusi
toti ca *ertfa bineplacuta lui %umnezeu, am fost impacati, indumnezeiti, uniti virtual cu
-f. 2reime, am murit si inviat, impreuna cu "ristos (>al.3,1)#, impreuna cu "ristos am
murit (1om.7,4#, impreuna cu /l ne-am ingropat (1om.7,8#, am inviat (/fs.3,9#,
impreuna cu /l ne-am asezat intru cele ceresti (/fs.3,7#, caci daca am murit impreuna
cu "ristos, credem ca vom si vietui impreuna cu /l (1om.7,4# sau cum se spune intr-o
catavasie de la Pasti G6eri m-am ingropat cu 2ine, "ristoase, astazi inviez impreuna cu
2ine.H
2oate marile evenimente prin care "ristos a realizat mantuirea neamului
omenesc sunt reprezentate in slu*bele bisericesti, nu numai la trecut, ci si la prezent, ca
evenimente du$ovnicesti ce se petrec continuu in =iserica+ 6nvierea lui "ristos este o
implinire si un sfarsit, dar si un inceput continuu al invierii finale si a zilei vietii celei noi,
fara sfarsit al imparatiei -ale si in care, de*a, suntem mereu, dar inca nu deplin. %e
aceea, dupa fiecare impartasire de "ristos, ne rugam sa ne impartasim cu adevarat in
ziua cea neinserata a imparatiei -ale. Pentru ca sa ne putem mantui subiectiv, aceasta
recapitulare virtuala in "ristos trebuie sa devina si actuala, prin credinta si incorporarea
actuala in "ristos, prin -f. 2aine, prin care trecem si noi, personal, prin toate prin cate a
trecut "ristos (icolae Cabasila#.
Di"erente intercon"e!ionale cu privire
la opera de mantuire o'iectiva.
49
2eologia apuseana are o conceptie diferita despre mantuire si rascumparare,
intelegand-o fie ca o amnistie pe baza satisfactiei, fie ca suportarea pedepsei lui
%umnezeu pentru pacatul omenirii.
1..ascumpararea in teologia catolica! %octrina catolica si protestanta invata
ca 6isus "ristos a realizat mantuirea obiectiva prin intrita slu*ire. deosebirea apare de la
unele premise gresite de la care pornesc si in accentul unilateral pe care il pun pe o
latura a lucrarii lui 6isus "ristos, precum si din consecintele care decurg din aceasta.
%aca in conceptia catolica, caderea in pacat nu a afectat cu nimic natura umana in
fiinta ei, natura ramanand integra, ea pierzand doar cununa darurilor supra-adaugate,
atunci "ristos in opera de mantuire nu urmareste restaurarea naturii umane in planul ei
ontologic, ci doar sa castige si sa restituie gratia pierduta, sa repuna pe om in starea de
gratie care e conditionata de satisfactia pe care "ristos a adus-o onoarei lui %umnezeu.
6ncepand cu !nselm de Canterbury, =iserica 1omano-Catolica concepe rascumpararea
lui "ristos numai ca satisfactie subiectiva adusa onoarei lui %umnezeu, nesocotita prin
pacatul omenirii si prin care satisfactie dobandim impacarea si mantuirea. 2eoria lui
Canterbur< a influentat perioada medievala. in lucrarea sa G%e ce %umnezeu --a facut
omH, el are in vedere numai latura negativa a mantuirii, "ristos --a intrupat numai
pentru a aduce satisfactie onoarei lui %umnezeu, pierzand din vedere aspectul pozitiv F
restaurarea si mantuirea (indumnezeirea# firii omenesti. /l priveste pacatul si mantuirea
exclusiv *uridic+ pacatul este o pagubire a ma*estatii si onoarei lui %umnezeu, care
neconditionat trebuie reparata, fie prin pedeapsa, fie printr-o satisfactie, potrivit
principiului sau, oricarui pacat ii urmeaza satisfactia sau pedeapsa.
%aca %umnezeu ar ierta fara sa pedepseasca, atunci si-ar pierde ca rege orice
prestanta. %umnezeu, insa nu aplica pedeapsa, caz in care ar trebui sa nimiceasca
lumea. 1amane satisfactia pe care trebuie sa o dea omul, dar el nu o poate da, pentru
ca satisfactia trebuie sa fie pe masura pacatului si sa dea ceva de la el pe masura
onoarei rapite lui %umnezeu. @mul, in calitate de creatura, nu are nimic ce sa nu-6
datoreze lui %umnezeu, pe langa faptul ca-l impiedica de la aceasta si pacatul. Pe de o
parte, numai %umnezeu poate aduce satisfactia, dar pe de alta parte, omul trebuie sa
aduca satisfactia. %eci, %umnezeu trebuia sa se faca om pentru a aduce satisfactia
cuvenita. Canterbur< vorbeste c$iar de necesitatea intruparii lui %umnezeu, intrucat
satisfactia trebuia sa o aduca numai omul, era necesar ca %umnezeu sa se faca om,
caci fiind fara de pacat, toate faptele lui "ristos sunt meritorii, c$iar daca toate erau
datorate lui %umnezeu, pedeapsa cu moartea nu era dator "ristos sa o aduca lui
%umnezeu, pentru ca era fara de pacat. totusi, prin moartea pe cruce, "ristos putea
aduce satisfactia cuvenita.
$oma d0!1uino si 2ona,entura F accentueaza teoria lui Canterbur<, in sensul ca
se cuvenea din veci ca omul sa fie mantuit prin &iul lui %umnezeu. se cuvenea, dar, nu
era neaparat necesar sa ceara satisfactie. intruparea era doar un mi*loc prin care se
putea a*unge mai bine la acest scop. ARuino a adaugat doua idei+
a# - cea a satisfactiei supraabundente si
b# - cea a meritului infinit al lui "ristos castigat prin *ertfa -a. Aceasta are o
valoare infinita, ceea ce constituie meritul infinit al lui "ristos, in baza caruia %umnezeu
iarta pacatele omenirii.
-atisfactia (a# a reparat intreaga ofensa a pacatului, iar meritele 0ui infinite (b#
ne redau gratia sau darurile supraadaugate pierdute prin pacat, pentru ca meritele lui
"ristos se depun in depozitele =isericii, facand comorile =isericii Catolice infinite. %e
aici si denumirea =isericii de depozit al $arului detasat de "ristos ca o gratie.
50
Critica conce(tiei omano+Catolice.
Cuprinde unele idei *uste altele in*uste despre mantuirea obiectiva.
- *usta este ideea sacrificiului, care are baza solida in .2.
- *usta este ideea *ertfei substitutive a lui "ristos, care scoate in evidenta
caracterul obiectiv al operei de mantuire, pentru ca mantuirea nu se poate realiza prin
simpla sc$imbare a sentimentelor launtrice ale omului, prin amnistie sau gratiere din
partea lui %umnezeu, ci trebuie inlaturate anumite piedici obiective. fara o *ertfa reala
din partea lui %umnezeu-om, nu era posibila mantuirea.
- *usta e si omagierea lui %umnezeu prin *ertfa lui "ristos, Care a implinit toata
dreptatea in locul nostru.
%aca aceste cateva idei sunt *uste, motivatia si intreaga argumentare sunt
inacceptabile, impreuna cu consecintele negative ce decurg de aici+
1. %octrina catolica despre rascumparare are la baza o idee gresita despre
%umnezeu, un %umnezeu preocupat mai mult de repararea onoarei *ignite, fie prin
pedeapsa exemplara, fie printr-o satisfactie ec$ivalenta. Pe cand in .2. si la -f.
Parinti, %umnezeu apare, in primul rand, ca un Parinte iubitor, Care nu vrea moartea
pacatosilor, ci indreptarea si mantuirea lor. %umnezeu e drept, dar si bun. 6n plus, -f.
Parinti nu au folosit in invataturile lor despre mantuire termenul de satisfactie si ideea
meritelor infinite. 6deea satisfactiei o gasim la 2ertulian, Augustin, Ciprian (in Apus# si
reprezinta o denaturare grava a lui %umnezeu, dupa tipul cavalerului medieval, care la
orice greseala, arunca manusa si cerea satisfactie.
3. Potrivit teoriei satisfactiei, raporturile omului cu %umnezeu si toate faptele lui,
sunt privite exclusiv *uridic, lucrarea mantuitoare a lui "ristos nu mai are impact
ontologic asupra firii omenesti de restaurare, vindecare si indumnezeire a firii omenesti
in "ristos incepand c$iar de la intrupare, pentru ca gratia o castiga si o merita "ristos
abia la la sfarsitul operei mantuitoare ca o recompensa.
oi am vazut ca din momentul conceperii, cand are loc unirea ipostatica, se
petrece comunicarea insusirilor si indumnezeirea firii omenesti GAstazi este inceputul
mantuirii noastreH.
%upa teoria satisfactiei nu se vede de ce, dupa ce "ristos a adus *ertfa, mai era
necesar sa mentina omenitatea -a unita vesnic cu dumnezeirea. 6n tot cazul,
umanitatea -a indumnezeita nu are o lucrare mantuitoare vesnica, de ve$icol si mediu
prin care "ristos 6si revarsa $arul mantuitor si intreaga energie a $arurilor necreate si
de care a umplut-o deplin dupa inviere si de care ne face partasi prin -f. /u$aristie.
'. Credinciosul primeste mantuirea ca pe ceva exterior, ca o gratie-gratiere sau
ca pe un dar supraadaugat, in baza meritelor castigate de "ristos, precum si ca un
merit al faptelor sale bune care pretind iubirea de la %umnezeu, si nu printr-o relatie
permanenta cu "ristos, ci printr-o gratie impersonala, detasata de "ristos si depozitata
in =iserica.
8. 2eoria satisfactiei nu vede intreaga gravitate a starii omului dupa cadere, fiind
solidara cu conceptia catolica, dupa care pacatul nu a produs nici o tulburare in fire
umana, ci ea a fost privata de ceva ce nu era a ei F darurile supraadaugate.
9. %octrina catolica e unilaterala si pentru faptul ca+
- priveste numai latura negativa, nu si latura pozitiva a lucrarii mantuitoare a lui
"ristos.
- priveste numai directia ei spre %umnezeu, nu si directia spre firea omeneasca a
51
lui "ristos si spre toti oamenii.
7. %in cele patru acte fundamentale pe care "ristos a restaurat omenirea,
catolicii accentueaza numai *ertfa pe cruce.
&! .ascumpararea in teologia protestanta! 2ributara conceptiei apusene
medievale si conceptia protestanta sufera de unilateralitate. Prin teologia protestanta
liberala s-a a*uns sa se pulverizeze mantuirea obiectiva intr-o stare subiectiva.
6n conceptia protestanta rascumpararea prin *ertfa pe cruce e inteleasa ca
suportare din partea lui "ristos a maniei lui %umnezeu, pentru ca dupa -f. Pavel, Gnoi
totiH... (/fs.3,'#, caci Gmania lui %umnezeuH... (1om.1,14#, de aceea Gvine mania lui
%umnezeu peste fiii neascultariiH (/fs.9,7#. Prin *ertfa pe cruce, "ristos impaca si
imbuneaza pe %umnezeu manios pe noi, aducand satisfactie in locul nostru dreptatii lui
%umnezeu. G"ristos prin moartea -a (Confesia Augustana 6V# a satisfacut pentru
pacatele noastreH, dar mania nu e lucrarea proprie a lui %umnezeu, ci iubirea, de aceea
"ristos nu e numai obiect, ci si subiect al impacarii, nu e numai impacat, ci si Cel Care
ne impaca pe noi cu %umnezeu, nu e numai Cel drept, ci si Cel iubitor Care *udeca, dar
si iarta, pentru ca $arul iertarii fara *udecata, este un $ar neserios, ieftin, ca si iubirea
fara dreptate.
%upa 0ut$er, 6isus nu are initiativa *ertfei, /l suporta numai in locul nostru
pedeapsa si mania lui %umnezeu, care se revarsa peste toti fiii maniei si neascultarii, /l
se aseaza pe -ine in locul oamenilor. 6n *ertfa lui "ristos pe cruce sunt biruite puterile
nimicitoare ale pacatului, mortii si -atanei de care mania lui %umnezeu se folosea ca
de niste instrumente nimicitoare.
Pozitiv, in conceptia lut$erana, este accentuarea pacatului in care se afla
omenirea si care atrage mania lui %umnezeu, dar si intelegerea mantuirii ca o impacare
cu %umnezeu, insa in esenta si conceptia protestanta este tributara lui Canterbur<,
referitor la satisfactie si sufera si ea de aceeasi unilateralitate, pentru ca nu are in
vedere directia mantuitoare a lui "ristos spre firea omeneasca si spre toti oamenii.
6n vec$ea teologie lut$erana, dispare ideea eliberarii in "ristos, de puterile
raului, mantuirea fiind inteleasa ca un act pur *uridic datorita *ertfei lui "ristos, iar in
teologia protestanta liberala a sec.C6C, nici nu se vorbeste despre innoirea in "ristos, ci
doar de innoirea morala pe care o simte credinciosul in credinta in "ristos, ca o
sc$imbare de dispozitie sufleteasca. %eci opera de mantuire are o insemnatate
subiectiva prin care credinciosul cunoaste marea iubire a lui %umnezeu.
2eologia protestanta mai noua se intoarce prin unii teologi (Paul Altaus# se
intoarce la intelegerea *ertfei pe cruce, ca *ertfa de ispasire obiectiva pentru noi, dar
accentuand unilateral importanta crucii si dezvoltand, c$iar, o teologie a crucii, cu toate
ca in .2. si in =.@. crucea si invierea sunt inseparabile si au aceeasi pondere
mantuitoare, cu un accent mai mare pe inviere GCrucii 2ale ne inc$inam "ristoase si
-fanta 6nvierea 2a o laudam si o marimH, caci Giata, a venit prin Cruce 6nviere la toata
lumeaH (alternativa Cruce-6nviere#.
!ai nou vorbesc de o teologie a invierii pentru ca abia prin inviere crucea devine
un fapt mantuitor, dar el a fost acuzat (S. Iunt$# de catre lut$erani, pentru ca "ristos,
numai cainvins invinge, numai ca victima este victorios.
Critica conce(tiei (rotestante
Privita din punct de vedere ortodox, doctrina protestanta cuprinde si idei *uste si
ne*uste.
52
Buste sunt+ ideea gravitatii deosebite a pacatului omenirii care a atras mania lui
%umnezeu, ceea ce nu se vede in doctrina romano-catolica, precum si ideea necesitatii
mantuirii prin 6isus "ristos, pentru ca *ertfa 0ui e *ertfa adevarata si substitutiva ca si
prezentarea ei in limba* biblic.
!antuirea este privita ca o amnistie *uridica exterioara, fara sa vorbeasca de o
refacere sau o restaurare ontologica a firii lui "ristos, caci prin 6ntrupare, Patimi,
6nviere, "ristos ridica firea omeneasca din interior, nu numai din exterior, *uridic.
-i teologia protestanta exprima *uridic *ertfa lui "ristos, ca satisfactie, fara
referire la natura -a umana, ci numai la cea dumnezeiasca, *ertfa pe cruce aparand ca
ceva exterior, ca un spectacol uimitor, ca nu cumva omul sa creada ca a fost iertat prea
ieftin, fara *udecata. !antuirea obiectiva fiind realizata exterior, se pierde din vedere
aspectul ontologic si recapitulativ, ca si cuprinderea virtuala a tuturor in moartea pe
cruce si in 6nvierea lui "ristos. u se vede necesitatea de a sta in relatie de comuniune
personala cu "ristos, pentru a face actuala aceasta cuprindere a noastra in moartea si
6nvierea 0ui. !antuirea e privita tot de la distanta ca o gratie.
6n ansamblu, atat in teologia romano-catolica, cat si in cea protestanta, 6isus a
realizat mantuirea exterior, *uridic si nu in -ine, in trupul -au, pentru a restaura fire
umana si a infatisa in -ine *ertfa bineplacuta lui %umnezeu,
G6isus "ristos ne-a mantuit pe noi sfintind firea noastra razboita si cazuta prin
pacat, prin unirea 0ui cu ea, prin ansamblul ei si impacand-o cu -ine, cu 2atal si cu
%u$ul -f.H (icolae al !etonei#.
-f. Parinti rasariteni spun unanim ca pentru marea -a iubire de oameni, "ristos
--a facut ceea ce suntem noi, ca sa ne faca ceea ce este /l prin fire (dmnezei, -f.
6rineu, G6mpotriva ereziilorH, prefata#. acest lucru l-a uitat intreaga teologie apuseana.
2eologia apuseana nu accepta mantuirea ca restaurare si indumnezeire a firii,
pentru ca dupa catolici, firea omeneasca, in pacat, nu a fost afectata cu nimic, deci nu
are nevoie (natura umana# sa fie restaurata, doar sa i se restituie cununa darurilor.
%upa protestanti, firea umana, fiind alterata complet, nu mai poate sa fie nici macar
restaurata.
!cest curs este o reti(arire du(a un altul cu foarte multe defecte3
De aceea& (entru e,entualele erori cerem scu%e& incredintati fiind in buna d,s.
Intelegere. 4a multumim antici(at3
---------------------------------------------------------------------------------
Special thanks
- Stanila Septimia
- Schiop Nicoleta
- Stanila Monica
This edition was typed by Dumitrascu Romeo.
Subiecte dogmatica - partiale -
- sesiunea de iarna-
53
1.Pregatirea lumii pentru venirea lui Iisus Hristos - lumea pagana
- lumea iudaica
- teoriile lui Maxim Marturisitorul si a Fericitului Augustin.
2.Hristologia sinoadelor ecumenice.
3.Firea dumneeiasca si !irea omeneasca a Mantuitorului Hristos. "ivinitatea si
umanitatea #ui.
$.%nirea ipostatica.
&.Sinodul de la 'alcedon - contributia lui Me(endor!-.
).'*ipul evang*elic al Mantuitorului Iisus Hristos.
+.'onsecintele unirii ipostatice.
,.'*enoa.
-..eoriile protestante despre c*enoa/ re!erirea lui Staniloae despre c*enoa.
10.Intreita slu1ire. Aspectele operei de rascumparare a Mantuitorului2
- de 1ert!a3
- ontologic3
- recapitulativ.
54