BIOMATERIALELE I PROTEZELE MEDICALE.

APLICAII

Ingineria materialelor este direct implicata in domenii de activitate a caror diversitate
suporta o permanenta expansiune. Alaturi de domeniile traditionale apar tot mai multe
aplicatii in medicina, informatica, tehnica spatiala, electronica. Aplicatiile din domeniul
medical sunt generate atat de cerintele deosebite impuse de practica cat si de continua
evolutie a medicinei ca stiinta. Astfel, prin aparitia conceptului de biocompatibilitate este
necesara folosirea unor materiale de sinteza compatibile cu corpul uman (biomateriale)
cu un spectru larg de proprietati si area lor in dispozitive medicale care sa corespunda
unor parametrii functionali strict impusi.
La randul lor, tehnicile medicale care presupun folosirea biomaterialelor, compatibile cu
corpul uman, precum si metodele de interventii si investigatii clinice au devenit extrem
de sofisticate. Daca in trecut tehnicile medicale erau bazate pe principiul refacerii
biologice naturale, acum sunt utilizate tehnicile medicale care presupun folosirea
dispozitivelor realizate din biomateriale pentru refacerea mai rapida a tesuturilor sau a
functiilor umane, deoarece se reduce perioada de inactivitate a pacientilor.
Aplicatiile care utilizeaza biomateriale sunt diverse: de la implanturi bioresorbabile la
proteze articulare, de la scaunele cu rotile pana la organele artificiale, de la modelarea
terapiei de dializa pana la modelarea sistemului cardiovascular, aungand chiar la
asigurarea tehnologiei managementului in spitale si urmarirea starii de sanatate a
populatiei.
!rotezele si dispozitivele de spriin, destinate sa inlocuiasca parti deficiente ale
organismului, sau sa remedieze disfunctionarea lor, au fost realizate cu autorul
polimerilor (poliesteri, siliconi, polimetacrilamida de metil, polietilena), al aliaelor
metalice (oteluri inoxidabile, alia pe baza de crom, cobalt si molibden, titan si aliae pe
baza de titan), al ceramicilor (alumina densa, vitroceramici), al materialelor combinate
(carbon"carbon, polimeri"fibre de grafit sau de sticla). La contactul cu aceste materiale
diverse se produc reactii ale tesuturilor care fac necesara inlaturarea protezei. !entru a
evita aceste reactii sau pentru a le atenua considerabil a fost creata a noua categorie de
materiale,biomaterialele.
#ste vorba de materialele biocompatibile, destinate sa lucreze sub constrangere
biologica.
In domeniul chirurgiei cardiovasculare, cercetarile asupra biomaterialelor se orienteaza
catre descoperirea de noi miloace pentru obtinerea unor suprafete de polimeri
anticoagulante, de exemplu: poliesterul, polietilena, polizaharidele, pentru realizarea
unor inlocuitori avand proprietatile anticoagualante ale heparinei. $btinandu"se in felul
acesta tuburi de diametru foarte mic, ele vor putea fi utilizate ca punti coronariene pentru
tratarea cu mai mult succes a infarctului de miocard.
%olosirea aliaelor metalice in protezele articulatiilor creeaza probleme, deoarece
proprietatile lor mecanice si cele ale osului sunt foarte diferite. &eramicile, mai ale
aluminele arse poseda, in schimb, o biocompatibilitate excelenta, o mare rezistenta la
uzura, dar fragilitatea lor la soc este ridicata. 'iomateriale cu structura chimica
invecinata celei a osului, derivate din fosfati de calciu, hidroxiapatitele, ofera avantaul ca
pot fi colonizate de celule osoase din cauza structurii lor poroase si a analogiei chimice
cu tesutul osos. Din ()*+, au inceput sa se fabrice compusi, pe baza de hidroxiapatite,
de fosfoaluminati de calciu si de fluoroapatite %ibrele pe baza compusilor carbon"carbon,
epoxi"carbon, polimeri biodegradabili"fibre de carbon sunt chemate sa oace un rol
important in elaborarea protezelor de tendoane si ligamente. ,tilizarea polimerilor
biodegradabili (copolimeri ai acidului lactic) ar prezenta avantaul evitarii reinterventiei
chirurgicale necesare pentru scoaterea placilor de imobilizare puse la o prima
interventie.
-ot biomateriale noi au facut posibila producerea lentilelor de contact fine, flexibile si
suple. este vorba de geluri macromoleculare, al caror continut de apa depaseste /01,
ceea ce asigura o buna difuziune a oxigenului si anhidrida carbonice. In 2.,.A., #uropa
si Asia se intreprind cercetari active asupra inlocuitorilor sangelui: elaborarea unor
3celule artificiale4 constituite din hemoglobina microincapsulate in polimeri sintetici.
transportori de oxigen pe baza de fluorocarboni. gelatine si dextrani utilizate ca substituit
al plasmei sangvine. Dar acesti produsi nu sunt intotdeauna bine tolerati si, de aceea, se
intentioneaza sa se sintetizeze polimeri solubili usor biodegradabili, dupa exemplul
copolimerilor de acid glicolic si de acid lactic, utilizati pentru efectuarea unor suturi
profunde care pot fi bioresorbite in locul catgului.
-oate aceste cercetari asupra biomaterialelor necesita colaborarea specialistilor si
tehnicienilor care apartin unor discipline diferite. tehnicile de recombinare genetica si
unele procedee biotehnologice pot modifica intr"un mod determinant acest domeniu
important prin consecintele lui economice, sociale si umane. Aceste cercetari sunt legate
de ansamblul cercetarilor si realizarilor care au dat nastere ingineriei biologice si
medicale, suport tehnologic indispensabil progreselor medicinei.
Aceste diverse aplicatii contribuie la profunda schimbare a medicinei, care nu mai este
3arta4 de a depista si de a vindeca o boala, ci care se orienteaza din ce in ce mai mult
catre prevenirea acesteia, beneficiind de rezultatele cercetarilor biologice legate de
aparitia si dezvoltarea unor anomalii.
In acest fel descoperirile relative la existenta in organismul uman insusi a unui arsenal
terapeutic de o mare diversitate si de o extraordinara precizie " cuprinzand anxioliticele,
endorfinele, hormonii si sistemul imunitar " orienteaza terapeutica pe calea 3naturala4
care consta in compensarea cu autorul acestor substante de origine umana a
deficientelor de producere sau de receptare ce explica multe stari patologice. $ astfel de
farmacologie naturala se deosebeste de cea care recurge la produse de origine
vegetala, dintre care unele sunt, la urma urmelor, foarte toxice. #a consta intr"adevar in
administrarea, stimularea sau, dimpotriva, inhibarea hormonilor, enzimelor, mediatorilor
chimici, care sunt indispensabile functionarii organismului si ale caror defecte ori
dezechilibre sunt raspunzatoare de starile fiziologice deviante si de incidenta unui mare
numar de maladii. In acest domeniu, contributia tehnicilor de recombinare genetica este
importanta in masura in care ele fac posibila sintetizarea acestor hormoni, acestor
mediatori sau acestor factori responsabili ai apararii naturale a organismului, cu autorul
microbilor sau culturilor de celule, evitandu"se astfel sa se faca apel la sinteze chimice
complexe si costisitoare.
$ multitudine de cerinte sunt impuse materialelor biocompatibile folosite la fabricarea
implanturilor,utilizate la randul lor pentru a auta sau inlocui functiile tesuturilor sau a
organelor umane.
Aceste cerinte depind de: scopul implantului,compozitia si proprietatile acestuia,
aspecte economice.
!roprietatile de suprafata ale materialului oaca un rol deosebit de important: reactiile
biologice ale organismului cu materialele straine au loc la suprafata cel putin in perioada
imediat urmatoare implantarii si sunt responsabilii principali in decizia organismului de a
accepta sau respinge implantul.Implanturile pot fi confectionate dintr"un singur material,
dar foarte adesea dispozitivele sunt combinatii cu aceste materiale.
5aterialele biocompatibile trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:
sa nu transmita toxine, cum ar fi &o"&r, care pot duce la aparitia cancerului
riscul posibilitatii asocierii cu coroziunea a aliaelor de implant in interiorul
organismului sa fie redus
duritate buna, rezistenta la coroziune (materiale pentru bisturie, articulatii sferice
si valve)
stabilitate termica, rezistenta la temperaturi ridicate, performante bune,
comportare buna la sudare, prelucrare usoara
continut scazut de impuritati, rezistenta la oboseala
proprietati mecanice bune, superioare, usor de modelat
gust neutru pentru aliaele folosite in domeniul ingineriei dentare
rezistenta la rupere
caracter nealergic si netoxic
greutate redusa
sa formeze un strat aderent si pasiv la suprafata, care se caracterizeaza prin
proprietati bune la coroziune
rezistenta la rupere si la tractiune cand necesita durata lunga de viata
inerte in fluidele din organism (ex. &eramica)
rezistenta mare la compresiune
stabilitate a dimensiunilor
sa corespunda estetic pentru o serie de aplicatii (ex. &eramica in materiale
dentare)
usor de fabricat atat la dimensiuni reduse cat si la dimensiuni mari
coeficient de frecare redus
biocompatibilitate ridicata 6 formeaza legaturi directe cu tesutul, actioneaza ca
un ghid al scheletului in cresterea oaselor (hidroxiapatita)
&oncret,pentru piesele ce alcatuiesc mecanismele protezelor se pot folosi,in
general,materiale intalnite in constructiile mecanice uzuale cu precadere cele folosite in
mecanica fina.!entru a obtine parametri cat mai buni pentru aceste mecanisme se
recomanda insa, materialele cu greutate specifica mica si cu proprietati mecanice bune
sau foarte bune.2e va tine cont ca ponderea pieselor realizate din aceste materiale sa
fie astfel aleasa, incat pretul de cost sa nu fie exagerat.&a urmare, materialele folosite
pot fi atat cele clasice cum sunt otelurile si aliaele de aluminiu, cat si materialele mai
speciale ca aliaele de titan,diverse materiale plastice simple sau materiale compozite.
-rebuie subliniat ca datorita rolurilor functionale diferite ale pieselor ce compun un
mecanism de proteza, se impune utilizarea concomitenta a mai multor materiale de
natura diferita.De exemplu materiale metalice pentru carcase,piese de baza, pentru
piese mobile (roti,parghii), materiale plastice pentru piese de legatura (bucse), cauciuc
sau materiale asemanatoare pentru zonele degetelor de contact cu obiectul prehensat.
,n aspect deosebit de important este alegerea materialelor din perspectiva
posibilitatilor de proteare,eventual prin tratamente termochimice sau alte procedee.
Aceasta proteare este foarte necesara deoarece multe parti ale protezei intra in
contact cu tesuturile vii ale corpului uman, in special cu pielea.De aceea, trebuie
indepartate toate posibilitatile ca prin degradare, materialele sa devina periculoase,cum
ar fi prin ruginire.
&a urmare, piesele trebuie sa permita un grad de finisare mare sau foarte mare,ca
sa poate fi acoperite cu straturi de protectie, de obicei inoxidabile(prin cromare). In acest
context se recomanda evitarea intrarii in contact a protezei cu medii corozive(chiar apa)
si indepartarea cat mai atenta a urmarilor unor contacte accidentale de acest fel.
#xista trei tipuri de biomateriale ce se disting dupa interactiunea lor cu mediul biologic:
materiale bioinerte
materiale bioabsorbante
materiale bioactive
5aterialele bioinerte cum ar fi titanul,tantalul, polietilena 7i alumina, expun o foarte mic8
interac9iune chimic8 cu 9esuturile adiacente. :esuturile pot adera la suprafa9a acestor
materiale inerte fie prin cre7terea acestora ;n microneregularit89ile suprafe9ei
(osteointegrare) fie prin folosirea de adeziv special (acrilat). !e termen lung, acesta din
urm8 nu este modul ideal de fixare a implanturilor, de regul8 cele ortopedice 7i
stomatologice. &u toate acestea, multe din implanturile polimerice sunt considerate a fi
sigure 7i eficace pe o perioad8 cuprins8 ;ntre c<teva luni 7i c<9iva ani. =eac9ia biologic8
este inevitabil8, dar este compensat8 de modul de proiectare a implanturilor.
5aterialele bioabsorbante cum ar fi fosfatul tricalcic, acidul copolimeric polilactic"
poliglicolic, chiar 7i unele metale, sunt astfel concepute ;nc<t acestea s8 poat8 fi u7or
absorbite de organism 7i ;nlocuite de 9esuturile adiacente (9esutul osos sau pielea).
Acest tip de materiale sunt folosite ;n cazul transportului de medicamente sau ;n cazul
structurilor implantabile biodegradabile cum ar fi a9a chirurgical8.
Din categoria materialele bioactive fac parte materialele sticloase, ceramicele,
combina9iile ale materialelor sticloase cu ceramicele 7i hidroxiapatita care con9ine oxizi
de silicon (2i$>), sodiu (?a$>), calciu (&a$), fosfor (!>$@) 7i al9i constituen9i de
materiale care aut8 la formarea de leg8turi chimice cu 9esutul osos. Aceste materiale
sunt bioactive datorit8 leg8turilor pe care acestea le realizeaz8 ;n timp cu 9esutul osos 7i
;n unele cazuri cu 9esutul moale. An particular, are loc o reac9ie de schimb de ioni ;ntre
materialul bioactiv 7i lichidele corpului, prin care particule de material difuz8 ;n lichid 7i
viceversa, rezult<nd ;n timp, un strat biologic activ de fosfat de calciu, care este chimic 7i
cristalografic echivalent cu structura osoas8. De asemenea, materialele bioactive par s8
fie r8spunsul ideal ;n cazul fix8rii oaselor ;n urma fracturilor, dar nu sunt potrivite ;n cazul
implanturilor de articula9ii, acolo unde gradul de frecare dintre materialele ;n contact este
foarte mare.
=elatia om-aparat este complexa,cu aspecte multiple,nu intotdeauna confortabila
pentru om.Implica interactiunea directa intre organismul uman si un aparat,prin urmare
trebuie tratata cu atentie deosebita.
In general relatia om"aparat se poate materialize prin acceptarea sau respingerea
aparatului de catre om.5otivul fundamental de respingere a aparatului de catre o
persoana cu handicap este convingerea ca avantaele aduse de utilizarea aparatului nu
compenseaza dezagreabilitatea utilizarii sale.
=ealizarea unui aparat este o sarcina extreme de dificila sin u poate fi dusa la bun
sfarsit decat prin colaborarea interdisciplinara intre:medicinisti, ingineri si ergoterapeuti.
Aparatul ideal este acela care face ca persoana cu handicap care"l utilizeaza sa se
considere o persoana absolut normala, atat in raport cu situatia anterioara aparitiei
handicapului, cat si cu celelalte persoane.
Solutii tehnie pentru eliminarea partiala !au totala a !tarii "e han"iap
Rea#ilitarea !i!temului motor
'iosistemul motor (locomotor) reprezinta un cadru,care pe de o parte contine toate
componentele organismului.iar pe de alta parte asigura miscarile necesare si amploarea
acestora.
Acest biosistem este in primul rand vizat de activitatile de protezare,datorita
deiferitelor deteriorari pe care le poate suferi deoarece suprafata sa exterioara este
granita dintre mediul interior si cel exterior.
$. Prote%e&orte%e !i telete%e pentru mem#rele !uperioare
5embrul superior uman este cea mai complexa parte cinematica a subsistemului
motor,cu o pondere a utilitatii vitale foarte mare si, ca urmare, au existat si continua sa
existe incercari variate pentru reducerea eventualelor grade de handicap ale acestuia.
!entru reducerea partiala a gradului de handicap al membrului superior in prezent,
se cunosc trei solutii: prin protezare,cu orteze sau cu teleteze.
Protezele rezolva partial cazurile de handicap in situatia absentei unei parti a
membrului superior,iar ortezele si teletezele cazurile in care disfunctionalitatea
membrului superior apare fara afectare a integritatii fizice (numai nervii corespunzatori
nu mai functioneaza).
!rotezele depind de starile de handicap corespunzatoare.
2tarea de handicap, avuta in vedere, consta in lipsa unei parti a membrului superior
sau a acestuia in toatalitate.Datorita complexitatii structurale exista multiple stari
distincte de handicap: la nivelul degetelor,antebratului si bratului.
$rice solutie de protezare are ca puncte de plecare modelul biomecanic al
membrului superior,starea concreta de handicap si modelul general de modelare
mecanica a membrului superior.!rin modelarea mecanica se urmareste gasirea celei
mai potrivite variante tehnice care sa asigure un nivel suficient al similitudinii cu modelul
natural atat structural,functional cat si privind aspectul exterior
$.$. Prote%e pentru mana propriu-%i!a
In aceasta categorie intra protezele pentru extremitatea membrului superior,palma
plus degetele sau numai pentru o parte a acesteia (degete sau parti de degete).

Cla!i'iarea !i !i!temati%area prote%elor pentru mana
&a sistem mecanic,proteza mecanica pentru mana este practic un mecanism.&a
urmare, pentru clasificarea acestor proteze se folosesc criteriile generale de clasificare a
mecanismelor si unele criterii specifice.
!ricipalele criterii de clasificare sunt:
Bradul de utilitate al protezei
-ipul elementelor constructive folosite
5odul de actionare al falangelor articulate
Bradul de mobilitate al mecanismului folosit,implicit gradul de functionalitate
5odul de actionare global al protezei
Bradul de control al protezei
In functie de gradul de utilitate protezele se impart in:proteze cosmetice,proteze
utilitare si proteze functionale.
Prote%a o!metia este numai o copie fidela,dar rigida a mainii intr"o anumita
pozitie si este fixata ca atare pe restul bratului.
Prote%ele utilitare au la baza un mecanism simplu si pot fi folosite pentru realizarea
uneia sau catorva operatii similare cu cele ale mainii,de regula prin prindere"desprindere
si au forma unui Ccleste4.
Prote%ele 'untionale au de asemenea la baza un mecanism, care insa permite
realizarea unei game mult mai largi dintre miscarile mainii si ca forma sunt
asemanatoare cu mana.
$.(. Prote%e pentru ante#rat
!roteze speciale pentru
antebrat nu exista,in afara
unor eventuale
endoproteze(tie metalice)
care pot fi folosite pentru
consolidarea oaselor
antebratului, membrul
superior in intregul sau
fiind relativ valid.
In cazul afectarii unei parti
a antebratului, protezarea
se realizeaza prin
prelungirea protezei pentru
mana propriu"zisa.Aceasta
prelungire este de fapt o
proteza cosmetica pentru
antebrat,prin care se
fixeaza proteza pentru
mana pe membrul superior sau care inglobeaza unele elemente de comanda sauDsi
actionare ale acesteia.
5iscarea specifica de care este responsabil antebratul,cea de pronatie"supinatie nu este
inca realizata prin protezare.Aceasta miscare se poate realiza prin rotirea protezei
pentru mana propriu"zisa folosind un motomecanism adecvat.
Antebratul,cel putin sub aspectul protezarii,de obicei, cuprinde si articulatia
cotului.Aceasta articulatie este monomobila si este relativ simplu de protezat,dar dificil
de actionat si mai dificil de comandat.In cazul articulatiei valide a cotului, pe antebrat se
poate atasa pe langa mansonul de fixare a protezei pentru mana si un mecanism care
sa actioneze aceasta proteza la flexia,respectiv extensia cotului
$.). Prote%e pentru #rat !i umar
'ratul este format dintr"un
singur os si proteze
speciale pentru acesta nu
se folosesc(in afara
endoprotezelor pentru
consolidare).
&a si la antebrat, in cazul
protezarii unei parti a
bratului, pana in vecinatatea
umarului, aceasta se
realizeaza prin prelungirea
protezei antebratului, care
contine inclusiv proteza
cotului.In acest caz,
biocurentii de comanda pot
fi inca captati din zona
umarului si comanda
protezei se paote realiza in
conditii bune.De asemenea,
folosirea comenzii prin fir
este posibila deoarece
restul bratului poate fi
miscat (fig. +.>.>.**.,a) si cu autorul miscarii trunchiului, firul special amplasat poate
comanda atat miscarea antebratului cat si inchiderea si deschiderea protezei pentru
mana
!roblema cea mai dificila la protezarea bratului este protezarea umarului,respectiv
articulatiei umarului.Aceasta problema o consideram in cazul dislocarii humerusului din
articulatia scapulo"humerala, caz in care structura osoasa dinspre trunchi nu este
afectata.
!ana in prezent nu exista solutii de protezare uzuala a umarului,in afara de cele pur
estetice.$ prima varianta este amplasarea unui Ccapac4 care sa stimuleze umarul.Adoua
varianta este folosirea unei proteze estetice pentru tot membrul superior, care sa se
fixeze pe trunchi.
%olosirea unei astfel de proteze nu este lipsita de importanta, deoarece reechilibreaza
structura superioara a corpului prin completare si evita instalarea scoliozei.
(. Prote%e pentru meme#rele in'erioare
5embrele inferioare ale corpului uman (picioarele) sunt specializate in sustinerea
partii superioare a corpului si asigurarea deplasarii bipede.
&hiar daca la o prima analiza complexitatea structurala a membrelor inferioare pare
mai redusa comparativ cu cea a membrelor superioare problemele generate de diferite
cazuri de handicap nu sunt mai putin complexe.-otusi, deoarece intr"o prima instanta
trebuie asigurata posibilitatea deplasarii la nivelul minim de functionalitate, structurile
mecanice utilizate pot fi oarecum simple.
Dificultatea maora a rezolvarii cazurilor de handicap ale membrelor inferioare rezulta
din necesitatea suportarii maoritatii greutatii corpului, atat static cat si dinamic. !ana in
prezent se cunosc doua solutii principale de rezolvare a handicapului membrelor
inferioare: cu proteze sau cu orteze.
Prote%ele,ca si in cazul membrelorsuperioare, rezolva diferitele cazuri de handicap
concretizate prin lipsa unei parti a membrului inferior.!rotezele sunt structuri artificiale
similare cu partile naturale pe care le substituie.
In mare parte din aceleasi cauze precizate la membrele superioare rezulta diferitele
stari de handicap ale membrelor inferioare,concretizate prin lipsa partiala sau totala a
acestora sau numai a unuia dintre ele.!ana in prezent prin protezare sut rezolvate
acceptabil numai cazurile ce afecteaza un singur picior, celalalt fiind functional natural.
(.$. Prote%e pentru talpa piiorului
-alpa piciorului are un rol foarte important atat la spriinul static al intregului
organism cat si la preluarea reactiunii solului in timpul deplasarii.
&u toate ca exista situatii cand lipsesc parti incepand cu zona oaselor
metatarsiene,solutiile tehnice de protezare se refera la talpa in intregul sau,inclusiv
articulatia gleznei.!entru afectarea talpii la nivelul oaselor metatarsiene sau dincolo de
acestea spre falange, protezele sunt sub forma unei incaltaminti speciale.
Desi structura talpii este foarte complexa, functionalitatea acesteia este asigurata de
modelele mecanice simple, la care articulatia gleznei este inlocuita cu o cupla de rotatie,
iar blocul articulatiilor metatarsofalangiene cu o alta cupla de rotatie.!roblemele deificile
apar in stabilirea materialelor si a diverselor componente care trebuie sa asigure
deservirea in timp a persoanei cu o functionalitatea corespunzatoare.
(.(. Prote%e pentru *am#a
&azurile de handicap la nivelul gambei sunt cele mai numeroase.Dificultatea
principala a protezarii deriva din dimensiunile bontului si pregatirea acestuia pentru
atasarea protezei.!regatirea bontului presupune activitati complexe care in principal
trebuie sa asigure: refacerea cat mai buna si utila a structurilor la nivelul bontului,
determinarea punctelor sensibile ale bontului la presiune (capul si gatul
peroneului,creasta si extremitatea tibiei, grupele de tendoane mediale si laterale si
oasele responsabile de suportarea presiunii), stabilirea pe fata anterioara si fata laterala
a proiectiei centrului de greutate a corpului, confectionarea mulaului bontului.
!rotezarea se face in trei etape, prin utilizarea succesiva a protezei de spital
(proteza precoce), protezei provizorii si protezei definitive.
Prote%a "e !pital este simpla constructiv, asigura modelarea rapida a bontului si
permite deplasarea.
Prote%a pro+i%orie este mai complexa si permite reglarea lungimii protezei si rotatia
piciorului fata de axa mediana.
Prote%a "e'initi+a este forma finala a solutiei de protezare.
!rotezele de gamba constructiv sunt niste prelungiri ale protezelor de talpa pentru
compensarea corespunzatoare a portiunii lipsa.2tructural nu au particularitati speciale
pentru ca nu au mobilitati suplimentare. !rincipalul criteriu dupa care pot fi diferentiate
protezele pentru gamba este lungimea bontului.In functie de acest criteriu exista proteze
de gamba: pentru bont lung (bontul lung are avantae statice si dinamice deoarece
exista un brat de parghie mai mare, care poate dezvolta o forta mai mare pentru flexie,
iar pe de alta parte, permite o manseta mai scurta de coapsa), mediu, scurt in extensie
si pentru bont scurt flexat.
(.). Prote%e pentru *enunhi
!rotezarea genunchiului este o problema dificila datorita structurii si miscarilor
complexe in aceasta articulatie.!roteza de genunchi trebuie sa asigure ca miscarea din
cupla mecanica sa fie cat mai asemanatoare cu cea din articulatia naturala.
2ub aspect functional articulatia protezei de genunchi este cvasilibera in sensul ca:
flexia se face prin apsare,iar extensia cu autorul unor elemente elastice.!rotezarea
genunchiului presupune prelungirea protezei de gamba prin inglobarea articulatiei
mecanice ce substituie genunchiul si fixarea pe coapsa.
(.,. Prote%e pentru oap!a !i !ol"
Prote%ele pentru oap!a incearca sa rezolve probleme de afectare intr"o anumita
masura a coapsei, respectiv a femurului.&onstructiv aceste proteze rezulta prin
prelungirea protezelor pentru ansamblul genunchi"gamba"talpa.
!incipalele parti componente ale unei proteze de coapsa sunt: mansonul de coapsa,
mansonul de gamba, elementele mecanice de consolidare a gleznei si elementele de
fixare ale protezei
). Prote%area utiei toraie
&utia toracica, pe langa rolul de protectie a unor organe vitale (plamanii,inima)
asigura prin miscari ritmice inspiratia si expiratia.In cazul unor afectiuni se pot folosi
proteze sub forma unor corsete speciale pentru consolidare care pot deveni si active
pentru a controla respiratia.
Anumite afectiuni ale coloanei vertebrale se pot rezolva prin folosirea unor structuri
reglabile formate din axe si carlige.2tructura coloanei vertebrale este utila si din
perspectiva realizarii unor roboti madicali vertebroizi care sa poata realiza traiectorii
complicate, care pot fi necesare in anumite situatii medicale (exemple: inspectii
endoscopice, operatii estetice complexe
Aplicatii:
An =om<nia, to9i cet89enii au dreptul la endoproteze(endoprotezele se implanteaza in
organism) gratuit, prin intermediul !rogramului ?a9ional de #ndoprotezare, derulat de
5inisterul 28n8t89ii.
@* de spitale 7i de clinici de ortopedie implanteaz8 proteze 7i +* dintre ele pot s8
;nlocuiasc8 7i proteza primar8, prin acest program.
$p9iunea pentru o protez8 performant8 sau pentru una mai pu9in performant8 apar9ine
spitalului. Decizia este luat8 ;n func9ie de banii de care dispune institu9ia, de indica9ia
endoprotezei, dar 7i de v<rsta pacientului, pentru c8 un t<n8r, spre deosebire de un
v<rstnic, are nevoie de o endoprotez8 mai performant8, care s8"i asigure o via98 c<t mai
activ8 7i care s8 aib8 o durabilitate c<t mai mare.
Discurile intervertebrale distruse ;n urma unor traumatisme pot fi ;nlocuite cu proteze
speciale. Discul artificial este indicat 7i persoanelor cu hernie de disc sau cu dureri de
spate severe, care au indica9ie de opera9ie.
Dispozitivul este format din dou8 piese din o9el inoxidabil, care se articuleaz8 una pe
cealalt8 prin intermediul unei bile, asigur<nd astfel mobilitatea coloanei.
2peciali7tii din ;ntreaga lume ;ncearc8 s8 creeze proteze de 7old sau de genunchi care
s8 se apropie c<t mai mult de mobilitatea articula9iei naturale. An ciuda eforturilor, ei nu
au reu7it ;nc8 s8 aduc8 o protez8 la performan9a unei articula9ii naturale.
&u cele existente ;n prezent, pacientul poate duce o via98 normal8, poate face activit89i
fizice de intensitate moderat8, ;ns8 nu 7i sporturi de performan98. De asemenea, nici
protezele 7i nici endoprotezele nu sunt pe via98.
Antotdeauna trebuie ;nlocuite total sau par9ial dup8 un anumit num8r de ani (de la / la cel
mult >0 de ani), pentru c8 se uzeaz8. De"a lungul timpului, speciali7tii au testat diferite
metale 7i materiale plastice, dar multe dintre ele s"au dovedit fie prea pu9in durabile, fie
prea rigide pentru a reda mobilitatea.
#ndoprotezele necesit8 o preg8tire prealabil8 a musculaturii satelite articula9iei
respective. !rin urmare, se vor lucra mu7chii care consolideaz8 genunchiul, 7oldul,
respectiv coloana vertebral8, pentru ca proteza s8 poat8 fi ;ntre9inut8 func9ional cu
u7urin98.
=ecuperarea postprotezare dureaz8 minimum 7ase luni, dar ;ntre9inerea func9ional8 a
protezei dureaz8 toat8 via9a pacientului. Avem ;n vedere faptul c8 o articula9ie
disfunc9ional8, care necesit8 ;nlocuirea ei cu o protez8, a auns ;n acest stadiu, de cele
mai multe ori, ca urmare a degrad8rii sale ;n timp.
Devine astfel logic8 integrarea pacientului ;ntr"un program de recuperare medical8 7i de
;ntre9inere func9ional8. An caz contrar, exist8 riscul ca afectarea articula9iei s8 se
r8sfr<ng8 asupra protezei, ceea ce duce la deteriorarea materialului din care este
fabricat8 7i la compromiterea actului operator.
!rogramele de recuperare trebuie ;nsu7ite corect, ;ntr"un centru specializat, sub
;ndrumarea specialistului ;n recuperare medical8, care va urm8ri pacientul ;n dinamic8 7i
va face un bilan9 func9ional periodic.
&ele mai multe proteze implantate ;n =om<nia 7i ;n ;ntreaga lume sunt de 7old.
!rotezele de sold sunt folosite cel mai frecvent datorita artrozei progresive severe de la
nivelul soldului. Acest tip de artroza este prezent in general in procesul de imbatranire, in
cazul unei articulatii anormale congenital sau in cazul unui traumatism al soldului. Alte
situatii care duc la inlaturarea totala a soldului includ fracturile de sold, artrita reumatoida
si necroza aseptica a capului femural. ?ecroza capului femural poate fi cauzata de
fractura soldului, medicamente si substante chimice(alcoolul) si situatii medicale
( transplantul de rinichi ).
!entru 7old exist8 dou8 tipuri de proteze: cimentate 7i necimentate. &ele necimentate se
fixeaz8 direct pe os, iar cele cimentate sunt fixate cu autorul unui ciment. Acestea din
urm8 sunt indicate v<rstnicilor, deoarece calitatea osului este mai slab8 la ei 7i nu
permite fixarea direct8.
Dezavantaul protezei cimentate este c8 se schimb8 (revizuie7te) foarte greu dup8 ce se
uzeaz8, de aceea nu se recomand8 tinerilor, care trebuie s8 ;nlocuiasc8 de mai multe
ori proteza pe parcursul vie9ii.
$ protez8 de 7old este format8 dintr"o pies8 care se fixeaz8 pe bazin, numit8 cup8, 7i o
alt8 pies8 care se fixeaz8 pe femur 7i se nume7te coad8. De obicei, coada este fabricat8
din metal (aliae), iar cupa dintr"o polietilen8 special8. Acest material se uzeaz8 ;n timp,
av<nd o durabilitate medie de (>"(E ani.
5ai performante decat acestea sunt endoprotezele construite ;n totalitate din metal
(aliae). #le au o durabilitate mai mare (de p<n8 la >@ de ani, sus9in produc8torii), dar
totodat8 au 7i o stabilitate mai mare, riscul de luxa9ie fiind mai mic fa98 de protezele
cimentate 7i necimentate.
!roteze de glezn8 se pun ;n =om<nia, ;ns8 at<t la noi, c<t 7i ;n str8in8tate, rezultatele
postoperatorii sunt modeste. Aceasta pentru c8, pe de o parte, glezna suport8 ;ntreaga
greutate a corpului, iar o protez8 nu poate avea o durabilitate mare din acest motiv, iar
pe de alt8 parte, pentru c8 tehnologia nu este foarte performant8 deocamdat8.
&u at<t mai mult la o persoan8 supraponderal8 sau obez8, ea nu este rezistent8. An
prezent, cea mai mare durabilitate a unei proteze de glezn8 este de circa 7ase ani. An
locul protezei se prefer8 desfiin9area acestei articula9ii (interven9ie numit8 artrodez8)
atunci c<nd durerea artrozic8 devine insuportabil8.
$pera9iile de protezare a genunchiului erau o raritate ;n =om<nia ;n urm8 cu c<9iva ani.
Acum, tot mai multe clinici de ortopedie fac aceast8 interven9ie, care este extrem de
laborioas8. !roteza este 7i ea complex8, pentru c8 articula9ia genunchiului are o
structur8 complicat8, greu de reprodus. &ercetarea ;n domeniul protez8rii genunchiului
este ;n urma celei a 7oldului
Dispozitivele existente ;n prezent pot ;nlocui par9ial sau total articula9ia genunchiului, ;n
func9ie de indica9ie. &ele mai performante proteze sunt fabricate din titan, iar cartilaele,
dintr"o polietilen8 special8. Durabilitatea lor este de (E">0 de ani la o persoan8 cu o
greutate normal8 7i care face activit89i fizice moderate
!rotezarea cotului este posibil8 ;n =om<nia de pu9in timp, num8rul interven9iilor realizate
p<n8 acum nefiind foarte mare. !rotezele sunt necesare ;n situa9iile ;n care articula9ia
cotului este distrus8 de fracturi, de poliartrit8 reumatoid8 sau de tumori.
&ea mai performant8 protez8 de cot poate reda aproape ;n totalitate func9ionalitatea
acestei articula9ii, permi9<nd mi7c8ri de flexie 7i de extensie. #a este fabricat8 dintr"un
alia special, iar elementele de ;mbinare sunt realizate dintr"o polietilen8 special8.