ALO

bibliograIie curs/seminar indMOI

[ 1
1979 , Franoise Choay
Geneza: Critica orasului industrial, Cele dou modele, O nou versiune .
extrase din Urbanismul. Utopii i Realitti
|Paideia, 2002|


A. GENEZA: CRITICA ORA$ULUI INDUSTRIAL
Pentru a situa conditiile n care se pun problemele amenajrii urbane n secolul XIX, s reamintim pe scurt cteva
Iapte.
Din punct de vedere cantitativ, revolutia industrial este urmat aproape imediat de o impresionant presiune
demograIic n orase, de o drenare a populatiei satelor n Iolosul unei dezvoltri urbane Ir precedent. Aparitia si
amploarea acestui Ienomen urmeaz ordinea si nivelul industrializrii trilor respective. Marea Britanie este cel
dinti teatru al acestei miscri, simtit de la recensmintele din 1801; n Europa, i urmeaz Franta si Germania
ncepnd cu anii 1830.
CiIrele sunt semniIicative. Londra, de pild, ajunge de la 864.845 locuitori n 1801 la 1.873.676 n 1841 si la
4.232.118 n 1891: n mai putin de un secol, populatia sa a crescut practic de cinci ori. n paralel, numrul
oraselor engleze cu peste o sut de mii de locuitori a ajuns, ntre 1800 si 1895, de la dou la treizeci.
Din punct de vedere structural, n vechile orase ale Europei, transIormarea mijloacelor de productie si de
transport, ca si aparitia noilor Iunctiuni urbane contribuie la explozia vechilor cadre, adesea juxtapuse, ale
orasului medieval si ale celui baroc. Se creeaz o nou ordine, urmnd procesul traditional al adaptrii orasului la
societatea care-l locuieste. n acest sens, Haussmann, atunci cnd vrea s adapteze Parisul la exigentele
economice si sociale ale celui de al Doilea Imperiu, are o abordare realist. Iar lucrarea pe care o ntreprinde,
chiar dac nesocoteste clasele muncitoare, socheaz pe estetii paseisti, deranjeaz pe mic-burghezii expropriati,
contrariaz obiceiuri, este n schimb solutia cea mai imediat Iavorabil condotierilor industriali si Iinanciari care
constituiau pe atunci unul din segmentele cele mai active ale societtii. Ceea ce-l Iace pe Taine s spun, n
legtur cu dezvoltarea orasului Marseille: "Un oras ca acesta seamn cu agitatia unei adunri a oamenilor de
aIaceri".
Putem deIini schematic aceast nou ordine printr-un anumit numr de trsturi. Mai nti, rationalizarea cilor
de comunicatii, cu strpungerea marilor artere si crearea grilor. Apoi, specializarea destul de puternic a
sectoarelor urbane (cartierele de aIaceri ale noului centru, grupate, n capitale, n jurul Bursei, un Iel de nou
biseric; cartierele de locuit periIerice destinate celor privilegiati). Pe de alt parte, sunt create noi organe urbane
care, prin gigantismul lor, schimb aspectul orasului: mari magazine (la Paris, La Belle Jardiniere, 1824, Bon
Marche, 1850), mari hoteluri, mari caIenele ("cu 24 mese de biliard"), imobile de raport. n sIrsit,
suburbanizarea capt o important din ce n ce mai mare: industria se implanteaz n suburbii, clasele de mijloc
si cele muncitoare se revars ctre periIerii, iar orasul nceteaz a mai Ii o entitate spatial bine delimitat (n
1861, zona periIeric a Londrei reprezenta 13 din aglomerare a total, iar cea a Parisului 24 n 1896).
ns chiar n vremurile n care orasul secolului XIX ncepea s-si capete Iizionomia proprie, el provoca si un nou
demers de observatie si reIlectie. Deodat, orasul aprea ca un Ienomen exterior indivizilor care-l locuiesc.
Acestia se regsesc n Iata lui ca n Iata unui lucru al naturii, neIamiliar, iesit din comun, strin. Studiul orasului
mbrac, n cursul secolului XIX, dou aspecte Ioarte diIerite.
ntr-unul din cazuri, el este descriptiv; Iaptele sunt observate cu detasare, se ncearc ordonarea lor ntr-un mod
cantitativ. Statistica e anexat de ctre sociologia pe cale de a se naste: se ncearc chiar degajarea legilor de
crestere a oraselor. Lavasseur si Legoyt sunt, n Franta, precursorii care, mai trziu, vor inspira lucrrile Adnei
Ferrin Weber n Statele Unite. Asemenea minti caut mai cu seam s nteleag Ienomenul urbaniIicrii, s-l
situeze ntr-o retea de cauze si eIecte. Ele se mai strduiesc si s risipeasc un numr de prejudecti care, n ciuda
eIorturilor lor, vor persista totusi pn n zilele noastre si care privesc mai ales incidentele vietii urbane asupra
dezvoltrii Iizice, nivelului mental si moralittii locuitorilor.
Acestei abordri stiintiIice si detasate, care e apanajul ctorva savanti, i se opune atitudinea spiritelor lezate de
realitatea marilor orase industriale. Pentru acestea, inIormatia e menit a Ii integrat n cadrul unei polemici,
observatia nu poate Ii dect critic si normativ; ele resimt marele oras ca pe un proces patologic si creeaz,
pentru a-l desemna, metaIorele cancerului si negului.
Unii sunt inspirati de sentimente umanitare. acestia sunt Iunctionari municipali, oameni ai Bisericii, mai ales
medici si igienisti, care denunt, bazndu-se pe Iapte si ciIre, starea de delabrare Iizic si moral n care trieste
proletariatul urban. Ei public serii de articole n ziare si reviste, mai ales n Anglia unde situatia era cea mai
acut: sub inIluenta lor au Iost numite, n aceast tar, celebrele Comisii Regale de anchet asupra igienei, ale
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 2
cror lucrri, publicate sub Iorm de Rapoarte ctre Parlament, au Iurnizat o sum de nenlocuit de inIormatii
despre marile orase ale acelei epoci si au contribuit la crearea legislatiei engleze a muncii si habitatului.
Cellalt grup de polemisti e constituit din gnditori politici. Adesea inIormatia lor e de o remarcabil amploare si
precizie. Engels, mai ales, poate Ii considerat ca unul dintre Iondatorii sociologiei urbane. Dac ne raportm la
analizele din Situatia clasei muncitoare din Anglia, constatm c pe lng propriile sale anchete, urmrite de-a
lungul mai multor luni, n slum-uri din Londra, Edinburgh, Glasgow, Manchester, el Ioloseste sistematic si
stiintiIic toate mrturiile disponibile: raporturi ale politiei, articole de jurnal, lucrri savante, ca si rapoartele
Comisiilor Regale pe care Marx, la rndul su, le va utiliza douzeci de ani mai trziu n Capitalul. n acest grup
de gnditori politici se ntlnesc spirite dintre cele mai diverse sau chiar opuse, Matthew Arnold si Fourier,
Proudhon si Carlyle, Engels si Ruskin, pentru a denunta igiena Iizic deplorabil a marilor orase industriale:
habitatul muncitoresc insalubru, comparat adeseori cu o vizuin, distantele epuizante care despart locuinta de
locul de munc ("jumtate dintre muncitorii din Strand sunt obligati s Iac o curs de dou mile doar pentru a
ajunge la atelierele lor", constat Marx), drumurile Ietide si lipsa grdinilor publice din cartierele populare. Igiena
moral este pus n cauz si ea: contrastul ntre cartierele de locuit ale diIeritelor clase sociale rezultnd n
segregarea, urtenia si monotonia constructiilor "pentru cei mai multi".
Critica acestor autori nu poate Ii desprins nicicum de o critic global a societtii industriale, iar tarele urbane
denuntate apar ca rezultat al tarelor sociale, economice si politice. Polemica mprumut concepte ale gndirii
economice si IilosoIice de la sIrsitul secolului XVIII si nceputul celui urmtor. Rousseau, Adam Smith, Hegel
sunt exploatati pe larg. Industria si industrialismul, democratia, rivalittile de clas, dar si proIitul, exploatarea
omului de ctre om, alienarea prin munc sunt pivoturi ale gndirii lui Owen, Fourier sau Carlyle n viziunea lor
despre orasul contemporan, nc din primele decenii ale secolului XIX.
Este surprinztor s constatm c, exceptndu-i pe Marx si Engels, gnditorii care leag cu atta luciditate
deIectele orasului industrial de ansamblul conditiilor economice si politice ale momentului, nu rmn n logica
analizei lor. Ei reIuz s considere aceste tare ca revers al unei ordini noi, al unei noi organizri a spatiului urban,
promovate de revolutia industrial si de dezvoltarea economiei capitaliste. Ei nici mcar nu ntrevd c disparitia
unei ordini urbane determinate implic aparitia unei alte ordini diIerite. Si astIel, cu o ciudat inconsecvent, este
avansat conceptul de dezordine. Matthew Arnold si intituleaz cartea Cultur i anarhie. Fourier public
Lanarchie industrielle et scientifique (1847). De partea sa, Cosiderant declar c: "Marile orase, si mai cu seam
Parisul, sunt vzute ca spectacole triste pentru oricine se gndeste la anarhia social pe care o transpune n relieI,
cu hidoas Iidelitate, aceast grmad inIorm, aceast harababur de case"; iar cteva rnduri mai ncolo, el
vorbeste de "haos arhitectural". Pe scurt, nu este Icut deosebirea ntre ordinea determinist si ordinea
normativ. Fr ndoial, c aceast conIuzie porneste din tendinte proIunde dac, un secol mai trziu, o regsim
la Gropius care descrie acel "planless chaos" din New York si acea "chaotic disorgani:ation of our towns", si
chiar la Lewis MumIord care evoc, vorbind despre orasele secolului XIX, un "non-plan of the non-citv".

B. CELE DOU MODELE
Ceea ce e resimtit ca dezordine si cheam antiteza, adic ordinea. AstIel, vom vedea cum acestei pseudo-
dezordini a orasului industrial i vor Ii opuse propuneri de ordonare urban liber constituite, printr-o reIlectie ce
se desIsoar n imaginar. n lipsa puterii de a da o Iorm practic ntrebrilor pe care i le ridic societatea,
reIlectia se situeaz n dimensiunea utopiei; ea se orienteaz dup cele dou directii Iundamentale ale timpului,
trecutul si viitorul, lund chipurile nostalgiei sau ale progresismului. AstIel, dintr-o multime de IilosoIii politice
si sociale (Owen, Fourier, Considerant, Proudhon, Ruskin, Morris) sau de veritabile utopii (Cabet, Richardson,
Morris), putem vedea degajndu-se, cu mai mic sau mai mare lux de amnunte, dou tipuri de proiectii spatiale,
de imagini ale orasului viitor, pe care le vom numi, de aici nainte, "modele". Prin acest termen ntelegem s
subliniem n acelasi timp si valoarea exemplar a constructelor propuse, si caracterul lor reproductibil. Orice
rezonant structuralist va trebui evitat la Iolosirea acestui cuvnt: modelele "pre-urbanismului" nu sunt structuri
abstracte, ci dimpotriv, imagini monolitice, de nedisociat de totalitatea detaliilor lor.

MODELUL PROGRESIST
Putem deIini acest model pornind de la lucrri att de diIerite ca cele ale lui Owen, Fourier, Richardson, Cabet,
Proudhon.

Toti acesti autori au n comun o aceeasi conceptie despre om si despre ratiune, care le subntinde si determin
propunerile privitoare la oras. Atunci cnd si ntemeiaz critica marelui oras industrial pe scandalul individului
"alienat" si cnd si propun ca obiectiv un om mplinit, ei o Iac n numele unei conceptii a individului uman ca tip,
independent de toate contingentele si diIerentele de loc si de timp, si care poate Ii deIinit prin nevoi-tip
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 3
deductibile n mod stiintiIic. Un anumit rationalism, stiinta si tehnica trebuie s permit rezolvarea problemelor
puse de relatia oamenilor cu lumea si de relatia dintre ei. Aceast gndire optimist este orientat ctre viitor,
dominat de ideea de progres. Revolutia industrial e evenimentul istoric cheie care va antrena devenirea
omeneasc si bunstarea. Aceste premise ideologice permit ca modelul pe care l-au inspirat s Iie numit
progresist.
Modelul poate Ii dedus aprioric numai din "propriettile" omului-tip. Considerant pune Ir ambiguitate
problema: "Dat Iiind omul cu nevoile, gusturile si aplecrile sale nnscute, s se determine conditiile sistemului
de constructie cel mai potrivit naturii sale." AstIel se ajunge la "solutia Irumoasei si marii chestiuni a
arhitectonicii umane, calculat pentru exigentele organizrii omului, rspunznd integralittii nevoilor si
dorintelor omului, deduse din nevoile, dorintele sale si ajustate matematic la marile utilitti primordiale ale
constitutiei sale Iizice". AltIel spus, analiza rational va permite determinarea rational a unei ordini-tip,
susceptibile a putea Ii aplicat oricrui grup uman, n orice timp, n oricare loc. Putem identiIica un anumit numr
de caractere ale acestei ordini.
Mai nti, spatiul modelului progresist este larg deschis, perIorat de goluri si de verdeat. Aceasta e exigenta
igienei. Cum ar putea Ii spus mai limpede dect o Iace Richardson, al crui proiect explicit n Hvgeia este "un
oras avnd cel mai slab coeIicient posibil de mortalitate"? Verdeata oIer mai ales un cadru pentru timpul de
recreere, consacrat grdinritului si culturii sistematice a corpului. "Trebuie s transIormm Franta ntr-o vast
grdin, plin de boschete", scrie, de partea lui, Proudhon. Aerul, lumina si apa trebuie s Iie egal mprtite la
toti. Acesta este, spune Godin, "simbolul progresului".
n al doilea rnd, spatiul urban este decupat conIorm unei analize a Iunctiunilor omenesti. O clasare riguroas
instaleaz n locuri distincte locuirea, munca, cultura si recreerea. Fourier ajunge chiar s localizeze separat
diversele Iorme de munc (industrial, liberal, agricol).
Aceast logic Iunctional trebuie s se traduc ntr-o dispunere simpl, care s se impun imediat vederii si s o
satisIac. n sistemul si terminologia lui Fourier, orasele celei de a sasea perioade, zis a "garantismului", sunt
ordonate dup vizuism (garantii acordate pasiunii senzitive a vederii), de unde "vom vedea aprnd principiul
oricrui progres social".
Aceast important acordat impresiei vizuale indic ndeajuns rolul esteticii n conceptia ordinii progresiste.
Trebuie totusi subliniat austeritatea acestei estetici, n care logica i frumusetea coincid. Orasul progresist recuz
orice mostenire artistic a trecutului, pentru a se supune exclusiv legilor geometriei "naturale". Ordonri noi,
simple si rationale nlocuiesc dispunerile si ornamentele traditionale. Considerant nu va gsi termeni ndeajuns de
condescendenti pentru a caliIica sterilele regrete ale lui Victor Hugo n Iata disparitiei pitorescului Paris
medieval.
n anumite cazuri, ordinea speciIic a orasului progresist e exprimat cu o precizie a detaliilor si o rigiditate care
elimin posibilitatea variantelor sau adaptrilor pornind de la acelasi model. Acesta e de exemplu cazul desenelor
n care Fourier reprezint orasul ideal cu cele patru incinte ale sale "deprtate o mie de stnjeni Iiecare", cu
drumurile de circulatie minutios calibrate, cu casele ale cror aliniamente, gabarite si chiar tipuri de ngrdire sunt
dimensionate odat pentru totdeauna.
EdiIiciile sunt si ele prototipuri deIinite odat pentru totdeauna, exact ca ansamblurile urbane, ndat ce au Icut
obiectul unei analize Iunctionale exhaustive. AstIel, Proudhon scrie: "Trebuie s descoperim modelele locuirii."
Iar Fourier si asorteaz "Ialansterul", model de locuire colectiv, cu ateliere model si constructii rurale tip, exact
cum Owen preconizeaz un tip de spital sau de spltorie municipal.
Printre diversele ediIicii tip, locuinta standard ocup n viziunea progresist un loc important si privilegiat.
Formulele sunt Irapante: "Cunoasterea organizrii unei comune ... se compune din cunoasterea modului de munc
(etc.) si, nainte de toate, a modului de construire a locuintei unde omul va Ii CAZAT", cci, sarcina arhitectului
"nu mai este de a construi cocioaba proletarului, casa burghezului, resedinta speculantului de burs sau a
marchizului. Ci palatul unde omul trebuie s locuiasc." AstIel vorbeste Considerant. Iar Proudhon aIirm c:
"Primul lucru de care trebuie s ne preocupm este locuinta." Dintr-o dat se degaj dou Iormule diIerite: solutia
colectiv preconizat de Fourier si adeptii diverselor Iorme de asociere si cooperare si solutia individual cu o
"csut Icut dup placul meu pe care s-o ocup singur, n mijlocul unei mici ngrdituri de o zecime de hectar
unde s am ap, umbr, pajiste si liniste", preconizat de Proudhon. Dar Iaptul esential este locul central al
locuintei si conceperea acesteia pornind de la un prototip: casa individual a lui Richardson, cu acoperisul n
teras destinat helioterapiei, buctria-laborator de la etajul de sus si cu slile sale cu ap, primeste aceeasi
valoare universal ca Ialansterul.
Dac, n loc s-i analizm elementele, considerm modelul progresist n ansamblul su, observm c, contrar
orasului occidental traditional, el nu mai constituie o solutie dens, masiv si mai mult sau mai putin organic, ci
propune o asezare spart, atomizat: n cele mai multe cazuri, cartierele, comunele sau Ialangele, auto-suIiciente,
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 4
sunt juxtapozabile nedeIinit, Ir ca din nsumarea lor s rezulte o entitate de natur diIerit. Unittile sunt
diseminate ntr-un spatiu liber pre-existent, cu un belsug de verdeat si de goluri care exclude atmosIera propriu-
zis urban. Conceptul clasic de oras se dezagreg n timp ce este amorsat cel de oras-sat al crui destin l vom
vedea mai ncolo.
n poIida acestor dispuneri, menite s elibereze existenta zilnic de o parte din tarele si servitutile marelui oras
industrial, diIeritele Iorme ale modelului progresist se prezint ca sisteme constrangtoare si represive.
Constrngerea se exercit, la un prim nivel, prin rigiditatea unui cadru spatial predeterminat. Fourier
reglementeaz pn si modul de nIrumusetare a orasului, aceste "ornamente inevitabile" care, sub egida
"comitetelor de aparat", vor mpodobi diIeritele incinte, contrar "licentelor anarhice actuale". La un nivel secund,
ordinea spatial se dovedeste a trebui asigurat de o constrngere n sens mai propriu politic. Aceast constrn-
gere ia cnd Iorma paternalismului (la Owen sau la Godin), cnd Iorma socialismului de stat (la Cabet, de pild);
cteodat, n Iine, ca la Fourier, constrngerea e un sistem de valori comunitare, ascetice si represive, care se
ascunde n spatele Iormulelor amabile prin care vrea s opun tehnocratismului despotic al Saint-Simonienilor
aprarea consumatorilor si grija Iat de ei.
Autoritarismul politic de Iapt, disimulat de o terminologie democratic n toate aceste propuneri, este legat de
obiectivul comun, mai bine sau mai prost asumat, al randamentului maxim. El se poate vedea la Owen, care nu
ezit s compare, pentru rentabilitatea scontat, buna tratare a instrumentelor mecanice cu "buna tratare a
instrumentelor vii". Aceasta e si obsesia lui Fourier, care traduce avantajele "garantismului" si ale "armoniei" Iat
de stadiile istorice precedente n termeni de randament.

MODELUL CULTURALIST
Cel de al doilea model se degaj din operele lui Ruskin si ale lui William Morris; l mai regsim spre sIrsitul
secolului la Ebenezer Howard, printele orasului-grdin. Fapt remarcabil, acest model nu numr nici un
reprezentant Irancez. Punctul lui de pornire critic nu mai este situatia individului, ci aceea a gruprii umane, a
orasului. n interiorul acestuia, individul nu mai e o unitate intersanjabil ca n modelul progresist; prin
particularittile si originalitatea sa, Iiecare membru al comunittii constituie, dimpotriv, un element de nenlocuit
al acesteia. Scandalul istoric de la care pornesc partizanii modelului culturalist este disparitia vechii unitti
organice a orasului sub presiunea dezintegratoare a industrializrii.
Imaginea nostalgic a ceea ce, n termeni hegelieni, am putea numi "Irumoasa totalitate" pierdut, a Iost Iurnizat
n cea mai mare parte de dezvoltarea studiilor istorice si de arheologie nscut o dat cu romantismul. n Franta,
gsim acest tip de evocare n operele lui Victor Hugo si Michelet. Mai trziu, La cite antique de Fustel de
Coulanges e construit n parte pe aceast tem. Si totusi, descrierile literare ale oraselor medievale sau antice nu
au suscitat la Irancezi nici una din propunerile pre-urbanismului. n Anglia, cele ale lui Ruskin si Morris gsesc
sprijin ntr-o traditie a gndirii care, de la nceputul secolului, a analizat si criticat realizrile civilizatiei
industriale prin comparatie cu trecutul. Serii de concepte au Iost astIel opuse dou cte dou: organic si mecanic,
calitativ si cantitativ, participare si indiIerent. Gsim deja aici germenii Iaimoasei deosebiri dintre cultur si
civili:atie care va juca n continuare un rol att de mare n Germania, n IilosoIia istoriei si n sociologia culturii.
Eseurile lui Ruskin si Morris au ca antecedente cartea lui Pugin: Contrasts or a parallel between the Noble
Edifices on the Middle Ages and Contrasting Buildings of the present Davs showing the decav of Taste, ca si
cartea Essais a lui Thomas Carlyle. nc din 1829, acesta opusese, n articolul Signs of the Time, mecanicismul
modern si organicismul trecutului. Aceiasi termeni vor Ii reluati putin mai trziu de Matthew Arnold pentru care
"n lumea noastr modern ntreaga civilizatie este mecanic si exterioar ntr-o msur mult mai considerabil
dect n civilizatia Greciei si Romei, si tinde s devin si mai mult astIel".
Asadar, critica pe care se Iundamenteaz acest model este de la nceput nostalgic. Printr-un demers cruia
preraIaelitismul i-a dat, n cazul particular al artelor plastice, prima Iormulare si cea dinti ilustrare, ea postuleaz
posibilitatea de a Iace s retriasc un stadiu ideal al trecutului, vzndu-i realizarea printr-o rentoarcere la
Iormele acestui trecut. Cheia de bolt ideologic a acestui model nu mai este conceptul de progres ci acela de
cultur.
"Falansterele lui Fourier si toate lucrurile de acest gen nu implicau nimic altceva dect un reIugiu mpotriva celei
mai lucii srcii" scrie William Morris n News from Nowhere. Nu poate Ii exprimat cu mai mult brutalitate
diIerenta ideologic ce opune cele dou modele; n modelul culturalist, preeminenta nevoilor materiale pleste n
Iata celor spirituale. Este deci usor de prevzut c amenajarea spatiului urban se va Iace dup modalitti mai putin
riguros determinate. Totusi, pentru a putea realiza Irumoasa totalitate cultural, conceput ca un organism n care
Iiecare si are rolul su originar, orasul modelului culturalist trebuie s prezinte, si el, un anumit numr de
determinri spatiale si de caractere materiale.
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 5
Mai nti, spre deosebire de aglomerarea modelului progresist, acest oras este bine circumscris n interiorul unor
limite precise. Ca Ienomen cultural, el trebuie s Iormeze un contrast Ir ambiguitti cu natura, creia se tinde s
i se pstreze starea cea mai slbatic: n News, William Morris propune chiar veritabile "rezerve" peisagiste.
Dimensiunile orasului sunt modeste, inspirate din orasele medievale care, ca si OxIord, Rouen, Beauvais sau
Venetia, i-au sedus pe Ruskin si pe Morris. Acesta din urm nltur din utopia sa marile orase tentaculare.
Londra este redus la ceea ce a Iost centrul ei, iar toate aglomerrile industriale si pierd periIeriile. AstIel,
populatia este n acelasi timp descentralizat, dispersat ntr-o multime de puncte si, n Iiecare dintre acestea,
regrupat ntr-un mod mai dens.
n interiorul orasului, nici urm de geometrism. "Faceti nconjurul monumentelor voastre din Edinburgh... table
de sah, iar table de sah, mereu table de sah, un desert de table de sah... Aceste table de sah nu sunt nchisori
pentru corp, ci morminte pentru suIlet", exclam Ruskin ntr-una din conIerintele sale. Morris si el proslvesc
neregularitatea si asimetria care sunt marca unei ordini organice, adic inspirate de puterea creatoare a vietii a
crei cea mai nalt expresie e dat de inteligenta omeneasc. Numai o ordine organic are puterea de a integra
aporturile succesive ale istoriei si de a tine seama de particularittile sitului.
La Ruskin si la Morris, estetica joac rolul pe care l juca igiena la Owen, Fourier si Richardson. "O parte
considerabil a caracterelor esentiale ale Irumusetii e subordonat expresiei energiei vitale din obiectele organice
sau supunerii obiectelor n mod natural pasive si neputincioase la aceast energie." Urtenia rspndit de
societatea industrial rezult dintr-un proces letal, dintr-o dezintegrare prin carent cultural. Aceasta nu poate Ii
combtut dect printr-o serie de msuri colective, printre care se impune, mai ales, ntoarcerea la o conceptie a
artei inspirate din studiul Evului Mediu. |.| Aceast art, mijloc prin excelent de aIirmare a unei culturi, e
legat de traditie si nu se poate dezvolta dect prin mijlocirea unui artizanat.
n ceea ce priveste constructiile, nici prototipuri, nici standarde. Fiecare cldire trebuie s Iie diIerit de celelalte,
exprimndu-si prin asta speciIicitatea. Accentul e pus pe ediIiciile comunitare si culturale, pe spezele locuintei
individuale. Somptuozitatea si cutrile arhitecturale ale unora contrasteaz cu simplitatea celorlalte. Cu toate
acestea, nu vor exista dou case de locuit la Iel: "Ele si pot semna ca stil si manier, dar as vrea s le vd cel
putin avnd diIerente n stare s convin caracterului si ocupatiei locuitorilor", precizeaz Ruskin.
Orasului modelului culturalist i se opune orasul modelului progresist prin climatul su propriu-zis urban. Pe
planul politic, ideea de comunitate si de suIlet colectiv se mplineste n Iormule democratice. Pe planul economic,
anti-industrialismul e maniIest, iar productia nu e vzut n termeni de randament, ci din punct de vedere al
raportului su cu armonioasa dezvoltare a indivizilor, care "se bucur de o viat Iericit si plin de agrement".
Totusi, pentru a asigura Iunctionarea modelului culturalist dup normele pre-industriale pe care le-am deIinit,
constrngerea se reintroduce n mod insidios. Integrarea trecutului n prezent nu are loc dect cu conditia
eliminrii neprevzutului. Pentru asta stau mrturie malthusianismul cruia i sunt supuse orasele, si ostracismul
care loveste transIormrile tehnice introduse de revolutia industrial n modurile de productie. Temporalitatea
creatoare nu are curs n acest model. ntemeiat pe mrturia istoriei, el se nchide n Iata istoricittii.
[
Binenteles, cele dou modele, progresist si culturalist, nu se prezint sub o Iorm att de riguroas si de
contrastant la toti autorii si n toate textele. Cu toate c Proudhon Iace pe campionul Iunctionalismului si
rationeaz n termeni de individ mediu, individualismul su l mpiedic s determine cu rigoare planul orasului
ideal. Fourier, promotorul oraselor-standard, vrea, paradoxal, s asigure plcerea si divertismentul celor care le
locuiesc; el critic ordinea "monoton", imperIect, a "oraselor civilizate pe care le stii pe dinaIar dup ce ai
vzut dou-trei strzi". Ruskin are, el nsusi, tresriri mpotriva propriei tendinte paseiste si i se ntmpl s pun
la ndoial sistemul gotic.
Totusi, si acesta e punctul important, toate aceste spirite gndesc orasul viitorului n termeni de modele. n toate
cazurile, orasul, n loc s Iie gndit ca proces sau problem, este mereu discutat ca lucru, ca obiect reproductibil.
El e smuls temporalittii concrete si devine, n sens etimologic, utopic, adic de niciunde.
n practic, de altminteri, modelele pre-urbanismului nu au rezultat dect ntr-un numr nesemniIicativ de
realizri concrete, ntreprinderi la o scar redus. Acestea sunt mai ales, n Europa, asezmintele lui Owen la New
Lanark si Godin la Ialansterul Guise; n Statele Unite, coloniile ntemeiate de discipolii lui Owen, Fourier si
Cabet. Se stie c toate acestea au dat gres destul de repede. Esecul acestora se explic prin caracterul
constrngtor si represiv al organizrii lor, dar mai cu seam prin tierea legturilor cu realitatea socio-economic
contemporan.
Aceste experiente apartin, pentru noi, domeniului curiozittilor sociologice. Pe de alt parte, modelele pre-
urbanismului prezint astzi un interes epistemologic considerabil. ntr-adevr, prin originea lor critic si credinta
lor naiv n imaginar, ele anunt nssi metoda urbanismului, ale crei propuneri vor urma, n secolul XX, un
demers analog. Ele sunt modele ale unor modele.
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 6
II. URBANISMUL

Urbanismul diIer de pre-urbanism n dou puncte importante. n loc s Iie opera unor generalisti (istorici,
economisti sau politicieni), el este, n cele dou Iorme ale sale, teoretic si practic, apanajul unor specialiti, n
cazul cel mai general, al unor arhitecti.
"Urbanistul nu e altceva dect un arhitect", aIirm Le Corbusier. De asemenea, urbanismul nceteaz a mai Ii
integrat unei viziuni globale a societtii. n timp ce pre-urbanismul Iusese legat, de-a lungul ntregii sale istorii,
de optiuni politice, urbanismul este depoliti:at. Aceast transIormare a urbanismului se poate explica prin
evolutia societtii industriale n trile capitaliste. Dup Iaza militant, eroic, din secolul XIX, societtile
capitaliste se liberalizeaz, iar clasele lor diriguitoare reiau, tindu-le rdcinile, anumite idei si propuneri ale
gndirii socialiste a secolului XIX.
n plus, aceste idei vor Ii puse n aplicare. n loc s Iie cantonat n utopie, urbanismul le va Iixa tehnicienilor si o
sarcin practic.
Cu toate acestea, urbanismul nu scap complet de dimensiunea imaginarului. Primii urbanisti au o priz redus la
realitate: ei sau trebuie s nIrunte conditii economice deIavorabile sau se ciocnesc de atotputernicia structurilor
economice si administrative mostenite de la secolul XIX. Atunci, sarcina lor polemic si Iormatoare se aIirm la
rndul ei ntr-o miscare utopic.
Iat de ce, n ciuda diIerentelor semnalate mai sus si cu toate c nu se poate vorbi de o continuitate ideologic
constient asumat ntre pre-urbanism si urbanism, acesta din urm conIer si el un rol imaginarului n metoda sa.
Vom regsi n urbanism, ntr-o Iorm modernizat, cele dou modele ale pre-urbanismului.
O NOU VERSIUNE A MODELULUI PROGRESIST
Versiunea cea nou a modelului progresist si gseste o prim expresie n cartea La cite industrielle a arhitectului
Tony Garnier. Aceast lucrare, editat doar n 1917, se compune dintr-o scurt introducere nsotit de o serie de
planse ilustrate care, Iuseser expuse n 1904 si cunoscuser o mare notorietate. Descoperim n lucrare, dup
prerea lui Le Corbusier, "o tentativ de punere n ordine si o conjugare a solutiilor utilitare si a solutiilor
plastice. O regul unitar distribuie n toate cartierele orasului acelasi sortiment de volume esentiale si Iixeaz
spatiile urmrind necesitti de ordin practic si injonctiile unui simt poetic propriu arhitectului".
InIluenta exercitat de La cite industrielle asupra primei generatii de arhitecti "rationalisti" a Iost considerabil.
Dar a trebuit ca acestia s astepte sIrsitul rzboiului din 1914 si dublul ndemn al progresului tehnic si al
anumitor cutri plastice de avangard, pentru a-i da modelului progresist al urbanismului expresia mplinit. n
poIida situatiilor politice si economice Ioarte diIerite, se degaj o imagine analoag a orasului viitorului din
cutrile ntreprinse, aproape simultan, n trile de Jos n jurul lui J.J.P.Oud, Gerrit Rietveld si Cornelis Van
Eesteren, n Germania n preajma Bauhaus-ului lui Gropius, n Rusia n jurul constructivistilor, n Franta al lui
OzenIant si Le Corbusier.
ncepnd cu 1928, modelul progresist si gseste organul de diIuzare ntr-o miscare international, grupul CIAM;
n 1933, grupul propune o Iormulare doctrinar sub numele de Carta de la Atena. Aceasta este deci un bun
comun al urbanistilor progresisti; continutul ei e reluat n numeroasele lor scrieri. Totusi, cea mai parte a citatelor
care urmeaz, le-am mprumutat de la Le Corbusier: un exceptional talent de jurnalist (ntretinut de nevoia de a
polemiza Ir ncetare mpotriva paseismului publicului Irancez) i-a inspirat acestuia, timp de patruzeci si cinci
de ani, cele mai Irapante Iormulri.
Ideea-cheie care subntinde urbanismul progresist este ideea de modernitate. "0 mare epoc a nceput, exist un
spirit nou", proclam Le Corbusier n revista Lesprit nouveau, pe care a Iondat-o n 1919 cu A.OzenIant. n
esent, el vede aceast modernitate opernd n dou domenii: industria si arta de avangard (n acea mprejurare
cubismul si miscrile care deriv din el).
Ca si n pre-urbanism, gsim la baza urbanismului progresist o conceptie a erei industriale ca ruptur istoric
radical. Dar interesul urbanistilor s-a deplasat de la structurile economice si sociale ctre structurile tehnice si
estetice. Marele oras al secolului XX este anacronic deoarece nu e adevratul contemporan nici al automobilului,
nici al pnzelor lui Mondrian: iat scandalul istoric pe care ei l vor denunta si vor ncerca s-l suprime.
Trebuie ca orasul secolului XX s-si mplineasc la rndul lui revolutia industrial: si nu ajunge s Iie sistematic
puse n oper noile materiale, otelul si betonul, care vor permite o schimbare de scar si de tipologie, trebuie,
pentru a obtine "eIicacitate" modern, s Iie anexate metodele industriei de standardizare si mecanizare.
Rationalizarea Iormelor si prototipurilor veriIic de altminteri cutrile artelor plastice. ntr-adevr, membri ai
Bauhaus-ului ca urbanistii olandezi au Iost strns legati de Piet Mondrian, Van Doesburg si promotorii De Stifl,
arhitectii urbanisti sovietici au gravitat n grupul constructivist, n jurul lui Malevici si Tatlin; Le Corbusier a Iost
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 7
mpreun cu OzenIant, n 1920, ntemeietorul "purism"-ului. Aceste diverse miscri propun, toate, un nou raport
cu obiectul, un raport bazat pe o conceptie auster si rational a Irumusetii. Ei caut s degaje Iorme universale,
continund intentia cubistilor despre care D.H. Kahnweiler noteaz, sugestiv, c voiau s dea despre obiect "o
imagine complet si n acelasi timp despuiat de tot ce e momentan, accidental, retinnd numai ceea ce e esential,
durabil".
AstIel, industria si arta se ntlnesc n nzuinta lor ctre universal iar dubla lor desIsurare la scar mondial i
conIirm pe urbanistii progresisti n conceptia omului-tip al pre-urbanismului: identic sub toate latitudinile si n
snul tuturor culturilor, omul este deIinit, pentru Le Corbusier, "prin suma constantelor psihoIiziologice
recunoscute, inventariate de persoane competente (biologi, medici, Iizicieni si chimisti, sociologi si poeti)".
Aceast imagine a omului-tip inspir Carta de la Atena care analizeaz nevoile umane universale n cadrul a
patru mari Iunctiuni: locuire, munc, circulatie, cultivarea corpului si a spiritului. Iat baza care trebuie s permit
determinarea a priori, cu toat certitudinea, a ceea ce Gropius numeste "tipul ideal de asezare uman".
Tipul acesta va Ii aplicat, identic, pe tot ntinsul unui spatiu planetar omogen, ale crui determinri topograIice
sunt negate. Independenta n raport cu situl nu mai rezult numai din certitudinea detinerii adevrului unei Iorme
bune, ca n secolul XIX, ci si din noile posibilitti tehnice: s-a nscut arhitectura buldozerului care niveleaz
muntii si umple vile. Urbanistii vor adopta acelasi plan de oras pentru Franta, Japonia, Statele Unite si AIrica de
Nord, cu conditia s-si ndeplineasc Iunctiunile si s Iie eIicace. Le Corbusier ajunge s propun practic aceeasi
schem pentru Rio si pentru Alger, iar planul su pentru reconstruirea orasului Saint-Die reproduce la scar mic
planul Voisin pentru Paris din anii 1920.
Planul orasului progresist nu este legat mai mult de traditia cultural dect de sit; el nu vrea s Iie dect expresia
unei libertti demiurgice a ratiunii, pus n serviciul eIicientei si al esteticii. Acestea sunt cele dou imperative
care conIer spatiului modelului progresist caracterele sale particulare.
Preocuparea pentru eIicacitate se maniIest mai nti n importanta acordat problemei snttii si igienei.
Obsesia igienei se polarizeaz n jurul notiunilor de soare si de verdeat. Ea este legat de progresele
contemporane ale medicinei si psihologiei, de aplicatiile practice care rezult din ele, ca si de noul rol cuvenit,
dup primul rzboi mondial, culturii corpului si helioterapiei. Aceste obiective i vor mpinge pe urbanistii
progresisti s sparg vechiul spatiu nchis pentru a-l dedensifica, pentru a izola n soare si verdeat ediIicii care
astIel nceteaz a mai Ii legate unele de altele pentru a deveni "unitti" autonome. Consecinta major e abolirea
strzii, stigmatizat ca un vestigiu al barbariei, ca anacronism revolttor. n paralel, cea mai mare parte a
urbanistilor vor preconiza construirea pe nltime, pentru a nlocui continuitatea vechilor imobile joase cu un
numr redus de unitti sau pseudo-orase verticale. n termeni de Gestalt Psvchologie, constatm o inversare a
termenilor Iorm si Iond; n loc ca bucti de spatiu liber s joace rolul Iigurilor pe Iondul construit al orasului,
spatiul devine Iond, mediu n care se dezvolt aglomerarea cea nou. Acest nou Iond e n mare parte mpresurat
cu verdeat. "Orasul se va transIorma putin cte putin ntr-un parc", anticipeaz Le Corbusier; iar Gropius
adaug: "Scopul urbanistului trebuie s Iie de a crea ntre oras si sat un contact din ce n ce mai strns". AstIel,
suntem condusi ctre conceptul de "oras-grdin vertical" al lui Le Corbusier si de urbs in horta al lui
Hilbersheimer.
Acest spatiu explodat nu e totusi mai putin guvernat de o ordine riguroas care rspunde unui nou nivel de
eIicacitate, acela al activittii productive. ntr-adevr, orasul industrializat este si industrios, adic, pentru
urbanismul progresist, "unealt de munc", Pentru ca orasul s poat ndeplini aceast Iunctiune de ustensil, el
trebuie s Iie clasat, analizat; Iiecare Iunctiune trebuie s ocupe o arie specializat. Urmndu-l pe Tony Garnier,
urbanistii progresisti separ cu grij zonele de munc de zonele de locuit, iar pe acestea de centrele civice sau de
locurile de recreere. Fiecare din aceste categorii este la rndul ei divizat n sub-categorii clasate si ordonate la
Iel. Fiecare tip de munc, birocratic, industrial, comercial, si primeste locul desemnat. Se merge pn la
"caIenele, restaurante, prvlii ... vestigii rmase ale strzii de acum" care trebuie, si ele, "s Iie puse n Iorm si
n ordine, aduse n stare de total eIicacitate. Locuri concertate de petrecere a timpului si de sociabilitate".
Circulatia, la rndul ei, este conceput ca o Iunctiune separat care, paradoxal, e tratat Icndu-se abstractie de
ansamblul construit unde se insereaz; exist o "independent reciproc ntre volumele construite si cile de
circulatie", spune Le Corbusier, adugnd c "drumurile pentru automobile vor traversa n tranzit urmnd reteaua
cea mai direct si simpliIicat, legat de sol ... dar perIect independent de ediIicii sau imobile care se pot aIla
mai mult sau mai putin aproape". Strada nu este asadar abolit numai n numele igienei, ci si n msura n care ea
"simbolizeaz n epoca noastr dezordinea circulatiei". Ordinea circulatiei risc de altminteri s sIrseasc n
supunere neconditionat Iat de puterea automobilului despre care s-a putut spune, nu Ir o parte de dreptate, c
ea singur decidea pn la urm partiul unui mare numr de proiecte.
Oras-unealt, modelul progresist este si oras-spectacol. Estetica e un imperativ tot att de important ca
eIicacitatea pentru acesti urbanisti-arhitecti crora traditia european le-a dat, n primul rnd, o Iormatie de artisti.
Dar conIorm cu modernismul lor, ei resping orice sentimentalism cu privire la aportul estetic al trecutului. Din
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 8
vechile orase care trebuie reamenajate, ei nu pstreaz dect aliniamentele, practicnd acest urbanism al cutitului
care satisIace si exigentele randamentului. "Cu ct Haussmann tia mai mult, cu att cstiga mai multi bani"',
observ Le Corbusier. Acelasi autor, n planul su pentru Paris, rade Ir ezitare totalitatea vechilor cartiere
"pitoresti" (atribut paseist, proscris de aglomerarea progresist) pentru a nu pstra dect cteva ediIicii majore
(Notre Dame, Sainte Chapelle, lnvalides) promovate la demnitatea de simbol si la Iunctiunea muzeologic.
Urbanistul "compune" viitorul su oras pe planseta de desen, ca pe un tablou. ConIorm cu principiile cubismului,
si nc si mai mult cu cele ale purismului si ale lui De Stifl, el elimin orice detaliu anecdotic n Iolosul Iormelor
simple, despuiate, unde ochiul nu se poate mpiedica de nici o particularitate; este vorba oarecum de a construi
cadrul a priori al oricrui comportament social posibil.
Compozitia reia tema spargerii; se organizeaz n jurul punctelor de vedere multiple, ntr-un demers care evoc
pe cel al cubismului sintetic. Fiecare din aceste cmine disociate e ordonat dup principiile unei geometrii simple,
care caracterizeaz si compozitiile scolilor nrudite cu cubismul. "Geometria, spunea Apollinaire, e pentru artele
plastice ceea ce e gramatica pentru arta scriitorului." Totusi D.H. Kahnweiler si M. Raynal au artat-o limpede
la cubisti era vorba de un geometrism instinctiv, n care matematica avea putin amestec. Dimpotriv, pentru cea
mai mare parte a urbanistilor progresisti, asemenea lui Le Corbusier si discipolilor si, geometria devine punctul
de ntlnire dintre Irumos si adevrat: arta e condus de o logic matematic. "Geometria e baza... ntreaga epoc
contemporan e deci eminamente geometric; visul ei se orienteaz nspre bucuriile geometriei. Artele gndirii
moderne, dup un secol de analiz, caut dincolo de Iaptele accidentale, iar geometria le conduce ctre o ordine
matematic." Iarsi nu trebuie s ne lsm prinsi de mirajul cuvintelor. Geometria care ordoneaz modelul
progresist e Ioarte elementar. Ea consist n Iond din dispunerea de elemente care se ntretaie n unghi drept:
ortogonismul este regula de aur care determin raporturile ediIiciilor ntre ele si cu cile de circulatie. Le
Corbusier aIirm: "Cultura este o stare de spirit ortogonal". n Iine, spatiului explodat, dar ordonat al orasului-
obiect i corespunde riguros spatiul disociat, dar compus geometric al orasului-spectacol.
Acelasi Iunctionalism si aceleasi principii estetice inspirate de un rationalism identic domin conceptia
elementelor compozitiei, adic a edificiilor repartizate n spatiu. Fiecrei destinatii i corespunde un prototip;
acesta exprim adevrul unei Iunctiuni. Bauhaus si asum tocmai sarcina de a determina aceste "Iorme-tip"; de
altIel, ele tin de logica unei productii industriale bine ntelese. "O prudent limitare a variettii la cteva tipuri de
ediIicii standard le mreste calitatea si le scade pretul de cost", scrie Gropius. El nu a ncetat de-a lungul ntregii
sale vieti s Iie preocupat de productia industrial a cldirilor sub Iorm de elemente usoare. La Le Corbusier,
industrializarea cldirilor e mai curnd un vis, exprimat mai cu seam n cursul anilor 1920. n practic, grelele
sale cldiri de beton, n care doar suprastructurile sunt industrializate, las industriei un loc Ioarte mic. Totusi,
nici el nu propovduieste mai putin necesitatea deIinitii prototipurilor: unitti de locuit, unitti de munc, unitti
de cultur a spritului si a corpului, unitti agrare, unitti de circulatie orizontal si vertical. El coboar n acest
Iel pn la detaliul celui mai umil echipament.
n msura n care modelul progresist, opus modelului culturalist, privilegiaz mai curnd individul-tip dect
comunitatea-tip, este normal ca aceste cutri ale sale, cele mai intense, s se adreseze problemei locuintei.
Primele lucrri ale CIAM au Iost axate n jurul acesteia. Carta de la Atena st mrturie. J.L. Sert, n lucrarea n
care o rezum, intituleaz un capitol Dwelling, the first urban "function".
ntr-un mod general, dou tipuri de locuint sunt considerate n paralel, la Iel ca n epoca lui Fourier si Proudhon.
De o parte, regsim casa joas, individual sau rezervat unui numr mic de Iamilii: aceast solutie e studiat mai
ales de anglo-saxoni, olandezi si anumiti membri ai Bauhaus-ului. De cealalt parte, vedem propunerea
imobilului colectiv urias, care corespunde si mai mult idealului unei societti modernizate. Prototipuri
remarcabile au Iost puse la punct la Bauhaus si de ctre anumiti arhitecti sovietici de avangard, ca Moise
Ginsburg, n cursul anilor 1920. Le Corbusier a Iost cel care a conceput mai trziu modelul cel mai elaborat:
unitatea de locuit sau oraul luminos [la cite radieuse], realizat pentru prima dat la Marseille, nainte de a Ii
reluat la Nantes, Briey, Berlin.
Cite radieuse reia n mod explicit conceptia Iourierist a Ialansterului. Construit pentru a adposti acelasi numr
de Iamilii (1500-2000 de persoane), oIerind aceleasi servicii colective si aceleasi organe, n particular "strada-
galerie", "unitatea" este o versiune a Ialansterului, modernizat si marcat de progresul tehnic: inventarea
betonului armat si a ascensorului au permis nlocuirea orizontalittii cu verticalitatea ntr-un imobil de
saptesprezece niveluri. Dar celula sau locuinta Iamilial, pe care sistemul lui Fourier o lsa n mod deliberat
nedeterminat ("Iiecare si gseste locuinta dup averea si gustul su"), devine la Le Corbusier, dimpotriv, un
apartament-tip, cu Iunctiuni clasate ntr-un spatiu minimal, netransIormabil. Ocupantul nu are ncotro dect s se
supun schemei de circulatie si modului de viat pe care aceast locuint le implic, si despre care arhitectul a
dedus c erau cele mai bune posibile.
Ordinea material pe care am deIinit-o prin proiectia sa n spatiu contribuie si la crearea unui anumit climat
mental. n msura n care a Iost conceput ca o expresie plastic a modernittii, ea suscit dintr-o dat o
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 9
atmosIer de maniIest. Ruptura cu trecutul e asumat ntr-un mod agresiv, provocator, noile valori (mecanizare,
standardizare, rigoare, geometrism), aIirmate ntr-un stil de avangard, expuse publicului pentru a-i cuceri
oarecum adeziunea printr-o expresie de Iuturism. Ambitia proiectului, dimensiunea sa istoric creeaz un
sentiment de exaltare. Dar non-conIormismul urbanistilor progresisti e amenintat de un nou conIormism.
Intransigenta lor, reIuzul polemic de Ii deschisi ctre negativitatea experientei umane, prin eliminarea tuturor
elementelor susceptibile a aduce atingere ordonrii teoretice a unui proiect, risc s ncremeneasc n academism.
De altminteri, n aglomerarea progresist nu domneste un climat cu adevrat urban. Aceast aIirmatie poate prea
paradoxal dac evocm orasele cu mai multe milioane de locuitori propuse de Hilbersheimer sau Le Corbusier.
Totusi e semniIicativ c unul din cuvintele cel mai Irecvent utilizate de acesta din urm este "unitate". El
precizeaz chiar c "uneltele urbanismului vor lua Iorma unor unitti" (de locuit, de circulatie etc.). Aceast
terminologie trdeaz tocmai atomi:area, dizlocarea asezrii care grupeaz n verdeat serii de zgrie-nori sau
mici orase verticale.
n sIrsit, aglomerrile urbanismului progresist sunt locuri ale constrngerii. Si aici, un cuvnt-cheie: eficacitate.
Aceast valoare justiIic rigida determinare a cadrului de viat. nscrierea, Iixat iremediabil, a Iiecrei activitti
umane n termeni spatiali, simbolizeaz rolul reiIicator al acestui urbanism despre care nu poate Ii dat o imagine
mai sugestiv dect o Iace Le Corbusier nsusi: "Nimic nu mai e contradictoriu ... Iiecare si ocup locul, bine
aliniat n ordine si n ierarhie." Si, de Iapt, odat deIinit individul uman n termeni de dezvoltare Iizic, de
Iunctionare, de productivitate, de nevoi-tip universale, ce loc mai e lsat cmpului nesIrsit si nedeterminat al
valorilor de creat si al dorintelor posibile? Nici chiar unitatea ultim a sistemului, apartamentul Iamiliei
(reproductoare) nu scap de constrngere; n jargonul specialistilor, el poart numele expresiv de celul. AstIel,
noua viat devine n acelasi timp locul productiei celei mai eIiciente si un Iel de cresctorie uman, la orizontul
creia se proIileaz, ameninttoare, imaginea analitic a tatlui castrator al copiilor si. Rolul este detinut (n
orice caz, la nivelul primelor modele ale urbanismului progresist) de urbanist, detintor al adevrului. "Asa va Ii
condus turma", mrturiseste Le Corbusier, pentru care, de altIel, "lumea are nevoie de armonie si de a se lsa
condus de armonizatori". Dup caz, urbanistul-tat va Ii asimilat unui demiurg-artist sau se va voi ntruparea
tehnologiei.
O NOU VERSIUNE A MODELULUI CULTURALIST
Modelul culturalist ia Iorm propriu-zis urbanistic Ioarte devreme, naintea modelului progresist, nainte chiar de
crearea termenului de "urbanism". l putem recunoaste, n plan teoretic si practic, n Germania si Austria anilor
1880 si 1890. ConIorm unei legi puse n evident de Marx, ntrzierea industrial a unei tri constituie adesea un
Iactor pozitiv n msura n care aceast tar poate, prin asta chiar, s beneIicieze de un echipament mai modern si
mai rentabil dect trile mai demult industrializate, al cror echipament nc nu e amortizat. n momentul n care
Germania, ilustrnd aceast lege, tinde s ocupe primul loc n economia european, ea beneIiciaz de avantaje
asemntoare n materie de amenajare urban. Experienta primelor orase industriale engleze nu se va repeta;
expansiunea industrial va Ii completat cu propuneri care vor constitui, n prima decad a secolului XX, chiar un
exemplu si un obiect de studiu pentru urbanistii culturalisti englezi.
n epoca urbanismului, ca si n timpul pre-urbanismului, modelul culturalist nu numr nici un reprezentant n
Franta. Dintre ntemeietori i vom retine pe: Camilo Sitte, marele urbanist austriac care, n 1889, a publicat Der
Stdtebau, si a crui inIluent va Ii considerabil n Germania si n Marea Britanie; Ebenezer Howard, autorul
socialist al lucrrii Tomorrow (1898), pe care l-am clasa cu plcere ntre pre-urbanisti, dac nu ar Ii printele
spiritual al oraselor-grdin si dac n-ar Ii jucat un rol la primele Congrese de urbanism; n sIrsit, Raymond
Unwin, arhitectul urbanist care a realizat mpreun cu B. Parker primul garden-citv englez la Letchworth.
Principiile ideologice ale acestui model sunt comparabile cu cele ale precursorului su. Totalitatea (aglomerarea
urban) primeaz in Iata prtilor (indivizii), iar conceptul cultural de oras-cetate n Iata notiunii materiale de oras-
constructie. Dar n timp ce socialistul Ebenezer Howard era, ca toti pre-urbanistii, motivat n primul rnd de
consideratii politice si sociale, viziunea lui Unwin si cea a lui Sitte sunt depolitizate n beneIiciul (mai ales la
Sitte) unei abordri estetice, pe care vin s o sprijne toate resursele arheologiei si ale muzeului imaginar al
amenajrii urbane. "Numai studiind operele predecesorilor nostri vom putea reIorma ordonarea banal a marilor
noastre orase", scrie Sitte.
Spatiul modelului culturalist se opune punct cu punct celui al modelului progresist. Orasului i sunt desemnate
limite precise. Metropola erei industriale strneste groaza lui Howard care Iixeaz la treizeci de mii sau la
cincizeci si opt de mii numrul locuitorilor din orasul su. Acesta e circumscris ntr-un mod precis, mrginit de o
centur verde destinat s mpiedice orice contopire cu alte aglomerri. Un garden-citv nu se poate extinde n
spatiu; el nu poate dect s se dedubleze dup modelul celulelor vii, populatia supranumeric plecnd s
ntemeieze un nou centru, la distant suIicient, care va Ii la rndul lui nconjurat de verdeat.
Fiecare oras ocup spatiul ntr-un mod particular si diferentiat, aceasta e consecinta rolului pe care culturalistii l
ALO
bibliograIie curs/seminar indMOI
[ 10
acord individualittii. n cutarea diIerentierii, Howard pune accentul mai ales pe Iactorii sociologiei; populatia
va trebui s Iac o parte echilibrat diIeritelor clase de vrst si tuturor sectoarelor de munc. Sitte, la rndul lui
(urmat Iidel de Unwin, n ceea ce priveste organizarea nucleului central al oraselor-grdin), se preocup exclusiv
de mijloacele de asigurare a variettii spatiului interior al orasului. El recurge la analiza oraselor din trecut (din
antichitate pn n secolul XV): aici, el studiaz neostenit traseele cilor de circulatie, dispunerea si msura
pietelor n raportul lor cu strzile care acced la ele, ediIiciile care le delimiteaz, monumentele care le mpodo-
besc. ProIesorul vienez mai repereaz, n cel mai mare numr cu putint, situatia si dimensiunile deschiderilor
prin care scap privirea. Dac studiul se opreste la Renasterea italian, este pentru c atunci amenajarea oraselor
Iace deja (din neIericire, dup Sitte) s intervin planseta de desen n vederea eIectelor de perspectiv.
Din multimea releveelor si analizelor, Sitte extrage deIinitia unei ordini spatiale model. n locul spatiului abstract,
explodat, pe care se decupeaz Iormele-unitti ale constructiilor n modelul progresist, Sitte preconizeaz un
spatiu concret, decupat n continuitatea unui Iond de ediIicii. Chiar n materie de monumente, este necesar s
reactionm "mpotriva maladiei moderne a izolrii". Sitte substituie analizei tipologice analiza relational; strada
e un organ Iundamental, Iormele directoare nu mai sunt cele ale ediIiciilor, ci cele ale locurilor de trecere si de
ntlnire, adic strzile si pietele; iar verdeata nssi, eliminat practic de Sitte din centrul urban, este controlat
cu grij atunci cnd, ntmpltor, apare n vreun cartier rezidential.
Acest spatiu e nchis si intim; cci "caracterul Iundamental al oraselor vechi consist n limitarea spatiilor si a
impresiilor... Strada ideal trebuie s Iormeze un tot nchis. Cu ct impresiile sunt mai limitate, cu att tabloul va
Ii mai perIect. Ne simtim n largul nostru dac privirea nu se poate pierde n inIinit". Acest spatiu mai trebuie, n
plus, s Iie imprevizibil si divers, iar pentru aceasta el trebuie s reIuze orice subordonare la vreun principiu de
simetrie, s urmreasc sinuozittile naturale ale terenului, btaia soarelui, s se plieze vnturilor dominante sau
celui mai mare conIort existential al celui ce-l locuieste. Climatul mental al acestui model este linistitor, n acelasi
timp conIortabil si stimulator; el e Iavorabil intensittii si multiplicrii relatiilor interpersonale, chiar dac, n
cazul lui Sitte, se Iac Ir sovire sacriIicii esteticii pure, ntelese n acelasi sens vitalist ca la Ruskin si Morris.
ns promotorii acestui model, desi legati esentialmente de istorie, nu recunosc originalitatea istoric a
prezentului si speciIicitatea problemelor sale. S. Giedieon nu se sIieste s-i acuze pe Sitte de a voi, n plin secol
XX, s se ntoarc la "orasul medieval" si-l consider un "trubadur"; Le Corbusier, mai usturtor, constat c: "A
Iost creat religia drumului de mgari. Miscarea a pornit din Germania, consecint a unei lucrri a lui Camillo
Sitte." De Iapt, urbanistul vienez e att de obsedat de problemele estetice si de Iormele trecutului, nct ajunge s
nu recunoasc de loc evolutia conditiilor de munc, nici problemele de circulatie. Unwin vede contradictia si, ca
un bun empirist, ncearc s concilieze modelul culturalist cu exigentele prezentului. n ciuda eIorturilor sale, mai
ales n ceea ce priveste transporturile n comun, el nu reuseste ntotdeauna. n cazul garden-cities, pretentia
controlului expansiunii urbane si stricta sa limitare nu sunt usor compatibile cu necesittile dezvoltrii economice
moderne.
n deIinitiv, modelul acesta este nostalgic. Pentru a sesiza din plin natura acestei nostalgii, ne vom raporta la
operele unei serii de autori germani aproximativ contemporani cu primii urbanisti; la ei, viziunea istoricilor din
secolul XIX este aproIundat, completat de anumite achizitii ulterioare, si limpezit cteodat cu ajutorul
conceptelor hegeliano-marxiste. AstIel, n poIida divergentelor pozitiilor si preocuprilor lor, (ntre care IilosoIia,
istoria culturii si economia politic joac rolul principal), spirite att de diverse ca Max Weber, Sombart sau
Spengler ne prezint o imagine destul de asemntoare a orasului european pre-industrial; el este, pentru toti trei,
un loc si un moment exceptional n care, multumit climatului particular al comunittii urbane, individul uman a
putut s se realizeze, iar cultura s se dezvolte. n ultima pagin a Observatiilor sale introductive la culegerea The
Citv a lui Weber, D. Martindale rezum bine aceast viziune si ecourile nostalgice pe care le trezeste nc si azi:
"Teoria orasului la Max Weber ne conduce astIel la o concluzie destul de interesant. Orasul modern este pe cale
de a-si pierde structura exterioar si Iormal. Privit din interior, el e n curs de degenerare, n timp ce comunitatea
reprezentat de natiune se dezvolt peste tot pe spezele lui. Vremea orasului pare s Ii ajuns la sIrsit."
Din aceast voint de a recrea un trecut mort, care este n Iinal motorul ideologic al urbanismului culturalist,
trebuie s extragem dou consecinte critice. La un prim nivel metodologic si speculativ valorizarea nesocotit
a trecutului conduce la o reiIicare a timpului, care e tratat asa cum ar Ii tratat un spatiu, ca si cum ar Ii reversibil.
Se ajunge astIel, pe ci diIerite, la acelasi rezultat ca n urbanismul progresist. Utopismului progresist i se opune
utopismul nostalgic, iar religiei Iunctionalismului cultul valorilor ancestrale, al cror mod de Iunctionare a Iost
dezvluit de istorie si arheologie.
Dac ne plasm la un al doilea nivel critic, acela al inconstientului, urbanismul culturalist traduce si el anumite
tendinte nevrotice. n locul recursului progresist la imaginea patern, avem de acest dat o veritabil regresie. Iar
repetitia aproape ritual a conduitelor vechi traduce neadaptarea, Iuga din Iata unui prezent de neasumat. La
limit, aceast atitudine s-ar mplini n pierderea sensului realittii, compensat printr-un comportament de tip
magic, cu caracter maniacal.