UNIVERSITATEA SPIRU HARET

OLIMPIA MOLDOVEANU




MASAJ APLICAT
N EDUCAIE FIZIC I SPORT


















FUNDAIA ROMNIA DE MINE











CUPRINS






Capitolul 1. Masajul definiie, baze teoretice i practice de desfurare
Capitolul 2. Principiile masajului clasic , manevre fundamentale i derivate
Capitolul 3. Metodologia masajului clasic - desfurare pe regiuni
Capitolul 4. Efectele manevrelor de masaj rolul lor n activitatea sportiv
Capitolul 5. Locul masajului n activitatea sportiv
Capitolul 6. Indicaiile i contraindicaiile aplicrii masajului n practica sportiv
Capitolul 7. Tehnici complementare de masaj relaia acestora cu patologia specific
activitii sportive
Bibliografie
























CAPITOLUL 1 Masajul definiie, baze teoretice i practice de desfurare.


Masajul este una dintre cele mai vechi metode de tratament aplicate asupra corpului omenesc,
dovedindu-se n timp i un excelent mijloc de prevenire a numeroase afeciuni, de asemenea de
ntreinere i amplificare a condiiei fizice (alaturi de exercitiile de miscare) si de relaxare, combatere a
oboselii si recuperarii fortelor a unui organism suprasolicitat atat fizic, cat si psihic.
Masajul poate fi definit ca o prelucrare metodic a prilor moi ale corpului, prin aciuni
manuale sau mecanice, n scop profilactic sau curativ. Este considerat o prelucrare deoarece subiectul
masat nu are o participare activ, acionndu-se din exterior asupra lui, i este metodic deoarece
presupune o anumitordine de desfurare, dup principii i reguli bine stabilite, datorit efectelor pe
care manevrele aplicate le au asupra organismului n general i asupra anumitor sisteme n special.

Spaiul de desfurare a masajului
Cabinetul de masaj se poate constitui ca atare sau se afl n cadrul unui centru de
tratament(clinic, policlinic, cabinet de recuperare medical), baze sportive sau centre pentru
ntreinere corporal alturi de saun, bazin de not, solarium, fitnes etc.
Sala destinat cabinetului de masaj trebuie sa fie luminoas, de o curaenie impecabil, n care
se poate asigura o temperatur constant, suficient de mare pentru a nu stnjeni subiectul, totui nici
foarte crescut pentru a nu supune organismul maseurului la un efort suplimentar datorat acesteia.
Temperatura optim este cea situat la ~ 20-21
0
C. mobilierul salii este compus dintr-o canapea de
masaj, fix sau rabatabil, cu dimensiuni de obicei bine stabilite astfel nct i subiectul de masat i
maseurul s-i menin o poziie confortabil. Deseori, n activitatea sportiv, masajul se execut pe
teren sau n vestiar, la nivelul solului sau pe o banchet, scaun, dar datorit poziiei incomode pe care
maseurul este nevoit s o adopte, acesta obosete repede i randamentul muncii sale nu mai este optim.
Totui, n situaia n care masajul este folosit ca mijloc pentru ncalzire nainte de antrenament sau
competiie, durata fiind una redus i regiunile abordate n numr mic, locaiile mai sus amintite vor fi
cele mai agreate, cabinetul de masaj fiind utilizat mai mult pentru masajul de refacere.
Pe lnga canapeaua de masaj, ncaperea este bine s conin un scaun, pentru ca maseurul
odat ajuns la prelucrarea anumitor regiuni s poata accede mai usor i mai comod la acestea,
cearafuri, prosoape i perne de diferite forme(cilindrice, semicilindrice, dreptunghiulare etc.) sau
dimensiuni pentru susinerea anumitor regiuni ale corpului n cazul pacienilor greu de mobilizat sau
crora li se impun posturri(glezne, genunchi, regiune lombara).
In vecinatatea cabinetului de masaj este necesar s se afle un vestiar, un grup sanitar cu WC i
cabin de dus.

Aptitudinile maseurului sunt legate de condiia fizic i psihic a acestuia. Astfel, maseurul
trebuie s aiba o condiie fizic bun, fra afeciuni inflamatorii cronice de genul celor reumatice care
s contraindice un efort susinut, chiar dac acesta este de intensitate medie cum este cel din cadrul
masajului. El trebuie s reziste la un efort mediu constant, monoton pe parcursul succesiunii
manevrelor de masaj. Acest efort poate fi mbuntit prin deprinderea corecta a modului de aplicare a
diverselor manevre de masaj i a atitudinii fizice adoptate n cursul sedintei de masaj, la aceasta
contribuind i dimensiunile canapelei de masaj(vezi anterior), astfel nct energia depus de maseur sa
fie economisit ct de mult posibil.
Din punct de vedere psihic maseurul trebuie s dea dovad de rbdare si nelegere fa de
subiectul masat, de adaptabilitate la condiiile de lucru i la persoanele cu care vine n contact, la
conditia lor sociala i gradul lor de educaie i civilizaie.
Atitudinea maseurului n raport cu cel masat trebuie astfel s fie una de respect, seriozitate,
ntelegere i contiinciozitate, cu bun dispoziie i comunicativ, dar n acelai timp discret.

Substanele utilizate se deosebesc n funcie de tipul de masaj aplicat :
- masaj uscat, n aceasta situaie utilizndu-se diverse pudre de tipul talcului sau amidonului, la
care se pot adauga diverse alte pudre cu efect dezinfectant, antimicotic, parfumant etc.
- masaj umed, ce poate fi efectuat cu diverse uleiuri, creme, geluri. Uleiurile utilizate sunt cele
minerale(parafina) sau vegetale, dintre acestea din urm n regiunea noastr sunt mai utilizate

cele de msline, smburi de struguri sau soia, cel de floarea soarelui neavnd calittile
necesare utilizrii lui la nivelul pielii. La acestea se pot adauga diverse uleiuri volatile
eseniale n scopul parfumrii sau n scop aromoterapeutic. Calitatea unui ulei depinde de
vscozitatea acestuia, de ptrunderea lui n tegumente i de msura n care acesta poate sau nu
s produc iritaii sau alergii .
In afar de uleiuri se mai pot utiliza diverse crme sau geluri, la nivelul intregului
corp sau doar pe anumite regiuni, cu diverse actiuni: analgezice (cele care contin xilina),
antiinflamatoare (Diclofenac, Piroxicam, Fastum, Mobilat, Boicil, etc.), antiedematoase i
anticelulitice(Reparil, Lasonil, Venoruton, Troxevazin, Stimuven si altele cu extract de
castan), decontracturante i vasodilatatoare (Revulsin, Capsorin, Finalgon), precum i crme
special preparate cu efect relaxant sau revigorant.

Respectarea igienei
In aplicarea masajului se ine cont de anumite reguli ce in de igiena i de protecia muncii:
- Utilizarea unui echipament adecvat de lucru compus din mbrcminte cu o culoare neutr,
plcut, comod, curat care sa nu stnjeneasc corpul maseurului n timpul executrii
diverselor manevre de masaj i de asemenea, s nu deranjeze din punct de vedere al
confortului termic. Pantalonul este de preferat s fie unul lung, iar bluza cu mneci scurte
mai ales n cazul n care se utilizeaz uleiuri pentru masaj.
- Asigurarea asupra igienei perfecte a ncperii n care se desfoar masajul, a accesoriilor i
cea personal.
- Indeprtarea naintea edinei de masaj a bijuteriilor personale(ceas, brri, cercei lungi,
lnisoare lungi, inele) i prinderea prului n cazul n care acesta este lung, pentru a nu
stnjeni maseurul n timpul activitii.
- Efectuarea unor elemente de gimnastic articular a minilor la nceputul zilei de lucru n
scopul ncalzirii acestora, evitnd astfel neajunsurile ce pot s apar la acest nivel.
- Splarea si dezinfectarea minilor dup fiecare masaj, cel mai comod efectundu-se cu un
spun antibacterian, pentru a nu transmite eventualii germeni de la o persoana la alta. De
asemenea ca o msur de igien suplimentar se recomand unghiile scurte i ingrijite.
- 5-10 minute de pauz de relaxare dup fiecare masaj.
- Rehidratare cu ap mineral, de preferat plat, dup fiecare masaj pentru a recupera
pierderile hidroelectrolitice din cursul activitii.
- Evitarea fumatului cel putin 10 minute dup masaj, deoarece n aceast perioad este cel mai
nociv, respirartia fiind inc accelerat i vasodilataia prezent.
- Dupa 2
30
-3 ore de masaj este necesar o pauz de refacere, care s contin eventual i o
mas uoar i un du, dac este cazul.
- Subiectul trebuie s se afle ntr-o stare desvrsit de curatenie, eventual poate s fac un
du chiar nainte de masaj.
- Este bine ca maseurul s recomande pacientului s urineze nainte de edint de masaj.
- Il sftuiete pe cel masat pentru a putea adopta n timpul edinei o pozitie comod n care s
se poat relaxa i comunica cu acesta pe tot parcursul sedintei, pentru a putea grada
intensitatea aplicrii metodelor n functie de sensibilitatea i volumul esuturilor prelucrate.

Intrebari:
1. Ce este masajul?
2. Care trebuie s fie atitudinea maseurului n timpul masajului ?
3. Care sunt regulile de igien care se impun dup fiecare masaj ?
4. Care sunt diferenele ntre masajul umed i cel uscat ?
5. Ce caracteristici trebuie s ndeplimeasc ncperea n care se desfoar masajul de
refacere ?
6. Care sunt locaiile posibile de desfurare a masajului n activitatea sportiv ?





CAPITOLUL 2 Principiile masajului clasic , manevre fundamentale i derivate.

Tehnica masajului somatic aplicat in terapie, sport si intretinere corporala utilizeaza :
- manevre fundamentale: efleuraj, frictiuni, framantat, tapotament, vibratii.
- manevre ajutatoare: presiuni, cernut-rulat, scuturari, tensiuni si tractiuni, ciupiri si altele.

Exist diferenieri n funcie de cele dou mari coli de masaj, anglo-saxon, centrat exclusiv pe
aplicarea metodologiei masajului la pacieni cu patologii diverse i francez, insistnd pe efectele
masajului la nivelul organismului sntos, respectiv n cazul sportivilor. Ca urmare, dei manevrele
fundamentale de masaj sunt identice ca denumire i aplicabilitate, ordinea de execuie difer, datorita
efectelor vizate:
Scoala Anglo-Saxon: efleuraj(netezire), frmntat, frictiuni, vibraii, tapotament.
Scoala Francez: efleuraj(netezire), frictiuni, frmntat, tapotament, vibraii.

Conform dispoziiei anatomice a aparatului mioartrokinetic(mios=muschi, artros=articulaii,
kinesis=micare) distingem mai multe regiuni ale corpului, dup modul de aplicare a tehnicii
masajului somatic, n final, masajul general constituindu-se ca suma masajelor regionale.
Regiunile corpului sunt urmtoarele:
- Regiunea cervical posterioar (ceafa) - delimitare:
marginea superioara baza craniului
marginea inferioara linia umerilor
marginile laterale marginile gtului
- Regiunea spatelui - delimitare:
marginea inferioar linia ce trece prin partea inferioar a sacrului i urmeaz
crestele iliace
marginea superioar linia umerilor
marginile laterale marginile laterale ale toracelui
- prezint ca subregiuni pe cea dorsal, lombar i sacrat dup
regiunile corespunzatoare ale coloanei vertebrale.
- Regiunea fesiera - delimitare:
marginea superioar linia ce trece prin partea inferioar a sacrului i
urmeaz crestele iliace
marginea inferioar pliul subfesier
marginile laterale extremitaile laterale ale feselor
- Membrele inferioare - delimitarea regiunii:
superior pliul subfesier(posterior) si plica inghinal(anterior)
inferior - planta(talpa)
lateral marginile laterale ale membrelor inferioare
- subregiuni: coapsa / gamba / piciorul
- Membrele superioare - delimitarea regiunii:
superior articulatia scapulo-humeral(a umarului)
inferior varful degetelor
- subregiuni: mna, antebra, bra, umr
- Regiunea abdominala - delimitare:
superior marginea inferioar a coastelor(rebord costal)
inferior simfiza pubian(pubis)
lateral - extremitaile laterale ale regiunii
- Regiunea toracelui - delimitare:
superior claviculele
inferior marginea inferioar a grilajului costal
lateral extremitile laterale ale toracelui
- subregiuni: reg. pectoral, mamar, costal inferioar


Manevrele fundamentale(principale) de masaj
Aa cum am mai amintit masajul presupune o nsiruire metodic de manevre, aplicate asupra
corpului omenesc. Din multitudinea de metode 5 sunt considerate fundamentale, ele lipsind din cadrul
unei secvente de masaj de ntreinere numai n cazuri bine determinate care vor fi discutate ulterior.
Aceste manevre fundamentale se aplic ntr-o anumit ordine, bine studiat, pentru a produce efecte
benefice asupra organismului i a nu aduce prejudicii acestuia. Este foarte important ca execuia
manevrelor s se fac corect deoarece efectele aupra organismului apar relativ repede, un efect
negativ, datorat unei executii gresite, nefiind de dorit nici pentru pacient, nici pentru maseur.

Ordinea de executie a manevrelor fundamentale este urmtoarea:
1. Efleurajul(netezirea) este manevra de nceput i de sfrit a oricarei secvente de masaj, anumite
tipuri de efleuraj putndu-se efectua i ntre celelalte manevre, pentru a face trecerea de la o
manevra la alta i de a asigura o pauz activ maseurului nainte de a trece la manevra
urmatoare.
Efleurajul presupune o alunecare a minilor maseurului pe pielea pacientului, astfel nct
acestea se muleaz dupa relieful muscular ntlnit n cale, fr a ine minile rigide. Manevra
trebuie s intereseze ntreaga regiune, din margine in margine. Pentru aceasta se vor efectua mai
multe treceri n funcie de ntinderea zonei lucrate. Astfel pe zonele ntinse se va lucra cu toat
palma, cu degetele apropiate sau rsfirate pentru a putea cuprinde o zona mai ampl; pe zonele
inguste sau de dimensiuni reduse, efleurajul se va putea aplica i cu 2-3 degete, iar pe regiuni
cilindrice mna poate fi aplicat ca o brtar. De asemenea, se poate lucra cu o mn sau cu
ambele mini, simultan sau alternativ.
Regiunea de lucru poate fi abordat dupa axul ei lung, efleuraj longitudinal, sau dup axul
scurt, efleuraj transversal. Pe regiunile proase ale membrelor efleurajul se poate executa cu faa
dorsal a degetelor(dosul minilor) n pieptene pentru a nu produce iritatii la acest nivel. Pentru
masajul capului se utilizeaz netezirea in picturi de ploaie, minile fcute cus deasupra
capului sunt lsate s cad usor si s alunece lateral pe suprafata capului ca picturile.
Un alt tip de efleuraj este cel numit mn dup mn care urmeaza directia fibrelor
musculare, si se executa prin alunecari scurte ce urmeaza una alteia, intr-un ritm alert. In ceea ce
priveste ritmul, efleurajul se executa in ritm lent sau rapid, in functie de efectele pe care dorim sa
le obtinem, tinand cont ca un ritm rapid este stimulant, tonifiant, pe cand un ritm lent este
linistitor, relaxant.
Sensul de executie este dat intotdeauna de sensul circulatiei venoase(de intoarcere), care la
nivelul membrelor este de la degete spre trunchi, la nivelul trunchiului este indreptat spre inima, la
fel si la nivelul capului si cefei. In ceea ce priveste intensitatea executiei, netezirea superficiala,
aplicata cu o presiune scazuta intereseaza doar straturile pielii, pe cand pentru tesuturile mai
profunde(tesut gras si muscular) se aplica un efleuraj mai intens, cu presiune mai mare, eventual
aplicand o mana peste cealalta.

2. Framantatul se adreseaza pielii si tesutului gras cand este executat lejer, superficial, fara o forta
prea mare, sau tesutului muscular cand se realizeaza mai profund.
Framantatul consta din apucarea, ridicarea si stoarcerea tesuturilor prin presarea acestora pe
planul osos dur. Exista diverse tipuri de framantat care nu se pot aplica pe toate regiunile masate,
alegandu-se doar acelea care se preteaza caracteristicilor respectivelor regiuni. Cand executia are
loc in lungul axului lung al regiunii, framantatul se va numi longitudinal(ca la efleuraj), putandu-
se executa cu ambele maini in acelasi timp, sau in contratimp, sau separat, o data cu o mana, apoi
cu cealalta, formand cuta intre degetul mare si restul degetelor. Framantatul transversal se poate
executa in cuta sau in val, apucand o cuta intre radacina mainii si degete.
Un tip aparte de framantat este geluirea, care se executa cu o mana, cuprinzand tesuturile intre
varfurile degetelor.
Palparea rulata presupune formarea unei cute cu ambele maini, sustinuta cu degetele mari si
plimbata prin miscari rapide si marunte ale degetelor.
La nivelul membrelor se mai poate efectua un masaj in bratara, denumit astfel dupa modul
de aplicare al mainilor in cerc, perpendicular pe segmentul respectiv, cuta fomandu-se intre degete
si palma. In regiunea abdominala framantatul se executa cuprinzand o cuta si presand-o intre

marginile cubitale ale celor doua maini, formele in val efectuandu-se ca la framantatul regiunilor
mici, restranse, intre degetul mare(police) si restul degetelor.
Din punct de vedere al ritmului de executie, framantatul poate fi lent si superficial, interesand
mai mult tesutul cutanat(pielea) sau poate fi rapid si profund, cand intereseaza masele musculare
sau tesutul adipos(gras) abundent.

3. Frictiunea cea de-a treia manevra fundamentala intereseaza in primul rand tesuturile
superficiale cum sunt pielea si tesutul gras, dar si tesuturile mai profunde tesutul muscular,
ligamente, tendoane si aponevroze.
Frictiunile constau dintr-o apasare si deplasare a mainii impreuna cu pielea, atat cat permite
elasticitatea acesteia, alunecand pe tesuturile subiacente(de dedesubt) si nu pe piele!
Modul de deplasare poate fi circular, cel mai adesea, sau liniar in spatiile inguste, fara prea
mare posibilitate de desfasurare; un tip special de frictiuni sunt cele care se adreseaza coloanei
vertebrale, efectuate in zig-zag sau in cleste.
Frictiunile se aplica superficial, cu o presiune si intensitate redusa, cand ne adresam doar
straturilor superficiale sau cand durerea in regiunea respectiva nu permite altfel, sau se aplica
profund, intens, cu presiune crescuta, cand ne adresam musculaturii, mai ales aceleia care prezinta
contracturi persistente si dureroase. Pentru a obtine o mai mare profunzime fie se aplica o mana
peste cealalta, fie se mareste unghiul pe care mana il face cu suprafata pielii, aceasta ajungand
aproape perpendiculara pe piele.
Intotdeauna, insa, frictiunile se aplica lent si amplu, atat cat permite elasticitatea pielii! In
caz contrar, o executie rapida si incorecta poate genera ea insasi contracturi dureroase ale
musculaturii si in consecinta o stare de inconfort marcata a pacientului.
Aplicarea frictiunilor se poate executa cu diverse elemente ale mainilor: cu varfurile degetelor,
cu podul palmei, cu radacina mainii, cu eminentele tenara si hipotenara, cu marginea cubitala a
mainii, cu despicatura mainii(spatiul dintre degetul mare si aratator), cu pumnul, cu nodozitatile,
in functie de zona pe care o abordam, suprafata acesteia si relieful ei osos si muscular.

4. Vibratiile sunt reprezentate de miscari oscilatorii ritmice, pe directie verticala, asemanate cu
presiuni si relaxari succesive exercitate asupra pielii. Manevra se poate executa cu toata palma sau
doar cu degetele sau radacina mainii, in functie de intinderea suprafetei de lucru. De asemenea, se
pot executa cu un ritm mai rapid si o amplitudine mai mica(superficial) sau cu un ritm mai lent dar
cu o amplitudine mai mare.
Daca dorim sa intereseze o zona dureroasa, vibratiile se executa pe loc pe zona dureroasa,
pentru o eficienta mai mare suprapunand eventual o mana peste cealalta.
Pentru un efect sedativ(calmant sau relaxant al sistemului nervos) se vor executa asanumitele
vibratii alunecate pe toata regiunea de lucru, in care miscaile oscilatorii se efactueaza in timp ce
mainile aluneca asa ca la efleuraj. Pentru a putea executa corect si eficient aceste vibratii este
nevoie de forta musculara antrenata.
Aparatura existenta la ora actuala poate efectua vibratii constante, uniforme si cu intensitati
reglabile, dar spre deosebire de palma umana nu are si nu dobandeste atat de repede nici caldura
acesteia si nici nu se poate mula dupa relieful muscular sau insinua printre structurile osoase unde
ne-ar interesa sa ajungem.

5. Tapotamentul(baterea) se executa prin lovituri usoare si ritmice ale pielii interesand totodata si
tesuturile profunde, respectiv tesutul adipos si tesutul muscular, iar atunci cand se efectueaza pe
torace actioneaza asupra tesutului pulmonar ajutand la drenarea secretiilor acestuia.
Manevrele de batere se executa din articulatia pumnului, mainile cad moi antebratele
ramanand aproape nemiscate; altfel, aplicate fortand coatele sau umerii, manevra devine greoaie si
obositoare, iar forta aplicata ar putea fi prea mare si s-ar putea produce traumatisme. Tapotamentul
se poate executa cu marginea cubitala a mainilor, tip numit tocat, care poate avea varianta, cu
degetele semiflectate, sau in nuiele.
O alta varianta a baterii este batatoritul executat cu palma in caus sau cu pumnul semideschis,
spatiul cu are ca se interpune intre palma si piele avand rol de atenuare a loviturii. Batatoritul cu
pumnii reprezinta o manevra dura care nu se poate aplica decat pe regiuni bogat musculare.

Variantele fine de tapotament sunt percutatul, care se aplica cu varfurile degetelor, si
tapotamentul tangential, executat ca o stergere cu fata dorsala a mainilor; acest tip este applicat pe
regiunile fine, fragile cum sunt fata, capul, abdomenul.
NU se executa tapotament asupra regiunii lombare datorita lipsei prea mari de protectie a
rinichilor adapostiti la acest nivel in lojele renale.

Manevrele ajutatoare (secundare) de masaj
1. Presiunile sunt cele mai importante manevre ajutatoare de masaj, efectele acestora asupra
organismului aparand rapid. Ele intereseaza aproape toate regiunile corpului, executandu-se, insa
diferit in functie de particularitatile regiunii respective. Astfel, la nivelul regiunii spatelui,
presiunile se aplica doar pe regiunea toracala(fara regiunea lombara), palmele cu degetele intinse
fiind asezate simetric de o parte si de alta a coloanei vertebrale, apasand o data sau de mai multe
ori pe acelasi loc, cu destula fermitate, totusi fara a exagera.
Apasarea se poate face cu ambele palme in acelasi timp, situatie in care manevra va tine cont
de ritmul respirator, mai exact se va efectua la sfarsitul expirului. De asemenea, presiunile se pot
aplica alternativ, o data cu o mana, o data cu cealalta, lent si ferm, manevra denumita presiuni
alunecate sau mersul ursului. Un alt tip de presiuni la nivelul spatelui se pot executa cu policele,
de o parte si de alta a coloanei vertebrale, actionand asupra musculaturii paravertebrale.
La nivelul membrelor presiunile se aplica asezand palmele circular in jurul segmentului, in
bratara, si comprimand ca un manson se inainteaza de la extremitatea distala a membrului spre
radacina acestuia, intr-un ritm relativ lent, manevra avand o influenta deosebit de benefica asupra
sistemului limfatic si a celui venos.
La nivelul spatiilor interosoase de la nivelul mainilor presiunile se executa cu varfurile
degetelor.
Executia corecta a presiunilor presupune o extensie maxima a coatelor, astfel incat forta de
apasare sa se transmita uniform printr-o pargie reprezentata de intreg membrul superior. Atunci
cand recurgem la utilizarea acestei manevre, ea se va efectua la sfarsitul efleurajului initial,
intarind actiunea acestuia. In cazul in care manevra provoaca durere, jena sau alte senzatii
neplacute, locale sau generale, se va intrerupe si nu se va mai repeta.

2. Cernut-rulat sunt manevre ce pot fi aplicate numai pe segmente cilindrice ale corpului cum ar fi
membrele inferioare si superioare, mai ales in zonele cu musculatura mai bogat reprezentata.
Rulatul se executa cu palmeme paralele intre ele, pe cand cernutul arunca masa musculara
dintr-o mana in cealalta, degetele ramanand moi pe tot parcursul lucrului.efectul major al acestor
manevre este unul de relaxare si de mentinere a supletii tesuturilor.

3. Ciupirile sunt manevre ajutatoare care completeaza framantatul, deci locul lor in secventa de
masaj, atunci cand le dorim a fi executate, se va afla la sfarsitul framantatului. Ele se executa prin
prinderea(ciupirea) intre degetele mainii a unui mic pliu pentru un timp foarte scurt (ciupiri
simple) sau completarea miscarii cu schitarea taierii pliului respectiv cu marginea mainii libere.
Tot in cadrul ciupirilor sunt incluse si ridicarile si pensarile care se executa cu ambele maini in
acelasi timp, formand o cuta de piele, ridicand-o si apoi eliberand-o brusc, manevra interesand atat
tesuturile profunde(ridicarile), cat si cale superficiale(pensarile).

4. Tractiunile si tensiunile sunt manevre ce se aplicala nivelul articulatiilor descongestionand si
inviorand intregul organism. Pentru a executa o tractiune se apuca cu o mana de deasupra si cu
cealalta de sub articulatie si se trage de segmente in sensuri opuse pe directia axului lor, cu o
intensitate gradata care sa nu dauneze articulatiei respective. Coloana vertebrala cervicala se
intinde prin ridicarea capului in sus cu ajutorul mainilor aplicate pe tample. Intinderea trunchiului
se face din stand sau sezand prin apucarea pe sub brate si ridicarea in sus sau in sens vertical.
Tensiunile se executa cu aceeasi priza ca pentru tractiuni, doar ca in loc sa intindem articulatia in
cercam sa presam cele doua segmente unul spre celalalt. Se executa la sfarsitul secventei de masaj,
inaintea afleurajului final.


5. Scuturarile constau din miscari oscilatorii in plan orizontal, ample, executate ritmic, imprimate
segmentelor de membre sau membrelor in intregime. Se executa de opbicei la sfarsitul secventei
de masaj, inaintea afleurajului final

Diferentiind aplicarea masajului in functie de efectele ce se doresc a obtine, putem vorbi despre
masajul in scopul relaxarii, decontracturarii, refacerii, in scopul incalzirii, tonifierii si stimularii sau in
scopul intretinerii conditiei fizice capatate.
Masajul relaxant decontracturant va cobntine: efleuraj profund sau superficial in ritm lent,
presiuni, framantat superficial, lejer, lent, fritiuni ce acopera toata suprafata masei musculare, vibratii
statice si alunecate, iar in cazul membrelor cernut-rulat, scuturari si tensiuni-tractiuni.
Masajul tonizant cuprinde efleuraj, in special forma mana dupa mana cu ritm rapid, ce produce
incalzirea regiunii de lucru, framantat energic si profund, tapotament realizat pe o durata de timp
suficient de mare si alte manevre stimulante de tipul ciupirilor.

Intrebari:
1. Care sunt manevrele fundamentale de masaj?
2. Care este ordinea de aplicare a manevrelor fundamentale de masaj?
3. Care manevre sunt indicate in masajul tonifiant-stimulant?
4. Care sunt manevrele indicate intr-un masaj de relaxare ?
5. Care este rolul manevrelor ajutatoare de masaj?
6. Care este diferenta intre efleuraj si frictiune?










CAPITOLUL 3 Metodologia masajului clasic - desfurare pe regiuni

Regiunea spatelui (subregiuni: dorsala, lombara, sacrata)
Pozitia subiectului: decubit ventral
1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/alternativ
- forma transversala - simultan/alternativ
- in romb pe regiunea lombara
- mana dupa mana pe grupele musculare: marele
dorsal, trapez inferior, trapez mijlociu
2. presiuni - NU se executa pe regiunea lombara
simultane in ritmul respiratiei(la sfarsitul expirului), cu
precadere la baza toracelui
- alunecate(mersul ursului), pe coloana cu o palma in prelungirea coloanei, iar alta
perpendiculara pe ea
- cu policele de o parte si de alta a apofizelor spinoase
3. frictiune cu degetele, policele,podul palmei, radacina mainii(eminenta
tenara/hipotenara), marginea cubitala,despicatura mainii,
pumn, nodozitati, in cleste, in zig-zag
- palpare rulata
4. framantat - longitudinal cu o singura mana pe o parte/- pe ambele parti
- transversal - in cuta/ - in contratimp(in val)
- geluire

5. ciupiri simple, taiate, ridicari-pensari
6. tapotament NU se executa pe regiunea lombara protejand rinichii
- tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate(nuiele)
- batatorit cu palmele in ventuza/ cu pumnul semiinchis
7. vibratii - alunecari vibrate in lungul regiunii/vibratii statice pe locul dureros
8. efleurajul final cu aceleasi manevre ca la inceput
Dupa fiecare manevra se executa 2-3 neteziri longitudinale simultane


Regiunea cervicala posterioara (ceafa)
Pozitia pacientului: sezand cu fruntea sprijinita /decubit ventral
Sensul de lucru: de la baza craniului spre umeri !
1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/ alternativ
- forma transversala - simultan/alternativ
- mana dupa mana trapez superior si trapez mijlociu
2. frictiune cu degetele, policele, radacina mainii(eminenta
tenara/hipotenara),pumn,in cleste, in zig-zag
3. framantat - longitudinal cu o singura mana pe o parte/ pe ambele parti
- transversal - in cuta/ in contratimp(in val)
- geluire
4. tapotament - tocat cu degetele semiflectate(nuiele)
- batatorit - cu pumnul semiinchis
- percutat la baza craniului
5. vibratii - alunecari vibrate in lungul regiunii/vibratii statice pe locul dureros
6. tractiuni ale coloanei vertebrale cervicale
7. efleurajul final


Membre inferioare partea posterioara
Pozitia pacientului: decubit ventral, cu un rulou sub articulatia gleznelor
Sensul de lucru: de la nivelul plantei spre pliul subfesier
1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan / - alternativ
- forma transversala - simultan / - alternativ
- pe grupe musculare (mana dupa mana)
2. presiuni compresiuni in bratara
3. frictiune cu degetele/marginea cubitala - pe tendonul achilian
- cu radacina mainii/marginea cubitala - gamba
- cu degetele pe laturile genunchiului
- cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii - coapsa
4. framantat - longitudinal cu o mana pe lateral/medial/pe ambele parti
- transversal - in cuta/in contratimp(in val)
- geluire
- mangaluire = cernut/rulat
5. tapotament percutat tendonul achilian
- tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate(nuiele)
- batatorit cu palmele in ventuza/cu pumnul semiinchis
6. vibratii - alunecari vibrate in lungul membrului inferior/vibratii statice pe locul dureros
7. tractiuni si tensiuni la nivelul articulatiilor genunchiului si gleznei
8. scuturari
9. efleurajul final






Membre inferioare partea anterioara
Pozitia pacientului: decubit dorsal, cu un rulou sub articulatia genunchilor
Zona nelucrata: fata antero-interna a gambelor(= tibia)
1. efleurajul initial - forma longitudinala - simultan/- alternativ
- forma transversala - simultan/- alternativ
- pe grupe musculare (mana dupa mana)
2. presiuni compresiuni in bratara
3. frictiune cu degetele/policele articulatia gleznei
- cu radacina mainii/marginea cubitala gamba antero-lateral
- cu degetele/policele genunchi
- cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii - coapsa
4.framantat - longitudinal cu o mana pe lateral(gamba-coapsa)/medial(coapsa)/ pe ambele
parti(doar coapsa)
- transversal - in cuta/in contratimp(in val)(doar coapsa)
- geluire
- mangaluire = cernut(doar coapsa)/rulat
5. tapotament - tocat - cu marginea cubitala/cu degetele semiflectatenuiele
- batatorit-cu palmele in ventuza/cu pumnul semiinchis(coapsa)
6. vibratii - alunecari vibrate in lungul membrului inferior/vibratii statice pe locul dureros
7. efleurajul final


Masajul piciorului
Pozitia pacientului: - decubit dorsal cu fata plantara a picioarelor la nivelul
marginii canapelei de masaj
1. efleurajul initial forma longitudinala - de la degete spre calcai simultan
o mana pe fata dorsala si alta pe cea plantara
- forma transversala simultan/alternativ pe fata dorsala
2. presiuni compresiuni in bratara ce interseaza ambele fete in acelasi timp
3. frictiune cu pumnul/nodozitatile/radacina mainii pe fata plantara
- liniar cu degetele in spatiile intermetatarsiene
4. framantat sub forma de ciupire cu degetele pe fata plantara
- sub forma de scuturat al degetelor si al spatiilor
intermetatarsiene pe fata dorsala
5. tapotament - tocat - cu degetele semiflectate(nuiele)
6. vibratii - alunecari vibrate pe ambele fete cu toata palma / cu degetele
7. tensiuni si tractiuni - la nivelul articulatiei gleznei si la nivelul degetelor
8. efleurajul final


Regiunea fesiera
Pozitia pacientului: culcat pe burta
1. efleurajul initial de la pliul interfesier in sus dupa crestele iliace
- lateral spre solduri
- de la pliul interfesier in jos spre plica subfesiera
2. frictiune cu degetele pe sacru
- cu pumnul si nodozitatile pe masa mare musculara
- cu palma (mainile suprapuse) pe trohantere
- cu radacina mainii pe plica subfesiera
3. framantat in cuta si atunci cand regiunea permite, in val dupa
directia fibrelor nusculare ale fesierului mare(oblic in jos)
4. tapotament - tocat cu marginea cubitala /- cu degetele semiflectate(nuiele)
- batatorit cu pumnul semiinchis / inchis
5. vibratii - vibratii statice pe mijlocul plicii subfesiere
6. efleurajul final

Membre superioare - antebrat-brat-umar
Pozitia pacientului: decubit dorsal sau ventral
asezat cu mana sprijinita pe piciorul maseurului/de cordonul acestuia
1. efleurajul initial - forma longitudinala(in bratara)- simultan/ alternativ
- forma transversala - simultan/alternativ
- pe grupe musculare (mana dupa mana)
2. presiuni compresiuni in bratara
3. frictiune cu degetele/policele articulatia pumnului
- cu radacina mainii/degete - antebrat
- cu degetele cot
- cu radacina mainii/degete - brat
- cu marginea cubitala/radacina mainii deltoid
4. framantat - longitudinal cu o mana pe lateral/medial/ pe ambele parti
- transversal - in cuta/in contratimp(in val) numai pe brat
- geluire
- mangaluire = cernut(doar pe brat)/rulat
5. tapotament - tocat cu marginea cubitala
- cu degetele semiflectate(nuiele)
- batatorit - cu pumnul semiinchis
- cu palmele in ventuza(caus) - brat
6. vibratii - alunecari vibrate in lungul membrului superior
- vibratii statice pe locul dureros
7. tractiuni si tensiuni
8. scuturari
9. efleurajul final


Masajul mainii
Se lucreaza cu o mana, cealalta sustine mana pacientului.
A. Fata palmara
1. efleurajul initial sens ascendent de la degete spre palma
2. frictiune cu marginea cubitala pe degete
- cu radacina mainii si cu osul pisiform in palma
- cu degetele pe fetele laterale ale degetelor
3. framantat sub forma de ciupire cu degetele pe eminenta tenara si
hipotenara
4. tapotament - tocat - cu degetele semiflectatenuiele
5. vibratii - alunecari vibrate
6. scuturari ale degetelor
7. efleurajul final
B. Fata dorsala
1. efleurajul initial sens ascendent de la degete spre palma
2. presiuni cu degetele in spatiile intermetacarpiene
3. frictiune cu marginea cubitala pe degete
- liniar cu degetele in spatiile intermetecarpiene
4. framantat sub forma scuturat al degetelor si al spatiilor
intermetacarpiene
5. vibratii - alunecari vibrate
6. tensiuni si tractiuni fine la nivelul articulatiilor degetelor
7. scuturari ale degetelor
8. efleurajul final



Torace (reg. pectorala, mamara, costala inferioara)
Pozitia pacientului: decubit dorsal
Zona protejata: regiunea mamara F / areola mamara B si aria precordiala
1. efleurajul initial - forma longitudinala peste stern si marginile superioare ale pectoralilor
(simultan / alternativ)
- forma transversala pe regiunea costala inferioara si pe marginile superioare
ale pectoralilor ( simultan / alternativ)
- mana dupa mana pe regiunea costala inferioara si pe marginile superioare ale
pectoralilor
2. presiuni pe regiunea costala inferioara
3. frictiune cu degetele liniar in spatiile intercostale inferioare
- cu degetele /marginea cubitala pe marginea superioara a pectoralului
- radacina mainii umar la limita intre pectoral si deltoid
4. framantat - transversal - pe regiunea costala inferioara - in cuta/in contratimp(daca este cazul =
tesut gras bogat reprezentat)
- cu o mana/ambele pe marginea superioara a pectoralului
5. tapotament - batatorit cu palmele in ventuza(caus) pe regiunea costala
inferioara numai la barbati
- tocat cu marginea cubitala/cu degetele semiflectate pe
marginea superioara a pectoralului
6. vibratii - alunecari vibrate in lungul toracelui/vibratii statice pe locul dureros
7. efleurajul final


Masajul peretelui abdominal
Pozitia pacientului:decubit dorsal, cu genunchii indoiti pt relaxa musculatura abdominala
1. efleurajul initial in sensul de evacuare al colonului(sensul acelor de
ceasornic) cu o mana/cu ambele maini
- pe linia mediana in sus spre rebordul costal, pe care se coboara spre lateral,
apoi dupa crestele iliace spre pubis
2. presiuni alunecate(in tampon de sugativa), cu o mana, in sensul de evacuare al
colonului sau transversal din flancul drept in flancul stang
3. frictiune - cu toate elementele componente ale palmei, circular, urmand un traseu
- spiralat in sensul de evacuare al colonului
4. framantat - transversal - in cuta/in contratimp(daca este cazul=tesut adipos bogat reprezentat)
- in cuta intre marginile cubitale ale palmelor /serpuit, cu degetele
5. ciupiri usoare cu degetele in sensul de evacuare al colonului, numai in cazul in
care exista tesut adipos in exces
6. tapotament tangential(sters) in sensul de evacuare al colonului
7. vibratii - alunecari vibrate in sensul de evacuare al colonului/vibratii statice pe locul dureros
8. efleurajul final


Intrebari:
1. Pe care subregiune a spatelui este interzis cu desavarsire tapotamentul ?
2. Care este sensul de lucru pe regiunea cervicala posterioara ?
3. Cum se executa presiunile la nivelul membrelor ?
4. Prin ce difera aplicarea masajului clasic la nivelul regiunii dorsale de cea a membreloor
superioare ?
5. In cadrul masajului piciorului cele doua fete, plantara si dorsala se lucreaza simultan sau
separat ?




CAPITOLUL 4 Efectele manevrelor de masaj rolul lor n activitatea sportiv: n
perioada de antrenament, competiional i de refacere.

Ca o prima clasificare putem diferentia efectele masajului in efecte local, pe regiunea abordata si
generale, la nivelul intregului organism:

efecte locale
- efectul calmant - asupra durerilor, de inlaturare a aderentelor si decontracturant
- efectul hiperemic(de inrosire a pielii prin activarea circulatiei capilare)
- efectul de inlaturare a edemelor

efecte generale
- stimularea circulatiei sanguine si limfatice
- cresterea metabolismului bazal(activarea arderilor)
- inducerea starii generale de bine(psihic si fizic)

Fiecare dintre manevrele masajului are o anumita actiune asupra tesuturilor interesate si in functie
de aceasta si efectele vor fi diferite.

Netezirea are urmatoarele efecte:
- vasodilatatia obiectivabila prin inrosirea in grade diferite a pielii fiecarui sportiv si prin
incalzirea acesteia, chiar daca nu apare culoarea rosie.
- scade sensibilitatea pielii producand o oarecare anestezie a acesteia, prin actiune directa asupra
terminatiilor nervoase libere si a receptorilor pentru durere de la acest nivel
- creste excitabilitatii musculare in cazul tipurilor de efleuraj cu miscari scurte si rapide( mana
dupa mana) , iar din punct de vedere psihic, poate genera efect sedativ daca este aplicata lent
si cu manevre simultane in special.


Presiunile
- la nivelul circulator efectul este stimulant, ca al oricarei manevre de masaj
- la nivel muscular efectul este decontracturant
- efectul sedative apare in ceea ce priveste structurile nervoase si psihice


Frictiunile presupun mobilizarea straturilor intre ele, pana la limita elasticitatii, principalele efecte
ale frictiunilor fiind determinate de aplicarea corecta a acestora. Ca efecte intalnim:
- vasodilatatia locala care antreneaza si cresterea temperaturii in profunzime
- efectul mecanic de fragmentare a produilor patologici (fibrin, grsimi etc.) favorizand
inlaturarea cicatricilor sau la eliminarea tesutului gras
- decontracturant si antiinflamator
analgetic si sedativ


Framantatul are efecte diferite in functie de profunzimea manevrei
- stimularea circulatiei sanguine si astfel cresterea metabolismului(arderilor)si a eliminarii
deseurilor sau supraincarcarii tesuturilor
- cresterea elasticitatii structurilor implicate
- cresterea excitabilitatii musculare, astfel tonifiaza musculatura
- relaxarea structurilor implicate in cazul in care aceasta manevra este executata superficial si
lejer





Tapotamentul
Principalele efecte ale tapotamentului sunt:
- vasodilatatia cutanata care determina cresterea temperaturii si accentuarea coloratiei; uneori
se insoteste de aparitia edemului
- cresterea excitabilitatii nervoase
- cresterea excitabilitatii musculare deci, cresterea tonusului muscular


Vibratiile
- efect calmant
- efect decontracturant
- efect de drenaj local.
- cresterea secretiilor digestive (glande salivare, stomac, ficat-colecist)
- manevra inlatura oboseala si induce destinderea subiectului


Intrebari:
1. Care sunt efectele efleurajului cu ritm rapid de executie?
2. Care sunt principalele efecte ale frictiunilor?
3. Care sunt efectele framantatului?
4. Care sunt efectele tapotamentului?
5. Ce efect asupra organelor interne produc vibratiile?
6. Care sunt efectele locale ale masajului?
7. Care sunt efectele generale ale masajului?









CAPITOLUL 5. Locul masajului n activitatea sportiva.
Organizarea programelor de masaj in functie de perioada de pregatire sportiva si de solicitarile
specifice diferitelor sporturi.

La ora actuala masajul face parte din numeroasele metode si tehnici prin care sportivii, in
special cei de performanta, isi pregatesc organismul pentru efort si de asemenea, lupta impotriva
diverselor forme de oboseala, care influenteaza negativ capacitatea de efort a organismului. Din pacate
nu toti sportivii il practica, necunoscand beneficiile pe care acesta le poate aduce, sau aplicarea
masajului nu se face de catre cadre specializate, care sa cunoasca atat efectele asupra organismului cat,
mai ales, contraindicatiile metodei sau a unor manevre din cadrul metodei. S-a demonstrat in
nenumarate randuri ca nu numai efectele directe asupra muschilor obositi sunt importante ci, in unele
cazuri, efectuarea masajului pe grupele musculare simetrice sau pe cele neobosite dupa efort
stimuleaza functiile de refacere ale musculaturii suprasolicitate, datorita efectelor reflexe.
De obicei, muschii foarte obositi devin durerosi si contracturati, astfel incat masajul lor
imediat dupa efort nu ar putea realiza efecte calmante, oricat de fin ar fi aplicate manevrele de masaj.
De aceea se recomanda un repaus pasiv imediat dupa efort, rehidratare si hidroterapie(sau dus caldut)
si abia apoi, la distanta de cateva ore se aplica masajul de relaxare, utilizand in cadrul acestuia si alte
tehnici cunoscute de relaxare neuropsihica (prin masaj reflexogen, presopunctura, shiatsu,). Tehnici de
refacere post efort se vor aplica numai in zilele ce urmeaza efortului extrem de solicitant. Daca totusi
dorim sa aplicam masajul imediat dupa un efort intens, atunci vor beneficia de manevrele relaxante de
masaj numai acele grupe musculare care nu au fost suprasolicitate.

Manevrele si tehnica masajului descrise anterior se aplica diferentiat in cazul sportivilor nu
numai in functie de sportul practicat, pe fiecare tip in parte intensitatea solicitarilor grupelor musculare
fiind diferita, ci si in functie de perioada din calendarul sportiv in care se afla (perioada
precompetitionala, perioada competitionala).
Masajul in perioada precompetitionala
Perioada precompetitionala contine atat perioadele de antrenament, cat si perioadele de
tranzitie si de repaus.
In perioadele de antrenament sunt vizate manevrele specifice de masaj cu un rol extrem de
important deoarece favorizeaza adaptarea progresiva a organismului la efort, permite repetarea mai
frecventa a probelor de mare intensitate sau durata si protejeaza sportivul de efectele daunatoare ale
oboselii. El nu ar trebui sa lipseasca din planul de antrenament al nici unui sportiv, in special al
incepatorilor, al caror organism nu se adapteaza inca suficient de rapid la efort.
Sedinta de masaj are loc de obicei la cateva ore de la terminarea antrenamentului. Uneori, in
plina perioada de antrenament, este recomandat sa se faca doua sedinte de masaj partial si doua de
masaj general pe saptamana. Intensitatea manevrelor este medie sau usor crescuta, dar niciodata
acestea nu trebuie sa fie dure. Muschii foarte obositi vor fi tratati cu blandete, numai cu acele manevre
care au efect relaxant.
S-a constatat ca eficacitatea masajului de refacere este mai evidenta atunci cand se maseaza
viguros grupe de muschi aflati la distanta fata de cei obositi. Dupa sedintele de masaj general, se
recomanda sportivului sa ramana in pozitie de repaus, culcat sau sezand. Daca este nevoit sa
paraseasca incaperea, este bine sa faca inainte cateva miscari de inviorare si sa respire profund.
In perioadele de tranzitie si repaus fie scade mult numarul, fie se opresc antrenamentele. In
aceste perioade trebuie mentinuta o conditie fizica stationara si sa se preintampine efectele negative
ale inactivitatii prelungite. Astfel, pe langa gimnastica de intretinere se recomanda sportivilor si
masajul de intretinere. Acesta poate fi general (de preferat) sau partial, de doua trei ori pe saptamana.

Masajul in perioada competitionala
Perioada competitionala urmeaza celei de antrenament, in acest nou regim de intreceri masajul
putand fi executat inainte, intre si dupa probe sau intrecerea sportiva. Inainte de probe masajul are un
rol esential in pregatirea si adaptarea la efort, excluzand acea stare de inertie pe care organismul are
tendinta sa o manifeste in prima perioada a efortului, sporind astfel sansa de performanta.
Acest masaj de incalzire poate fi stimulant, pentru sportivii care se afla intr-o stare de
inertie sau apatie, sau relaxant, linistitor pentru cei prea incordati, emotionati sau agitati din cauza
probelor de intrecere. Pentru ca efectele sa fie cele mai bune trebuie sa cunoastem structura psihica
sportivului, gradul lui de antrenament, sa stapanim tehnica de masaj si sa folosim manevrele cele mai
indicate in vederea atingerii scopului propus. Masajul de incalzire este intotdeauna partial, executat
fiind chiar peste costumul sportiv in vestiar, cabine, teren de sport, etc.. Intre probe, masajul are rol
de reconditionare , urmarindu-se regenerarea fortelor dupa proba efectuata si pregatirea pentru
proba urmatoare.
Ca si precedentul, masajul intre probe este doar partial, adresandu-se musculaturii implicate
subtantial in efort.
Dupa un efort fizic intens efectuat in conditiile competitionale apar in organism fenomene de
oboseala locala sau generala insotita si de alte tulburari functionale. Masajul in aceste conditii
urmareste refacerea energiei si reducerea cat de mult posibil a oboselii. El va fi aplicat in orele ce
urmeaza probelor, cu exceptia cazului cand oboseala este prea marcata, cand se amana sedinta de
masaj pe a doua zi.
Masajul de refacere va fi unul de relaxare, incepand cu zonele mai putin solicitate si abia
apoi cele suprasolicitate. El devine obligatoriu dupa probele grele de forta, rezistenta sau de lunga
durata. Se recomanda de asemenea asocierea masajului cu forme de hidroterapie (dusul cald, baile
locale sau generale, hidromasajul, dusmasajul).



Masajul in diferite ramuri sportive
Modalitatea, momentul si intensitatea de aplicare a masajului in functie de perioada de
activitate sportiva fiind discutata anterior, consideram ca ar fi util de specificat care sunt regiunile cu
grupele de muschi implicate intens in efortul fizic depus in diferite ramuri sportive, muschi ce vor fi
prelucrati inainte de efort in scopul incalzirii, iar imediat dupa efort, fiind suprasolicitati, vor fi evitati
in prima faza de recuperare.
Atleti viteza: torace, membre inferioare(insistand pe genunchi si glezne), fesieri
Atleti fond: omoplat si articulatia umarului, fesieri, coapse si articulatia soldului
Aruncatori membre superioare si articulatiile acestora, maini, ceafa, spate
Inotatori membre inferioare si superioare, umeri, omoplat, ceafa
Canotori coapse, fesieri,spate(insistand lombo-sacrat si pe omoplat),brate-umeri
Box, lupte, judo, arte martiale membre inferioare si superioare(insistand pe deltoid si
pectorali), torace(mai ales baza), ceafa si spate(mai ales lombar)
Halterofili ceafa si umeri, spate, membre inferioare si fesieri, articulatiile mari
Fotbalisti membre inferioare(mai ales tendonul achilian), fesieri, lombo-sacrat
Tenismeni membre superioare(articulatia pumn, cot), umeri, ceafa, spate

Intrebari:
1. Care sunt caracteristicile masajului de incalzire?
2. Care sunt caracteristicile masajului de refacere?
3. Care este efectul masajului efectuat in perioadele de tranzitie si de repaus?
4. La ce interval de timp dupa antrenament se recomanda aplicarea masajului?
5. Ce grupe musculare intereseaza in principal masajul aplicat in perioada competitionala a
fotbalistilor?
6. La ce se refera fenomenul reflex in practica masajului la sportivi?










CAPITOLUL 6 Indicatiile si contraindicaiile aplicarii masajului in practica sportiva

Indicatii
Un capitol aparte destinat indicatiilor masajului in pracrtica sportiva l-am considerat util
numai din motive didactice, urmand indicatiilor in scopul pregatirii si sustinerii efortului si refacerii.
El se constituie ca o insiruire a acestor afectiuni ce beneficiaza cel mai mult de pe urma masajului
clasic.
Astfel, putem spune ca masajul este indicat in urmatoarele afectiuni posibile in urma
practicarii efortului fizic:
Aparat mioartrokinetic:
Entorsa, luxatia, artroza , hidrartroza, afectiunile inflamatorii cronice ale articulatiilor si structurilor
periarticulare, contracturi si hipertonii musculare, oboseala musculara(febra musculara), hipotrofiile
musculare, hipo si atoniile musculare, rupturile musculare, contuziile musculare, tendinite,
tenosinovite, entezite.
Sistem nervos:
Nevrite, polinevrite, nevralgii, pareze si paralizii, nevroze, boala Parkinson.
Aparat circulator:
Afectiuni ale arterelor(in mica masura), toate formele de edem de origine venoasa, cardiaca sau
limfatica cu exceptia edemului congenital(principala indicatie fiind drenajul limfatic dar se poate

aplica cu succes si masajul reflex), tulburrilor trofice distale ale membrelor, consecutive
insuficientelor arteriale sau venoase.
Aparat respirator:
Sechele dupa boli infectioase si profesionale la acest nivel, in completarea exercitiilor de reeducare
respiratorie.
Metabolism:
Obezitatea si celulita(toate tipurile de masaj), diabetul zaharat(anumite manifestari induse de acesta).
Aparat digestiv:
Constipatia, colon iritabil, diskinezie biliara, hipo si hiperaciditate ce se manifesta de cele mai multe
ori sub forma de gastrita.
Aparat excretor:
Cistite.



Contraindicatii
Desi masajul are ca scop intretinerea conditiei fizice si chiar de a o amplifica, iar rezultatele
benefice ale unui masaj efectuat corect si constiincios sunt de netagaduit, trebuie sa tinem cont ca,
aplicandu-se asupra unui organism complex, cum este cel uman, efectele asupra diverselor organe si
sisteme sunt multiple si drept urmare principiul de baza dupa care ne ghidam este inainte de toate sa
nu faci rau.
In cazul in care nu exista o contraindicatie directa, scrisa sau verbala din partea medicului, este
bine sa fim atenti la toate detaliile posibile in ceea ce priveste subiectul ce urmeaza a fi masat, chiar in
conditiile unei aparente stari de sanatate, iar in cazul in care apar neplaceri sau neajunsuri pe parcursul
sedintei sa a sedintelor de masaj, fie nu se mai executa manevrele raspunzatoare de acestea, fie nu se
mai aplica masajul in totalitatea lui si se recomanda vizita la medicul de familie pentru a fi indrumat
spre specialitatea corespunzatoare. Atunci cand din discutiile preliminare sau din examinarea vizuala
in timp ce subiectul se intinde pe canapeaua de masaj suntem avizati asupra anumitor probleme de
sanatate si acestea nu contraindica total masajul, se va adapta programul de masaj la situatia data,
excluzand prelucrarea unor anumite zone sau segmente sau doar anumite manevre, fie ele
fundamentale sau doar ajutatoare.
Se poate vorbi astfel despre contraindicatii generale ale masajului sau doar partiale si de
asemenea, despre contraindicatii definitive sau doar temporare.

Contraindicatia generala reprezinta interzicerea aplicarii tuturor manevrelor de masaj pe
toate regiunile corpului. Cele mai reprezentative pentru acest tip de contraindicatii sunt bolile
neoplazice(cancerele), chiar si in conditiile in care subiectul a fost deja supus interventiei chirurgicale
si chimio- si radioterapiei ulterioare, aflandu-se acum intr-o stare de relativ bine sau inca in observatia
serviciilor oncologice. Tinand cont ca modul de propagare al celulelor canceroase se face prin sistemul
sanguin si limfatic pentru aparitia metastazelor si manevrele masajului aproape in totalitate stimuleaza
aceste doua sisteme, contraindicatia generala si definitiva apare foarte clara. In cazul in care pacientul
nu va informeaza asupra acestei situatii, considerand ca nu este necesar sau din motive psihologice
personale, exista unele semne care ar putea da de gandit si, cu delicatete si mult tact, puteti incerca sa
aflati acesat lucru. Printre aceste semne ar fi: urmele unor injectii intravenoase la nivelul
antebratelor(posibila chimioterapie), pacient foarte slab, cu fata palida sau cenusie, vizibil obosit sau
fara vlaga, sau din contra o fata ca de papusa cu o rumeneala neobisnuita a obrajilor, purtarea de
peruci sau observarea unei rariri accentuate(sau chiar lipsei) a parului pe toata suprafata capului.
Tot in cadrul contraindicatiilor generale intra bolile infectioase generalizate sau unele
localizate (pleurezii si pneumonii, tbc pulmonar, abcese pulmonare) si infectocontagioase (hepatite
acute sau in faza de remisie, rujeola, rubeola, varicela), insotite de febra si agitatie, de oboseala acuta,
afectiuni ale pielii (unele coincid cu cele descrise anterior) de natura parazitara, inflamatorie, eruptii
chiar si cele alergice, plagi si arsuri intinse si relativ recente, in boli hemoragice grave (hemoragiile
cerebrale recente, hemofilia) sau boli majore ale inimii si vaselor (infarctul miocardic, embolii
pulmonare, hipertensiunea arteriala grava si nestabilizata, tromboflebite si tromboze ale venelor,
leucemiile), precum si unele boli psihice cu caracter confuzional si agitatii marcate.

Contraindicatie a masajului general o constituie si o stare fiziologica, temporara insa, cum este
ciclul menstrual in primele zile, stimularea circulatiei sanguine din cursul masajului putand
determina aparitia unor hemoragii masive in situatia data, ca si posibila provocare a avortului in
primele luni de sarcina, in cazul in care exista deja cunoscute antecedente de avorturi spontane sau uter
insuficient dezvoltat.

Contraindicatia partiala fie restrange numarul de manevre aplicate prin masaj, fie permite
masajul numai pe regiunile sanatoase, excluzandu-le pe cel cu probleme sau care ar putea genera
probleme la distanta. Aplicarea numai a anumitor manevre din totalul celor cunoscute se indica, asa
cum am discutat anterior in cadrul masajului diferentiat, de relaxare sau stimulare. De asemenea, daca
exista contracturi sau musculatura spastica pe portiuni mai intinse (ex. paraliziile spastice) sunt
contraindicate toate manevrele care au efect stimulant al musculaturii si contractilitatii acesteia
(framantat profund si alert, tapotament, efleuraj mana dupa mana, ciupiri, ridicari, pensari),
interesand un segment al corpului sau corpul in totalitate. Manevrele de relaxare accentuate nu se
indica in cazul unei osteoporoze avansate la nivelul coloanei vertebrale, si se aplica cu prudenta in
cazul deviatiilor de coloana vertebrala, mai ales in ceea ce priveste presiunile la acest nivel.
Intre afectiunile care determina neputinta aplicarii manevrelor de masaj pe o anumita regiune
se afla cele referitoare la piele si tesuturile invecinate, localizate, de tipul furuncule, abcese, flegmoane
sau colectii purulente, artrite purulente, osteomielite, infectii abdominale, hipertiroidii, scolioze, cifoze
sau lordoze importante, osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale, sau in conditii fiziologice, in
sarcina.

Contraindicatia definitiva apare numai in cazul unei boli grave, incurabile, care s-ar putea
agrava prin aplicarea tehnicilor de masaj aceste boli fiind discutate anterior la contraindicatiile
generale si se refera la bolie neoplazice in special.

Contraindicatia temporara este cea mai frecventa determinata fiind de anumite boli, leziuni
sau chiar situatii fiziologice pasagere, care o data inlaturate, permit aplicarea in conditii firesti ale
manevrelor de masaj.
Exista de asemenea, anumite regiuni ale corpului care nu beneficiaza de aplicarea manevrelor
de masaj in totalitate sau doar a unora, regiuni discutate in capitolele anterioare, deoarece adapostesc
formatiuni de interes vital care ar putea fi foarte usor traumatizate, cum ar fi: inima, rinichii, organele
abdominale, sanii, ganglioni limfatici, vase, nervi, regasite in regiunile: lombara, poplitee(spatele
genunchiului), fata anterioara a cotului, axila (sub brat) regiunea inghinala, abdomen, regiunea
precordiala, regiunea mamara.
Se recomanda ca atunci cand apar efecte nedorite in urma unei manevre sau a masajului in
general sa se intrerupa aplicarea acestora si in functie de evolutia acestor neajunsuri se va decide daca
se va mai aplica sau nu masajul sau doar anumite manevre sau regiuni vor fi excluse din secventa de
masaj.

Intrebari :
1. Ce presupune contraindicatia partiala a masajului ?
2. Care sunt contraindicatiile generale si definitive ale masajului ?
3. Care sunt contraindicatiile temporare ale masajului ?
4. Care sunt recomandarile pentru situatia aparitiei de efecte nedorite in urma
masajului ?










CAPITOLUL 7 Tehnici complementare de masaj relatia acestora cu patologia specifica
activitatii sportive.

Tehnicile complementare de masaj sunt derivate ale masajului somatic, care utilizeaza una sau mai
multe manevre ale acestuia dupa principii bine stabilite, vizand de obicei un efect precis.

1. Masajul tesutului conjunctiv
Tesutul conjunctiv este un tesut de sustinere si de legatura intre diverse tesuturi si organe, si in
functie de continutul mai crescut in unul sau altul dintre componente(celule, substanta fundamentala si
fibre), imbraca mai multe forme-tesut osos(cel mai dur), tesut cartilaginos, tendoane, aponevroze,
ligamente si altele, nu in ultimul rand tesutul conjunctiv al pielii, ce contine fibre de colagen(confera
rezistenta) si fibre elastice.
Tehnica masajului tesutului conjunctiv este caracterizata de actiunea sa reflexa la distanta,
specifica de altfel, masajului reflexogen. Aceasta tehnica a fost descoperita, descrisa si apoi dezvoltata
de Dicke, Teirich-Leube, Kohlrausch, Kliber si altii.
In cazul fiecaruia dintre acestia aplicarea manevrelor prezinta anumite caracteristici,
majoritatea bazandu-se pe organizarea metamerica conform distributiei radacinilor nervilor spinali. In
cadrul metamerului structurile somatice sunt strans corelate cu cele viscerale. Acesta se organizeaza in
jurul radacinilor drepte, respectiv stangi ale nervilor spinali si toate structurile intalnite in acest
segment vor face parte din metamer: piele(dermatom), muschi(miotom), oase si articulatii(sclerotom),
vase si organe interne(viscerotom). Aceasta organizare este mai bine definita la nivelul trunchiului
prezentandu-se ca fasii transversale, pe cand la nivelul membrelor trebuie cunoscut bine traiectul
nervos pentru a putea aplica corect manevrele.
Modificarile, vizibile sau palpabile, apar ca o crestere a tensiunii tesutului conjunctiv
subcutanat, astfel incat pielea se retracta si devine ferma la pipait. Atunci cand zonele nu sunt vizibile,
palparea minutioasa descopera zonele de indurare, directionand astfel terapia.
Manevrele efectuate sunt de tipul frictiunilor ce se continua cu netezirile scurte si profunde
denumite intinderi, astfel incat dupa aplicarea acestora apare un dermografism pronuntat care
persista cateva ore sau pana a doua zi, alaturi de durere intensa, pana la senzatie de taietura sau de
rupere, moment in care se reduce intensitatea sau se opreste lucrul. Este ceea ce in medicina
populara se numeste tras si nu este recomandat a se aplica in alte cazuri decat in cele legate de
modificarile tesutului conjunctiv amintite.
Manevra se aplica intotdeauna in lungul benzii de tesut conjunctiv indurat, utilizand indexul si
mediusul fie cu partea pulpara sau cu marginile radiala sau cubitala, tangente la planul cutanat atunci
cand manevra se vrea a fi superficiala sau perpendiculara pe planul cutanat atunci cand vrem sa
obtinem o presiune mai profunda.
Nu se aplica unguente sau geluri, decat cele folosite in scop terapeutic, si la inceputul si la
sfarsitul sedintei de masaj.
Datorita intensitatii de aplicare a manevrelor si a efectelor de asemenea intense ce pot sa
apara, durata primelor sedinte nu este mai mare de 10-15 minute, abia apoi se ajunge treptat pana la 30
minute de masaj.
Se recomanda ca dupa efectuarea unei sedinte de masaj conjunctiv, pacientul sa ramana cel
putin 20 de minute in repaus, intr-un mediu confortabil ca pozitie si temperatura.
In situatia in care retractia este insotita de edem local, chiar de dimensiuni mici, insotit de
durere se vor aplica numeroase neteziri de tipul celor din masajul somatic, fara presiune, in sensul
circulatiei veno-limfatice in jurul regiunii vizate, apropiindu-ne treptat. Se obtine astfel o anesteziere a
zonei de lucru si stimularea evacuarii la nivelul zonei edematiate. Abia dupa aceasta perioada de
pregatire se va trece la masajul conjunctiv propriu-zis. De asemenea daca sunt de lucrat mai multe
zone nu se va depasi durata totala de 30 minute a sedintei, incepandu-se intotdeauna de la nivelul
regiunii lombare, iar daca zona de lucru este la alt nivel decat cel lombar sedinta va incepe cu un
efleuraj la nivelul crestelor iliace, rebordurilor costale si a aponevrozei rombice ce se regaseste la acest
nivel.




2. Presopunctura
A aparut initial ca o tehnica digitala ale masajului terapeutic, prin care se aplica manevre de
tipul presiunilor pe zone punctiforme in vederea influentarii activitatii anumitor structuri(piele,
muschi, organe, glande, etc.) prin actiune locala sau la distanta. Presiunile aplicate pot fi simple,
continue sau aplicate intermitent, sau pot fi combinate cu alte tipuri de manevre de genul frictiunilor
punctiforme sau vibratiilor. De asemenea pot fi superficiale si repetate rapid sau profunde si fixe sau
combinate cu frictiuni efectuate extrem de lent. In decursul timpului s-au descris diverse teorii
referitoare la puncte si chiar tipuri de presopunctura, in incercarea de a usura intelegerea si abordarea
punctelor vizate(Knapp, Ciorici), dar s-au dovedit a fi chiar mai complicate, indepartandu-se de
vechea medicina traditionala chineza de unde provine de fapt presopunctura, alaturi de acupunctura.
Exista si alte metode traditionale orientale de presopunctura cum ar fi shiatsu, kuatsu, de
origine japoneza, ce utilizeaza aceleasi principii, meridiane si puncte de pe meridiane, dar modul de
aplicare a manevrelor este sensibil diferit.
La ora actuala, denumirea de presoterapie sau presoterapie intermitenta se refera la un tip de
masaj mecanic, efectuat prin aplicarea unei presiuni crescande la nivelul membrelor inferioare
infasurate in mansoane, mentinerea presiunii pentru o durata scurta de timp urmata de inlaturarea
presiunii. Acest procedeu se reia pe parcursul a 30-40 minute si este indicat in cazul pacientilor cu
staza limfatica sau venoasa, edeme.

3. Masajul chinezesc
Ca si precedentul, are la baza principiile energetice ale Medicinei Traditionale Chineze(MTC),
cunoasterea meridianelor, tipul, sensul de curgere a energiei la nivelul acestora si punctele situate pe
acestea. Se aplica in special copiilor inlocuind tehnica acupuncturii care este prea solicitanta si intensa
pentru organismul acestora. Inceputul masajului chinezesc este reprezentat de abordarea punctelor de
pe meridiane urmata de tonifierea(stimularea) meridianului sau de dispersia(relaxarea) acestuia.
Manevrele utilizate sunt cele ale masajului somatic, insa aplicate de cele mai multe ori digital, de-a
lungul meridianului.
Aplicarea corecta a tehnicii presupune cunoasterea exacta a traseului meridianelor precum si
sensul de inaintare a energiei la nivelul acestora, astfel masajul efectuat in sensul meridianului va fi
unul de tonifiere a meridianului, pe cand cel efectuat in sens invers meridianului va dispersa energia de
la acest nivel.

4. Masajul transversal profund(Cyriax)
Este un tip de masaj care se adreseaza musculaturii si mai ales tendoanelor, ligamentelor si
capsulei articulare. Efectele de remarcat sunt cele de reducere a inflamatiei si a durerii la locul
traumatismului, printr-un proces de activare a circulatiei sanguine in zona, ceea ce ar duce la
eliminarea mai rapida a substantelor responsabile de durere si a unora responsabile de aparitia
inflamatiei locale.
De asemenea, in cazul inflamatiilor cronice si in cazul afectiunilor musculare se remarca
efectul intens de reducere a aderentelor, responsabile de limitarea mobilitatii structurilor implicate, a
alunecarii intre diversele planuri, a durerii provocate de rigidizarea prin aderente. Mai mult, in cazul in
care aplicarea tehnicii masajului transversal profund este urmata de mobilizari active, dispare riscul
reaparitiei acestor aderente.
Pentru aplicarea acestei tehnici se impune cunoasterea amanuntita a anatomiei segmentului
afectat, din punctul de vedere al orientarii fibrelor musculare, tendinoase sau ligamentare, deoarece
aplicarea manevrelor se face strict perpendicular pe acestea, o orientare chiar oblica ar putea limita
actiunea pe structurile vizate implicand in schimb alte structuri pe care nu le dorim a le lucra. De
asemenea, pozitionarea pacientului trebuie facuta de asemenea maniera incat sa etaleze structurile
vizate, uneori chiar de a le pune in tensiune(tendoane), dar in asa fel incat musculatura sa fie relaxata.
Manevrele utilizate in masajul transversal profund provin din masajul somatic clasic, dupa un
efleuraj superficial, lent si de lunga durata al zonei, urmeaza frictiunea, manevra de baza si care se
aplica timp indelungat, eventual cu mici pauze de netezire. Esential, spre deosebire de alte cazuri, este
ca manevra sa se aplice corect, mobilizand pielea peste structurile subiacente, mobilizand astfel in sine
tesutul vizat. Din acest motiv nu se vor utiliza substante ce ar facilita alunecarea, ajutarea
tratamentului cu cremele sau gelurile antiinflamatoare se va face dupa terminarea masajului.

Frictiunile se vor efectua cu pulpa indexului sau mediusului sau ambele, iar atunci cand zona o
permite si cu policele, dar actiunea acestuia din urma nu poate fi intarita de degetele vecine. Cand se
doreste o abordare mai profunda depasind alte planuri care se interpun intre piele si structura vizata se
poate lucra cu fata dorsala a falangei a 2-a a indexului sau cu articulatia interfalangiana
proximala(nodozitati). In cazul afectiunilor recente ale muschilor nu se lucreaza, iar la nivelul
tendoanelor si ligamentelor se aplica tehnica timp de 1-3 minute, cu netezire ampla in prealabil(10-15
minute) si criomasaj dupa(20-30 minute), abia dupa 4-5 sedinte se poate creste durata tratamentului
spre la 10- 15 minute, continuandu-se tratamentul ca in afectiunile cronice. In acestea din urma
frictiunile au durata amintita, fiind precedate de o netezire de scurta durata si nemaifiind urmata de
criomasaj, dar incep deja mobilizarile, activitatea musculara intarind tendoanele si ligamentele. Fiind
o tehnica intensa nu se recomanda aplicarea ei zilnica ci o data la 2 zile, zilnic putand fi aplicate doar
in cazul afectiunilor recente, in primele zile de tratament.
Pe durata aplicarii masajului transversal profund durrea incepe sa creasca de obicei, urmand ca
dupa cateva minute sa diminue pana la disparitie. Daca durerea creste continuu fara nici o tendinta de
diminuare sau de disparitie, nici pe parcursul sedintei si nici intre sedinte, este semn ca acest tip de
masaj este ineficient si este posibil ca traumatismul sa fie mult mai mare, cerandu-se o reevaluare
medicala. In cazul in care afectiunea este la nivel muscular se indica de obicei un repaus de 2-3
saptamani pana la inceperea oricaror proceduri la acest nivel, dupa acest intterval se aplica masajul;
Cyriax ca in cazul afectiunilor cronice, directia de aplicare fiind transversala pe fibrele musculare.
Principalele indicatii ale masajului transversal profund sunt: entorsele si sechelele dupa
entorse, tendinitele si tenosinovitele, sechelele dupa rupturile musculare.

5. Masajul periostal(Vogler)
Acest tip de masaj este tot unul punctual abordandu-se periostul(membrana care acopera osul)
acolo unde osul apare neacoperit de masele musculare. Tehnica se bazeaza pe efectele reflexe care pot
sa apara in tot metamerul la nivelul caruia se afla si punctul lucrat. Daca exista zone dureroase ele vor
fi abordate prin apropiere treptata de acestea. Se stie ca periostul este foarte bogat inervart, acesta este
si motivul care a condus la elaborarea tehnicii.
Manevrele de lucru sunt in principal presiunile cu intensitate gradata, pana la limita
sensibilitatii pacientului(durere agreabila). Aceste presiuni pot fi insotite de miscari circulare lente
care diminua si se opresc in momentul in care intensitatea scade. Punctele periostale sunt masate
fiecare timp de 2-5 minute, urmarind reactia pacientului, dupa ce in prealabil s-au aplicat neteziri si
presiuni cu toata palma, manevre care vor si incheia sedinta de masaj(20-30 minute). Pe parcursul
sedintei poate sa apara o sensibilizare a planurilor care poate sa persiste cateva ore.
Abordul punctelor periostale se poate face cu pulpa policelui, indexului sau mediusului, cu
articulatia interfalangiana proximala a degetului 2 sau cu falanga a 2-a a degetului 2.
Pot fi lucrate mai multe puncte din jurul zonei dureroase. Zonele la nivelul carora se poate
aplica acest tip de masaj sunt: coastele, crestele iliace, oasele membrelor inferioare si ale membrelor
superioare, apofizele transverse ale vertebrelor.
Zonele la nivelul carora se interzice aplicarea masajului periostal sunt: apofizele spinoase,
craniul, clavicula, rotula.
Indicatiile acestui tip de masaj sunt date de natura reflexa a actiunii, astfel putand vorbi
despre: efectele antalgice obtinute in cazul ulcerelor gastrice, colicilor biliare sau renale, inflamatii
reumatismale sau durerile datorate osteoporozei.

6. Criomasajul
Numit in trecut masaj cu ghiata, s-a impus datorita efectelor benefice obtinute cu ajutorul
acestuia in diferite afectiuni acute. Se executa manevre de tipul efleurajului si a frictiunilor executate
cu ghiata chiar pe zona afectata sau in jurul acestei zone cand este vorba de rani(escare). Ghiata nu
poate fi aplicata ca atare din considerente atat ale pacientului cat si ale mainii maseurului./ astfel,
aplicarea se va face folosind recipiente special destinate aplicarii de ghiata sau macar infasurarea
acesteia in materiale textile care sa permita aplicarea timp indelungat 20-30 minute.
Efectele obtinute sunt de inlaturare a durerii in suprafata, vasoconstrictie rapida urmata de
vasodilatatie ce duce la ijnrosirea zonei si aportul masiv de oxigen si substante nutritive sau eliminarea
mai rapida a produsilor toxici.

Frecventa aplicatiilor este de cateva ori pe zi, de fiecare data 20-30 minute in functie de
toleranta pacientului.
Indicatiile cele mai frecvente sunt afectiunile musculo-ligamentare recente, inflamatii acute,
faza initiala a masajului transversal profund, escare.


Intrebari:
1. Care sunt conditiile de aplicare ale criomasajului?
2. Care este rtehnica de lucru in cazul masajului Vogler?
3. Care sunt principalele efecte ale masajului transversal profund?
4. Care este efectul ce sta la baza masajului tesutului conjunctiv?
5. Care suni contraindicaiile de aplicare ale presopuncturii?














































BIBLIOGRAFIE



Obligatorie:
1. Sidenco, E.-L. Masajul in Kinetoterapie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
2002


Facultativ:
1. Dragan, I. Masaj-automasaj, Editura Bogdana, Bucuresti 2005
2. Fan Ya-Li Masajul chinezesc pentru nou-nascuti si copii, Editura Stiinta si Tehnica,
Bucuresti 1996
3. Ionescu, A. Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicatii in sport, Editura ALL,
Bucuresti 1994
4. Ivan, S. Presopunctura, Editura Coresi, Bucuresti 1997
5. Ivan, S. Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti 2001
6. Marza, D. Reflexologia in kinetoterapie, Editura Symbol, Bacau 2002
7. Moody French, R. Lymph Drainage Massage, Delmar Thomson Learning Inc., New York
2004
8. Radulescu, A. Fizioterapie, Masaj terapeutic, Editura Medicala, Bucuresti 2002