Coperta cotecuel de Vasile Socoliuc

Jean-Francois Lyotard

Conditia nostmcderna

Kaport asupra cunoasterll

Traducere ~i pretata de

Ciprian MIHALI

Editura Babel
3ucure!lti. 1993

DESPRE UTILITATEA ~I INCONVENIENTELE

POSTMODERNULUI

Lucrare publicata cu sprijinul Ministerului Atacerilor Externe al

Frantei, Directia carte

c J.-F.Lyotard
La Condition postmoderne. Rapport sur Ie savoir
Les Editions de Minuit, 1979.

Toate drepturile de traducere ~i publicare in Iimba romana

rezervate Editurii Babel.
ISBN 973 - 48 - 1012 - X

Odata cu aparitia In 1979 a lucrarii lui Jean-Francois

Lyotard, La Condition 'oostmcaieme, se tanseaza ~i in filosofie
un termen ce era deja prezent de mal mult timp in alte domenii,
cum ar fi arhitectura ori literatura. unde stirnise aprinse con
troverse metodologice ~i stilistice, mereu vii In dezbaterile ac
tuale. Patruns ~i In spatiul reflectiei filosofice, termenul de
post modern (fiind greu ~ vorblm totu~i de un concept) se va
impune vertiginos, venind sa denumeasca ~i sa confirme
oarecum 0 stare de spirit, chiar mal mult, un tip de scrntura ~i 0
perspecnva specifica de tratare a problemelor filosofice, afirmate
cu deosebire In mediul intelectual francez sub diverse titulaturi,
fie post - sau neostructuratism fie deconstructivism ori pos
theideggerianism etc., toate aflate sub semnul sintezei
paradoxale dintre fidelitate ~i rebeliune, dintre recuperare ~i
originalitate.
Justificat de unii, contestat de altii,
, teoretizat intr-o
anurnlta rnamera, practicat in alta, ~~tr:!!QQE!rl1ul ~HL~i~~j~~t
irevocabil un loc In analizele filosoficeL Inditerent ca ele.auaxet
~i au ca obleSctmetalii~~istoria.arta.-pOlitici..ori~~tiint-a_ca au
vizat chestiuni de metatilosofie, de Iimbaj ori de stll, speculative
ori "aplicatlve". Astfel se poate vorbi de 0 cultLJrti postmoderna
asezata sub semnul "indeterrnanentel'' adica a actiunii conjugate
a lndetermlnarll imanentei (Ihab Hassan); - despre 0 artti
postmoderna - unde "postmodernismul" poate fi acceptat drept
"cuime a modernlsmulur', ca "intoarcere la trad~ie impotriva
modernismului" sau ca "dep8~ire a modernismului" (Luc Ferry)
~i clnd opera de arta intra in "epoca reproductibilitatii sale
7

I'

III
III!

ill'
'I

ii

II
I,!
I

,II
:11
1

II!
.

11
'

II:

III

tehnice" (w. Benjamin); - despra 0 societete postmoderna - ea

fiind 0 "socletate a spectaco'ulut: concretizata prin: "refnnoirea
tehnoloqica neincetata: fuzlunea economico-statala: secretul
generalizat; talsul fara repllca: un prezent perpetuu" (Guy
Debord). 0 societate intrata intr-o "era a vidului'' (G. Lipovetsky)
~i a "individualismului" (G. Lipovetsky, A. Renaut). supusa unor
neintrerupte efecte de "slrnutare'' ~i "seductie' (J Baudrillard),
fenomene datorate ~i generalizarii mijloacelor de informare in
masa ~i a cornunicarf (G. Vattino), ceea CH conduce in cele din
urrna la "sflrsitul socialului" (Baudrillard); '. despre 0 democratie
postrnoderna - Interneiata pe "lipsa reperelor de certitudine" (C!.
Lefort), fapt ce provoaca 0 "criza de identnate ~i de identificare"
(Marco Tarchi), avind drept rezultat 0 "inguvernabilitate poutica"
(Paolo Portoghesi); - despre 0 istotie postrnoderna - unde
postmodernitatea rezultil in urma imposibilitatii "de a mai vorbi
despre istorie ca despre un curs unitar" (G. Vattino), ceea ce ar
putea insemna "sfir~itul lstoriei'' (F. Fukuyama, G. Vattmo) ori
aproprierea de "Zidul Timpului" (E. JOnger); - in sffr~it despre 0
filosofie postrnoderna - nascuta din constatarea eseculul
metafizicii traditionale si al "marilor povestiri de legitimare"
(Lyotard), ce millteaza pentru 0 reabilitate a diferentei
, - diferantei
,
- diferendului, a fonologismului in detrimentul logocentrismului
(Derrida), a "gindirii slabe", hermeneutice in locul gindirii "tarr'
intemeietoare (G.Vattino) etc. Cu toata aceasta prezenta
multilaterala (ori poate tocmai din cauza ei) este greu de cuprins
totalitatea sem l1ifieatiilar .pcsi-mcd ernul ui In .llrnltele _lwei
.ctetlnitii: fie ea'cil de 'Iarga, atita vreme cit cu postmodernul se
instaureaza in gindire ~i acnune tocmai domnia multiplicitatii ~i
a diferentei, a heterogenitatii ireductibile ~i alergice la once
principiu totalizator.
Echivoc ~i in acelasl timp contradictoriu prin chiar con
stitutia sa etlmoloqica. un asemenea termen - utilizat ~i respins
in egala '.Iasura, uneori cu aceeasi erntaza pe care numai
ignorantd
c::i neintelegerea
0 pot fntretine
J'"
,
, . vine, In cea mai
mode~"ia aproximare. sa dea seama de 0 anumita stare de fapt
ce EOxista in filosofia contemporana, creeata ca urmare a actiunii
conjugate a unui complex de factori de natura intelectuala,
sociala, politica etc, dominanti dupa eel de-al doilea razboi
mondial in societatea european~, mai exact occidentala. Nu este
8

locul sa anauzam acum ~i aici aceasta multipla conditionare a

filosofiei; de altfel ea este tratata in amanunt in numeroaSe iucrart
aparute in ultimii ani 1.
Ceea ce ne intereseaza in acest context este sa surprin
dern, daca nu citeva definitii. cel putin citeva intrebari ale ter
menului in cauza in cimpul Iiteraturii fllosofice actuale. Se poate
spune ca paralel cu 0 evidenta extindere ~i patrundere a
"postmodernului" in tot mai numeroase discursuri filosofice.
aslstarn ~i la intesificarea eforturilor de definire ~i de conferire a
unui statut cit mai demn acestui termen iar pe de alta parte de
contestare ~i de negare a a~ezarii discursului filosofic. a spatiulul
public ori a operei de arta, de exemplu, sub semnul postrnoder
nului. Semnificative in acest sens sint eforturile unor autori ca
Jean-Francois t.yotard, Gianni Vatttno ori Jean Baudrillard
pentru prima tendinta, JGrgen Habermas. Karl-Otto Ape! ori
Richard Rorty pentru'cea de a doua tendinta,
,
Revenind insa la nivelul etlmoloqlei, 0 serie de dificultati
incep sa apara atunci cind atasarn "modernului" prefixul tem
poral "post-". Deja "modernul" este un termen echivoc. asa incit
in fiecare din sensurile sale, el admite cu greu alaturarea unui
asemenea prefix. Daca privim "modernul" intr-un sens restrins
ca ceea ce caractertzeaza 0 anumlta epoca din istoria umanitatii,
,
fapte, evenimente, creatii intelectuale. atitudini, comportamente
specifice acestei epocl. se ridica automat problema delirnitarli
temporale a apocii rnoderne.de una pre-moderna ~i mai ales de
una post-rnoderna. De aid intrebarile connnua sa apara: prin ce
~i cum se delimiteaza aceste etape? Care poate fi criteriul unei
asemenea lmoartirl? Poate sau trebuie sa fie istoric-evemential.
,
politic. relogios. ~tiintific etc.? Exista mai multe asemenea
criterii? Daca admitem totusl 0 asemenea delimitare. ce instant a
poate sa legitimeze aprecierea ca modernitatea a Iuat sfir~it? etc.
Intr-un sens mai larg, asoclern mode':.,l),u! cU~'con~tien
tizarea unei rupturi de trecut'" R intelegem ca ceea ce ,este
;::';recent.-nou,-aaecvat corK1itiilor pr~z~nlul.ui"~. Aceste -conotatii

.-,

._.

..

_~

'__ --

~-

._. '9'

1. in limba romAna se poale cor, ~ulla excalenla lucrare a lui Toma

Pavel, Mirajul/ingvislic, aplrul de curind la ':dilura Univers,
2. Jacques Le Goff - Histoire etmemoire, Gallimard, Paris, 1988;
3. Andrei Marga - Rafionalitate. comunicare, argumentare, Edilura
Dacia, Cluj, 1991 - 0 foarte bunl lralare a raportului modernizare-rationalizare
~i argumentare in formarea unei societa!i modeme orientals comunicaliv,

modernitatea ca epoca a unei metafizici a prezentei fiintei ca

temporale fac ~i mai dificila, chiar paradoxala (paradox elegant

rezolvat de Jean-Francois Lyotard fn studiul sau "Raspuns la
fntrebarea: Ce este postmodernul?.." aparut fn limba romana
in Caiete entice - Via!a Romaneasca, nr. 1-2/1986) aplicarea
prefixului "post-" "modernului", atita vreme cit, destinal, nu putem
ie~i din prezent pentru a vorbi despre prezent, ~i nu putem aseza
viitorul~ va spune t.yotard, decft sub semnul anterioritatii.
1!11.@.ggreaca.se.pUfI-e atunci, in mod firesc, este
urmatoarea: fn ce masura reprezintapostrnodernul ceva distinct
de . mod~rn!de vreme ca.se ..neaga.j(lS~~ criteriitli ..noului, ale
deQA~iriil?i progr.es~lui? Nascut din "revolta" fata de abuzul de
sens istoric conferit devenirii (maladie a societatii moderne
prompt sanctionata de un Nietzsche, precursor al post moder
nului), ca reactle fata de orice teologie naturala ~i, fn cele din
urrna, fata de rationalitatea rumii ~i a proiectului uman de
staplnire eifpostmOderni]tfnJ~.ear..ca~1nte....meieze in sPi1tiY1
ramas gQ!. prJn.a!>se-"~pril}c;ipiul.uL i!ltemeleril. mcearca sa se
legitimeze refuzind orlce legitimare spacutattva, sa se
construiasca prin deconstructla sistemului ~i a structurii sale.
Filosofia postrnoderna se constituie prin punerea fn dis
cutie a prolectulul Luminilor de emancipare ~i "i1uminare"
~ interioara prin cunoasterea ratlonala, continuind 0 crmca ce
pleaca de la Nietzsche ~i Max Weber, trece prin Freud, Heideg
ger pentru a ajunge pina la membrii ~colii de la Frankfurt.
Denuntind 'urnarnsmur unui asemenea prolect aparent eman
cipator ~i aparator al demnitatii umane, ginditori ca Derrida,
Foucault ori Lyotard evidentiaza
violenta ascunsa fn iruptia
,"
,
moderna a ratiunii identitare (uitarea diferentei ontologiee la
Derrida), sanciiunile pe care Ie instituie aceasta 'ratiune
la adresa
,
a tot ceea ce este exterior unei norme considerate ca universala
(nebunia, lipsa de ratiune la Foucault), constata e~ecul, adeseori
tragic ~i singeros, al unor modele speculative ce tineau cu tot
dinadinsul sa devina realitate (Lyotard). 0 asemenea atitudine a
fost catalogata, de aceea, drept "antiumanism" (Luc Ferry, Alain
Renaut). fntr-o fndoielnica incercare de transformare a acestei
gindiri intr-un epigonism "hiperbolic".
Pe de alta parte nu se poate nega filiatia de idei care exista
intre Nietzsche ~i Heidegger ~i filosofia postmoderna. Con
siderati ei in~il?i drept precursori Ai postmodernului, ei trateaza

111\

II

~I

II,

il
I,',

III
,1:1

II

i'l
,11\

:\

fUncfarrient~-luind, dUpA caz,formasubiectului, a ratiunii' ori a \

v6ln~r (ae putere). DupA NieUsche, metafizica moderna se
fntemelaza pe principiul sUbiectivit~W - prin care se fntelege un
subiect aflat intr-o perpetua constlennzare de sine, procurirdu-sl
reprezentari prin care asigura legatura ego-rume, prin indoiala .\
metodicA sau prin rationalizarea lumii, dar ~i un subiect deter
4
minat ca vOinta ; metafizica moderna se Intemeiaza apoi pe un
principiu al dualismului ontologie $i moral, - ce hipostaziaza 0
"
tume suorasenslbna, noumenala, depozitara a valorilor superi
")
I
oare in detrimentul unei lumi, a noastra, fenomenala ~i destlnata
erorii, !recAtorului ~i raului.
tmpotriva acestei gfndiri maladive ~i decadente, NieUsche
propune 0 asurnare a nihilismului desavir~it printr-o vointa de
putere afirmativa, singura fn stare
recunoasca prtorltatea
aparentel, a sensibilului, voinla de putere de care sint capabili
numai supraoamenii. Doctrina nietzscheana este mult mal
complexa ~i ea nu se lasa nicidecum surprinsa fn citeva fraze,
decft cu riscul unor trunchieri ~i detormarl,
Aceasta complexitate 0 va remarca ~i Heidegger, pentru
care autorul tji~J(~$ele reprezinta punctul culminant al
gindirii metafizice; gfndirea lui Nietzsche este chiar metafizica
t1mpului.nostru, Prin' unitatea celor trei teme pe care Ie dezvona
vointa de putere, eterna reintorcere ~i rasturnarea valorilor
Nietzsche inseamna un sffr~it. "sffr~itul unei lumi mai mult decit
bimilenare,,5, dar ~i un inceput, al unei gindiri a tehnicii care ar
duce la "suprernatia
calculatoare". Nereu~ind
, absoluta a ratiunii
,
"'_._.".
saiasa.c:HnJr-Q filosQfie.pe.c@re.a atacat-o vehement, Nietzsche
ocuPA- 0 pozitie de granita, putem spune, fntre modern sl
"
y
postmodern.
apelind la un limbaj original, va contesta
Heidegger in
filosofia moderna ca pe 0 metafizica a prezentei, "vinovata" de
uitarea Fiintei ~i de uitarea diferentei ontologice fntre Fiinta ~i
fiintare,
, ceea ce face ca in metafizicA nu existe nimic in ceea
ce prive~te Fiinta. lnautenticitatea unei asemenea filosofii este ~i

sa

sa,

sa

4. Cu subieetul ca \lointa ''incepe acel mOd de a fi om care consta in

a ocupa sfera puterilor umane ca spatiu de mAsuri \Ii de implinire a sUipinirii
~i presiunii fiinlirii in totalitatea sa" spune Heidegger in HoIzwege.
5. Jean Beaufret -Dialogue avec Heidegger, Minuit, Paris, 1973, \101.11,

p.211.

"I

11
10

inautenticitatea unui mod de a fi a omului modern, supus

apelului strigent al tehnicii ~i traind intr-o cotidianitate decazuta,
lmpersonala, in care bavardajul, vorbaria goala, fara sens, tine
loc de dialog cu Fiinta.
'
,
Reluind, asadar, tema din gindirile lui Nietzsche ~i Heideg
ger dar ~i din alli autori (Kant, Marx, Freud), filosofia
postmoderna radicalizeaza interogatia filosoficA, concretlzihd-o
~i stilizind-o. punind pe ea pecetea sfir~itului de veac XX.
Revenirea mslstenta, .aproape obsesiva, a unor idei ale
sfir~itului -, istoriei, filosofiei, artei, subiectului ori chiar omului
nu contera acestei meditatii nicidecum 0 tenta apocalipticA ori
traqlca, ea nu face decil ~ consolideze convingerea ca un mod
de gindire a esuat l?i nu poate fi continuat nici rnacar prin infuzie
de rationalitate ori de transcendentalism decft cu riscul raminerii
intr-un idealism sinonim cu naivitatea. Principiile care ghideaza
lumea contemporana, pe care 0 numim sau' nu postmoderna
aceasta nu mai este 0 optiune destinala, ci 0 conventle - nu
searnana deloc cu cele din teoriile utopice, infirmate atft de
dureros. Sfirl?itul filosofiei, de exemplu, nu semnifica sfirl?itul
reflectiei, ci dimpotriva radicalizarea ~i asumarea meditatiei
chestionante, in deonanta
, cu 0 meditatie
, legitimanta. Filosofia
de astazi trebuie
fie 0 contrautopie, daca utopie lnseamna
comunlsm. un anttumanlsrn daca umanism tnseamna
Auschwitz, un irationalism daca rationalism lnsearnna calcul ~i
mstrumentatizare.
,
Altfel spus: "Secolele XIX ~i XX ne-au dat cu virf ~i ind~sat
gustul terorii. Am p1atit destul nostalgia totului ~i a unulul, a
reconcilierii conceptului l?i a senslbilulul. a experlentet
transparente ~i comunicabile. Sub cererea generala de relaxare
l?i de linistire auzim biiguind dorima de reinceperea terorii, de
indeplinire a fantasmei de astringe realitatea. Raspunsul este:
lupta cu totul,
dovedim imprezentabilul,
activam diferen
dele,
salvarn onoarea numelui.,,6
Aceste idei ale lui Lyotard, ca ~i intreaga lucrare ce sta sa
se destasoare sub ochii nostrl sint 0 rnarturle a crezului
postmodern ~ rnedltatia filosofica nu este incheiata ruclodata,
ca ea nu are reguli date 0 data pentru totdeauna. cA textul ~i

regulile discursului filosotlc se scnu odata cu textul l?i regulile

lumii, ~i aceasta pentru ~ intr-un univers "in care succesul
consta in a ci~tiga timp, a gindi nu are decit un defect. dar unul
se piarda timpul,,7.
incorigibil: de a face

sa

Ciprian MIHAL!

sa

sa

sa

sa

6. J.-F. Lyotard - "Raspuns la intrebarea: Ce este postmodernul?"

Critique. nr.456/1985. p.568,

12

7, J.-F. Lyotard - 'Histoire universelle et differences culturelles". Criti

que, nr.456/1985, p.568,

Acest studiu are ca obiect cQncittLa _cu~~Cl~~erii in

societAtile cete mai dezvoltate, cunoastere pe care am decls sA

o numim 'postmodema'. Cuvintul este utilizat in mod curent pe

continel'ltul american, in scrierile sociologilor ~i ale criticilor. EI

desemneazA starea culturii in urma transtorrnarjlor care au

afectat regulile de joc ale ~tiintei, literaturii ~i artelor, incepind cu

sffr~itul secolului al XIX-lea. Aici vom situa aeeste transtormarl in

raport cu criza povestirilor.

~tiinta este incA de Ia aparitie in conflict cu povestirile.

Conform propriilor sale criterii, maforitatea acestor povestiri se
dovedesc a fl fabule. Dar in masura in care ~tiinta nu se reduce
la cunoasterea unor regularitAti utile ~i cerceteaza adevArul, ea
trebuie sA-~i legitimeze propriile reguli de joe. Atunci ea tine un
discurs de legitimare asupra propriului statut, discurs numit
filosofte. Cind acest metadiscurs recurge explicit la una sau alta
din marile povestiri, cum sint dialectica spiritului, hermeneutica
sensului, emanciparea subiectului national sau muncitor, dez
voltarea bogAtiei, am decis sA nurnim "rnodema' ~tiinta care se I
raporteaza la ale pentru a se legitima. Astlel, de exemplu, regula
consensului intre destinatorul ~i destinatarul unui enunt cu
valoare de adevAr va fi conslderata ca acceptabaa daca ea se
inscrie in perspectiva unei unanlrnltati posibile a spiritelor
rationale:
aceasta
era povestirea Luminilor in care eroul
,
.
~~!E!~ii contribuie.J~ realizarea unui scop etico-poljtic mAret,
pafe;:l.universa!~. Se observa in .acest cal cA, legitimind
cunoa~terea printr-o _metap9~~stire, care implicA 0 tilosofie a
istoriei, trebuie sA ne punem problema validitAtii
care
, institutiilor
,
controteaza legAtura sociala pentru ca ~i ele cer sa tie legitimate.
Justitia se vede astlel raportata la marea povestire in acela~i fel
ca ~i' adevArul.
Simplificfnd la maximum, consideram ca 'postrnodema
nelcrederea in metapovestiri. Aceasta este tAraindoialA un erect
al progresului ~tiintelor, dar acest progres 0 presupune la rindul
sau CAderii in desuetitudine a dispozitivului metanarativ de
legitimare it corespunde mai ales criza tilosotiei metafizice ~i cea
a institutiei universitare care depindea de ea. Func!ia narativA
i~i pierde functorii, marele erou marile primejdii, rnarile aventuri
~i marele scop. Ea se disperseaza intr-o puzderie de elemente
Iingvistice narative. dar ~i denotative, prescriptive, descriptive

15

I."

etc; fiecare purtind cu sine valente pragmatice sui generis.

Fiecare dintre noi traiellte la rascrucea unor astlel de ~emente.
Noi nu formam combina~ii Iingvistice stabile in mod necesar, iar
proprieta~ile celor pe care !e formam nu slnt cu necesitate
comunicabile. Astlel societatea de miine este caracterlzablla mai
pupn printr-o antropologie newtoniana (ca structualismul sau
teoria sistemelor) cll: printr-o pragmatica a particul~or Iingvis
tice. Exista numeroase jocuri de limbaj diferite. datorlta
eterogenita~ii elementelor. Ele nu lasa loc decil: unei instituiri
parcelare, adica unui determinism local.
Factorii de decizie incearca totusi sa gestioneze acestl
nori de socialitate conform unor matrlci de tip input/output, dupa
o logica ce implica 0 comensurabilitate a elementelor IIi 0
determinabilitate a intregului. Viata noastra este pusa de catre
ei in slujba cresterii puterii. Legitimarea sa in materie de just~ie
sociala, ca ~i de adevar ~tiintific, s-ar realiza prin optimizarea
pertorrnantelor sistemului, a eficacitati]. Aplicarea acestui
criteriu la toate jocurile noastre nu este posibila fara 0 anumitA
teroare, mai blinda sau mai dura: Fiti operatori, f~i comen
surabili, sau dispareti.
Aceasta logid a celui rnai performant este fara indoiala
mconsistenta in multe privinte, mai ales in cea a contradlctlel
existente in spatiul socio-economic: ea doreste in acelasi timp
mal putina rnunca (pentru a reduce costurile de productle) ~i
mai multa rnunca (pentru a usura povara pe care 0 reprezlnta
pentru societate populatia inactlva).
Dar incredulitatea' este de acum atit de mare incil: nu se
mai ooats astepta de la aceste lnconsisterue 0 sotutle salvatoare,
asa CL:m facea Marx.
Conditia postrnoderna este totu~i" straina dezlluzlonaril ca
~i pozitivita~ii oarbe a deleqltlmarli. In ce poate sa rezide
legitimitatea. dupa sfir~itul erei metapovestirilor? Criteriul de
operativitate este tehnologic, el nu e pertinent pentru a judeca in
legatura cu ceea ce este adevarat sau drepl. in consensul obtinut
,
prin discutle. cum crede Habermas? EI violenteaza
eterogenitatea jocurilor de limbaj, atita vreme cll inventia
presupune intotdeauna un dezacord. Cunoaster ea
postrnoderna nu este numai instrumentul puterilor. Ea rafineaza
sensibaitatea noastra la diferente ~i ne Intare~te capacitatea de
16

sensibilitatea noastra la diterente ~i ne Intare~te capacitatea de

a suporta incomensurabilul. Ea Insa~i nu-sl gase~te ratiunea de
a fi in omologia expertilor, ci In paralogia inventatorilor.
intrebarea ce r~mine deschisa e urmatoarea: 0 legitimare
a legaturii sociale, 0 societate justa, este practicabjla dUpa un
paradox analog celui din activitatea ~tiintifica? in ce ar consta

~?

'

Textul care urmeaza este 0 scriere de clrcurnstanta.

, Este
un Raport asupra cunoasterli in socletatae cele mai dezvoltate,
care a fost propus Consiliului Universitatllor de pe linga guvernul
provinciei Quebec, la cererea pre~edintelui sau Acestadm urma
a autorizat publicarea textului in Franta, fapt pentru care ii
multumim.
'
,
Trebuie spus ca -raportorul este un filosof, nu un expert.
Ultimul stie ce ~tie ~i ce nu stte, pe cind primul nu stle. Unul
concluzioneaza. cetalalt interogheaza ~i acestea smt ooua jocuri
de limbaj distincte. Aici ele sint amestecate, astlel Incll: nici unul,
nici celalalt nu este dus plna la capat.
Filosoful, cel putin, se poate consola spunind ca analiza
torrnala ~i pragmatict. a anumitor discursuri de legitimare
filosofice ~i etico-politice, care subintinde Raportul, va vedea
lumina zilei dupa el. Acesta ii va fi facut 0 introducere utilizind 0
cale usor socloloqizanta, care 0 scurteaza dar ~i 0 snueaza.
Asa cum este, il dedlcam Institutului Politehnic al
Universitatii
, Paris VIII (Vincennes) intr-un moment foarte
postmodern in care aceasta universitate risca sa dlspara, iar
acest institut sa se nasca.
1. CiMPUL: CUNOA~TEREA iN SOCIETATILE INFORMATIZATE

Ipoteza noastra de lucru este ca odata cu intrarea

societatilor in epoca nurnita postindustriala ~i a culturilor in
1. A. Touraine, La societe postuutustneue. Denoel, 1969, D. Bell, TIle
Coming of Post-Industrial Society, New York, 1973; Ihab Hassan, The Dismetn
berment of Orpheus: Toward d Post Modern titenuui, New York, Oxford U.P.,
1971; M Benamore & Ch. Caramello eds, PerformdnceinPostmodernClIltllre,
Wisconsin, Center for XX th Century Studies & Coda Press, 1977; M. Kohler,
-Postmodemismus: ein begriffgeschichtlicher Ueberblick, Amerikastlldien 22,
1(1977) On limba romina vezi nr. 1-211986 din Caiele entice- Viata Rom;neascil,
dedicat in intregime postmodernismului - N.T.~

17

Aceasta schimbare a inceput sA se etectueze cel putin de la

sfirl1itul anilor '50, perioada care marcheeza pentru' Europa
<: sfirl1itul reconstruetiei sale. IIi a fost mai mull sau mai Put
in rapidA
in funetie de fieccire tarA, iar in interiorul tArilor in functie de
sectoarele de actlvitate: de aici 0 desincronizare ~eneral~ care
face dificilA alcAtuirea unui tab/ou de ansamblu . 0 parte a
descrierllor sint destinate sA rAminA simple ipoteze, I1tiut flind cil
este de imprudent sA se acorde un credit excesiv tuturologiei3.
Decil sA construim un tablou care sa nu poata fi complet,
vorn prefera sA plecam de la 0 caracteristicA ce determinA in mod
nemijlocit obiectul nostru..Q~!'I.0t3..te~~~.tiinJiticAeste .~.~p~ie
,
~ disc:ursului.
Or, se poate spune ca de patruzecl de ani I1tiintele
IIi tehnicile4 zise de virf a!!ca~obiect limbaj~~: tonolo~a IIi teoriile
Iingvistice , prob/emele comunicArii l?i CI emetlca . algebrele
6
modeme IIi informatica , ordinatoarele IIi limbajele lor7 ,
problemele de traducere a limbajelor IIi cercetarea
compatibilitAlii intre Iimbajele-mal1inA8, problemele de intro
ducere in memorie IIi bAncile de date 9 , telematica IIi punerea la
....

--'-._-_."

"'~

2. 0 expresie literarA d~ acum clasica a unui asemenea tablQu ne este

oferiti de M. Butor, Mobile. Etllde poll' une reprcstJlltalioll des Elats-Ullis,
Gallimard, 1962.
3. Jif Fowles ed., Handbook of Futures Research, Westport, Conn.,
GreenWOOd Press, 1978.
4. N.S. Troubetzkoy, GrundziigederPflOnofogie, Praga, T.C.L.P. VII,
1939; trad. fro Cantineau, Principesdephonofogie, Paris, Klincksieck, 1949.
5. N. Wiener, CybemelicsandSociety. TheHlIIllanUseolHlImanBeings,
Boston, Hougton Mifflin, 1949; trad. fr. Cybemeliqlleelsociete, Deux Rives,
1949, 10/18, 1960. W.R. Ashby, Anfntrodllctionto Cybemetics, Londra, Chap
man and Hall, 1956
Iimba romanA vezi N. Wiener - Cibernetica sail ~Iiin!a
comenzii ~i comunictJrii, la fiinte ~i ma~ini, trad. AI. Giuculescu, Bucuresti, Ed.
~tiin,ificll., 1966 - N.T.)
6. Vezi opera lui Johannes von Neumann (1903 _ 1957),
7. S. Bellert, "La formalisation des svstemes cybernetiques", in Le

concept d'information dans la science contemporaine, Minuit, 1965.

8. G. Mounin, Les problemes theonquee de fu truduction, Gallimard,

1963. Este aceeptat anul 1965 ca data a dectansaru revolulier ordinatoarelor

odatil cu noua generatie de computere 360 IBM: A. Moch, "Le tournant

informatique", Documentscontributifs, annexe IV, L 'informalisatioll de la sociiJle,

La Documentation franc;aise, 1978. A.M. Ashby, "La seconde generation de la

micro-electronique", LaRecherche 2 (iunie 1970), p.l;;!7 ~i urm.

9. C~L. Gaudferman & A. Taib, "Glossaire", in P. Nora & A. Minc,

L'informatisation de fa societe, La Documentation franc;aise, 1978. 11.
Beca,"Les banques de donnees", Nouveffeinformatique etnouvelfe croissance,
ann"we I. L'informatisation..., foc. cit.

On

18

11

.mct a terminalelor linteligente" lO , paradoxologi8 : sint tot

atftea dovezi evidente, Iista nefiind exnaustiva.
Incidenta acestor transtormarl tehnologice asupra
cunoasterll pcire considerabiiA. Ea este, sau va fi atectata de
acestea in ~ele d9!!8 fllJJ&!ii principale ale sale: @rcetarea IIi
transmiterea de cuno~tinte. In cazul celei dintii, un exemplu
accesibil nespecialistului este oferit de catre geneticA, care il1i
datoreaza paradigma teoretica cibemeticii. Exista sute de alte
exemple aeemanatoere. in cazul celei de a doua, este cunoscut
modul in care normalizind, miniaturizind IIi comercializind
aparatele. se modificA astaz! IIi operatiile de achizitionare, de
clasare, de funere la dlspozlue IIi de exploatare a
cUnOl?tintelorl . Este rational sa gindim ca mumpncarea rnasini
lor informationale atecteaza IIi va afecta circulatia cunostintelor
tot atft cft 'a fAcut-o IIi dezvoltarea mijloacelor de circulaiie a
oamentor mai intO ~transporturi), a sunetelor IIi imaginilor' mai
apai (mass-media) 1 .
10. L. Joyeux, "Les applications avancees de I'informatique", Docu
ments contributifs, foc. cit. Terminalele personale (Integrated Video Terminals)
vor fi comercializate inainte de 1984, la un pret de circa 1400 dolari U.S., dupa
un raport dat publicitll.tii de International Resource Development, The Home
Terminaf, Conn, I.A.D. Press, 1979.
11. P. Watzlawick. J. Helmick-Beavin, D. Jackson, Pragmatics of Human
Communicetion. A Study of fnteractionaf Patterns, Pathofogies. and Paradoxes,
N.Y., Northorn, 1967; trad. fr. J. Mosche, Une fogique de /a communication,
Seuil, 1972.
12. J.M. Treille, din Grupul de analizi ~i prospective a sistemelor
economice ~i tehnologice (GAP.S,E.T.), declara: "Nu se vorbeste indeajuns
de nolle posibilitll.ti de rispindire a memoriei, mat ales datorita semiconduc
torilor ~i laseri (...). Fiecare va putea in curind sa stocheze cu cheltuieli reduse
lntorrnaua acolo unde vrea ~i sa dispuna in plus de capacltati aulonome de
tratare a ei" (La semeine media 16, 15 febr. 1979). Dupll. 0 ancneta efectuati
de National Scientific Foundation, mai mult de jurnatate din elevli de high
school utilizeazA curent serviciile unui ordinator; institu\ille scotare vor dispune
fiecare de la inceputul anilor 1980 de un asemenea ordinator (La semaine
media 13, 25 ian. 1979).
13. L. Brunei, Desmacflinesetdeshommes, Montreal, Quebec Science,
1978. J.L. Missika & D. Wolton, Lesreseauxpensants, Libraire tehnique et doc"
1978. lJtilizarea videoconferintei intre Quebec#~i Franta tinde sA devinA 0
obi,nuintl\: in noiembrie ~i decembrie 1978 a avut loc al patrulea ciclu de
videoconferinte in direct (prin satelitul Symphonie) intre Quebec ~i Montreal
pe de 0 parte, Paris (Universitatea Paris Nord ~i Centrul Beaubourg) pe de 'alta
parte (La semaine media 5, 30 nov. 1978). Un alt e~emplu este jurmalismul
electronic. Cele trei mari relele americane ABC, NBC ~i CBS ~i-au inmultit in
asemenea misurll. studiouri e de produetie in toata tumea incit aproape toate
evenimentele care se intimpli pot fi tratate acum electronic ~i transmise in Sta

19

In aceaeta transformare generala, natura..!l!J~e.~L-'lu_

I!!!!ll1J! intacta. Ea nu poate trece in noile canale ~i nu poate
deveni operatlonata decit daca fiecare cuno~tinta poate fi
traousa In cantuati de informatie 14. Se poate deci formula
lpoteza ca tot ceea ce nu esie traductibf in cunoasterea
constituita va fi abandonat ~i ca orientarea nollor cercetan ~. va
subordona conditiei de traductibilltate a evsntualelor rezultate in
Iimbaj-ma~ina. "f'roducatorii" de cunoastere ca ~j utiJizatorii ei
trebuie f1i vor trebui in continuare sa aibB mijloocele de a traduce
In aceste Iimbaje ceea ee ei cauta, unii sa inventeze, ceilalti sa
invete. Cercetarile Intreprinse asupra aeestor ma~ini-interpret
sint deja avansate15. Odata cu hegemonia informaticii, se im
pune 0 anumita logicA f1i deci un ansamblu de prescriptii cu
privire Ja enunturiJe acceptate ea fiind "de cunoastere'',
Ne putem astepta din acest moment la 0 accentuata
exteriorizare a cunoasterf in raport cu "cunoscatorur, In orice
faza a procesului de cuooastere s-ar afta aeesta. Vechiul prin
cipiu conform caruta achizltla de cuno~tinle este indisociabila
de formarea (Bildung) spiritului ~i chiar a persoanei cade ~i va
eadea tot mai mult In desuetitudine. Raportul dintre cei ce
furnlzeaza f1i cei ce Intrebuinteaza cuno~intele, pe de o 'parte,
~i acestea din urma, pe de alta parte, tinde sa fmbrace forma
relaJiei pe care producAtorii ~i eonsumatorii de marfuri 0 au cu
marfurile, adica forma valoare~unoaf1terea este f1i va fi produsa
pentru a fi vlnduta, este ~i va fi consumata pentru a fi valorificata
fntr-o noua producue: in ambele cazuri,pentru a fi schimbata.
Ea inceteaza de a-~i fi propriul SCoP, i~i pierde "valoarea de
-~--,~- - - - .

~
',/1

11

III

-,*- -

,..

--

",

- _.~ ." -

- - - ._ .. - -

tele Unite prin satelit.Numai birourile din Moscova continua sa lucreze pe film
pe care i1 expediaza de la Frankfurt pentru difuzarea prin sate/il. londra a
devenit marele packing point (La semaine media 20, 15 martie 1979).
14. Unitatea de informafie este bitul. Pentru defin;fiile ce is-au dat,
vezi Gaudfernan & Ta'lb, "Glossaire", loc. cit. Discutiile in A. Thorn, "Un protee
de la semantique: I'information" (1973). in Mode/es mathematiques de la
morphogenese, 10/18, 1974. Transcrierea mesajelor in cod digital permite mai
ales eliminarea ambivalentelor: vezi Watz/awick et a/., op. cit. , 96.
15. Firmele Craig
lexicon anunl Ii scoaterea pe piat a a
traducatoarelor de buzunar: patru modele in limbi diferite, acceptate simultan,
fiecare numdrind 1500 de cuvinte, eu memorie. Weidner Communication
Systems Inc. produce un MultilingualWordProcessing care permite cre~erea
capacitafii unui traducator mediu de la 600 la 2400 de cuvinte pe ora. EI
comportd 0 triplA memorie: dicfionar bilingv. diC!ionar de sinonime, index
gramatical (La semaine media 6,6 dec. 1978,5).

'i

Ea' inceteaza de a-si fj propriul scop, i~i pierde 'valoarea de

intrebuintare"
, 16.
Se ~tie ca ea a devenit in ultimele decenii, principala forta
de produc!l.e17, fapt care a modificat deja considerabil ~
pozitia populatiilor active in tarile cele mai dezvoltats 18 sl care
, princlpalul
'd
Y
.constituie
canal . e strangulare pentru tariJe In
curs
de dezvoltare. In epoca posnnoustrlaia ~i postmoderna, ~tiin\a
if1i va conserva ~i lf1i va consolida tara indoiala tot mai .mult
importanta-m ~se_~~~l!I.. ECipacita.tlldr, p"r~ue~~ve ale state/or
natlUnrll.ceasfif
slfuatie
este chiar unul din motivele care ne face
--+--,.
,
credem
ruptura fata de tarile in curs de dezvoltare nu va
19
se adinceasca tn viitor .
inceta
Dar acest aspect nu trebuie sa ne taca sa uitam un altul,
complementar. Sub forma sa de marfll informationala
indispensabila puterii productive, cunoasterea este deja ~i va fi
o miza ~ poate cea mai lrnportanta. In competula

sa'

sa

ca

16. J. Habermas, Erkenntnis und Interesse, Frankfurt, 1968: trad. fr.

Brohm CIl~men90n, ConnaissanceetinterBt. Gallimard, 1976.
17. "Baza (Grundpfei/er) productiei Ili a boga!iei (...) in existenla
omului ca corp social, devine inteligen!B ~i dominatla naturii", astfel incit
'cunoa~terea soclata generala, acel Knowledge. devine torta de productie
imediata", scrie Marx in GnmdrissederKritikderpolilischenOekonomie (1857
1858), Berlin, Dietz Verlag, 1953, 594; trad. fr. Dargeville. Fondements de
I'economiepolitique, Anthropos, 1968, 1,223 [...] On Iirnba rornina , &ze/e cnticii
economieipolitic e, vol 12, ed. politica, Bucuresti, 197274 N.T.)Totulli:Marx
conch ide ca nu ''in forma cunoastenl ci ca organ imediat al praxisului social"
devine cunoasterea 0 torta, mai exact sub forma de rnasini: acestea sint
"organe ale creierului uman create de mina omului, ale fOllei cunoallteri;
obiective". Vezi P. Mattick, Marx and Keynes, T/Je Linll/s aillie Mixed Economy,
Boston, Sargent, 1969; trad. tr. Bricianief, Marx vi Keynes. Les timites de
I'economie mixte, Gallimard, 1972 Discutie In J. F. Lyotard, "La place de
I'alienation dans Ie retournement marxiste" (19691 in D,ir;ve a partir de Marx 9/
Frel/u 10/18, 1973,
, 18. Compozitia categoriei forte; de munca (/dbor lurGe) in Statele Unite
s-a modihcat in douazeci de ani (1950 1971) dupa cum urmeaza:
1950

1971

Muncitori in uzina. in servicii

62,5/0
51.4%
sau agricoli
14,2%
Profesiuni Iiberale si tehnicieni
7 .5~"
Functionari'
30~~
34%
(Statistical Abstracts, 1971)
19. Datorita maririi timpului de "Tabricatle" a unui tehnician superior
sau a unui om de ~tiinla mediu comparati" cu timpul de 4ell1rac!ie a materiilor
prime ~i de transfer al capitalului moneda, La sfir~itul anilor '50, Mattick evalua
rata investitiei nete in !arile subdezvoltate la 3-5% din PNB, iar in !arile
dezvoltate la 10-15% (op, cit., trad. fr., 287).

21

20

.ntft pentru a stApini teritorii, apoi pentru a poseda ~i a exploota

materiile prime ~i 'llina de lucru iefti~. ne putem imagina cA ele
sa vor lupta in viitor pentru a stapini informatii.
, Se deschide astlel
un nou ciinp pentru strategiile industriale ,i comerciale dar ~i
pentru strategiile militare ~i politice20.
Totusl, aeeasta perspectlva nu este atit de simpla pe cit
pare la prima vedere. Caci ~~_~mzarea cunOOllt~ nu va
putea lasa intact privilegiul pe care statele-natiuni ii detineau ~i
n detin incA in ceea ce prive~te producerea ~i difuiarea de
cunostlme. Ideea cA ete depind de acest "creier" sau "spirit" al
societAtii' care este statui se va perima pe masura ce se va
consolicla principiul invers conform caruia societatea nu exista
~i nu progreseazA decft daca mesajele care circula in cadrul ei
sint bogate In informalie ~i usor de decodificat. Statui va incepe
sa aparA ca un factor de opacitate ~i de "bruiaj" pentru 0
ideologie a "transparentei" comunicationale, care aste insotltA
"
,
de 0 comercializare a cUllo~tinplor. Din aceasta perspecnva,
riscA sa se punii din nou cu acuitate problema raporturilor dintre
instantefe economice ~i cele statale,
Tn ultimele decenii deja, aceste instante
, economice au fost
in stare sa puna in pericol stabilitatea celor statale, datorita
formelor noi de circulatie a capitalurilor carora Ii s-a dat numele
generic de intreprinderi multinationale.
Aceste forme fac ca
,
deciziile referitoare la invest~ii sa scape, cef putin fn parte,
controlului statelor-na\iuni21. Odata cu tehnol'ogia infor
mationala ~i telemanca, aceasta chestiune nsca
d~vi~ ~i mai
spinoosa. SA admitem de exemplu ca 0 firma cum este IBM este
autorizata sa ocupe 0 zona din cfmpul orbital al Terrei pentru
a-o;:i
de comunicatie
~ilsau sateliti
continind
Y piasa aid satelitii
,
,
y
~,
bAnci de date. Cine va avea acces la ele? Cine va derini canalele
sau datete interzise? Statui? sau va fi el door un utilizator printre
ceilalti? Se pun astlel noi probleme de drept ~i odata cu ele

sa

20. Nora Mine, L 'informatisation de Jasoci6te, Joc. cit., mai ales prima
parte: 'Las delis.". Y. Stourdze, "Las Etats-Unis et la 9uerre des communica
tions', LeMonde, 13-15 dec. 1978. Valoarea pie~ei mondiale a instrumentelor
de telecomunicatie in 1979: 30 de bilioane de dolari: se aprecieazi cj in
urmitorii zeee ani as va atinge 68 de bilioane (Lasema/ne media 19, 8 martie
1979, 9).
21. F. de Combret, "La redeploiement industriel', Le Monde, aprilie
1978; H. Lepage, Dema/nJecapitalisma, Paris, 1978; Alain r-otta, LaFrance at
/';mp6ratifmondiaJ, PUF, 1978.

,
intrebarea: Cine va intra in posasia informatiilor'?
Jransformarea.naturii.unooterii poote avea decl un efect
astlel incft sa Ie
::::;>
contrar asupra puterilor
reco~ider~_r~-'~i1e"Ql1.QrEillt ,i Q~ .rapt cu ma!lle int~.~~i~~ri ~,
p! un plan mal ge.n~r~!......C?lJ2Qcleta~a clvjlatfedeschlderea
pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute,
,
"
disparitia
hegemoniei exclusive a -eapitalismului
american,

declinu\ alternativei socialiste, deschidertta probabilfl a pietei

chineze spre schimburi, ca o;:i multi alti factori au adus statete in

"
acast sfir~it al deceniului optTin situatia
de a-sl revizui serios rolul

pe care se obi~nuiserfl sa-I joace dUpa anii '30 ~i care consta in

protejarea, ghidarea l1i chiar p1anificarea invest~ii10(!2. In acest

context. noile tehnologii, datoritfl faptului ca tao ca datele utile in

luarea deciziilor (deci mijloacele de control)

fie ~i mai mobile

~i vulnerabile la piraterie, nu pot decit

sporeasca urgenta

acestei reexaminari.
'
in loc
fie difuzate in virtutea valorii lor "formative" sau a

importanlei lor politice (administrative, diplomatice, militare),

cuno~tintele pot fi puse in circulalie prin aceleal?i retele ca ~i

moneda,'fn timp ce distinctia pertinentfl specifica lor poate inceta

de a fi cunoa~tere/ignoranta pentru a deveni, ca In cazul

monedei, "cuno~tinte de pfata/cuno~tinte de investitii", mai

exact: cu.n~o.c...~!-ti_n....,le~sc.:."himba!e pen_tr_u_fn~'inerea vietii _co_t~~

(reconstituire a fortei de mundi, "supravieluire") versus credite

de cuno~tinte in vederea optimizarii performantelor unui pro

publi.c~,

Ot!l.i9..IL~.:!

sa

sa

sa

gram.

in acest caz, am putea vorbi despre transparenta ca

despre liberalism. Aceasta nu impiedica posibilitatea ca in fluxul
se ocupe de decizie in limp ce ceilalti
fie buni
monetar unii
door de plata. Ne putem imagina, la fel. fluxuri de cuno~tinte \~- ,
trecind prin acelea~i canale ~i de aceea~i natura dar dintre care -)
unele vor fi rezervate "factorilor de decizie", in timp cecelelalte
vor servi la achitarea datoriei perpetue a fiecaruia fata de
legatura sociala.
'

sa

sa

22, Este verba de "8 slabi administratia", de a ajunge la "Statui

minimal'. E declinul acelui Welfare State, concomitent cu criza inceputi in
1974.

23
22

II
II

:!

Intn pentru a stApin; teritorii, apoi pentru a poseda ~i a eXpioota

materiile prime ~i rtIina de lucru ieftin!. ne putem imagina cA ele
se vor lupta in viitor pentru a stApfni informatii. Se deschide astlel
un nou cimp pentru strategiile industriale '~i comerciale dar ~i
pentru strategiile militare ~i politice 20.
Totusl, aceasta perspectivA nu este atft de simpiA pe cft
pare la prima vedere. Caci ~ntilizareCl~.!!noot~ nu va
putea IAsa intact privilegiul pe care statele-natiuni li detineau l1
n defin incA in ceea ce prive~te producerea ~i difuzarea dei
cuno~tinfe. Ideea cA ale depind de acest "creier" sau "spirit" al
societAfii care este statui se va perima pe mAsurA ce se va
consolida principiul invers conform cAruia societatea nu existA
~i nu progreseazA deci't dacA mesajele care circulA in cadrul ei
sint bogate in informatie ~i usor de decodificat. Statui va incepe
sA apara ca un factor de opacitate ~i de "bruiaj" pentru 0
ide%gie a ''transparentei'' comunicationale, care este insotitA
de 0 comercializare a CUllo~tintalor. 'Din aceasta perspectivA.
riscA sA se pUn! din nou cu acuitate problema raporturilor dintre
instantele economice ~i cele statale.
tn ultirnele decenii deja, aceste instante economice au fost
in stare sA punA in pericol stabilitatea calor statale, datoriUi
formelor noi de circulatie a capitalurilor carora Ii s-a dat numele
generic de intreprinderi multinationale. Aceste forme fac ca
deciziile referitoore la inve~titii SA scaps, cel put;n in parte.
controlului statelor-natiuni
1.' Odata cu tehnol'ogia infor
,
mationalA ~i telematicA, aceasra chestiune riseA sA d~vinA ~i mai
spinoosA. SA admitem de exemplu cA 0 firmA cum este IBM este
autorizatA sA ocupe 0 zonA din cimpul orbital al Terrei pentru
a-~i piasa aici satelitii de comunicatie ~i/sau saleliti continind
bAnci de date. Cine va avea acces la ele? Cine va detini canalele
sau datale interzise? StatUi? sau va fi el door un utilizator printre
ceilalfi? Se pun astfel noi probleme de drept I?i odatA cu ele
20. Nora Mine, L 'informatisation de la societe, loc. cit., mai ales prima
parte: "Les defis.". Y. Stourdze, "Les Etats-Unis et la guerre des communica
tions, LeMonde, 1315 dec. 1978. Valoarea piefei mondiale a instrumentelor
de telecomunicalie in 1979: 30 de bilioane de dolari; se aprecieazA cA in
urmAtorii
1979, 9). zece ani ea va atinge 68 de bilioane (Lasemaille media 19, 8 martie

21. F. de Cambret, "Le redllploiement industriel", Le Monde, aprilie

1978; H. Lepage, Demainlecapita/ismfl, Paris, 1978; Alain ('.otta, LaFranceet

l'imperatifmondial, PUF, 1978.

intrebarea: Cine va intra in posesia informatiilor?

Transformarea_~aturii~~nooter;i P?ate avea deci.un efec~ ~>
contrar asupra puten/or pUbliC!" astfel Incit sA Ie o~J9.~._sA-~
~i
reconsidere r~.~" g~gr~t .~;<;!e !apt cu ".l~rile in!r~.Q!i~~ri ~.
pe un R'an mal ge"'lE!r~~!-.~I,I~~q...!Y@. Redeschlderea
pietei rnondlate, reluarea unei competitii economice sustlnute.
disparitia hegemoniei exclusive a capltallsmulut american,
declinul alternativei socialiste, deschiderea probablla a pietei
,
chineze spre schimburi, ca l1i multi alt; factori au adus statele in
acest sfirl1it al deceniului opt in situatia de a-sl revizui series rolul
pe care se obi~nuiserA sa-I joace dupA anii '30 l1i care consta in
protejarea. ghidarea l1i chiar planificarea investitiilo~2. In acest
context, noile tehnologii. datonta faptului cA fac ca datele utile in
luarea deciziilor (deci mijloacele de control) sA fie l1i mai mobile
~i vulnerabile la piraterie, nu pot decit sA sporeasca urgenta
acestei reexaminari.
'
in loc sA fie difuzate in virtutea valorii lor "formative" sau a
importantei
, lor politice (administrative, diplomat ice, militare),
cunol1tintele pot fi puse in circulatle prin aceleasi retele ca ~i
moneda, in timp ce distinctia pertineota specific6 lor poate inceta
de a fi cunoastere/iqnoranta pentru a deveni, ca in cazul
monedei, "cunostinte
de p{atA/cunoc::tinte
de investitii",
mai
-y
,
y
,
,
exact: cuno~tinte schimbate pentru intretinerea vietii cotidiene
,
--~---~.
--
(reconstituire a fortei
versus credite
, de munca, "supravieluire")
,
de cunostirae
in vederea optlmizaril performantelor
unui proy
,
,
gram.
in acest caz, am putea vorbi despre transparenta
, ca
despre liberalism. Aceasta nu impiedicA posibilitatea ca in fluxul
monetar unii sA se ocupe de decizie in timp ce ceila~i sA fie buni
door de platA. Ne putem imagina, la fel, f1uxuri de cunol1tinte 1 ,
trecind prin aceleal1i canale ~i de aceea~i naturA dar dintre care \ >;
unele vor fi rezervate "factorilor de decizie", in timp ce celelalte
vor servi la achitarea datoriei perpetue a fiecAruia fatA de
.
'
leg[ltura soclalA.

22. Este vorba de "a sli~bi administratia", de a ajunge la "Statui

minimal". E declinul acelui Welfare State, concomitent cu criza inceputA in
1974

22
23

2. PROBLEMA: LEGITIMAREA

II

I,

~i conflictuala 24.
Asemenea evidente sint

Aceasta este deci ipoteza de lucru care determina clmpul

In care fntelegem sa punem problema statutului cunoastsrj, Un
asemenea scenariu inrudlt cu cel numit "informatizarea
societalii", del?i creat fntr-un cu totul alt spirit, nu are pretentia
de a fi original ~i nici macar aoevarat. Ceea ce se cere unei
ipoteze de lucru este 0 mare capacitate discriminatorie.
Scenariul informatizarii societatilor
, celor mai dezvoltate permite
sa se scoata in evidenla, chiar cu riscul de a Ie Ingro~ excesiv,
anumite aspects ale transtormara cunoasterf l?i ale efectelor sale
asupra puterii publice l?i asupra institUJiilor civile, efecte care ar
fi greu de surprins din alte prespective. Nu trebuie deci sa-i
acordarn 0 valoara previzlonala In raport cu rearitatea, ci doar
una strategica, In raport cu problema ousa
Cu toate acestea, credibilitatea sa este mare, iar fn acest
sens alegerea une! asemenea Ipoteze nu este arbltrara.
Descrierea ei a intrat demult In atentia
ghidfnd deja
, expertilo~3,
,
anumite decizii ale administratiilor publice ~i ale Intreprinderilor
cel mai direct vlzate, de tipul celor care administreaza
telecomunicatiile. Scenariul este deci In buna parte 0 realitate
sfir~it. In eventualitatea ca se exclude cazul unei
observabila.
stagnari sau al unei recesiuni generale datorata, de exemplu,
absentei
' persistente a unei solutii
, pentru problema rnondeta a
energiei, acest scenariu are sanse reate de a se impune: caci nu
vedem ce alta orientare ar putea lua tehnologiile contemporane,
care sa se poata constitui ca alternativa la informatizarea
societatii.

::,11

il

I ~ 'I

Ceea ce poate Insemna ca ipoteza este banala. Dar ea

este banala numai In masura In care nu repune In discutie
paradigma generala a progresului ~tiinlelor l?i tehnicilor, care
pare sa fie insotita in mod firesc de crestersa economica ~i de
dezvoltarea puterii socio-politice. Se admite ca evident faptur ca
~i cunoastersa ~tiintifica ~i tehnica se acumuleaza: se discuta
cel mult despre forma acestei acumulari, unii imaginlnd-o ca
regulata, continua ~i unanima, ceila~i ca periocnca, discontinua

'<

24. B.P. Lecuyer, "Bilan et perspectives de la sociologie des sciences

dans les pays occidentaux", Archives europeenuo do soci%gie XIX (1978)
(bibliog.), 257-336. Buna informal ie asupra curentelor anglo-saxone:
hegemonia ~colii lui Merton pins la inceputul arutor 1970. dispersia actuala,
mai ales sub presiunea lui Kuhn; intormaue saraca despre sociologia qerrnana
a ~tiintei.
25. Termenul a fost acreditat de catre Ivan IIlich, Tools lor Conviviality,
N.Y., Harper & Row, 1973; trad. fr. Laconvivia/ite. Seuil. 1974.
.26. Despre acesta "demoralizare", vezi A Jaubert ~i J.-M. Levy
Leblond ed., (Auto)critique defa science, Seuil. 1973. partea I.

II I

II

23.

cunoa~ter~a

--

III

Mai IntO,

dintotdeauna f~, in ~ofupeti~:lifc9nflict.cu un alt tip de

cunoastere, pe care 0 vom numi, simplificat, naratlva ~i pe care
- vom
- - -caracteriza ceva mai departe. Ceea ce nu insearnna ca
o
aceasta din urrna este In stare sa 0 depaseasca, ci numai ca
modelul sau este legat de ideite de echilibru interior l?i de
convivialitate 25 , fn cornparape cu care cunoasterea l?tiintifica de
.astazt face 0 impresie stearsa, mai ales daca ea trebuie sa
suporte 0 exteriorizare In raport cu "cunoscatorul'' l?i 0 alienare
in raport cu utilizatorii ei, ambele mult mai puternice decit
odinioara. Demoralizarea cercetatoraor ~i a profesorilor ce a
urmat a fost atit de grava Incft ea a facut ravagii, cum se stie,
printre cei destinati sa exercite aceste profesii, studentil, In cursul
anilor '50, in toate societatlle cele mai dezvoltate, l?i a provocat
o scadere, In aceasta perioada. a randamentului laboratoarelor
~i universitatilor, care nu s-au putut apara Impotriva unei astfel
de contaminari26 . Nu este ~i nu era vorba de 0 posibila revolutle, .
pe care unii 0 sperau ~i de care a1tii se temeau, asa cum a tost
adesea cazul: cursul lucrurilor In civilizatia postindustriala nu
poate fi schimbat de ta 0 zi la alta. Dar este cu neputinta sa nu
sa ia In considerate aceasta components majora, tndoiala
savantilor, cind e vorba de a evalua statutul prezent si-\iiitor al
cunoa'c;:terii stiintifice.

Y
"
~ asta cu atit mal mult cu cit, In al doilea rind, ea
interfereaza cu 'problema esentiala, care este cea a legitimari~.
Noi folosim aici cuvlntullntr-un sens mai larg decit cel care ii este
atribuit In discutia
, despre problema autoritatii
, de catre teore

In

lill l l !

In~elatoare.

~tiintifica nu se suprapune cu toata cunoa..terea: ea a Tost

La nouvefte informatique et ses uti/isateurs, annexe III,

"L'informatison etc.", loc. cit.

25

24

........... ~

ticienii germani cootemporanr" Fie 0 lege civila; ea se enuntA

astfel: cutare categorie de cetAleni trebuie sA indeplineascA
cutare tip de actiune. Legitimarea este procesul prin care un
legislator este autorizat sA promulge aceasta lege ca norma. Fie
un enunt I1tiintific; el este supus regulii: un enunt trebuie sA
satisfaca' cutar'e asamblu de conditii
, pentru a fi acceptat ca
I1tiintific. Aici, legitimarea este procesul prin care un "legislator"
.r care se ocupa de discursul I1tiintific este autorizat sA prescrie
de consistenta
internA ysl de
, conditiile
(in general, conditii
,
,
,
verificare experimentalA) pentru ca un enunt sA taca parte din
acest discurs l1i sA poata fi luat in considerare de catre cornu
-nitatea I1tiintificA.
Apropierea poate
parA Iortata. Vom vedea cA nu este
asa, ~f~~~I]~. pro~~~I~ltlrh~~..1tiinJ~i _~s!e indisolubil
legata d~. cea,.!.l!!g~i~!tiJegi~latorului. l)ln acest punct de
vooere, dreptul de a decide ceea ce este adevarat nu e inde
pendent de dreptul de a decide ceea ce este drept, chiar daca
enunturile supuse uneia l1i respectiv celeilalte autoritAti sint de
natur~ diferitA. Aceasta pentru cA exista 0 ingemanare frltr~_9-E!.nl:ll
de IimbaLcare se nYme~te $iintA l1i eel care se nurnests etical1i
i)9I~iffi':_.amindouA provin din~o aceea~i perspeetivA sau, daca
dorim, dintr-o aceeasi "alegere", iar aceasta se nurneste Occi
dent.
Examinind statutul actual al cunoastarll I1tiintifice, se
constata ca tocmai atunci cind ea pare mai suoordonata ca
nlclodata puterilor l1i cind, odata cu noile tehnologii, ea riscA sA
devin4 tot mai mult una din principalele mize ale conflictului
dintre ele, problema dublei legitimAri, departe de a se estompa,
se pune cu tot mai multA acuitate. CAci ea se pune acum in forma
sa cea mai completA, cea a reversiunii, care face ca puterea l1 i
cunoasterea sA devinA cele doua fete ale aceleial1i intrebari: cine
decide ce este cunoasterea l1i cine I1tie ce trebuie sA se decidA?
Problema cunoasterll in epoca informaticii este mai mult ca
. oricind problema guvernArii.

3. METODA: JOCUAILE DE L1MBAJ

Din cele de mai sus s-a vAzut deja ca, pentru a analiza
aceasta problemA in cadrul pe care l-am fixat, am preferat 0
anumitA procedura, care consta in a pune accentul pe faptele
de Iimbaj, iar in cadrul acestor tapte, pe aspectullor pragmatic 28
Pentru a usura lectura in continuare, este util sA facem 0 scurta
trecere in revistA a ceea ce intelegem prin acest termen.
Un ~~ denota!ly~9 de'tipul: "Universitatea este bolnav4"
proferat in cadrul unei conv.ersatii sau al unei discutii, conferA
destin~torului (eel care i1 enuntA), d_~!)t1J!C:ltC:lrutYl: (eel care
recepteaza enuntul) l1i refer~ntt,lly!.sAu (faptul la care se referA
enuntul), pozitii specifice: destinatorul este plasat l1i prezentat
prin acest emmt, in pozitie
de "cunoecator' ("sachant") (el Ystie ce
,
se intimplA cu universitatea), destinatarul este pus in situatia
, de
a trebui sA-l1i dea asentlrnenns sau sA-I refuze. in timp ce
referentul este raportat l1i eI intr-un mod anume la enunturile
denonative, ca ceva care cere sA fie corect identificat l1i exprimat
in enuntul care se referA la el.
DacA se consldera 0 declaratie de tipul: "Universitatea
este deschis~", fAcuta de catre un decan sau un rector in timpul
ceremoniei de deschidere a anului universitar, se observa cA
specificatiile precedente dispar. Este necesar, in mod evident,
ca semnlficatia enuntului sA fie inteleasA, dar aceasta este 0

sa

"

28. Pe urmele semi~ii lui Ch. A. Peirce, distinctia dintre domeniile

sintactic, semantic lili pragmatic este flicutli de Ch. W. Mor'ris, "Foundations 01
the Theory 01 Signs", in O. Neurath, R. Carnap & Ch. Morris eds., InternationiJl
Encyclopedia ofUnilied Science, I, 2 (1938), n-137. Ne relerim in ce priveste
acest termen mai ales la: L. Wittgenstein, Philosophical/nvestigations, 1945
(Vad. fr. KlossolNski, Investigations philosophiques, Gallimard, 1961); J.L.
Austin, How to Do Things with Words, Oxford, 1962 (trad. Ir. Lane, Quanddire
c'estteir. Seuil, 1970); J.R. Searle, Speech Acts, Cambridge U.P, 1969 (trad.
fro Pauchard, Les actes de langage, Hermann 1972); J. Habermas, "Un
bereitende Bemerkungen zu einer Theorie der Kommunikativen Kompetens",
in Habermas & Luhmann, Theorie der Gesel/schaff oderSozialtechnologie,
Stuttgart, Suhrkamp, 1971; O. Ducrot, Dire et ne pas dire, Hermann, 1972; J.
Poulain, "Vers une pragmatique nucleaire de la communication". dactilogr.,
Unlverslte de Montreal, 19n. Vezi de asemenea Watzlawick ~i aI., op. cit.
29. Denotalie corespunde aici termenului de descrip!ie din
vocabularul clasic al logicienilor. Quine Inlocuie~te denotatioll cu true of
(adevlrat despre). Vezi W.V. Quine, trad. fr. Dopp ~i Gochet. Lemotetla chose,
F1ammarion, 19n, 140, n. 2. Austin, op. cit., 39, preferli pe constalativ lui

27. J. Harbermas, Legitimationsproblemeim Spatkapitalism, Frankfurt,

Suhrkamp, 1973; trad. Ir. Lacoste, Raison etlegitimi/e, Payot, 1978 (bibliog.)
On limba rominli, vezi "Probleme delegitimare in capitalismul tirziu", in volumul
J. Habermas, Cunoa~tere~i comunicare, trad. Andrei Marga, Walter Roth, losif
Wolf, Ed. Politicli, Bucurelilti,1983 - NT)

deticriptiv.

26

27

-..

I
jlli,

,II

III

'I

II
'I

I'
II
I
I

ill,\':
,III

I
I

I!

1111111

1
1 11
'1.

conditie generalA a comunicArii, care nu permite sA deosebestl

intre ale enunturile sau efectele lor specifice. AI doilea. enunt,
numit performatiJ30, are aceasta particularitate cA efeetursah
asupra referentului coincide cu enuntarea sa: Universitatea este
deschisA datoritA faptului cA ea este declaratA deschisA in aceste
cond~ii. Acest lucru nu constituie deci subiect de disculie ~i nici
de verificare pentru destinatar, care se vede plasat imediat in
noul context astfel creat. in ceea ce pnveste destinatorul. el
trebuie sA fie investit cu autoritatea de a-l profera: dar se poate
descrie acsasta cond~ie ~i invers: eI nu este decan sau rector,
adicA invest it cu autoritatea de a profera acest gen de enu"luri,
decft atfta vreme cft, proferindu-Ie. eI obtine
, efectul imediat pe
care l-am amintit, atft asupra referentului sau, Universitatea, cft
~ asupra destinatarului sau, corpul protesorat.
Un caz diferit este cel al enunturilor de tipul: "Dati fonduri
universitAlii". care sint pre~rlel!i. Acestea pot fi modulate in
ordine, comandamente. instrucfiuni, recornandart, cererl,
rugAminti etc. Se observa ca destlnatorul este plasat aici pe 0
poz~ie de aU~Qri!~te. in sensul larg al termenului (incluzind ~i
autoritatea pe care 0 deline pAcAtosul asupra unui zeu care se
dectara milostiv), adicA eI asteapta de I~ destinatar efectuarea
actiunii cerute. Aceste doua posturi din urmA su~rtA la rindul
lor: in pragmatica prescriptivA. etecte concomitente31
Alta este eficienta unei interogatii, a unei promisiuni, a
unei descrieri literare.
unei naratiuni'etc. Nu intrAm acum in
amAnunte. Atunci cind Wittgensteln: reluind de la zero studiul
Iimbajului. i~i indreapta ate"lia asupra efecte/or discursurilor, el

numeste diversele tipuri de enunluri pe care le~ repereaza astfel

~cur!. g~. Iil1!tlaj32 (am enumerat cfteva dintre acestea). EI vrea

sA spunA prin acest termen cA fiecare din diferitele categorii de
enunturi trebuie sA poatA fi determinatA cu ajutorul unei reguli
care hspecificA proprietAtile ~i modul de intrebuintare. la fel cum
jocul de ~h sa define~te'printr-un Qrup de reguli Care determinA

[.11.,
1

,,1111;1

'Ii
1II

II

I"
Iii
l

I.il

:I

30. Tn teoria limbajului, performativ a capatat dupa Austin un sans

precis (op.cit., 39 ~i passim). EI va fi regli.sit mai tirziu asociat cu termenii
performan{i!i ~performalivitate {a unui sistem, mai ales) in sensul devenit curent
de eficientli. mli.surabila in raport cu input/output. Cele doul sensuri nu sint
straine unul altuia. Performativul lui Austin realizeaza performafl!a optimA.
31. 0 analiza recenta a acestor categorii este facutfl de Habermas
"UnbereitendeBemerkungen ..." ~ discutatA de J. Poulain, art.clt.
32. Investigations phi/osophiques./oc.cit., 23

proprietAlile pieselor sau maniera convenabHA de a Ie rnlsca.

Trei observatil trebuie fAcute relativ la jocurile de Iimbaj.
Prima este ca regulile lor nu-si gAsesc legitlmarea in ele fnsele,
ci fac obiectul unui contract explicit sau nu intre jucAtori (ceea
ce nu inseamnA nicidecum cA ell. inventeazA). A doua este cA
in Iipsa regulilor nu existA joc33, cA 0 modiflcare chiar minora a
unei reguli modificA natura jocului ~i ca o 'mutare' sau un enunt
care nu satisface regulile nu apa'1ine jocului definit de acestea.
A treia remarca tocmai a fost sugeratA: once enunt, trebuie sA fie
considerat ca G "mutare" facutA intr-un joe.
Aceasta ultima observatie conduce la admiterea unui prim
principiu care subfntinde intreaga noastra metoda ~i anume cA
a vorbi inseamnA a lupta in sensul de a juca, iar actele de Iimbaj34
35.
tin
, de 0 aqonlstica generala Aceasta nu inseamnA neaparat
cA se [oaca pentru a ci~tiga. Se poate face 0 mutare pentru
plAcerea de a 0 inventa: cAci ce altceva este toata munca de
Mrtuire a Iimbii pe care 0 realizeaza vorbirea popularA sau
literatura? Inventie
, continuA de constructii
, Iingvistice. de cwinte
~i de sensuri, inve"lie care, la nivelul vorbirii. face sA evolueze
IImba ~i aduce mari satisfaclii. Dar tArA indoialA cA nici aceasta
plAcere nu este independentA de un sentiment al succesului,
smuls de la un adversar cel p-utin. dar de ta unul de talie, cum
este limba stabilitA. conotatia36~
.
Aceasta idee a une{ agonistici Iingvlstice nu trebuie sA
oculteze un al doilea principiu. complementar primului ~i care
33. J. von Neumann & O. Morgenstern. Theory of Games and Economic
Behavior, Princeton U.P., 1944, ed. a treia, 1954; 49: "Jocul const! in an
samblul regulilor care il descriu." FormulA strainl spiritului lui Wittgenstein,
pentru care conceptul de joe n-ar putea fi inchis IntH) definitie, deoarece
8C8asta este deja un joe de limbaj (op.cit., 65-84 mal ales).
34. Termenul apal'1ine lui J.H. Searle: "Actele de limbaj sint unitatile
minimale de baza ale comunicirii Iingvistice" (op. cit., trad. fr . 52). Noi Ie
pun~m mai degraba sub egida lui ag6n (Iupta) deci't sub cea a comunicArii.
35. Agonistica este un principiu al ontologiei lui Heracllt ~ al dialeeticii
lOfi,tilor, firA a mai vorbi de primii tragici. Aristotel il rezervli. 0 parte important!
a reflectiei sale asupra dialeeticii in Toplca tI Resplngerilesoflstice. Vezi F.
Nietzsche, "La joute chez Homere", in "Cinq prefaces a cinq livres qui n'ont
pas ete ecrits" (1872), EcritsposlJwmes 1870-1873, trad. fro Backes, Haar & de
Launay, GaJlimard, 1975, 192-200.
36. 1n sensul stabilit de l. Hjelmslev. Prolegomena to a Theory of
Language, trad. engl. Whitfield, Madison, U. Wisconsis Press, 1963; trad. fro
Una Canger, Prolegomenesaunetheorie dulangage, Minuit, 1968. ~I reluat de
R. Barthes,Elements de semiologie (1964), Seuil, 1966, 1V.1.

28
29

se poate spune astfel : eI corespunde stabilizArii economiilor

bazate pe crestere l1i societAtilor abundentei sub egida unui
welfare state temperat 38 . La' teoreticienii germani de astazl,
Systemtheorie este termocrauca, rnai mult. chiar cinicA, pentru
a nu spune dtsperata: armenia dintre nevoile l1i sperarnele
indivizilor sau grupurilor l1i functiile pe care Ie asigurA sistemul
nu mai este decil 0 componentA auxiliara a funetionArii sale;
veritabila finalitate a sistemului, pentru care se programeazA el
fnsul1i ca 0 mal1inA inteligenta, este optimizarea raportului global
dintre intrarile (input) l?i ie~irile (output) sale, adicA perfor
mativitatea sa. Chiar atunci cind regulile sale se schimbA l1i .se
produc inovatii, chiar cfnd disfunctiile sale. cum sint grevele sau
crizele. perioadele de some] sau 'revolUliile politice, lasA sa se
creada ca existA 0 alternativA l1i dau nastere unor sperante, nu
este Yorba in realitate decil de reorganizari interne, al carer
rezultat nu poate fi decil ameliorarea "vietii"
, sistemului, singura
alternativa la aceasta ~erfectionare a oertormantelor fiind
3
entropia, adicA declinul

guverneazA analiza noastra, l1i anume cA legAtura soclala

observabiiA este constituitA din "mutAri" de Iimbaj. Elucidfnd
aceasta propoz~ie intrAm' fn miezul subiectului.
I
4, NATURA LEGATURII SOCIALE: ALTERNATIVA MODERNA

sa

!i

I'

Ii ,I
,

DacA vrem
tratarn despre cunoastara in socletatea
contemporanA cea mai dezvoltata, una din problemele
prealabile este cea de a decide fn privinta reprezentArii metodice
despre aceasta societate. Simplificind la maxim, se poate spune
cA fn ultima jumAtate de secol cel putin, aceasta reprezentare
, fn principiu. fntre doua mOdele: societatea tormeaza
s-a impartit,
un fntreg functional l1i societatea este divizata fn douA. Se poate
ilustra primul model prin numele lui Talcott Parsons (cel de dUpA
rAzboi, cel put in) l1 i all}CoIii sale, iar cel de-al doilea prin curentul
marxist (toate I1colile care iI compun. oricil de diferite ar fi ele,
admit principiul luptei de clasA l1i al dialecticii ca dualitate
subminfnd unitatea sociaIA3 7 ) .
Aceasta delimitare rnetodologicA ce determind doua mari
tipuri de discurs asupra societAtii provine din secolul al XIX-lea.
Ideea cA societatea tormeaza un tot organic, fArA de care ea
fnceteazA de a fi 0 societate (iar sociologia rAmfne fArA obiect),
domina spiritul fondatorilor I1colii franceze; ea se preclzeaza
odatA cu funetionalismul l1i capAtA un alt aspect cind Parsons,
ih anii '50. asimileazA societatea cu un sistem autoreglat.
Modelul teoretic l1i chiar cel material nu rnai este organismul viu,
ci este cel otent de catre ciberneticA; aceasta n multiplicA
aplicatiile fn cursul l1i la sfirl1itul celui de al doilea rAzboi mondial.
'La Parsons. principiul sistemului este, fncA, optimist, dacA

r:

38. Acest optimism apare clar in concluziile lui R. Lynd, Knowledge lor
What?, Princeton U.P., 1939, 239, care sint cjtate de M. Horkheimer, Eclipse
oIReason, Oxford U.P., 1947; trad. fr. Laize, Eclipse de la raison, Payot, 1974,
191: in societatea modema, tltiin~a va trebui sa inlocuiasca religia "uzata la
maximum" pentru a defini scopurile vie~ii.
39. H. Schelsky, Der Mensch in tier Wissenschaftlichen lei/alter, K61n,
1961, 24 ,i urm.: "Suveranitatea statului nu se mai manifest! doar prin faptul
cA el monopolizeaza folosirea violenlei (Max Weber) seu decide in cazul starii
de except ie (Carl Schmidt), ci inainte de toate prin faptul ca decide gradul
de eficacitate al tuturor mijloacelor tehnice existind in sinul sAu, ca ~i Ie rezerva
pe eele a carer eficacitate este cea mai ridicatA ,i poate practic sA se plaseze
el insu~i in afara cimpului de aplicare a aeestor mijloace tehnice pe care Ie
impune altora." Se va spune ca este 0 teorie a statului ,i nu a sistemului. Dar
SChelsky adaugA: Statul p.ste el insu,i supus, tocmai datorita civilizatiei
industriale, adicA datorit! faplului ca mijloaeele determina scopurile sau mai
.degrabA faptuiui ca posibilitalile tehnice impun 0 anumita utihzare a lor."
Habermas opune acestei legi ideea ca ansamblul de mijloace tehniCtl ,i
sistemele de aetiune finalizata nu se dezvolta niclodata in mod autonom:
Consequences pratiques du progres scifm/i1ique Itllelllliquu (1968), in Thoorilt
und Praxis, Neuwied, Luchterhand, 1963; trad. fro Raulet, Theono e/ praxis,
Fliyot, tI, 115-136. Vezi de asemenea J. Ellul, La/cchniquee/I'enjeudusiec/e,
Paris. Armand Colin, 1954; id., Le systame /echnicien, Paris, Calmann-Levy.
Cl grevele ~I in general viguroasa presiune exercitata de organizatii puterniee
de muncitori produc 0 tensiune in eele din urma benefic! pentru ~rfOI
mativitatea sistemului este ceea ce Ch. Levinson, conaucator sindical, declarA
cu claritate; el explica, prin aceasta tensiune, avansul din punct de vedere
tehnic ,i adlllinistrativ al industriei americane (cital de H.-F. de Virieu Le Matin,
decembrie 1978, numAr special "Que veut Giscard?").

37. Vezi in special Talcott Parsons, The Social System. Glencoe, Free
P., 1967; id. Sociological Theory and MOdern Society, N.Y., Free P., 1967.
Bibliografia teoriei marxiste a societA~i contemporane ar ocupa mai mult de
Cincizeci de pagini. Se poate consulta actualizarea utila (dosare ,i bibliografie
critical fAcutA de P. Souyri, Le marxisme apras Marx. Flammarion. 1970. Un
punct de vedere interesant despre conflictul dintre aeeste douA mari CUfente
ale teoriei sociale ~i despre suprapunerea lor este oferit de A.W. Gouldner, The
Coming Crisis of Western Sociology (1970), Londra, Heineman, ed. a doua,
1972. kest conflict oeupA un loe important in gindirea lui J. Habermas,
mo~tenitoare a ~lii de la Frankfurt ~ polemizind in aeela~i timp ell leoria
german A a sistemului social, mai ales cu cea a lui Luhmann.

31

3C

~"

~i aici, fArA a cadea in simpiismul unei soclologii a teoriei

sociale, este greu sa nu se stabueasca cel pU\in 0 paralelA intre
aceasta versiune tehnocraticA "durA" a societatii Iii efortul ascetic
cerut, chlardaca sub numele de "liberalism avansat", societAtilor
,
industriale celor mai dezvoltate pentru a deveni competitive (Iii
deci pentru a-Iii optimiza "rationalitatea") rn contextul reluArii
razboiului economic mondial tncepind cu anii '50.
Dincolo de imensa deplasare care conduce de la gindirea
unui Comte la cea a unui Luhmann, se poate ghici 0 aceeasl
conceptie asupra soclalulut: anume ca societatea este 0
totalitate unitA, 0 "unicitate". Ceea ce Parsons formuleazli cu
toata claritatea: "Conditia cea mai hotArftoore pentru ca 0 analiza
dinamicA sa fie bunA, este ca fiecare probleml sa fie contlnuu
~i sistematic raportata la starea sistemului considerat ca un
intreg (...). Un proces sau un ansamblu de conditii ori "con
tribuie" la mentinerea
(sau la dezvoltarea) sistemu{ui, orl este
,
"disfunctional" prin aceea cA atecteaza integritatea Iii eficacitatea
40."
sistemu(ui
Or aceasta este Iii ideea 'tehnocratilor41". De aici
credibilitatea sa: gAsind mijloocele de a deveni realitate, ea
poseda l1i capacitatea de a administra probele. Ceea ce
Horkheimer numea "paranoia" ratiunii 42. Nu poti considera
drept paranoice realismul autoreglArii sistemice Iii carcul perfect
inclus al faptelor Iii interpretArilor decil cu cond~ia de a dispune
sau de a avea pretentia
, cA dispui de un observator care scapa
din principiu atractiei lor. Aceasta este functia principiUlui luptei
de clasa in teoria societAtii
, incepind cu Marx.

Faptul ca teoria 'traditionaIA" este amenlntata mereu de a

. fI rncorporalA in proqramarea intregului social ca un simplu
instrument de optimizare a pertormantelor acestuia, se explicA
pM aceea cA dorinta sa de a ajunge la un adsvar unitar Iii
totalizant se preteazA la practica unitarA 9i totalizanlA a celor
care administrea~ sistemul. Teoria "criticA43", datorita faptului
ci se sprijinA pe un dualism de principiu l?i manltesta
neincredere fatA de sinteze Iii reconcilieri, trebuie sa fie in mAsurA
si sa sustragA acestui destin.
Asadar, un alt mode', al socletatn (Iii 0 altA idee a
functionarii cenoasterli care se poate produce in l?i care poate fi
dobindita din el) ghid~ marxismul. Acest model ia nastere in
luptele care insotese asedierea societAtilor civile traditionale de
'
Ie acestui
cAtre capitalism. , Nu putem sa urmanm
aici peripetii
proces care ocupa istoria socialA, politicA ,i ideoloQica a unei
sa amintim bilantul
perioode de peste un secol. Ne vom multuml
,
,
care poate fi fAcut astaz], cAci destinul pe care I-am avut,
asemenea perlpetie este cunoscut: in lArile cu organizare
Iiberata sau liberalA avansata. transformarea acestor .Iupte ~i a
organelor lor in factori reglatori ai sistemului; in lArile comuniste,
intoarcerea, chiar in numele marxismului insulii, la modelul
totalizant Iii la efectele sale totalitare, luptele respective fiind
private pur Iii simpJu de dreptul la existenta 44 ~i pretutindeni,
fntr-un fel sau altul, Critica economiei politice (care era chiar
subtitlul Capitalului lui Marx) l?i critica societatli alienate care ii
este corelalA sint utilizate ca elemente in programarea sis
temului 45.
Desigur, modelul critic s-a mentinut ~i s-a pertecnonat in
fata unui asemenea proces, in sinul ..mor minoritAti cum sint

40. T. Parsons, Essaysin Sociological Theory Pure and Applied, Glecoe,

Free P., 1957 (reed), 46-47.
41. Cuvintul este utilizat aici mai degraba"in accept iunea pe care J. K.
Galbraith a dat-o termenului tehnostructuri1in Le nouvelEtat industrie/. Essai sur
Ie systeme economiqu 8lTIericain, Gallimard, 1968, sau R. Aron celui de
structurlJtehnico-birocraticlJ in Dix-huit tecons sur la $ociete industriel/e, Gal
Iimard, 1962. ~i mai pu~in in sensul evocat de termenul birocratie. Acest din
urmA termen este mult mai "duro pentru cli el este in acela~i timp economic ~i
socio-politic 'ti pentru cA provine iniJjal dintr-o criticA fAcut! de Opozilia
muncitoreascA (Kollontai) puterii bol\l8vice, apoi de opozi~ia tro~kistA stalinls
mului. Vezi in acest sens CI. Lefort, Elements d'lIne critique de labureaucratie,
Geneva. Oroz, 1971, in care critica se extinde la nivelul societAtij in ansamblul
'Au ..
42. Eclipse de/a raison, loc.cit., 183.

43. M. Horkheimer, "Traditionnelle und Kritische Theone" (1937), in

trad. fro Maillard & Muller, Theone treditionnene el meorie critiquo, Gallimard,
. 1974. Vezi de asemenea: trad fro Coliectif au College de philosophie, Thaorie
critique, Payot, 1978. lili bibliografia sistematica a ~olii de la Frankfurt
(franceza, opritA in 1978) in Esprit 5 (mai 1978), de Hoehn & Raulet.
44. Vezi CI. Lefort, op.cit.; id., Un homme en Irop, Seuil, 1976; C
Castoriadis, LasocilHebureaucratique, 10/18, 1973.
45. Vezi de exemplu J.P. Garnier, Le mancismeiimiliant, Le Sycomore,

1979.

32

33

~.~.

contestarii 50. Alternativa pare clara: omogenitate sau dualitate

intrinseca socialului, functionalism sau criticism at cunoasterii,
.dar 0 decizie este greu de luat, ea riscind chiar sa fie arbitrara.
,
Sintem tentati, sa evitam 0 asemenea alternativa distingind
doua tipuri de cunoastere, una pozitivista, care i~i gase~te cu
u~urinta aplicarea iii tehnicile relative la oameni ~i la materiale
~ care poate sa devina 0 torta de productie indispensabila
sistemului, cealatta critlca sau herrneneutlca sau reflexiva,
cunoastere care, punlndu-sl direct sau indirect problema
valorilor sau scopurilor. impiedica orice fel de "recuperare,,51.

~coala de la Frankfurt sau grupul Socialism sau barbarie46. Dar

nu sa poate ascunde faptul ca suportul social al principiului

diviziunii, lupta de ctasa, estopindu-se pina la a-st pierde orice
radicalitate, s-a vazut expus, in cele din urrna. pericolului de a-si
pierde intemeierea teorenca ~i de a se reduce la 0 'utopie", la 0
"speranta,,47.
la un protest pentru onoare exprimat in numele
,
ornulul, al ratiunii sau al creativitatli sau chiar in numele acelor
categorii soclaie destinate sa indeplineasca in extremis functiile
de acum improbabile ale subiectului critic, cum sint lumea a treia
48.
sau tineretul studentesc
,
Aceasta schernatlca (sau scnetetlca) trecere in revista nu
a avut alt scop decft de a preciza problematica in care intelegem
sa situam problema cunoasterll in socletatlle industrial'e avan
sate. Caci nu putem ~ti care este soarta cunoa~terii. mai precis
de ce probleme se lovesc astazt dezvoltarea ~i difuzarea ei, daca
nu stlm nimic despre societatea in care ea sa desfa~oara. lar
astazt mai mult ca nlclodata, a stl ceva despre aceasta inseamna
mai intii a alege modul de a 0 supune interoga\iei care este ~i
modul in care ea poate sa ofere raspunsurt. Nu se poate spune
de 0 rnaniera definitiva ca rolul principal al cunoasterli este de a
fi un element indispensabil al functlonarf
socletatu
si nu se poate
,
, T
actiona in conseciota decft daca s-a adoptat ideea ca societatea
esie 0 uria~ ma~iria49.
Reciproc, nu se poate tine seama de functionarea sa
crinca ~i nu se poate concepe' orientarea dezvoltadi ~i difuzarii
in acest sens, decft daca s-a adoptat ideea ca ea nu constitute
un tot integrat ~i ca ramine amenmtata de un principiu al

IIII

5. NATURA LEGATURII SOCIALE: PEASPI:ClIVA POSTMODEANA

Nu vorn urma aceasta solutie de partaj. Consideram ca

a1ternativa pe care ea cauta sa 0' rezolve dar pe care nu face
decft sa 0 reproduca a incetat de a mai fi pertinenta in raport cu
societatile care ne intereseaza ~i ca ea apartlne inca unei gindiri
prin opozitii, care nu corespunde dinamismului cunoasterf
postrnoderne. "Revirimentul" economic in faza actuala a
capitalismului, sprijinit de muta\ia tehnicilor ~i tehnologiilor, este
insotit, cum s-a mai spus, de 0 schimbare a functiilor statului:
plednd de la acest sind rom se forrneaza 0 imagine a socletatll
care oblipa la revizuirea serloasa a abordanlor alternative
propuse. In cfteva cuvinte, se poate spune cA functiile de reglare
~i deci de reproducere sint ~i vor fi din ce in ce mai mult retrase
administratorilor ~i lncredintate automatelor. Problema cea
mare este ~i va fi sa dispui de informalii pe care aceste automate
vor trebui
Ie aiM in memorie pentru ca
poata fi luate cele
mai bune decizii. Dispunerea de informatii este ~i va fi de
competenta
, expertilor
, in toate domeniile. Clasa conducatoare
este ~i va fi c1asa celor care iau deciziile. Deja ea nu mai este
constltuita din clasa ponuca tradltlonata, ci dintr-o patura
compozlta fermata din T~efi de intrepdnderi, din inalti, functionari,
,

iI

sa

I! I

'\'

Ii r

'I

III

I~

II:
i

46. Este titlul pe care 11 purta "organul de critica ~i de orientale

revolutlonara" publicat intre 1949 ~i 1965 de catre un grup ai carui principali
redactori (sub diverse pseudonime) au fost C. de Beaumont, D. Blarichard, C.
Castoriadis, S. de Diesbach, CI. Lefort, J.-F. Lyotard, A. Maso, 0 Mothe, B.
Sarrel, P. Simon, P. Souyri.
47. E. Bloch, Das Pnnzip Holtnung (195419~9). Frankfurt, 1967. Vezi
G. Raulet ed., Utopie-Mancisme seton E. Bloch, Payot, 1976.
48. Este 0 aluzie la improvizatiile teoretice in urma raaboaielor din'
Algeria ~i Viet('lam ~i a mi~rii studenle~ti din aOli 1960. 0 panorama istorica
este dati de A. Schnapp ~ P. Vidal-Naquet, JoumaldelaComnlul1eOtudiallte,
Sauil, 1969, Presentation.
49. Lewis Mumford, The Myth of tile Machine. Tehnics and Human
Development, Londra, Sacker & Warbung, 1967; trad fr. Le mythe de la
'TIachine, Fayard, 1974.

50. Ezitarea intre aceste douA ipoteze caractedzeaza un apel destinat

totu,i si atragA participarea intelectualilor la sistem: Ph. Nemo, "La. nouvelle
r.sponsabilite des clercs", Le Monde, 8 septembrie 1978.
51. Opozitia teoreticA intre Naturwissenschaft ~i Geistwisenchaft i~i afla
originea in W. Dilthey (1863-1911), trad. fro Flemy, Le monde de I'esprit,
Aubier-Montaigne, 1947.

35

J4

sa

II
I

i I

din conducaton de .mari organisme protesionale, sindtcale,

politice, confesionale 52.
Noutatea este ca fn acest context vechii poli de atractie
constituqi din state-natlurn, partide, profesiuni, institutii ~i tradltii
istorice f~i pierd din interes. 9i ei nu par a trebui sa fIe fnlocu~i,
cel pu!in la nivelullor specific. Comisia tricontinentala nu este un
punct de atractie popular. "Identificarile" cu marile nume, cu eroii
istoriei prezente, devin tot mai dificile5 3 . A-Ii alege drept scop fn
via!a "ajungerea din urma a Germaniei,l, asa cum pare
propuna presedlntete francez compatrlotllor sat. nu este
nicidecum 0 optiune fn stare slI produca entuziasm. Dupa cum
nici nu este vorba cu adevarat de un scop supremo Acesta este
lasat la latitudinea tiecarula. Fiecare este trirnls fnapoi la sine.
Dar fiecare ~tie ca acest sine este putin5 4
Din aceasta descompunere a marilor Povestiri, pe care 0
vom analiza mai departe, rezulta ceea ce unii descriu ca fiind
dlsoluna legaturi: societe !?i trecerea de fa colectivitatile sociale
la starea de masa comousa 9in atomi individuali lansatl fntr-o
absurda rniscare browmana'" Nu este vorba de asa ceva, 0
asemenea perspectlva parino a fi intunecata de reprezentarea

sa

II
Iii
'I

Iii

illill

II

111111

[I

52. M. Albert, comisar al Planului trancez, serie: "Planul este un birou

de proiectare al guvernului (...;. 1::':1 este de asemenea 0 mare rascruce a
naliunii, 0 rascruce unde se Intilnesc ;deile, se contrunta punctele de vedere
!ili unde se iniliazll schlmbarue (...). Nu trebuie sa lim singuri. Este nevoie ca
ailli sa ne lumineze (...)" (L'ExpansIOn, nolembne 1978). Vezi, pernru problema
deciziei, G. Galgen, Theotie der WissensclJaltlichvn Entscheldunq, Tubingen,
1963; l. Sfez, Critique dele decisior: (1973), Presses de la Fondation nationale
des sciences politiques, 1976.
53. sa urrnarirn declinul de douazeci de ani rncoace al unor nume ca
Stalin, Mao, Castro ca eponime ale revoluliei. sa ne gindim la deleriorarea
imaginii pre~edintelui In Statele-Unite dupa alacerea Watergate.
54. Este 0 tema centrala la A. Musil, Der MWlfI ohne EigensclJalten
(1930-1933), Hamburg, Rowohlt, trad. II. Jacottet, L '!romme sans qualites,
Seuil, 1957. lntr-un comentariu liber, J. Bouveresse subliniaza alinitatea aces
tei teme a "derelictiei" Sinelui cu "criza" stiintelor la inceputul secolului al
XX-lea ~i CU epistemologia lui E. Mach; in acest sens. el eiteaza msrturiile
urmiUoare: "Oats fiind In special starea ~tiinlei. un om nu este alcatuit dedI
din caea ce se spune cll el este sau din eeea ce se lace cu ceea ee el eSle(...).
Este 0 lume In care evenimentele trAite au devenit independente de om (.. ).
Este 0 lume a intimplarii, lumea a ceea ce se Inllmpls, fars ca acesta ss se
Intimple cuiva ~i fara ca nimeni ss fie responsabil" ("La problematique du sUjet
dans L 'homme sans qualitas, Noroit (Arras) 234 & 235 (decembrie 1978
ianuarie 1979); textul pUblicat nu a lost revszut de autor).
.
55. J. Baudrillard, A I'ombre des majori/as si/encienses, ou /a lin du
social, Utopie, 1978.

36

paradlslaca a unei socletati "organice" pierdute.

Sinele este pU\in lucru, d~.r el nu este izolat, ci prins fntr-o
textura de relatii mai cornplexa ~i mai mobila ca niclodata. EI
este situat fntotdeauna, fie ca e tlnar sau bat rfn, barbat sau
femeie. bogat sau sarac, in "nod uri" ale circuitelor de comu
nicare. oricit de infime ar fi ele56 . Soar putea spune: situat fn
posturi prin care trec mesaje de natura diversa, ~i. oricit de
detavorlzat ar fi, el nu este Iipsit niciodata de putere asupra
acestor mesaje care nstrabat pozqlonlndu-t. indiferenl ca e situat
pe postul de destinator, de destinatar sau de referent Caci
deplasarea sa fn raport cu aceste efecte ale jocurilor de Iimbaj
(se fntelege ca despre ele e vorba) este toterablla cel putin fn
anum{te limite (desl acestea ~fnt imprecise) ~i chiar provocata
de reglarile ~i mai ales de realustarae de care este atectat
sistemul fn vederea lrnounatatlni performantelor sale. Sa poate
spune chiar ca sistemul poate ~i trebuie sA fncurajeze aceste
deptasarl daca lupta fmpotriva propriei entropii ~i daca 0 noutate
ce corespunde unei 'rnutan" neasteptate ~i unei deplasari corela
tive a unui anumit partener sau grup de parteneri implicat in joc
poate aduce sistemului acel plus de performativitate pe care el
nu conteneste sa-I ceara ~i sa-: consume'".
Se fntelege acum fn ce perspectiva am propus mai sus ca
metoda generala de abordare metoda jocurilor de Iimbaj. Nu
pretindem ca fntreaga relatie sociala este de acest ordin,
problema ce rarnine oricum deschisa; dar pentru a admite ideea
eel jocurile de limbaj sfnt minimul de relatie cerut ca sa existe 0
societate, nu este nevoie sa recurgem ta 0 robinsonada: fnca
fnainte de nastere, fie ~i numai prin numele pe care n prirneste,
copilul este plasat deja fn pozi!ia de referent al istoriei pe care
56. Este vocabularul teoriei sistemelor; de exemplu, Ph. Nemo, loc.
ci/.: "sa nu reprezentllm societatea ca un sistem, in sensu I ciberneticii. Acest
sistem este 0 relea de comunicalii cu dilerile noduri in care comunicarea
converge ~i de unde ea este redistribuitll (...)".
57. lata un exemplu dat de J.-P.Garnier. tip. Gil.. 93: "Centrul de
informare asupra inovaliei sociale, condus de H. Dougier \Ii F. Bloch-Laine
are rolul de a recenza, analiza ~i diluza intormalil d~spre noile expellenle ale
vielii cotidiene (educalie, sanstate, juslilie, aelivltati cullurale, urbanism Iii
arhitectura etc.). Aceasta bancil de date despre "prllr.tlcile alternative" i~i ofera
serviciile organelor de stat insarcinale sa vegheze ca "societatea civil!i" sa
ramina 0 societate civilizatll: Comisanatul Planului, Secretariatul cu acliunea
sociala, DAT.A.A. etc"
'

37

i &tribat,

o povestesc cei din jurul sau ~i In raport cu care va trebui sa

evolueze mai tlrziu Sau ~i mai silnplu: problema legaturii sociale,
ca problema, este un joc de limbaj, cel al interogatiei care Ii
pozqloneaza imediat pe cel care 0 pune, pe cel caruia i se
adreseaza ~i pe referentul supus interogatiei; aceasta problema
constituie deja legatura soclata.
'
Pe de alta parte, intr-o societate in care componenta
cornuntcationata devine pe zi ce trece tot rnai evidenta con
comitent ca realitate ~i ca problema59 , este neindoielnic faptul
ca aspectul Iingvistic capata 0 noua importanta, pe care ar fi
superficial sa 0 reducem la alternativa trad~ionala: manipulare
verbala sau transmitere unsaterata a mesajllilli, pe de 0 parte,
libera expresie sau dialog, pe de alta parte
Inca un cuvint la acest ultim punct. A descrie 0 asemenea
problema in termeni de teo ria cornunicarii, Insearnna a uita dOLJa
lucruri: mesajele au forme ~i efecte total diferite, In functle de
tipul lor: denotative, prescriptive, evaluative, performative etc. E
clar ca nu actloneaza door in masura in care comunica infor

matla. A Ie reduce la aceasta functie inseammna a adopta 0

perspectlva care privilegiaza pe nedrept punctul de vedere al
sistemului ~i unicul sau interes. Cacl, desigur, masina
clbernetlca este cea care tuncponeaza cu tntormatte, dar
scopurile care is-au fixat, in timpul proqramaru, cum ar fi
maximizarea pertorrnantelor, de pilda, depind de enunturi
prescriptive ~i evaluative pe care ea nu Ie va corecta in timpul

functionarli. Dar cum sa qarantarn ca maximizarea perter

mantelor constituie intotdeauna cel mai bun scop pentru sis

temu' social? "Atomii" care Ii alcatuiesc materia sint in orice caz

competenp in raport cu aceste enunturi ~i mai ales cu aceasta

problema,
Pe de alta parte, teoria lnformatiel in versiunea sa
cibernetica triviala omite un aspect decisiv, subliniat deja, ~i
anume aspectul agonistic. Atomii sint p1asati in noduri de relatli
pragmatice, dar ei sint ~i deptasati de catre mesajele care ii
58

'Iii

! il
: 11,1'1 11

I
II'
'I

,,11, 1

!II il ll
IIIIII"II,I!I,,'II

III '

I1 I

'i!1

,!

'I
"

,III

I
illl!II!1

I !

II I '1'

III!!!!III

II :,

I!,

!I!I!I!II

:1" ' 'I

i,I,,1

I~

"':'1 1

III

!I :,1

60. De exernplu. E. GoHman, TI,e PresenldllOn of Self in Every day Lile,

Edinburgh, U. of Edinburgh P" 1956, trad. tr. Accardo, La mise en scene de la
vie ouotkiienne (1.La presenlalion de SOl), Minuit, 1973; A. W. Gouldner. op. cit"
cap. 10; A.Touraine, La voix el/e regard, Seuil, 1978; id. et aI., LI/Na ell/dianle,
Seuil, 1976; M. Calion, "Sociologie des techniques?", Pandore 2 (februarie
1979) 28-32; PWatzlawick et aI., up. cil,
61. Vezi mai sus nota 41, Tema birocratizarii generale ca destin al
societatilor modeme este dezl/oltata mai 1nti'i de B. Rizzi,Labureducratisalion
dumon'de" Paris, 1939,

, I

ill

intr-o miscare continua. Fiecare partener de Iimbaj este

"deplasare", 0 alterare, de

orice fel ar fi ele, ~i aceasta nu numai in calitate de destinatar ~i

de referent, cl ~i ca destinator. Aceste "rnutarr' nu pot sA nu dea

, {'8~tere unor "contrarnutari": or toata lumea ~tie din experienta

cA acestea din urrna nu sint "bune" daca nu reprezlnta deci't 0

relatie. Cacl ele nu sint atunci deci't efecte programate in strategia

adversarului, pe care 0 desavirsesc, mergind tocmai inpotriva

unei modificari a raportului dintre fortele

, respective. De aici

intentia de a agrava ~i chiar de ~ dezorienta deplasarea cu

scopul de a face 0 "mutare" (un nou enunt) care sa fie
'
nsasteptata.
Ceea ce este necesar pentru a intelege
in acest mod
,
raporturile sociale, la orice scara Ie-am aborda, nu este numai 0
teorie a cornunicaru, ci ~i 0 teorie a jocurilor, care include
agonistica printre presupoz~ii1e sale. Este usor de ghicit atunci
ci, in acest contex, modalitatea ceruta nu mai consta in simpla
"inovare". Vom gasi la mai multi, sociologi din ,aeneratia
"60'
contamporana idei care sustin
, 0 asemenea abordare ,fara a
mai vorbi de lingvi~ti sau de filosofii limbajului.
Aceasta "atomizare" a socialului in r~ele suple de jocuri
de Iimbaj poate parea inadecvata pentru 0 realitate moderns
rsprezentaja mai deqraba ca fiind blocata de artroza
birocratica6 1. Se va invoca eel putin
, argumentul importantei
'
institutiilor care impun limite jocurilor ~i deci impiedici inven
tivitatea partenerilor in materie de rnutari, Aceasta nu credem ca
provoaca dificultali prea marl
In folosirea obi~nuita a discursului, intr-o discutie dintre
doi prieteni de exemplu, intertocutorii folosesc toate mijloacele
pe care Ie au la dispoz~ie, schimblnd jocul de la un enunt la
altul: intemgatia,
, rugamintea, asertiunea, povestea sint Iansate

tinta unei 'rnutari" care iI provoaca 0

III i

58. S, Freud a pus in mod special accentul pe aceasta forma de

"predestinare", Vezi Marthe Robert, Roman des origines, ori9in6 du roman,
Grasset, 1972 (in Iimba rornina, Romanulincepuluri/or ~;;ncepuluri/erafT/anului,
Trad. Paula-Voica Dohotaru, Ed. Univers, 1983 - NT)
59, Vezi opera lui M. Serres. mai ales Hermes, vol. I-IV, Minuit,
1969-1977

'II

,I,

I~II:

39

38

..it

62,
tatmes-balrnes in lupta. Acestei lupte nu-i Iipsesc regulile
numai ca ele autorlzeaza 9i lncursjeaza cea mai mare flexibilitate
a enunturilor.
6r, din acest punct de vedere, 0 institutie difera
intotdeauna de 0 discutie prin aceea ca eu impune constrinqeri
suplimentare pentru ca enunturne sa poaia fi ad mise in interiorul
sau. Asemenea constrfngeri opereaza ca veritabile filtre asupra
capacitatllor discursului, ele fntrerup conexiuni posibile !n
retelele de comunicare: exista lucruri care nu trebuie spuse. In
acetas timp ele privilegiaza anumite c1ase de enunturi, citeodata
una singura, a carer predominanta caracterizeaza discursul
institutiei: exista lucruri care trebuie spuse 9i moduri anume de
a Ie spune. Astfel: enunturile de comanda fn armata, de
ruqaciune fn biserici, de denotare in scoll, de narare in tarnille,
de interogare In filosofie. de perforrnativitate In fntreprinderi. ..
Birocratizarea este limita extrema a acestei tendinte.
I
Totusl, 0 asemenea ipoteza despre institutie este inca prea
"putemlca": ea pleaca de la 0 prespectiva obiectlvanta l1i
reificanta a ceea ce este instituit. Astaz], not stirn ca Iimita pe care
lnstitutia 0 pune potenuahnul de "rnutar!' din limbaj nu este
niciodata stabilita (nici cfnd pare a fi asa in mod formaI 63). Ea
fnsal1i este mai curind rezultatul provizoritt !?i miza strategiilor de
Iimbaj elaborate in interiorul 9i fn afara instituliei. Exemple. Jocul
de experimentare asupra Iimbii (poetica) f9i are locul Intr-o
universitate? Se pot spune povesti la Consiliul de mlnistri? Se
pot face revendicarl fntr-o cazarrna? Raspunsurile sfnt clare: da,
daca universitatea deschide ateliere de creatie; da, daca supe
riorii accepts sa negocieze cu soldatii. Alitel spus: da, daca
limitele vechii institutii
sint deplasate64~ Reciproc, se va spune
I

ca ele nu
~r

:f

se stabuizeaza dedi in rnasura in care inceteaza de a

fi 0 miza.
In acest spirit se cuvine, credem, sa abordam institutiile
contemporane ale cunoasteril.

6. PRAGMATICA CUNOA$TERII NARATIVE

Acceptaril neconditionate a unei conceptii instrumentale

a cunoasteril fn societatile cele mai dezvoltate. i-arn adus mai
inainte (secnunea 1) doua obiectii Cunoasterea nu este l1tiinta,
mai ales in forma sa conternporana: In aceasta forma, departe
de a putea oculta problema legitimitalii sale, ea a pune,
oirnpotnva, In toata amploarea epistemologica dar l1i socio
politlca. Sa pricepem mai intii natura cunoasterii "naratlve": acest
examen va permite. prin comparatie
sa discernern mai bine cel
I
pulin anumite caracteristici ale formei pe care 0 ia cunoasterea
9tiintifica in societatea conternporana: el ne va ajuta, de
asemenea, sa inlelegem cum se pune astazi, ~i cum nu se pune,
problema legitimitatii.
Faptul de a cunoaste ("Ie savoi,.,), in general, nu se reduce
nici la 9tiinta ("science") si nici la cunoasterea ("connaissance")
inteleasa ca ansamblul enunturitor denonnd sau descriind
obiecte65, cu excluderea tuturor celortalte enunturi, si suscep
tibile de a fi declarate adevarate sau false Stiinta ar fi un
ansamblu at cunoasterf ("connaissance") Alc~tuit1 ~i ea din
enunturi denotative, stiinta ar impune doua conditii suplimen~
tare acceptabilitatf tor: obiectele la care se refera
fie accesibile
recursiv, deci In conditii de observare explicite, si In al doilea rind
sa se poata decide daca fiecare din aceste enunturi
apartine
sau
I
I

sa

62. Vezi H. P. Grice, "Logic and Conversation" in P.Cole & J.J.Morgan

ed., Speech Acts III, Syntax and Semantics, N.Y., Academic P., 1975, 59-82.
63. Pentru 0 abordare fenomenologica a problemei, vezi In M. Mer
leau-Ponty (CI. Lefort ed.), Resumes de cams, Gallimard. 1968, cursul din anul
1954-1955. Pentru 0 abordare psihosocioloqtca, R. Loureau, L'analyse in
stnutionneite, Minuit 1970
64. M. Calion, lac cit. 30: "Sociologica este miscarea prin care actorii
constituie si instituie diferente, frontiere Intre ceea ce este social si ceea ce
nu este, ce'ea ce este tehnic ~i ceea ce nu estE', ceea ell este imaglnar ::;i ceea
ce este real: trasarea acestor frontiere este 0 miza si nici un consens, cu
excePlia cazului unei dominalii totale. nu este realizahl.'" A se compara cu
ceea ce A. Touraine nume::;te "sociologie permanenra". La vo/xel/oregard.loc.

65. Aristotel circumscric viguros omectut cunoasteni detinind ceea ce

el numsste apopnanticele: "Orice expresie este sernnificativa, dar nu toate
expresiile sint apophantice; sint apopnantice, natural, numai acelea in care se
intilnesc adevarul sau falsitatea. Dar adevarul si falsitatea nu se Intilnesc In
arice expresie: de exemplu, rugsmintea este 0 exprimare, dar ea nu este nici
adevarata, nici falsa" (PimlltJrmeneias, 4, 17a) (traducere in limba romina dupa
A. Dumitriu, Is/orialoglci/. p. 154, Ed. Didactica::;i Pedagogica, Bucure::;ti. 1975

cil.

41

40

nu limbajului considerat pertinent de catre expe'1i66

Dar prin termenul de cunoastere ("savoir") nu se Intelege
numai un ansamblu de enunturi denotative; In ea intra l?i idei
legate de stiinta-de-a-face ("savoir-faire"), de stiinta-de-a-trat
("savoir-viv;e").' de l?tiinta-de-a-asculta ("savoir~ecouter") etc
Este vorba, In acest caz, de 0 cornpeterua care depaseste
determinarea ~i aplicarea doar a criteriului adevarului ~i care se
extinde asupra criteriilor de eticienta (calificare tehruca), de
justitie ~i/sau de fericire (intelepcilme enca). de frumusete
sonora, crornatlca (sensibilitate auditiva, vizuala) etc. Astlel
Inteleasa, cunoasterea ("savoir") este ceea ce face capabil pe
cineva
profeseze "bune" enunturi denotative; dar ~i "bune"
enunturi prescriptive, "bune" enunturi evaluative... Ea nu consta
intr-o' cornpetenta
, referitoare la u'n anumit tip de enunturi,
, de
exemplu cognitive, cu excluderea celorlalte. Ea permite,
dirnpotriva, realizarea de "bune" performante In raport cu mai
multe obiecte de discurs, care trebuie cunoscute, decise,
evaluate sau transformate... De aici rezulta una din principalele
sale trasatun: ea coincide cu 0 "formare" extinsa a com
petentelor. este forma unica incarnata intr-un subiect compus
din diferite tipuri de cornpetenta specifice lui.
alta caracteristlca cetrebuie subnniata este afinitatea
unei asemenea cunoasteri ("savoir") cu traditia. Intr-adevar, ce
este un "bun" enunt prescriptiv sau evaluativ, ce este 0 "buna"
pertorrnanta denotativa sau tehnica? $i unele ~i altele sint con
siderate "bune" pentru, ca sint conforme cu criteriile pertinente
(respectiv, de just~ie, de trurnusete, de adevar ~i de eticienta)
admise in mediul format din interlocutorii "cunoscatorutur', Primii
67
filosofi au numit opinie acest mod de legitimare a enunturilor.
Consensul care permite sa se circumscrie 0 asernenea
cunoastere ~i
se taca 0 descriminare intre cel care stie ~i cel
care nu ~tie (stramul, copilul) este ceea ce constituie cuttura unui

popor

68

Aceasta incercare de definire a cunoastern ca formare l?i

cultura se Interneiaza pe descriptii etnologice69 . Dar 0
antropologie ~i 0 literature aplecate spre studiul societatllor cu
dezvoltare rapida vor descoperi persistenta unei asemenea
70
incercari eel putin in anumite sectoare Ideea lnsasi de dezvol
tare presupuna orizontui unei nedezvoltari, in care diversele
competente sint presupuse ca fiind cuprinse in unitatea unei
traditii si nu se disociaza in cauncan ce fac obiectul unor inovatii,
dezbateri ~i examene specifice Aceasta opozitie nu 0 implica'in
mod necesar pe cea a unei scnimbarl de natura In starea
cunoasterii la "primitivi" si la "civilizati,,71, ea fiind cornpatlbita cu
teza identitatii formale' dintre "gindirea salbatica': ~i gindirea
~tiintifica72, ~i chiar cu teza, aparent contrara celei precedente,
a supertorltatf cunoasterii traditionale tata de dispersia
.)

73 '
,
contemporana a competentelor .
Se poate spune ca tot'j observatorii, indiferent de scenariul
pe care fl propun pentru a drarnatlza ~i a intelege distanta dintre
starea traditionala a cunoasterf ~i starea ei In epoca ~tiintelor,
sint de acord in privlnta unui fapt ~i anume in privinta
preeminentei forme; narative in formularea cunoasterii
tradlttonate, Unii trateaza aceasta forma pentru ea insasi, ~dtii 0
trateaza din perspectiva operatorilor structurali care 0 cornpun
diacronic ~i care constituie, dupa ei, cunoasterea propriu-zisa

sa

68. Tn sensul de Bi/clung (In enqleza: Cl"IW<:) , asa cum a lost acest
termen acreditat de cutturalism. Terrnenul este prerornantic ~I romantic, ct.
Volksgeist la Hegel
69. Vezi scoala culturausta americana: C Du Bois, A. Kardiner. R.
Linton, M. Mead.'
70. Vezi cercetarea tolcloruhn european incepind eu sfirsitul secotului
al XVIII-lea in raport cu romantismul: studiile tratilor Grimm, ale lui Vuk Karadic
(asupra povestirilor populare sirbesti] etc.
71. Aeeasta era, sintetic, teza lui L l.eviBrulu. La "":III<1lilo pnnuuv,
A1can, 1922.
72. CI Levi-Strauss, La penne SWIViH/<) Plun, 1962 (in urnba romina
Gi'ndireasalbalica Totemismuuui , trad. I. Pecher: bJ Stiintitica, 1970 - N.T.)
73. R. Jaulin, La paix blilflC/ltJ, Seuil. 1970
74. VI. Propp, "Morphology 01 the Folktale" trrttlffl<1tiCJn<11 Jo"rrfiJl "'
Linguistics 24,4 (octornbrie 1958), trad. Ir M DeHlda, Todoroll & Kahn,
Morpho/ogieduconle, Paris. Seuil 1970

sa

66. Vezi K. Popper, Logik det Forschu"9, Viena. Springer, 1935, trad
tr.Thyssen . Rutten & Devaux, La /ogiql1e de Id dec()lIverlest'ie"tllii/lle, Payot.
1973; id., "Normal Science and its Dangers', in I. Lakatos & A. Musgrave
ed.,Criticismand the Growthofl<nowledge. Cambridge (G 8.) UP, 1970
67. Vezi Jean 8eaufret, Le poeme de Parmlmide. PUF, 1955.

42

43

,4;

IIIII I
1

75,
iar altii, in sfirstt, ofera acestei probleme 0 inter
anata in joc
76
pretare "econornlca" in sens freudian
Pe noi nu ne intereseaza
insa aiel decit forma narativa. Povestirea este forma prin ex
celenta a acestei cunoasterl, in mai multe sensuri.
Mai intii, aceste istorii populate povestesc ele insele ceea
ce se poate numi forman ("Bildungen") pozitive sau negative,
adica succesele sau esecunle care incununeaza Incercarue
eroilor, succese sau esecuri care sau i~i transmit legitimitatea lor
institutiilor societatii (functia miturilor) sau reprezinta modele
pozitive sau negative (eroi' fericiti
, sau nefericiti)
, de integrare in
institutiile stabilite (Iegende, povestl). Aceste povestiri permit
deci, pe de 0 parte, sa se detineasca criteriile de competenta
caresint proprii societatf unde ele se povestesc, iar pe de alta
parte sa se evalueze datorita acestor criterii performantele care
se realizeaza sau care se pot realiza in cadrul ei.
'
In al doilea rind, forma narativa, spre deosebire de torrnete
dezvoltate ale discursului cunoasterll, admite in ea 0 pluralitate
de jocuri de limbaj: asttel in povestire i~i gasesc foe, cu u~urinta,
enunturi denotative, purtind asupra a ce sint, de exemplu, cerul,
anotimpurile, flora, fauna, enunturi deontice prescriind ceea ce
trebuie facut in raport cu acesti
referenti sau in diverse situatii,
"
,
de inrudire, de diterenta de sex, in relatiile cu copiii, cu vecinii,
cu strainii etc, enunturi
, interogative,' care sint implicate de
exemplu in situatii de provocare (a raspunde la 0 intrebare, a
alege un element dintr-un lot), enunturi evaluative etc. Com
petentele
, ale carer criterii Ie creeaza sau Ie apnea se cornbina
deci intr-o tesatura deasa. cea a povestirii, si se ordoneaza intr-o
perspectiva de ansamblu, care caracrerizeaza acest tip de
cunoastere.
Vom examina putin mai detaliat 0 a treia proprietate,
reiativa la transmiterea acestor povestiri. Nararea lor se supune
eel mai adesea unor reguli care Ie tixeaza pragmatica. Asta nu
insearnna ca printr-o asemenea instituire societatea atribuie rolul

de narator unei anume categorii de virsta, de sex, de grup familial

sau profesional. Avem in vedere, mai degraba, 0 praqrnatlca a
povestirilor populare care Ie este, am ~utea spune, intrinseca.
De exemplu, un povestitor cashinahua 7 i~i incepe intotdeauna
relatarea printr-o formula flxa: "lata istoria tut.., asa cum am
auzit-o eu mereu. Eu 0 sa v-o povestesc la rinduf meu, asculta
tl-o". lar incheierea se face printr-o alta formula, la fel de
Invariabila: "Aici se stirseste tstorta lui... Cel care v-a povestit-o
este... "numele cashinahua", iar laalbi. .. "numele spaniel sau
portughez".78

analiza sumara a acestei duble instructiuni pragmatice

evidentiaza urrnatorul tapt: naratorul nu pretinde ca dobindests
competenta de a povesti istoria decil daca a ascultat-o mai
inainte. Auditorul actual, ascultind-o, este investit in mod
potential cu aceeasl autoritate. Povestea este dectarata a fi fost
sousa (chiar daca performanta narativa s-a bazat mult pe in
venti e) ~i spusa "dintotdeauna'': eroul sau, care este un
cashinahua, a fost deci ~i el ascuitatorul ~i poate naratorul
acetelasl povestiri. Datorita acestei similitudini de condit ie,
naratorul actual poate fi el insU~i eroul unei povestiri, cum a fost
Stramo~ul. EI esre, lntr-adevar, in mod necesar un asemenea
erou, de vreme ce poarta un nurne, declinat la sfi'r~itul naratlunf
sale, care l-a fost atribuit In conformitate cu povestirea canonlca
ce legitimeaza distribuirea cashunahua a patronimelor.
Regula pragmatica uustrata in acest exemplu nu este,
79.
Dar ea turnizeaza indiciul unei
evident, general valabila
proprietatl, indeooste recunoscute, a cunoasterf tradittonale:
"posturile" narative (destinator, destinatar, eroi) sint asttel dis
tribuite incil dreptul de a ocupa unul din ete, eel al destinatorului,
se intemeiaza pe dublul tapt de a-I fi ocupat pe cetatalt. cel al
destinatarului, ::;;i de a fi fost, prin numele purtat, deja povestit de
catre 0 povestire, adica plasat In pozitia
, de referent diegetic al

CI. l.evi-Strauss. "La structure des rnythes:' (1955). in Anlilropolu!J1e

Pion, 1958 (In Iimba romina, AnlfOpologld slwclurala. trad. I. Pecher.
Ed. Potmca, 1978 -N.T.) "La structure et la forme Reflexions sur un ouvrage
de Vladimir Propp" Cetuers de l'lnstitut de science tJcunumique appliquee 99,
serie M, 7(martle 1960)
76. Geza Roheim, PsycfJOanalysls dndAnlilrupoiuyy. N.Y, 1950; trad.
fr., Psychanalyse el anlhrup%9";. Paris, 1967.

75

structureie,

111:jl

1'1

44

77. Andre M.
78 Ibid., 7.

dil des vuus hommes

10/18, 1978.

79 Am retinut acest exemplu datouta "elichetei" pragmatice care

inv81uie transmiterea povesljulor ~i despre care antropologul ne informeaza
,eu grija. Vezi P. Claslres, La grand Parler, Mylhes el chan Is sacres des Indiens
Guarani, Seuil, 1974

J
;},.t~ ,:

..

"

il

d'Ans. L e

i!:

45

altor ocurente narative80. Cunoasterea pe care 0 vehiculeaza

aceste naratiuni, departe de a se atasa doar functiilor de
enuntare, deterrnina astfel in acelasl timp ceea ce trebuie sa spui
pentru a fi Inteles, ceea ce trebuie sa asculti pentru a putea vorbi
~i ceea ce trebuie sa interpretezi (pe scena realitatii diegetice)
pentru a putea face obiectul unei povestiri.
Actele de limbaj81 pertinente pentru aceasta cunoastere
nu sint deci efectuate numai de catre locutor, ci ~i de catre
interlocutor ~i chiar de catre tertul despre care se vorbeste.
Cunoasterea care rezuita dintr-un asemenea dispozitiv poate sa
para "compacta" In opozitie cu cea pe care noi 0 numim
"dezvottata''. Ea arata clar d trad~ia povestitorilor este in acelasl
timp l?i cea a criteriilor care definesc 0 tripla competenta. ~tiinta
de-a-spune, l?tiinta-de-a-asculta, ~tiinta-de-a-face, prin care se
realizeaza raporturile cornunitatf cu ea insa~i ~i cu mediul sau
lnconiurator. Ceea ce se transmite odata cu povestirile este
grupul de reguli pragmatice care constituie legatura sociala.
Ar merita sa fie examinat indeaproape l?i un al patrulea
aspect al acestei cunoasterl narative: este yorba de lncidenta sa
asupra timpului. Forma narativa se supune unui ritm, ea este
sinteza dintre 0 rnasura care imparte timpul in perioade regulate
~i un accent care rnoditica lungimea sau amplitudinea unor asttet
de perioade 82. Aceasta proprietate vibratorie l?i muzicala devine
evidenta in recitarea rituala a anumitor povestiri cashinahua:
transmise in conditii initiatice, intr-o forma absolut fixa si lntr-un
Iimbaj obscur datorita dereglarilor lexicale ~i sintactice care i se
apnea, ele sint cintate in interminabile melopee83. Stranie
cunoastere, se va spune, care nu se lasa inteleasa nici rnacar de
tinerii carora Ii se ad reseaza,
Este totusi 0 cunoastere cit se poate de cornuna, cea a
nurnaratorilor "ala-bala'' ale copiilor, cea pe care muzicile repeti
tive au incercat in zilele noastre sa 0 reqassasca sau cel pU\in

sa 0 abordeze. Ea prezinta 0 proprietate surprlnzatoare: cu cit

rnasura domina accentul In ocurentele sonore, vorbite sau nu,
timpul inceteaza de a fi suportul memorarn ~i devine 0 bataie
imernorlala care, in absenta diferentelar remarcabile dintre

perioade, interzice memora'rea lor ~( Ie destlneaza uitarii 84

Cercetfnd forma dictoanelor, a proverbelor, a maximelor
asernanatoare unor mici fragmente de pavestiri posibile sau
motivele vechilor povestiri, care continua sa circule inca la
anumite etaje ale edlflciulut social contemparan, se va
recunoaste in prozodla sa marca acestei stranii ternporanzarl
care Incalca regula de aur a cunoasterii naastre: sa nu uit L
Or, trebuie sa existe 0 conqruenta fntre aceasta functie
letala a cunoasterf narative, pe de a parte, ~i functiile de tormare
a criteriilor, de unificare a competeruelor ~i de reglare sociala,
pe de alta, functii pe care Ie-am amintit mai sus. Pentru a
simplifica, se poate presupune ca 0 coiectivitata care face din
povestire forma-cheie a carnpetentei nu are nevoie contrar
oricarei asteptan, sa-~i aminteasca de trecutul sau Ea gase~te
materia legaturii sale sociale nu numai in sernnificatia povestirilar
pe care Ie nareaza, dar ~i in actul recitarii lor. Referinta paves
tirilor poate sa para ca apartine timpului trecut, fn realitate fnsa
ea este Intotdeauna conternporana cu actul povestirii.
Actul prezent este cel care deruleaza de fiecare data
temporalitatea etemera ce se intinde intre "Am auzit spunindu-ss''
~i "0 sa auz~i". Important in pratocalurile pragmatice din acest
tip de naratiune este ca ele marcheaza indentitatea de principiu
dintre toate ocurentele povestirii. Este posibil ca acest lucru sa
nu fie adevarat, cum se ~i intimpla adesea, dar din aceasta cauza
nu trebuie sa se ascunda cit umor l?i clla tearna exista in respectul
tata de a asemenea eticheta. Oricum, cadentei metrice a
ocurentolor povestirii se acorda importarna, ~i mi diferentei de
accent a fiecarei pertormante. Dar astfel aceasta temporalitate

80. Pentru 0 naratologie care face sa intervina dimensiunea

praqmatica, vezi G Genette, Figures J1J, Seuil, 1972 (in Iimba romina Figuri,
trad. Angela Ion !,li lnna Mavrodin, Ed. Univers, Bucuresti, 1978 - NT)
81. Cf. nota 34.
82. Raportul metru/accent care face !,li destace ritmul este In centrul
reflectiei hegeliene asupra speculatiei. Vezi Fellomt:l/%gld spititului, Pref,J!d,
IV.
83. Aceste intorrnatn Ie datorarn amabilitatu lUi A. M d'Ans. pentru
care Ii mu1lumim.

84. Vezl analizele lui D. Charles, La lemps de la lIoix, Delarge,

ale lui Dominique Avron, L'appareilmLJsica/, 10/18, 1978.

46

1978

!,li

47

!i

Copernic deelara ca traiectoria p1anetelor este circulara 86 .

Indiferent ca propozitia
este adevara~ sau falsa. ea comportl
I
un grup de tensiuni, care sa exercita asupra fJec8ruia din pos
turile pragmatice pe care ea Ie pune in joe, destlnator. destinatar.
referent. Aceste ''tensiuni'' sint tipurl de prescrlp\ii care regleaza
acceptabilitatea enunlului ca enun\ "~tilnlific".
Mai intii. destinatorul este considerat ca spunind adevarul
in legatura cu referentuf, traiectoria p1anetelor. Ce inseamna
aceasta? ca eI este conside,rat capabil. pe de 0 parte. sa aduca
probe pentru ceea ce spune ~i. pe de alta parte, sa respinga
orice enunl contrar sau contradictoriu despre acela~i referent.
Apoi, destinatarul este considerat ca putind sa-~i dea
intr-un mod valabil acordul (sau sa-I refuze) enuntului
pe care R
I
aude. Aceasta implica faptul ca este eI fnsu~i un destinator
potential deoarece, atunci cind i~i va formula asantimentul sau
dezacordul, el va fi supus aceleia~i duble exigenle de a dovedi
sau de a respinge ca i destinatorul actual. Se presupune deci
ca, virtual, el poseda aceleasl calitati ca ~i ace .1 3, fiind egalullui.
Dar nu va putea 'deveni astfel decit atunci cind va vorbi ~i cind 0
va face in aceste conditii.
inainte, el nu va putea fi numit l1tiutor.
I
In al treilea rind, referentul, traiectoria p1anetelor de care
vorbeste Copernic, este considerat ca fiind "exprimat" de catre
enunl, intf-un mod conform cu ceea ce este Dar, cum nu sa
poate ~ti ce este eI decit prin enunturi de acela~i fel ca ~i eel al
lui Copernic, regUla de adecvare devine problematica ceea ce
spun este adevarat pentru ca 0 dovedesc; dar ce dovedeste ca
dovada mea este adevarata?
Solutia ~tiintifica a acestei dificultati consta in aplicarea
unei duble'reguli. Prima este dialectica sau chiar retorica, de tip
judiciar87 : este referent ceea ce se poate rnaterializa intr-o problt,
ceea ce poate aduce 0 dovada in dezbatere. Ea nu este de tipul:
pot sa dovedesc pentru ca realitatea este a~ cum 0 descriu eu,
ci de tipul: atila vreme cit pot sa dovedesc, este permis sa se

numita evanescenta si in acetast timp imemoriala85.

In sffr!]it, la fel cum ea nu are nevoie sa-si aminteasca de
trecutul sau 0 cultura care acorda prioritate formei narative nu
mai are nevoie, fara indoiala, nici de proceduri spectate pentru
a-si legitima povestirile. Ne imaqinarn cu greutate cum izoleaza
ea instanta naratoare a celorlalti pentru a j acorda un privilegiu
In praqmanca povestirilor, apoi 'cum se mteroqheaza eaasupra
dreptului pe care naratorul, rupt asttel de ascultator !]i de
dieqeza, t-ar avea de a povesti ceea ce el povestesta 9i, in sfirsit,
cum fntreprinde ea analiza sau anarnneza propriei sale
legitimitati. 9i mai greu ne imaginam cum poate 0 asemenea
cultura s~ atribuie unui subiect incomprehensibil al naratiunii
automate asUpra povestirilor. Acestea au prin ele fnsele 0
asemenea autoritate. Poporul nu este, intr-un sens, decil eel care
Ie actualizeaza si face acest lucru nu numai povestindu-Ie, dar
9i ascultfndu-Ie' !]i Iasindu-se povestit de catre ele, adlca
"interpretfndu-Ie" In institutiile sale: deci sltuindu-se atit fn pos
turile de ascultator si de dlegeza, cil 9i in cea de narator
Exista asUel 0 incomensurabilitate intre pragmatica
narativa populara, care este in fntregime Iigitimanta, 9i acest joe
de Iimbaj cunoscut de Occident, care este problema legitimitatii,
sau mai exact legitimitatea ca referent al jocului interogativ.
Povestirile, am vazut, deterrnina criterii de competenta !]i/sau Ie
jlustreaza aplicarea. Ele definesc asttel ceea ce are dreptul de a
fi spus 9i facut In cultura !]i, dat fiind ca lac parte din aceasta, se
legitimeaza odata cu ea.
poate

7. PRAGMATICA CUNOA~TERII

9f l iN TIFIC E

Sa Incercam sa caracterizarn, fie ~i sumar, pragmatica

cunoasterii stiintifice asa cum reiese ea din conceptia c1asica a
acestei cunOa9teri. Se' vor distinge astfel, In cad;ul ei, jocul
cercetarii 5i eel al Invatami'ntuilli.
,

I
':
I

I
!

85. Vezi Mircea Eliade, Le ,,,yllle de f'ete'f1d retuur Arciielypcs el

r,jpetilions, Gallimard, 1949. ~n Iimba romlna Mil,,! .)Iwllci reil/lodrCeri; In
volumul M. Eliade - Esellri, trad. Maria Ivanescu SI Cezar Ivanescu, Ed.
~tiinlifica, Bucute~ti, 1991.N.T).
'

,
,.-'~

48

/~::"

.u

86. Exemplul este imprumutat din Frege, 'Uber Sinn und Bedentung"
(1892); trad. eng I. "On Sense and Reference", PhilQsophicalWritings, OXford,
Blackwell, 1960.
87 Sr. Latour, "La rhlltorique du discours scientifique', Acres de la
recherche en sciences socialas 13 (martie 1977).

.:'

",

49

91

avlhd aceeasl competentA ca ~i rnaestrul slu . Aceasta dubiA

exigentA 0 presupune ~ a treia ~I anume cA existA enun\uri in
eazul CArora schimbul de argumente ~i admlnistrarea de probe,
care a1catuiesc pragmatica cercetArii, sint considerate ca fiind
suficiente, putind fi, astfel. transmise ca atare, cu titlul de
adevAruri indiscutabile. in procesul de fnvAtAmint.
A1tfel spus, predai ceea ce ~tii: acesta este expertul. Dar,
pe mAsurA ce studentul (destinatarul didacticii) i!ii spore~te
competenta, expertul n poate i!1lpArtA!ii !ii ceea ce nu ~ie, dar
,cautA sa afle (cel putin dacA expertul este ~I un cercetAtor).
Stuclentul este astfel (ntrodus in dialectica cercetAtorilor, adicA
in jocul formArii cunoa~terii !itiintifice.
Daca se cornpara aceas~ pragmatlca ~i cea a cuno!iterii
narative, se pot desprinde urmAtoarele proprietAti:

88

creada ca realitatea este aea cum 0 descriu eu . A doua regulA

este metafizlcA: acela~1 referent nu poate furniza 0 p1uralitate de
probe contradlctorii sau Inconsistente; astfel spus:"Dumnezeu
nu ne inl}8IA"S9.
AceastA dubiA regulA sustine ceea ce ~tiinta secoJulul XIX
nurneste veriflcare. iar cea a secOJulul XX falsificar'e90. Ea permite
situarea dezbaterii dintre parteneri, destinator ~i destlnatar, in
orizontul consensului. Nu once consens este un indiciu al
adevArului, dar se presupune ca adevArul unui enunt nu poate
sA nu suseite eonsensul.
'
Aceasta in ee priveste eercetarea. Se poate observa ca
ea consdera fnvAtAmintul drept complementul sAu necesar.
CAei ornul de ~tiint~ are nevoie de un destinatar care sA poata
fi, la rindul sau, un destinator, adica un partener. In caz contrar,
verificarea enuntului sAu' este imposibilA, datoritA lipsei unei
dezbateri contradictorJl. pe care neinnoirea competentelor va
sfir~i prin a 0 face imposibiiA. lar in aceasta dezbatere, nu numai
adevArul enuntului sau ci ~i propria sa competentA se aflA in joe;
caci competenta nu este niclodata dobinditA' in totalitate, ea
depinde de fapt'ul ca enuntul propus este sau nu este considerat
ca demn de a fi discutat intr-o secventA de argumentAri ~i de
respingeri intre egaJi. Adewrul enuntului ~i competenta celui
care nenuntA sint supuse deci asentimentului colectivitAiii celor
egali in competentA.
, Trebuie deci sA fie formati, indivizi e9all din
acest punct de vedere.
Didactica asigurA aceasta reproducere. Ea este diferitA de
jocul dialectic al cercetArii. Pe scurt, prima sa presupoz~ie este
ca destinatarul. studentul. nu ~tie ceea ce !itie destinatorul;
tocmai din acest motiv el are ceva de invAtat A doua presupozitie
a sa este ca e1. studentul, poate invAta !ii'poote deveni un ex~rt
,

1. Cunoo~terea !itiintificA pretinde izoJarea unui [oc de

IImbaj, denotativul, ~i excluderea celoJ1alte. Criteriul de accep
tabilitate al unui enunt este valoarea sa de adevAr. 5e pot intOni,
desigur, !ii alte c1ase de enu",uri, cum sint interogatia ("Cum se
explicA faptul ca.. 1") !ii prescriptia ("Fie 0 serie iinitA de ele
mente... "); dar ele nu sint dedi nl!ite adaosuri in argumenta\ia
dialecticA aceasta trebuie sa ajungA in cele din urmA la un enunt
denotativ-b2 . E!iti decl, savant (in acest sens) daca pot i sA
formulezi un enun\ adsvarat despre un referent, ~i un om de
litiintA daca poti sA formulezi enunturi verificabile sau falsificabile
despre referenti accesibili expeflil'or.
.

2. AceastA cunoa~tere se vede astfel izoiatA de celelalte

jocuri de Iimbaj a caror combinatie formeaza. legAtura socialA.
Ea nu mai constituie, in cadrul acesteia. 0 componentA imediatA
impArtA~itA al1a cum este cunoa!iterea narativA, ci una
indirectA. ~i pentru ca in societAtile moderne jocurile de limbaj
se regrupeazA sub formA de institutii animate de parteneri
cali~icati. profesioni~tii. Relatia dintre cunoa~tere !ii societate
(adicA ~msamblul partenerilor' in agonistica generaiA. in masura

,I

88. G. Bachelard, Le nouvel esprit sciantifique , P.U.F., 1934 (in limba

romin! "Noul spirit lftiin,ific" in vol. G. Bachelard - Dialectica spiritului ~tiintific
modern, vol. 1, trad. Vasile Tonoiu. Ed. l?tiintifici lfi Enciclopedicfl, Bucure!fti,
1986 - N.T.).
89. Descartes, Meditations metaphysiques. 1641, Meditation IV,
90. Vezi de exemplu K. Hempel, Philosophy 01 Natural Science,
Englewood Cliffs (N.J.), Prentice Hall, 1966; trad. fro Saint-Sernin, Elements
d'iJpistemo/ogie, Armand Colin, 1972.

91. Nu putem aborda aici dificultatile pe care Ie ridicl aceastl dubll

preaupozitie. Vezi Vincent Descombes. L'inconscientmalgr8lui, Minuit, 1977.
92. Aceasta observatie mascheazll 0 dificultate importanti, care soar
manifesta lfi in cazul examinlrii naratiunii. dificultate care prive!fte distinc,ia
intre jocuri de limbaj !fi genuri de discurs. Nu 0 vom 6tudia insl aicL

51

50

~~

fn care ei nu sfnt profesloni~i ai ~tiintei) se exteriorizeaz~. 0 nou~

problemA
apare, cea a raportului dintre Institutia
~
.
, ~tiintlfi~
,
societate. Poate sA fta rezolvat~ aceasta probielTlA de ~tre

didactic4, pomind, de exemplu, de la aceasta presupozitie ~

orice atom social peats dobfndi competenta ~tiintific~?

.

;:~1~

i~l~ I

~-~'

sa

3. In cadrul jocului cercet~rii, competenta este obligatorie

nurnai pentru postul de destinator. Nu eXista 0 competent~
specific~ pentru destinatar (ea nu este necesara declt tn
didacti~: studentul trebuie sA fie inteligent). Tot asa cum nu
existA competent~ nici in cazul referentului. Chiar daca este
Yorba de ~tiintele umane, referentul reprezentat atunci de un
anumit aspect a, comportamentulul uman este plasat in principiu
intr-un raport de exterioritate faf~ de partenerii dialecticli
~tiintifice. Aici nu trebuie sa fii,
. ca in cunoa~terea narativA, ceea
ce aceasta presupune cA e~tl.

4. Un enunt ~tiintific nu se valideazA in nici un fel prin

simplul tapt ~ este formulat. Nici macar in domeniul Pedagogiei
eI nu este studiat decft in rnasura in care poate fi imediat verificat
prin argumentare ~i probe. In sine, e.! nu se aM niciodat~ la
ad~post de 0 posibil~ ''falsificare 93;,. In acest fel, eunoo~terea
acumulata in enunturi acceptate anterior poate sa fie oricfnd
recuperat~. In sehimb, oriee nou enunt, oaca este in contradictie
cu un enunt deja admis despre aeela~i referent, nu va putea fi
aeceptat ca' valid decft daca respinge enuntul precedent prin
argumente ~i probe.

5. Jocul ~tii"lei implica deci 0 temporalitate diacroni~,

adi~ 0 memorie ~i un proiect. Destinatoruf actual al unui enu"l
~tiintjfie este considerat ca avind cuno~tint~ de enunturile

"~I'
"

1',".
"

'III

anterioore cu privjre la referentul sau (bibliografia) ~i nu propune

un enunt despre acela~i subiect decft dacii el difer~ de cele
precectente. Ceea ce s-a numit laccentu/" fie~rei performante
este privHegiat aici in raport cu "m~sura" ~i, odat~ cu el, este
privilegiat~ ~i functia polemic~ a acestui joc. 0 asemenea
diacronie. presupuntnd stocarea in memorie ~i cAutarea noUlui,
configureazA in principiu un proces cumulativ. "Ritmul" acestuia,

94. Th. Kuhn. The Structure of Scientific Revolutions, Chicago U.P.,

1962; trad. fr. LaslTuclure des revotuntions scientifiques, Flammarion, 1972. ~n
Iimba rominA, SlTuctura revolufiilor ~tiin{ifice, trad. Mireea Flonta, Ed. ~tiintifica
~i Enciclopedica, Bucure~ti. t976 . N.r.).

93. in sensul indicat mai sus la nota 90.

52

care consta in raportul dintre accent ~i masur~, este variabi/94.

Aceste propriet~ti sint cunoscute. Ele merita sA fie totu~i
amintite din dou~ motive. Mai intii, punerea in paralel a ~tijntei
cu cunoasterea non~tiintifica (narativ~) lasa sA se inteleag~, sau
se Mnuiasca cel putin, c~ existenta celei dintii nu are mai
mul~ necesitate decil eXistenta celei'de a doua, dar nici mai
puti~. Amindou~ sint alcatuhe din ansambluri de enunturi;

acestea sint "m~ri" facute de jucatori in limita regulilor generale;

aceste reguli sint specifice fiecarei cunoasteri, iar "mutarile"
apreciate ca bune intr-un joe ~i in cel~lat nu pot fi de acelasi tip
decft in mod accidental.
Nu putem deci aprecia existenta ~i valoarea cunoasterf
narative plecind de la cea ~tiintifid ~i nici invers: criteriile
pertinente nu sint identice in cale doua cazuri. Ar fi suficient, la
limita, sa ne mlnunam de aceasta varietate a speciilor discursive,
asa cum ne rninunarn de cea a speciilor vegeta/e sau animale.
A deplinge "pierderea sensului" in postmodernitate inseamna a
regreta c~ cunoasterea nu mal este in primul rind narativa.
Aceasta e lnconsecventa. 0 alta, la fel de irnportanta. consta in
lntentla de a deriva sau'crea (prin operatori cum sint dezvoltarea
etc.) cunoasterea ~tiin!jfic~ plecind de la cunoasterea narativa,
ca ~i cum aceasta din urma ar con!ine-o pe prima in stare
emononara.
Totusi, asemeni speciilor vii, speciile de Iimbaj Intretin
raporturi unele cu anele. specii care sint departe de a fi ar
rnonioase. Oelalat motiv care poate sa justifice reamintirea
surnara a proprietatilor jocului de Iimbaj al ~tiintei este legat
tocmai de raportul s8U cu cunoasterea narativa. Am spus c~
ultima nu valorizeaza problema propriei sale legaturi, ea se
acrediteaz~ de la sine, prin pragmatica transmiterii sale. fara a
recurge la argumentare ~i la administrarea de probe. De aceea
ea adaug~ incomprehesiunii sale fa!~ de problemele discursu
lui ~tiintifjc ~i 0 anumit~ toleran!~ cu privire la acesta: ea n
consider~ In primul rind ca pe 0 varietate in familia culturilor

J.)~''.
,:'

'j,'

~;,

53

narative . Reciproca nu este adevarata, Omul de ~tiinta i~i pune

problema validitatii enunturilor narative si constata ca (:,Ie nu sfnt
niclodata supuse " argumefltarii ~i probei96 . Elle incadreaza intr-o
alta mentalitate: salbatica, primitiva, subdezvoltata, lnapoiata,
alienata, constituna din opinii, obiceuri, autoritate, prejudecAti,
ignorante, ideologii. Povestirile sint fabule, mituri, legende, bune
pentru t'emei ~i copii. fn cel mai bun caz, se va incerca sa se
risipeasca acest obscurantism, prin civilizare, educatie, dezvol
tare.
Aceasta relatie inegala este un efect intrinsec al regulilor
specifice fiecarui joc. Se cunosc toarte bine manifestarile ei. Este
intreaga istorie a imperialismulul cultural de la inceputurile Oc
cidentului pina azi. De aceea sa impune sa-i cunoastem coopnu
tul, care 11 distinge de toats celelalte ~i care este guvernat de
exigenta legitimarii.
95

!1I11

\:

asemenea revenire a narativului in non-narativ, sub 0

forma sau alta, nu trebuie conslderata ca depa~ita definitiv. 0
dovada evidenta: ce fac oarnenil de ~tiinta chemati la televiziune.
intervievati in zlare, dUpa cite 0 "descoperire"~ Povestesc 0
epopee a unei cunoasterl care nu este in nlci un caz de natura
eplca. Ei satisfac astlel regulile joculUi narativ, a caror presiune
nu numai asupra celor care folosesc mass-media, dar fji asupra
forului lor interior, ramine consoerabsa. Or, un asemenea fapt
nu este nici trivial nici marginal: el pnveste raportul dintre
cun08~terea ~tiintifica ~i cunoasterea "populara" sau ceea ce
ramine din ea. Statui este in stare sa cheltuiasca mult pentru ca
~tiinta sa poata fi prezentata ca 0 epopee: prin ea. el se face
cred'ibil, creind asentimentul public de care au nevoie cei care
97
iau deciziile _
Nu este exclus deci ca recursul la cunoasterea narativa
fie inevitabil; eel putin in rnasura in care jocul de limbaj al ~tiinlei
urmareste adevaru! en\:l"lurilor sale ~i nu poate sa il legitimeze
prin propriile mijlO8ce. In acest caz, ar trebui sa recunoastem 0
nevoie ireductibila de istorie, ce va trebui inteleasa, asa cum am
schqat-o noi, nu ca 0 nevoie de a-~i aminti sau de a proiecta
(nevoie de Istorleltate, nevoie de accent), ci, dimpotriva, ca 0
nevoie de uitare (nevoie de metrum) (sectiunea 6).
afirmam a~ ceva. Dar vom avea
Este totusl prematur
prezenta in minte, in cursul consideratiilor ce vor urrna. ideea ca
solutiile aparent desuete care au fOst' date problemei legitimMi
nu s\nt desuete in principiu, ci numai in expresiile pe care Ie-au
ne miram cind Ie vedem persistind
imbracat ~i ca nu trebuie
~i sub alte forme. Nu avem noi in~ine nevote, in acest moment,
de a construi 0 poveste a cun08~terii ljtiintifice occidentale
I
pentru ai percepe statutul?
fnca de la inceputurile sale. odata cu Platon, noul joe de
Iimbaj pune problema propriei sale legitimitati. Nu este acum
momentul sa facem exegeza pasajelor din bia/ogur; in care
pragmatica ~tiinlei apare explicit ca tema sau implicit ca
presupozitie. Jocul dialogului, cu exigentele sale specifice, 0
rezuma. incluzind in sine cele doua functk de cercetare lji de

>~~j'

sa

8. FUNCTIA NARATIVA ~ LEGITIMAREA CUNOA~TERII

II,

Aceasta problema a legitlmarii nu mai este considerata

astazl ca 0 s1abiciunein jocul de Iimbaj al ~tilntei. Ar fi rnai corect
sa spunem ca este ea insa~i legitimata ca problema, mai precis
ca resort euristic. Dar acest mod de a b trata 'prin rasturnare este
recent. inainte de a ajunge aici (adica la ceea ce unii numesc
pozitivism), cunoasterea ~tiintifica a cautat alte sol ii. Trebuie
spus ca multa vreme acestea nu au putut sa evite recursul la
proceduri care tin, in mod manifest sau nu, de cunoasterea

sa

ut

narativa.

sa

'

95. Cf. atitudinea copiilor in timpul primelor cursuri de stiinte sau

modul in care aborigenii interpreteazA explicatiile etnologilor (vezi Levi
Strauss, Lapenseesauvage,/oc. cit., capitolul I, " La science du concret") (vezi
de asemenea in limba rominA, Gindirea sil/baticll. Totemismul azi, loc. cit.
N.T.)
96. In acela~i sens ii spune lli Metraux lui Clastres: "Pentru a putea
studia 0 societate primitivA este nevoie ca ea sA se fi degradat putin: Este
nevoie intr-adevAr ca inlormatorul indigen sA 0 poatA examina cu ochiul unui
etinol09. punindu-~i problema lunct ionaril institut iilor sale ~i deci a
legitimitAtii lor. Reflectlnd la e~cu' sau in cazul tribului Ache, Clastres
conchide: "$i astfel, automat, cei din tribul Ache aceeptau darurile pe care nu
Ie C9ruserA, reluzau incerclrile de dialog pentru ca erau destul de puternici
pentru a nu avea nevoie de a~ cava: nu vom putea vorbi cu ei deci\ cind vor
Ii bolnavi" (citat de M.Cartry, "Pierre Clastres". Libre 4, (1978).

97. Despre ideologia scientistA. vezi Survivre 9 (august-septembrie

1971), reluat in Jaubert et Lbvi-Leblond ed., op. cit., 51 sq. La sfir~tul acestei
culegeri se afll\ 0 bibliogralie a periodicelor ~i a grupurilor care au luptat
impotriva diverselor forme de subordonare a ~tiinlei la sistem.
\:'

54

i.I .

55

invalare. Se regasesc aiel citeva din regulile enuntate mal sus:

argumentarea in scopul exclusiv al obtinerii consensuiut
(homologia), unicltatea referentului drept garantie a posibilitatii
,
t
de a cadea de acord, egalitatea partenerilor ~i chiar
recuooasterea indirecta a faptului ca este vorba de un joc ~i nu
de un destin, de vreme ce de la el sint exclusi tOli cei care nu-l
accepta regulile, datorlta slabiciunii sau suticientei.
Este adevarat c4 problema legitimitalii jocului insU~i, data
fiind natura sa ~tiinlifica, trebuie sa faca parte ~i ea din
problemele care sint puse in dialog. Un exemplu cunoscut, ~j cu
atit mai important cu cft leaga de la inceput aceasta problema
de cea a autoritalilor socio-politice, este oferit in c4rti1e VI ~i VII
din Republica. Or, ~tiut este faptul ca raspunsul se constituie, cel
Put in in parte, sub forma unei povestiri, alegoria pesteru, care
istorise~te de ce vor oamenii povestiri ~i de ce nu recunosc ei
~tiinta ("savoir'). Aceasta din urma ajunge astlel sa tie intemeiata
prin povestirea propriului sau martiriu.
Dar este voroa de mai mult: prin chiar forma sa (dialogurile
scrise de Platon)98, efortul de legitimare se dectara invins in fata
,
naratiunij: cAci fiecare din aceste dialoguri imbraca intotdeauna
forma povestirii unei discutii ~tiintifice. ca istoria dezbaterii e mai
mult indicata decft relatata, mal m'ult' reglzata decft narata99,
tinind deci mai mult de tragic dedt de epic, conteaza mai putin
'
,
aici. Fapt este ca discursul platonician care inaugureaza ~tiinla

,
y~i aceasta chiar in masura in care lncearca sa
nu este stiintific,
o legitimeze. Cunoo~terea ~tiinJjtica nu poate ~ti ~i ,nici nu poate
face sa se ~tie ca ea este adevarata cunoo~tere tara a recurge la
cealalta cunoastera, povestirea. care pentru ea este 0 non
cunoo~tere ~i fara de care este obligata sa se presupuna pe sine
~i sa ajunga astfel in situalia a ceea ce conoamna petitia de
principiU, prejudecata. Dar nu ajunge ea la aCela~j rezultat
sprijinindu-se pe povestire?

Nu este momentul sa urmarim acum aceasta recurenta a

,
cunoa~terii narative in cea ~tiinlifiell prin discursul de legitimare
al celei din urma, concretizat, cel putin
, in parte, cu marile tilosoli
critice, medievale ~i clasice, ~i care ne apare ca un chin

!;~

(~;.

'i"

Aceasta inclinatie generala a rnodermtatil de a detini

conditiile unui discurs'intr-un discurs despre aceste conditii se
comblna cu reabilitarea demnitatii
, culturilor narative (popuiare)
deja in umanismul renascentist ~i in moduri diverse in Lumini, in
Sturm und Drang, in tilosofia ldeallsta germana sau in scoata
lstorica franceza. Naratiunea
lnceteaza de a ti un lapsus al
,
legitimarii. Acest apel explicit la povestire in problema
cunoasterf coincide cu emanclparea burgheziei. in raport cu
autoritatile traditionale. Cunoa~terea prin povestiri revine in
Occident pentru oferi 0 solutie
, legitimarii noilor autoritati.
, Est
tiresc atunci ca, printr-o problematic4 narativa, aceasta intrebare
a~tepte ca raspuns un nume de erou: cine are dreptul sa
decida pentru societate? cine este subiectul ale c4rui prescriptii

sa

98. V.Goldschmidt, LesDialoguesdePiaton. PU,F, 1947.

99. Termeni imprumuta!i din G. Genette, Figures III, loc. cit. (vezi In
Iimba romina, Figuri, loc. cit. . NT)

56

neincetat. 0 gindire atit de energicA precum cea a lui Descartes

nu poate da legltimitatea ~tiinlei decit in ceea ce Valery numea
1
istoria unui spirit 00 sau in aceasta specie de roman de tormare
(Bildungsroman) care este Discursul despre metod~. Aristotel a
fost, tara indoiala, unul dintre cei mai moderni ginditori izolind
descrierea regulilor carora trebuie sa Ii se supuna enunturile
,
considerate !1tiintifice (Organonul) de cercetarea legitimitatii lor
fntr-un discurs asupra Fiintei (Metafizica). ta aceasta se adilUga
!1i sugestia cA Iimbajul ~{iinlific, inclusiv in pretentia sa de a
exprima fiinta reterentului, nu contine decit argumentatii ~i
probe, adica' dialectica1 0 1 . '
,
Odatll cu !1tiinta rnoderna, doua noi componente apar in
problematica legiti'marii. Mai intli, pentru a raspunde la
fntrebarea: cum se prooeaza propa? sau, mai general: cine
decide fn privinta conditiilor de adevar?, se renunta la cercetarea
metanztca a unei probe prime sau a unei autorita'ti
, transcedent
~i se recunoaste ca inse~i conditiile de adevar, adicA regulile de
joc ale ~tiintei. sint imanente acestui joc, ell ele nu pot fi stabilite
decit in cadrul unei dezbateri ea insa~i ~tiintifica ~i ell nu exista
alta dovada cA regulile sint bune in atara consensului expertilor.
,

:,'
1
'

<.

100. P. Valery, Introduction a la met/lOde de UWllard de Vinci (1894)

Gallimard, 1957 (contine ~i "Marginalia" (1930), "Nole et digression" (1919).
"Leonard et les philosophes" (1929)). (in Iimba romina: Introducerelnmetoda
lui Leonardo da Vinci, trad. $erban Foalla, Ed. Meridiane, 1969, Bucure\iti,
N.T)
101. P. Aubenqne, Le probleme del'Etre chez Aristote; P.U.F., 1962.

57

i!1

III
II,

II
;1

!I
:1

,[,

II
'III,

sint norme pentru cei care trebuie sA sa supuna lor?

Acest mod de a pune problema legitimitatii
, socio-politice
se comolna cu noua atitudine ~tiintifica: numele eroului este
poporul, semnul legitimitatii consensul sau, iar modul sau de
normare deliberarea. De aici rezulta inevitabil ideea de progres:
ea nu reprezlnta nimic altceva decil rnlscarea prin care
cunoasterea este consderata ca acumulindu-se treptat, dar
aceasta mi~re este extinsA la nivelul noului subiect socio
politic~ Poporul dezbate cu eI lnsusl despre ceea ce este just ~i
injust in acelasl mod in care comunitatea savantilor dlscuta
despre ceea ce este adevarat ~i fals; eI acumuleazA legile civile
a~ cum aceasta acumuleaza legile ~tiintifice; poporul per
fectioneaza regulile consensului sau prin dlspozitll con
stitutionale, intocmai cum comunitatea savantuor Ie revizuie~te
in lu'mina cunostmtelor sale,producind noi "p8radigme 102".
Se observa ca acest "popor" difera totalmente de cel care
este implicat in cunoo~terile narative trad~ionale, care, am spus
deja, nu impun nici 0 deliberare instituanta, nici 0 progresie
cumulativa, nici 0 pretentie la universalitate: acestia sint cu tot ii
operatori ai cunoasterii ~tiintifice. Nu trebuie deci sa ne miram
jaca reprezentantii noii legit(mari prin "popor" sint ~i oistrugatori
activi ai cunoasterf trad~ionale a popoarelor, percepute de
acum ca minoritati sau separatisme potentiale al caror destin nu
poate fi decil obscurantismul 103
'
In acelasl timp existenta reala a acestui subiect in mod
necesar abstract (pentru ca este modelat exclusiv dupa paradig
rna subiectului cunoscator, adica a destinatorului-destinatarului
enunturilor denotative cu valoare de adevar, excluzind celelalte
[ocurl de Iimbaj) este conceputa ca depinzind de institutiile in
cadrul carora el delibereaza ~i decide. ~i care cuprind intreg
statui sau numai 0 parte a lui. Astlel, problema statului devine
strict legata de cea a cunoastera ~tiintifice.
v'
Dar sa observa de asemenea ca aceasta legatura nu poate
fi simpla. Caci "poporul" care este natiunea sau chiar umanitatea
nu se Iimiteaza. mai ales in institUliile'sale politice, la a cunoa~te;

102. P. Duheni, Essai sur la notion de theorie physique de Platon

Galilee, Hermann, 1908; A. Koyre.Etudes gaJi/eennes (1940), Hermann, 1966;
Th. Kuhn, op. cit.
103. M. de Certeau, D. Julia et J. Revel, Unepolitiquede lalangue. La
Revolutionlranr;aise etles patois, Gallimard, 1975.

58

el legifereaza, adica formuleaza prescri~ii care au valoare de

norme 104 . EI i~i exercita deci competenta nu numai in materie
de enunturi denotative care vizeaza adevarul, dar ~i in materie
de enunturi prescriptive care au pretentia de a fi juste. Aceasta
este, s-a vazut, proprietatea cunoo~ter\i narative. din care s-a
nAscut conceptul sau, proprietate ce consta in a reuni ambele
competente, fara a mai vorbi de rest.
Modul de legitimare despre care vorbim, ce introduce
povestirea ca vaJiditate a cunoasterii, se poate dezvolta in doua
directii,
, dupa cum subiectul povestirii este reprezentat intr-o
prespectlva cognitiva sau lntr-una practica: ca un erou al
cunoasterii sau ca un erou al Iibertatii.
ln functie
, de .aceasta alternatIVa, nu numai ca legitimarea
nu are intotdeauna acelasi sens, dar ~i povestlrea insa~i apare
deja ca insuficienta in tentativa de a-I oferi 0 versiune cornpleta.
9. POI/ESTIRllE DE LEGITIMARE A CUNOA!?TERII

Vom examina doua mari versiuni ale povestlrli de

legitimare, una cu precadere pounca, cealalta cu precadere
filosofica, amfndoua de mare importanta in istoria moderna. cu
deosebire in cea a cunoasterii l?i a insthutiilor sale.
Prima este cea care are ca subiect umanitatea ca erou al
libertatii. Toate popoarele au dreptul la ~tiinta. Daca subiectul
social' nu este inca subiect al cunoa~terii ~tiintifice. asta
inseamna ca el a fost impiedicat de catre preoti ~i tirani. Dreptul
ta ~tiinta trebuie sa fie recucerit. Se intelege ca aceasta povesnre
inspira' mai mult 0 politica a invatamintului primar decit una a
105
universitatilor ~i a ~colilor superioare . Politica ~colara a celei
104. Pentru distinetia intre prescriptll ~i norme, vezi G. Kalinowski, "Du
-metalangage en logique. Reflexions sur la logique deontique et son rapport
avec la logique des normes", Documents de travail 48 (noiembrie 1975),
Universita di Urbino.
105. GAsim un semn al acestei politici in instituirea unei clase de
filosofie la sfir~itul studiilor secundare, precum !?i in proiectul Grupului de
cercetAri asupra invafAmintului filosofic de a preda "filosofia" incA din primul
ciclu al studiilor secundare: G.R.E.P.H., 'La philosopllie declassee', Qui a peur
de la philosophie?, Paris, Flammarion,1977. Aceea~i direcfie orienteazA, se
pare, ~i struetura programelor propuse de C.E.G.E.P. in Quebec, mai ales a
celor de filosofie (vezi de exemplu Cahiers de I'enseignement collegial, 1975
1976 pentru filosofie).

59

III
')1

Iii
III
!

de a III-a Republici ilustreaza elocvent asemenea presupozitii.

Cft privelite fnvAtAmintul superior, aceasta povestire pare
sa. trebuiasca. sa.-lii Iimiteze impactul. Astfe!, mAsurile luate in
aceasta privintA de catre Napoleon sint eXplicate in general prin
grija de a asigura competentele administrative ~; profesionale
106
necesare stabilitAtii statului . Din perspectiva povestirii despre
libertAti, se negliieazA astfel faptul ca acesta din urma. nu se
IimiteazA prin el lnsusf, ci prin popor. DacA instituliile de
invA1Amint superior sfnt destinate prin politica imperialA sa.
devina pepinierele de cadre ale statului ~i abia apoi ale societAtii
civile, aceasta este din cauza cA natiunea insa.~i. prin ad
ministraliile ~i profesiunile in care i~i vor'desfAliura aceste cadre
activitatea, ilii va putea cuceri IibertAtile sale multumita difumriii
noilor cunostinte
in rindul populatiel.
Acelasi rationament
este

,
, y
,
valabil a fortiori pentru crearea institutiilor proprlu-zls. ~tiintifice.
RegAsim aici recursul la povestirea despre IibertAti de fiecare
data cind statuI isi asuma in mod direct misiunea de formare a
"poporului" sub numele de natiune lii de ca.IAuzire a lui pe calea
"
progresului ' 07.
OdatA cu cealaltA povestire de legitimare, relatia dintre
~tiintA, natiuns ~i stat dA nasters unei elaboran total diferite. Este
ceea ce se intimplA
in timpul fntemeierii universitAtii din Berlin
108
intre 1807 lii 1810 . Influenta sa va fi co.nsiderabilll asupra
organizllrii invlltllmintului superior in tarile tinere in secolele al
XIX-lea ~j al XX-lea.
'

106, Vezi H. Janne, "L'Universite et les besoins de la societe contem

poraine", Cahiers de I'Association internationale des universitas 10 (t970), 5;
citat In Commission d'etude sur les universitas, Document de consultation,
Montreal, 1978.
107. Se poate gasi, in acest sens, Q ':lxpresie "dura" (aproape mistico
militara) In Julio de Mesquita Filho, Discorso (leParCll/info daprimeiro turma de
licenciados de/a Faculdade de Fi/osofia. Ci{m "IS e Letras da Universidade de
Sao Paulo (25 ianuarie 1937), precum IIi 0 , ',presie adaptata problemelor
moderne ale dezvoltarii In Brazilia in Re/atorio IJ" Grupo de TrabCllllo,Reforma
Universitaria, Ministerele Educatiei IIi Culturii, al planului etc., august 1968.
Aceste documente fac parte dintr-un dosar asupra universitatii braziliene care
mi-a fost Inmlnat cu amabilitate de Helena C. Chamlian IIi Martha Ramos de
Carvalho, de la universitatea din Sao Paolo, pentru care Ie multumesc.
108. Dosarul este accesibil cititorului francofon datoritii stradaniilor lui
Miguel Abensour IIi ale Colegiului de filosofie: Philosophies de l'Un;versite.
L 'ideallsme allemand et la question de I'univemite (texts de Schelling, Fichte,
Schleiermacher, Humboldt, Hegel), Payot, 1979.

{:
'\

Cu ocazia acestui eveniment, ministerul prusac lua

cunol?tinla de un proiect al lui Fichte l?i de conslderatlile opuse
prezentate de Schleiermacher. Wilhelm von Humboldt trebuia sa.
transeze cazul; el a decis in favoarea optiunii mal "Iiberale" a celui
de-al doilea.
'
Citind memoriullui Humboldt putem fi tentati sa. reducem
toata politica sa referitoare la insritutia litiintificA la celebrul
principiu: "Sli cercetam ~tiinla ca atare." Procedlnd astfel, ar
insemna
ne fn~elam asuora finalitatii acestei politici, foarte
apropiata de cea pe care 0 expune mai detaliat Schleiermacher
l?i care este dornmata de principiul de legitimare care ne
intereseaza.
Humboldt dectara hotarlt ca ~tiinta se supune propriilor
sale reguli, ca instltutia ~tiintifjcll "trllielite ~; se reinnoteste fllrll
fncetare prin ea fnsa~i, far~ nici 0 constrfngere sau finalitate
deterrninata". EI adauga insa ca Universitatea trebuie sa-lii
dedice studiul sau ~tiinrific "formarii spirituale l?i morale a
natiunii" f09. Cum poate sA rezulte acest efect de Bi/dung dlntr-o
cercetare dezlnteresata a cunoasterii? Nu sint oare statui,
natiunea, umanitatea intreaga indiferente fata de cunoasterea
dezinteresata? Ceea ce au ele in vedere este de tapt, cum
recunoaste l?i Humboldt, nu cunoasterea. ci "caracterul ~i
actiunea".
,
Consilierul minisrrului se vede astlel pus in fata unui
conflict major, care evoca ruptura. datorata criticii kannene,
dintre cunoastere ~i vointa, conflictul dintre un joc de Iimbaj
alcatuit din denotatii care nu depind decit de criteriul adevarului
i un joc de limbaj care guverneaza practica etica, soctata,
poIitica ~i care comports in mod necesar decizii ~i obligatii,
adica enunturi de fa care nu se pretinde sa. fie adevarate, ci juste
l?i care nu depind, in ultima analiza, de cunoa~terea ~tiintifica.
Unificarea acestor doua ansambluri de discursuri este
totulii indispensabila formllrii ("Bi/dung") pe care 0 urmarelite
proiectul humboldtian lii care consta nu numai in dobindirea de
cunol?tinte de clltre indivizi, ci ~i in formarea unui subiect deplin
legitimat al cunoa~terii ~i al societatii. Humboldt invoca deci un
Spirit, pe care Fichte n numea lii Viata, conditionat de 0 triplll

sa

109. "Sur I'organisation interne et externe des etablissements scientifi

ques superieurs a Berlin" (1810), In Phiiosophiesdel'Universite, loc. cit., 321.

60

61

:1

devenirea spiritului, decit intr-o naratlune sau mai degraba intr-o

metanaratlune ratlonata. Encic/opedia lui Hegel (1817-1827) va
cauta sa satisfac~ acest proiect de totalizare, prezent deja la
Fichte !1i la Schelling ca idee a Sistemului.
Aici mai ales, in dispozitivul de dezvoltare a unei Vieti care
este in acelasi timp Subiect, poate fi observata intoarcerea la
ounoasterea narativ8. ExisUi 0 "lstorie'' universala a spiritului,
spiritul este "viata". iar acosta "viata" este prezentarea ~i for
mularea a ceea ce este .ea fns8lii, avfnd drept metoda
cunoasterea ordonata a tuturor formelor sale in ~tiintele em
pirice. Enciclopedia idealismului german este nararea '''istoriei''
acestui subiect-viat8. Dar ceea ce produce ea este 0 metapoves
tire. cact cel ce nareaza aceasta povestire nu trebuie sa fie un
popor inchlstat in pozitivitatea spectttca cunostlntelor sale
traditionale ~i nici comunitatea savantilor limitatl de
profesionalismul specialitatilor.
'
,
Acesta nu poate fi decit un metasubiect care tormuleaza
atit legitimitatea discursurilor ~tiintetor empirice cltsl pe cea a
institutiilor imediate ale cutturuor populare. Un astfel de
rnetasubiect, exprimind fundamentul lor comun, realizeaza ~i
scopul lor implicit. Locul pe care ~ ocupa este Universitatea
speculativa. ~tiinta pozitiva ~i poporul nu constituie decil formele
sale brute Nici macar Statul-natiune nu poate sa exprime in mod
valabil poporul decit prin mijlocirea cunoasterii speculative.
Este necesar sa se degajeze filosofia care legitima
intemeierea universitatli berlineze si constituia totodata rnotorul
dezvoltarii sale ~i al cunoasterf comernporane. S-a mai spus,
acesta organizare universitara a servit drept model pentru con
stituirea sau pentru reforma invatamintului superior in secolele
al XIX-Iea~i al XX-lea in rnulte tari, incepind cu Statele
Unite l 13.Ceea ce trebuie remarcat insa este ca aceasta filosofie,
departe de a fi dlsparut, mai ales in mediul universitar114,
propune 0 reprezentare deosebit de vie a unei solU\ii date
problemei legitimitatii cunOO!lterii.

aspiratie, sau mai exact, de 0 aspiratie triplu unnara; "cea de a

deriva'totul dintr-un principiu origina r". careta ii raspunde ac
tivitatea stiintifica;
"cea de a raporta totul la un ideal", care sa
,
guverneze practica etica ~i sociala: "cea de a reuni acest prin
cipiu ~i acest ideal intr-o unlca Idee", care sa asigure ca cer
cetarea adevaratelor cauze in ~tiinla va coincide cu urmarirea
unor scopuri juste in viata moral a ~i poIitica. Subiectul legitim se
constituie din aceasta ultima sinteza,
Humboldt adauqa in trecere ca acsasta tripla aspiratie
apartine in mod firesc "caracterului intelectual al natiunii gel'
mane"llO. Este 0 concesie aiel, discreta insa, facuta' celeilalte
povestiri, aotca ideii ca subiectul cunoasterll este poporul.
lntr-adsvar, aceasta idee este departe de a fi contorrna povestirii
de legitimare a cunoasterlt propusa de idealismul german.
Suspiciunea unui Schleiermacher, a unui Humboldt ~i chiar a
unui Hegel fala de stat este 0 dovada in acest sens. Daca
Schleiermacher combate nationalismul
ingust. protectionismul,
,
,
utilitarismul, pozitivismul care ghideaza autoritatile publice in
materie de ~tiinta, aceasta se intfmpla pentru ca principiul aces
teia nu rezida, nici macar indirect, in asa ceva. Sublectul
cunoasterll nu este poporul, ci spiritul speculativ. EI nu se
lncarneaza, ca in Franta de dupa Revolutie, intr-un Stat, ci intr-un
Sistem. Jocul de Iimbaj al legitimarii nu 'este unul politico-statal,
ci unul filosofic.
Importanta functie
, pe care unlversitatile
, trebuie sa 0
lndeplineasca este de "a expune ansamblul cunosnotelor ~i de
a face sa apara atlt principiile cit 9i fundamentele orlcaret
cunoastert', caci "nu exlsta capacitate ~tiinlifica creatoare fara
spirit speculativ" 111. Speculatia este aici numele pe care ~ poarta
discursul despre legitimarea discursului ~tiintific. ~colile slnt
functionale;
Universitatea este speculativa, adica filosoficA 112.
,
Acesta filosofie trebuie sa confere din nou unitatea cunolitinlelor
dispersate in ~tiintele particulare, in laboratoarele ~i in
invatamintul
preuniversitar; ea nu poate
0 faca decii intr-un
,
joe de Iimbaj care Ie leaga pe unele de celelalte ca momente in

Iii, \

Ii

sa

113 A. Touraine analizeaza contradic! iile acestei transplantari in

Universite at societe allx ftats Unis. Seuil, '972, 32-40.
114 Idee reperabila pins ~i in concluziile unui R. Nisbet, TheDegrada
tion 01 the Academic Dogma: the University in America, 1945 1970, Londra,
Heinemann, 1971. Autorul este profesor la universitatea din California, River
side.

110. Ibid., 323.

111. F. Schleiermacher, "Pensees de circonstance sur les universites
de conception allemande" (1808), ibid., 270-271.
112. "inv8tAmintul filosofic este recunoscut in mod unanim drept
fundamentul oriclirei activitliti universitare " (ibid., 272).

63

62

Cercetarea ~i difuzarea cunoastsrf nu se justifica printr-un

principiu de intrebuintare. Nu se conskiera nicidecum ca ~tiinta
trebuie sa serveasca intereselor statului ~i/sau ale societatii
civile. Se neglijeaza principiul umanist dUpa care umanitatea
ci~tiga in demnitate ~i libertate prin cunoastere. Idealismul ger
man recurge la un metaprincipiu care intemeiaza dezvoltarea
simultana a cunoastorii, a societatii sl a statului prin reallzarea
"vietii" unui Sublect pe care Fichte i1 'numeste "Viata divina", iar
,
f
"
Hegel "Viala a spiritului". n acesta perspecnva, cunoastersa i~i
gase~te mai intii legitimitatea fn ea fnsa~i, tot ea fiind ~i cea care
poate spune ce este statui ~i ce este societatea 115. Dar ea nu
poate indeplini acest rol decit schimbfnd nivelul, pentru a spune
astlel, incetfnd de a mal fi cunoastsrs pozitiva despre referentul
sau (natura, societate, stat etc.) ~i devenind cunoasterea despre
aceste cunoasterl, adica devenind speculativa. Sub numele
Viala, Spirit, ea fnsa~i este cea care da nume.
Un rezultat remarcabil al dispozitivului speculativ este ca
toate discursurile de cunoastere despre toti referentii posibili sint
y
"
apreciate nu prin valoarea lor de adevar irnedlata, ci prin
valoarea pe care 0 capata datorita faptului ca ocupa un anumit
loc in evolutia Spiritului ori a Vletii sau, alUel spus, 0 anurnlta
pozitie in EncicloPedia pe care 0 povesteste discursul speculativ.
Acesta Ie citeaza expunind pentru el insusl ceea ce stie, adica
expunindu-sa pe sine. Adevarata cunoasters fn acesta
perspectiva este fntotdeauna 0 cunoastere indirecta, alcatuita
din enunturl raportate la ~I fncorporate in metapovestirea unui
subiect care Ie asigura astlel legitimitatea.
La fel se inlimp'a cu toate discursurile, chiar daca ele nu
srnt de cunoasters, de exemplu cu cele de domeniul dreptului
sau statului. Discursul hermeneutic contemporan 116 s-a nascur
din acesta presupozitie,
, care ne asigura fn cele din urma ca
extsta un sans de cunoscut ~i care contera astlel legitimitate
istoriei ~i mai ales cunoasterh. Enunlurile sint considerate ca

l 17

autonime fata de ele insele

~i sint plasate fntr-o miscare in
care se presupune ca se produc unele pe altele: acestea sint
regulile jocului speculativ. Universitatea, cum ii arata ~i numele,
reprezlnta institutia sa exclusiva.
Dar, am spus, problema legitimita\ii se poate rezolva ~i
prin cealalta procedura. Trebuie sa evidentiem
aici diferenta
,
,
dintre aceste proceduri: prima versiune a legitimita\ii sl-a
recapatat astaz: vigoarea, fn timp ce statutul cunoasterf este tot
mai dezechilibrat, iar unitatea sa speculativa tot rnai sfarfmata.
Cunoasterea nu i~i gase~te validitatea in sine insa~i,
intr-un subiect care se dezvolta actuahzlndu-si posibilltalile cog
nitive, ci in acest subiect practic care este umanitatea. Principiul
de mlscare ce anima poporul nu este cunoasterea in
autolegitimarea sa, ci Iibertatea fn autotondarea ori, daca vrem,
in autogestionarea sa. Subiectul este un subiect concret sau
considerat ca atare, epopeea sa este cea a propriel emancipari
in raport cu tot ceea ee-l impiedica sa se guverneze pe sine. Se
presupune ca legile pe care el ~i Ie da sint drepte, nu pentru ca
ele ar fj conforms vreunei naturi exterioare, ci pentru ca prin
constitutie legiuitorii nu sint altii decit cetatenil supUji legilor, ~i
pentru ca astfel vointa ca leges sa taca justitia, vointa care este
coincide cu vointa
a cetsteanetul.
!".
, legiuitorului, cel vrea ca justitia
,
sa faca legea.
l 18
Acest mod de legitimare prin autonomia vointei
privilegiaza, dup8 cum se observa, un joc de Iimbaj total diferit,
cel pe care Kant i1 numea imperativ ~i pe care contemporanii i1
numesc prescriptiv. Important este de a legitima nu numai
enunturi
, denotative, considerate adevarate, de tipul: P~mintul se
invirte in jurul Soarelui, ci ~i enunluri prescriptive, considerate
juste, de tipul: Trebuie s~ distrugem Cartagina sau: Trebuie ~
117. Fie doua enunturi: (1) Luna a rilsilrit, (2) EnuntullLuna a rlisliri/I
este un enunt deno/a/iv. Se spune cA in (2) sintagma ILuna a rlisliril/ este
autonima primului enunl (1). Vezi J. Rey-Debobe, Leme/alaflgage, Le Robert,
1978, partea a IV-a.
118. Principiul acestui mod de legitimare, in materie de etic4
transcedental4 eel putin, este kantian: vezi Cri/ied rafiunii practice. in materie
de politica ,i de etic4 empirica, Kant este prudent: dat fiind ca nimeni nu se
poate identifica cu subiectul normativ transcedental. este preferabil, la nivel
teoretic, sa cazi la 0 invoial4 cu autoritatile existente. Vezi de exemplu: Antworl
an derFrage: 'Was is/"Aufkliirungu?',(1784), trad. fr. Piobetta, "Qu'est-ce que
les Lumieres?" in Kant, Laphilosophie de I'his/oire, Aubier, 1943.

115. Vezi G. W. Hegel Philosophie des Ree/,/s (1821), trad, fro Kaan
Principe..<; de la philosophie du drol/, Gallimard, 1940. (In limba romAna,
Prineipiile filosofiei sau E/emen/e de drept na/urallii de ~/iin!a a s/a/ului, trad.
Virgil Bogdan ~i Constan. Floru, Ed. Academlei R.SR., Bucurel?ti, 1969 _ N.T.)
116. Vezi P. Ricoeur, Le contli/ des interpretations. Essais
d'hermimeutique, Paris, Se<Jil, 1969. H. Gadamer, Wathei/ und Melhode,
TUbingen, Mohr, ed. a doua, 1965. trad. fr. Verite et melhode, Seuil, 1976.

64

65

fixiJm salarlul minim la X franci. fn aceasta perspecnva,

,I
'!

cunoasteraa pozitivA nu are alt rol decft de a Informa subiectul

practic despre realitatea In care trebuie sA se Inscrie executarea
prescnppet. Ea Ii permite acestula clrcumscrlerea exe
cutabilului, adicA a ceea ce se poate face. Dar executoriul, ceea
este posibiiA
ce trebuie fAcut, nu-i apartine
, ei. CA 0 actiune
,
InseamnA ceva, ca ea este justA inseamnA cu totul altceva.
Ounoasterea nu mai este subject, ea se pune In servicjul subiec
tului, singura sa legjtimitate (destul de considerabilA InsA)
provenind din faptul cA permite moralitAtii sA devinA realitate.
Se introduce astfel 0 relat1e a cunOa~terii qu societatea ~i
cu statui sau relatie care este, fn principiu, cea dintre mijloc ~i
scop. Oamenii de ~tii"lA mai ales nu trebuie sA consirnta la asa
ceva, decft daca aprecieaza drept justA politica statului, adicA
ansamblul prescrtppflor sale. Ei pot sA recuze presfriptiile
statunn In numele socletatn
, civile ai cArei membrii slnt, daca
aprecleaza cA aceasta nu este bine reprezentata de catre stat.
Acest tip de legitimare Ie recunoaste dreptul ca fiinte ornenestl
practice de a refuza sA sprjine in catitate de savanti 0 putere
poIiticA pe care 0 consldera inJustA, adicA nelntemeiatA pe
autonomia propriu-zlsa. Ei pot merge chiar plnA ta a face uz de
~tiinta lor pentru a arata cA aceasta autonomie nu s-a realizat;
de fapt, In societate ~i stat. Se regAse~te aiel funetia criticA a
cuooastern Este adevarat InsA cA aceasta nu are alta' legitimitate
f1naiA decft de a se pune In slujba scopurilor urrnarlte de subiectul
practic care este colectivitatea autonoma 119
Acesta distributie
de legitirnare este
, a rolurilor In actiunea
,
lnteresanta, din punctul nostru de vedere, pentru cA ea
presupune, spre deosebire de teoria sistemului-subiect, ca nu
existA unificare ~i nici totalizare posibilA a jocurilor de Iimbaj
intr-un metadiscurs. Aici, in schimb, privilegiul acordat
119. Vezi I. Kant, art. cit.; J. Habermas, Struk/urwandel der Oeffen/lich
keit, Frankfurt, Luchterhand, 1962, trad. fr. de Launav, L'espace public.
Archeo/ogie de la publicite comme dimension constitutive de la societe bOI/f
geoise, Pavot, 1978. Termenii public ~i pUblicitate au acela~i inleles ca ~i in
expresiile "a face publicA 0 corespondenla personala", "dezbatere publica"
etc. Acest principiu allui OeffentJichkeit a ghidat aetiunea a numeroase grupuri
de oameni de ~tiin,a, la sfir~itul anilor 1960, dintre care pot fi remarcate
mi~carea "Survivre". grupul- "Scientists and Engineers for Social and Political
Action" (U.S.A.) \Ii grupul "British Society for Social Responsabilitv in Science"
(G.B.).

6r

enunturilor prescriptive, care sfnt cele proferate de subiectul

practk Ie face pe acestea Independente, In principiu, de
enunturHe ~i1ntlfice a cAror singurA functle aste cea de inforrnare
' .
a SUbiectului respectiv.
DouA remarci:
1. Ar fi usor de demonstrat cum a oscilat marxismul Intre
cele douA modurl de legitirnare narativA pe care Ie-am descris.
Partidul poate lua locut UniversitAlii, proretarlatul pe eel al
poporului sau al umanitAtii, materialismul dialectic pe eel al
idealismului speculativ etc.; de aici poate sA rezulte stalinismul
~i raportul sAu specific cu ~tiintele, prezente acum doar pentru
a ilustra metapovestirea despre drumul catre socialism ca ele
ment al vietii
, spiritului. Dar, In conformitate cu cea de a doua
versiune, eI sa poate dezvolta dimpotrivA ca 0 cunoastere criticA,
afirmind cA socialismul nu este nimic altceva decft constituirea
sublectului autonom ~i cA ~tiintele ~i gAsesc Intreaga justificare
in capacitatea lor de a oferi subiectului empiric (proletariatul)
mijloacele ernancipArii sale in raport cu alienarea ~i represiunea:
aceasta a fost, sintetic, pozltia ~colii de la Frankfurt.
2. Discursul pe care 'Heidegger I-a pronuntat la 27 mai
1933, cu ocazla numirii sale ca rector al un;versitAtii'din Freiburg
im-Breisgau 120 , poate fi considerat ca un episod nefericit al
legitimArii. Situatia speculativA a devenit acum intero-gare a
fiinteL Aceasta lnterogare este "df-stinul" poporului german,
numit "popor istorico-spiritual". Aici I~i au originea cele trei
servicii: al muncii, al apArArii lji al cuooasterii, Universitatea
asigurA rnetacunoasterea celor trei servicil ale sale, adicA ~tii"la.
Legitirnarea se face deci, ca ~i In idealism, cu ajutorul unui
metadiscurs numit ~tiintA, avfnd pretentii ontologice. Dar el este
interogativ ~i nu totalizant. Pe de altA Parte, Universitatea, tocul
unde este tinut un asemenea discurs, datoreaza aceasta ~tiintA
, '
unui popor care are "misiunea istoricA" de a-I i'lnpllnii muncind,
luptlnd ~i cunosclnd. Acest popor-subiect nu este chemat sA
emancipe~e umanitatea, ci sA realizeze pentru sine ''Veritabila
lume a spiritului" care- este "puterea de conservare cea mai
profundA a f0rtelor pAmlntului ~i singelui". AceastA insertie a
120. G. Granel a realizat 0 traducere francezfl a acestui ted in Phi,
Supplement aux Anna/es de I'universite de Toulouse-Le Mirail, Toulouse (8
ianuarie 1977).

67

povestirii despre rasA ~i despre muncA in cea despre spirit,

pentru a legltima cunoasterea ,llnstitU\iIIe sale, este de douA orl
nefericitA: inconsisitentA teoretic. ea a fost suficientA totu~i
pentru a gAsi in contextul politic un ecou dezastruos.

-f

10. DELEGITIMAREA

:11111

fn societatea ~i cultura contemporanA. societate

problema legitiffiArii
cunoal1terii se pune rn altl termeni. Marea povestire l1i-a pierdut
credibilitatea, oricare ar ~ modul de unificare ce neste destinat:
povestire speculativA, povestire despre emancipare.
Se poate vedea in acest declin al povestirilor un efect al
avrntului tehnicilor l1i 81 tehnologiilor dupA cel de-al doilea rAzboi
mondial, avint care a deplasat accentul mal degrabA pe mij
loacele de actiune decrt pe scopurile sale; ori al noii extinderi a
capitalismulu( liberal avansat duoA reculul sAu sub protectia
keynesismului in perioda 1930-1960, reinnolre care a e1iminat
alternativa comunistA l1i care a valorizat folosinla IndividualA a
bunurilor l1i serviciUor.
Astlel de cercetan de tip cauzal conduc intotdeauna la
esec, Presupunind cA se admite una sau alta din aceste ipoteze,
fAmine totul1i de explicat corelatia dintre tendintele invocate l1i
declinul puterii unificatoare l1i 199itimatoare a marilor povestiri
speculative l1i de emancipare.
Impactul pe care relansarea l1i prosperitatea capltallsta pe
de 0 parte l1i avintul derutant al tehnicilor, pe de altA parte, i1
poate avea asupra statutului cUr:'!oal1terii este, cu siguranlA, ul10r
de inteles. Dar treDufemai intn sA reperAm germenii
"delegltimArii,,122 l1i al nihilismului . inerenli marilor povestiri ale
secolului al XIX-lea - pentru a inlelege cum a putut sA fie sensibiiA
l1tiinta contemporanA la aceste l10curi cu mult rnainte ca ele sA
aibA'loc.

postindustnala. culturA posunodernA 12\

111\:

11:[

III:
,I

r,I,

.1.I
'

,Jlli

I'll
III

:il:
I"

ii

Dispozitivul speculativ comport! in primul rind un soi de

echivoc in raport cu cunoasterea. EI demonstreazA cA aceasta
nU-l1i meritA numele decil in masura in care se dedubleazA (se
"autodepA~el1te", hebt slch auf) prin perpetuarea propriilor sale
enunluri rn sinul unui discurs de al doilea grad (autonimie) care
Ie legitimeazA. Este ca l1i cum ai spune cA, in nemijlocirea sa,
discursul denotativ despre un referent (organism viu, proprietate
cnimica, fenomen fizic stc.) nu l1tie cu adev~rat ceea ce erede
cA stle, ~tiinla pozitivA nu es!e 0 cunoastere. lar speeula\ia se
hrAnel1te din suprimarea sa. In acest fel povestirea
speeulativA
123,
un scep
hegelianA manifestA, confor.m rnarturlel lui Hegel
. ..
ticism falA de cuooasterea pozitivA.
l1tii"lA care nu l1i-a gAsit legitlmitatea nu este 0 l1tiinlA
veritabilA, ea cade pe treapta cea mai de jos, devenind ideol~gie
sau instrument de putere, daca discursul care ar trebuii sA 0
legitimeze apare eI insul1i ca provenind dintr-o cunoastere
prel1tiinlificA, asemeni oricArei povestiri "vulgare". Ceea ce se l1i
intimpl6 in momentul rn care se rntore il'npotriva lui regulile jocUlui
l1tiintei, pe care 0 denuntA ca empiric6.
, Fie enuntul speeulativ: un enunt ~tiintific este un fapt de
eunoastere ("savoil"') dacA l1i numai daCA se tncadreazA el insul1i
intr-un proces universal de generare. Problema care se pune
atunci este urmAtoarea: este acest curent, la rindul lui, un fapt
de cunoastere in sensul care RdeterminA? EI nu ajunge la acest
statut decil daca se poate situa eI insul1i intr-un proces universal
de generare. Or, el poate face acest lucru, n este suficient sA
presupuna cA acest proces existA (Viala spiritului), l1i cA el este
o expresie a acestui proces. 0 asemenea presupoz~ie este chiar
indispensabilA jocului de limbaj speculativ. DacA ea nu ar fi
f6cutA, limbajul legitimArii n-ar fi el insu~i ,legitim, cAzrnd
impreunA cu stiinta in nonsens, cel putin dacA ar fi sA ne lu6m

'

dUpA idealism.

Dar aceastA presupozitie poate fi inteleasA intr-un cu totul

,
'
alt sens, care ne aproprie de cultura postmodernA: ea define~te,
din perspectiva pe care am adoptat-o, grupul de
124.reguli ce trebuie
admise pentru a intra in jocul speculativ
0 asemenea

121. Vezi nota t. Anumite aspecte ,tiinllfice ale postmodernismului

sint trecute in revistAln I. Hassan, "Culture, Indeterminacy, and Immanence:
Margins of the (Postmodern) Age", HumanHiesinSociety 1, (iarna 1978). 51

123. "Drum al indoielii (...), drum al disperarii (...), scepticism", scrie

Hegel in Prefala la Fenomeno/ogia spiritului, pentru a descrie efectul impulsului
speculativ asupra cunoa,terii naturale.

85.

122. CI. Mueller utilizeazl expresia "a process of delegitimation", in

The Politics of Communication, loc. cit., 164.

69
68
"

,}

"