Doctrina economica neoclasica

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a realizat in plan toretic sinteza propriu-zisa
dintre abordarea macroeconomica si abordarea dinamica. Astfel s-a conturat teoria cresterii
economice, ca o componenta a stiintei economice contemporane.
Contextual economic era net diferit fata de cel in care s-au formulat teoriile clasice.
Astfel, odata cu intrarea economiilor capitaliste in secolul XX, s-au dezvoltat industrii noi si
importante, legate de energia electrica, telefon si automobile. Acumularea de capital si noile
tehnologii au devenit astfel forta dominanta care a determinat cresterea economica.
Se pune intrebarea daca convergenta economiei reale se poate realize cu adevarat in
conditiile pietelor concurentiale potrivit modelelor neoclasice. In primul rand, apartinand teoriei
neoclasice de crestere, realizarea convergentei reale se poate percepe prin prisma exclusiva a
fortelor pietei. Modelul neoclasic al cresterii explica modul in care acumularea de capital si
schimbarile tehnologice infulenteaza economia.
Considernd c rezultatul economic (PIB pe locuitor) este dat de contribuia mai multor
factori de producie (capital, munc, resurse naturale, progres tehnologic), modelul neoclasic ia
ca ipotez fundamental dependena creterii de particularitile randamentului capitalului, care
are tendina general de descretere n raport cu creterea economic. La o anumit cretere a
capitalului, rezultatele vor cunoate sporuri mai mici dect proporionale. Mai precis, la aceeai
rat de economisire (investiii), randamentul marginal al capitalului este n descretere, astfel
nct rile srace, cu o zestre de capital pe locuitor mic, cunosc o rat de cretere a
randamentelor capitalului mai mare dect rile bogate, care au o zestre de capital pe locuitor
considerabil mai mare.
Potrivit modelului neoclasic, randamentele superioare ale capitalului realizate n
rile/regiunile srace fa de rile/regiunile bogate asigur creterea economic convergent pe
termen lung.
Modelul neoclasic al lui Solow reprezint reperul fundamental n analiza procesului de
cretere economic. Prin acest model, neoclasicii ne arat modul n care creterea ratei
economisirii, creterea populaiei i progresul tehnologic influeneaz nivelul produciei i
creterea economic de-a lungul unei anumite perioade.

Un studiu cunoscut a lui Robert Solow cuprinde o analiza a cresterii economice, in

perioada 1909-1949, in SUA. Concluzia a fost ca peste 50% din cresterea productiei intr-o ora de
lucru s-a datorat progresului ethnic in acea perioada. Concret, Solow a estimate pentru SUA o
ecuatie de determinare a contributiei factorilor. Contributia a atras atentia asupra faptului ca
acesta este un factor residual, ce reuneste , de fapt, toti factorii, in afara acumulariide capital si a
fortei de munca.