Masuri de pevenire a escarelor - Ulcer de decubit sau ulcer de presiune escaradecubito

Distrugere localizata a pielii survenind la bolnavii care zac la pat. Escarele apar la
persoanele imobilizate la pat, adesea doar numai dupa cateva ore de imobilizare, mai ales
daca si-au pierdut mobilitatea lor naturala (coma, paralizie) sau daca se gasesc intr-o proasta
stare generala (denutritie, deshidratare); in cateva cazuri foarte rare, ele mai pot sa apara si
sub gipsul folosit la imobilizarea unei parti a corpului. Cauzate de o compresie prelungita
exersata asupra unei regiuni proeminente, escarele afecteaza mai ales zonele de apasare:
calcai, fese, regiunea sacrala, uneori coatele, omoplatii sau partea posterioara a craniului.
Simptome si semne Mai intai se observa o regiune rosie si dureroasa. Apoi pielea devine
neagra, ca un carton, insensibila la atingere. Mai tarziu, disparitia pielii necrozate lasand in
loc un ulcer, tesuturile subiacente (muschi, tendoane, oase) ramanand descoperite.
Escara, cunoscuta in termeni medicali ca ulcer de decubit sau ulcer de presiune,
ramane o problema majora de sanatate, fiind una dintre complicatiile cele mai severe ale
imobilitatii. Pentru persoanele afectate, atat varstnice cat si tinere, aceasta presupune un
tratament indelungat cu multiple riscuri si un efort sustinut din partea apartinatorilor, nu in
ultimul rand financiar.
Escarele sunt cauza decesului a 7-8% din totalul pacientilor cu paralizie totala a
membrelor inferioare. Studiile internationale efectuate asupra unor grupuri mari de pacienti
au relevat faptul ca o treime din pacientii cu escare decedeaza pe perioada spitalizarii. In
general, cauza decesului in cazul acestor pacienti este boala primara, insa, in unele cazuri,
escarele pot contribui si ele la deces.
In ceea ce priveste persoanele in varsta, escarele sunt mai frecvente in randul
femeilor, datorita sperantei de viata mai ridicate, doua treimi din cazuri inregistrandu-se la
pacientii cu varste peste 70 de ani. Dintre persoanele tinere care sufera de escare,
majoritatea sunt barbati, in jurul varstei de 30 de ani, acest lucru explicandu-se prin numarul
mai mare de barbati care sufera traumatisme vertebro-medulare.
Escara este o rana la nivelul pielii care apare in urma mentinerii corpului intr-o pozitie
fixa, fara schimbarea centrului de greutate (fara mobilizare), o perioada indelungata. Escara
se dezvolta ca urmare a presiunii constante exercitata asupra pielii, ce diminueaza
alimentarea cu sange a zonei afectate, conducand la moartea tesutului respectiv. Escara
apare in cazul imobilizarii intr-un scaun cu rotile sau la pat, chiar si pe o perioada scurta de
timp (de exemplu, in urma unei operatii sau a unui traumatism).
Escara se manifesta, in prima faza, printr-o culoare rosiatica a pielii, insa, in lipsa unei
ingrijiri corecte, aceasta se inrautateste, formand mai intai o vezicula, apoi o rana deschisa
si, in cele din urma, un crater. Cele mai frecvente zone afectate de escare sunt cele aflate
deasupra unor proeminente osoase (oase apropiate de piele), de exemplu: zona sacrala si
fesele, coatele, soldurile, gleznele, umerii, spatele, urechile si partea din spate a capului,
precum si alte zone osoase care vin in contact cu suprafata patului.
Factori de risc :
Pentru a preveni escarele, este importanta identificarea factorilor de risc in vederea
diminuarii actiunii acestora. Principalii factori de risc pentru aparitia escarelor sunt
reprezentati de imobilitate si de nivelul scazut de activitate. Prin urmare, persoanele

imobilizate la pat sau cu o capacitate limitata de miscare (de ex. cele conditionate de un
scaun cu rotile) trebuie evaluate in vederea determinarii riscului de aparitie a escarelor.
Alti factori de risc pentru aparitia escarelor includ:
Pielea fragila, in special in cazul persoanelor varstnice;
Prezenta unei afectiuni cronice, precum diabetul sau o boala vasculara, care impiedica
alimentarea corecta cu sange a unor regiuni din corp;
Incapacitatea de a misca unele parti ale corpului fara ajutor, ca urmare a unui traumatism
cerebral sau vertebral sau din cauza unei boli neuro-musculare (cum ar fi scleroza multipla);
Subnutritia;
Diferite forme de dementa senila precum boala Alzheimer pacientul pierde treptat
contactul cu realitatea, nemaiputand sa previna sau sa trateze corect escarele;
Varsta inaintata;
Incontinenta urinara si/ sau fecala.
Prevenirea escarelor :
Dupa identificarea factorilor de risc, este important sa se ia masuri pentru atenuarea
sau indepartarea lor, esentiala fiind reducerea presiunii de la nivelul proeminentelor osoase,
precum si ingrijirea pielii din aceste zone.
Toate persoanele imobilizate la pat trebuie repozitionate cel putin o data la doua ore,
daca starea pacientului o permite. Repozitionarea sau transferul pacientului se va face prin
ridicare, evitandu-se frecarea de pat prin tragere (alunecare).
Se recomanda, de asemenea, utilizarea pernelor clasice sau pernelor din spuma
poliuretanica pentru a evita contactul direct dintre proeminentele osoase (cum ar fi genunchii
sau coatele) in cazul pozitiei laterale a pacientului. Cand pacientul este culcat in pozitie
orizontala cu sprijin lateral, trebuie evitata pozitionarea directa pe trohanter (sold).
Indepartarea presiunii de la nivelul calcaielor se face cel mai adesea prin ridicarea acestora
de pe pat.
Saltelele speciale antiescara reprezinta o modalitate eficienta de reducere a riscului de
aparitie a escarelor, precum si un ajutor in tratamentul acestora. Pentru persoanele
imobilizate in scaun cu rotile, se recomanda utilizarea dispozitivelor de reducere a presiunii
precum cele fabricate din spuma, gel, cu aer sau dintr-o combinatie a acestora. Pacientii
trebuie repozitionati, mutand centrul de greutate de pe o parte pe alta cel putin o data pe ora
sau sa fie culcati din nou in pat.
Pe langa masurile de indepartare a presiunii, ingrijirea pielii pacientilor imobilizati
reprezinta o conditie obligatorie de prevenire a escarelor. Pielea tuturor persoanelor cu risc
trebuie inspectata sistematic cel putin o data pe zi, insistandu-se asupra proeminentelor
osoase. Curatarea pielii se face periodic, folosindu-se un sapun neutru sau o spuma speciala
de curatare, care previne iritarea si uscarea pielii. Toaleta nu se face cu apa fierbinte, nu se
aplica presiune si nu se freaca pielea excesiv.

Pentru a reduce riscul de uscare a pielii, temperatura ambientala trebuie mentinuta la

un nivel de confort, evitandu-se caldura excesiva sau umiditatea scazuta. Pielea uscata se
trateaza cu creme hidratante . In cazul persoanelor imobilizate, cu incontinenta, aceasta
crema are si rolul de a proteja pielea de actiunea factorilor agresivi din urina si fecale,
formand o pelicula de protectie la nivelul pielii.