Efectele poluarii aerului

asupra
mediului

Cuprins
Introducere
..2
Capitolul
I
...3
1.1. Invelisul gazos al
Pamantului.3
1.2. Poluantii
aerului
..4
1.3. Surse de poluare a
aerului5
1.1.1. Surse
naturale
..5
1.1.2. Surse
artificiale
5
Capitolul
II
6
2.1. Factorii agentilor
poluanti.6
2.2. Impactul agentilor poluanti asupra
mediului..6
2.2.1.
Ozonul
6
2.2.2. Compusii organici volatili ( COV )
7
2.2.3. Oxizii de
carbon..8
2.2.4. Oxizii de
azot.8
2.2.5. Oxizii de
sulf10
2.2.6. Hidrogenul
sulfurat12
2.2.7. Acidul
clorhidric13
2.2.8. Florul si compusii
sai.14
2.2.9.
Clorul
15
2

2.2.10.Amoniacul
..16
2.2.11.Substantele
radioactive16
2.2.12. Pulberi sedimentabile si in suspensie..
.17
2.2.13.Substante toxice si
aeropurtate.18
2.2.14.Fosforul si compusii
lui.18
2.2.15.Arsenul
.19
2.2.16.Mercurul
.21
2.2.17.Plumbul
22
2.2.18.Beriliul
..23
2.2.19.Cadmiul
24
2.2.20.Cuprul
24
2.2.21.Poluarea aerului din intriorul counstructiilor, locuintelor,
etc.25
Capitolul
III
25
3.1.
Vantul
27
3.2. Calmul
atmosferic..
.27
3.3. Turbulenta
aerului
27
3

3.4. Umiditatea
aerului..2
8
3.5.
Temperatura
28
3.6. Cosurile
industriale
.28
Capitolul
IV
..29
4.1. Purificarea emisiilor
gazoase..29
4.2. Metode si mijloace de purificare a
atmosferei..30
4.3. Alegerea unui aparat sau a unei instalatii de
epurare..33
Capitolul
V
34
Concluzii
..34

Introducere
Atmosfera sete unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorita
capacitatii sale limitate de a absorbi si a neutraliza substantele eliberate continuu
de activitatile umane.
Cresterea productiei de energie, industria chimica, metalurgica, de ciment,
circulatia rutiera si aeriana, arderea gunoaielor, sunt tot atatea cauze care fac ca
in ultimul timp sa devina tot mai acuta poluarea atmosferei. Aceasta poate sa
apara fie datorita cresterii concentratiei in aer a unor constituenti normali ai
atmosferei (dioxid de carbon,, oxizi de azot, ozon etc.), fie datorita patrunderii in
atmosfera a unor compusi straini acestui mediu( elemente radioactive, substante
organice de sinteza etc.).
Poluarea atmosferei afecteaza calitatea vietii la scara planetara si, in
general, ea reprezinta consecinta unor activitati umane find un fenomen actual al
vietii urbane. Majoritatea poluantilor atmosferici pornesc de la arderi generatoare
de energie. Motoarele cu explozie interna utilizate in transporturi, arderi de
combustibili gazosi, lichizi sau solizi( carbuni, lemne) in unitati industriale, pentru
4

incalzirea locuintelor etc., provoaca emisii de substante si particule care se

degaje in atmosfera putand atinge concentratii nocive.
Poluarea atmosferei are urmari neplacute, adfesea grave, asupra omului si
mediului sau inconjurator, sub diferite forme : impiedica cresterea plantelor,
diminueaza valoare produselor, agrcole, reduce vizibilitatea si adauga mirosuri
neplacute mediului ambiant si cel mai important, afecteaza sanatatea omului.
Prevenirea si combaterea poluareii atmosferei este o sarcina primordiala a tuturor
tarilor si guvernelor din lumea intreaga. Ini acest sens in februarie 2001
Parlamentul Romaniei a ratificat Protocolul de la Kyoto la Conventia Cadru a
Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ce
face referire la respectarea angajamentelor de limitare cantitativa si reducere a
emisiei de gaze cu efect de sera fata de nivelul anului 1999.
Ca urmare a acestui fapt, Romaniei ii revine sarcina sa reduca cu 92%, fata
de perioada de referinta, emisiile de gaze cu efect de sera.
In indeplinirea acestui angajament si in scopu l promovarii unei dezvoltari
durabile, vor trebui aplicate si elaborate politici si masuri astfel incat sa se reduca
la minimum efectele adverse, inclusiv cele ale schimbarilor climatice si efectele
asupra comertului international si impactul asupra factorilor sociali si de mediu.
Calitatea vietii pe Pamant este dependenta de calitatea aerului. Ritmul de
crestere economica, inmultirea autoturismelor de toate genurile, supra popularea
marilor metropole, fumului si vaporii nocivi degajati de sutele de mii de cosuri de
fabrici etc., impun masuri bine gandite si stiintific fundamentate pentru a stapanii
fenomenele periculoase de poluare a aerului, pentru a dirija dezvoltare
economico-tehnica in folosul omului si al umanitatii.
Un aspect special al poluarii aerului si aducerea, prin acesta, a unor daune
deosebite sanatatii si vietii omului si a altor vietuitoare, este rezultatul fumatului.
Fumatul prezinta un pericol deosebit pentru sanatatea si viata celui ce-l practica,
dar dincolo de acesta, el pericliteaza sanatatea celor din jur, a nefumatorilor.
Despre poluare se poate vorbi inca de la descoperirea focului de catre om,
dar revolutia stiintifico-tehnica a adus schimbari deosebite in poluarea
atmosferei, largind foarte mult sfera materialelor poluante si a surselor de
poluare.
Fiind vorba de un ana din problemele actuale de importanta vitala, de
igiena si sanatate publica, lupta impotriva poluarii se duce cu toate mijloacele,
atat pe plan tehnic, cat si pe plan politic si juritic.
Impotriva poluarii atmosferei se duce si o lupta preventiva, pentru
eliminarea sau reducerea surselor de poluare, pentru impiedicarea prin mijloace
tehnice moderne, a emisiei materiilor poluante.
Considerem necesar sa precizam ca poluarea atmosferica face ravagii nu
numai asupra omului, plantelor, animalelor, ci si asupra cladirilor, materialui
ethnic fiind supus si el acestui fenomen, care ii accentueaza uzura. Este vorba
mai ales, de materialu electric si electronic, din ce in ce mai miniaturizat, mai
compact, cu functiuni mai complexe si deci extrem de sensibile la poluarea
5

aerului, ceea ce impune luarea nu numai a unor masuri tehnice, ci si

reglementarea legala a acestor activitati.

Capitolul I.
Aerul. Elementul vital vietii.
1.1. Invelisul gazos al Pamantului
Aerul formeaza un invelis gazos care inconjoare Pamantul, avand o
grosime medie de aproximativ 3.000 km, numit atmosfera. Principalele zone in
care este subimpartita atmosfera sunt:
troposfera
0 - 11 km altitudine;
stratosfera
11 35 km altitudine;
mezosfera
35 80 km altitudine;
termosfera
80 400 km altitudine;
exosfera
400 3.000 km altitudine.
Aerul este present pretutindeni, atat la suprafata scoartei terestre cat
si in toate spatiile aflate in legatura cu atmosfera: in crapaturile si porii solului, in
pesteri, in apa, in apa marilor si oceanelor etc.
Aerul este un amestec de gaze in compozitiia sa normala intrand:
azot, oxigen, bioxid de carbon, ozon, alte gaze, vapori de apa, puberi, bacterii
etc.
Modificarile survenite in compozitia aerului in urma procesului de
respiratie :

Componentul
Azot
Oxigen
Bioxid de carbon

Proportia in aer :
insperat
expirat
78 -79%
78 -79%
20 21%
16 17%
0.03 0.04%
3 4%

Prin acest schimb de gaze aerulu intrtine viata asigurand arderile

necesare desfasurarii tuturor proceselor fiziologice din organismul uman. Aerul
poate actiona insa si in sens patologic aspra omului atunci cand este poluat.

1.2. Poluantii aerului

Poluantii aerului sunt substante solide, lichide sau gazoase, naturale
sau artificiale ce pot si aero purtate.
Clasificarea poluantilor aerului se pot face dupa :
a) starea de agregare
suspensii (aerosoli) sunt particule solide sau lichide dispersate in
atmosfera. Principala lor caracteristica consta in faptul ca in functie de marima
sau greutate ele au o stabilitate diferita in aer. Cele mai mari si mai grele se
depun depede si se numesc pulberi sedimentabili, iar cele mai usoare si mai mici
pot persista timp indeungat si se numesc pulberi in suspensie;
gaze sub forma de poluanti in stare gazoasa, raspanditi in
atmosfera datorita calitatii de a difuza cu usurinta, fiind purtati uneori la mari
distante de locul unde au fost produsi si eliminati in atmosfera ;
b) provenienta
primari acei poluanti care provin direct din surse de poluare
identificate sau identificabile ;
secundari acei poluanti care sunt produsi in mediu, prin
intereactiunea dintre doi sau mai multi poluanti primari sau prin reactia cu
constituentii normali ai aerului ;
c) actiunea lor specifica asupra organismului
iritanti sunt cei mai raspanditi in mediu, din aceasta categorie
facnd parte pulberile cu un grad scazut de solubilitate, oxizi de sulf si azot,
substante oxidante, ammoniac, fluor, clor, vapori de acid florhidric si clorhidric;
asfixiantii sunt monoxidul de carbon, cianurile, acidul cianhidric,
hidrogenul sulfurat ;
toxici sistemici sunt metale grele si metaloide ca plumbul, zincul,
cadmiul, mercurul etc.
7

 cancerigeni : - pot fi in functie de structura chimica :

oraganici : - hidrocarburi policiclice aromatice, colaranti
sintetici (anilina), substante organice clorurate (pesticide) ;
anorganici : - Cr (produce cancer nazal), As (prduce cancer
hepatic), Cd (produce cancer de prstata), Ni (produce cancer al cailor
respiratorii), substante radioactive (produc cancer tiroidian);
fibrozonati sunt suspensii de ciment, pulberi cu bioxid de siliciu si
beriliu, pulberi inerte, cuart ;
alergizanti pot fi de natura :
minerala ( cu continut mare de cuart);
organica : vegetala (in, canepa, tutun, cafea, cacao, ricin,
soia) sau animala (puf, pene, fulgi).

1.3

Surse de poluare a aerului

Surse de poluare a aerului pot fi clasificate in doua grupe:
surse naturale ;
surse arificiale (rezultate din activitati umane, antropogene).

Toti poluantii produsi de aceste surse se numesc ,, poluanti

primari. Termenul de ,, poluanti secundari este corelat cu termenul de
,,efect secundar asupra mediului ambiant, vietii si sanatatii umane. Uneori
activitatile omului se indreapta catre imbunatatirea calitatii produselor (alimente,
medicamente, apa potabila etc.), sau catre indepartarea rezidurilor rezultate din
activitatea sa, avand ca rezultat compusi cu grad inalt de toxicitate. De exemplu,
procesele de incinerare a rezidurilor pot deveni surse de poluare cu compusi
extrem de toxici.
1.3.1. Sursele naturale de poluare a aerului nu provoaca decat in
mod exceptional poluari importante ale atmosferei. Cea mai comuna dintre
poluarile naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor
superficiale ale solului, ridicate de vant pana la o anumita altitudine. Furtunile de
praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influenta si sanatatea
populatiei. De asemenea, dintre sursele naturale de poluare putem mentiona
eruptiile vulcanice, emanatiile de gaze din sol, poluarea produsa de procese
naturale de descompunere in sol a sunbstantelor organice, incendiile din paduri
etc.
1.3.2. Sursele artificiale antropogene, sunt mult mai
importante, inmultirea acestora constituind cauze pentru care protectia aerului
reprezinta o problema vitala a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a
activitatii omului, a progresului societatii, in primul rand a procesului de

industrializare si urbanizare, avand drept consecinte poluarea mediului, implicit si

poluarea aerului.
Sursele de poluare artificiale ale aerului pot fi clasificate in :
surse de poluare stationare ;
surse de poluare mobile.

Capitolul II.
Influenta poluantilor asupra mediului
2.1. Factorii agentilor poluanti
Poluantii emisi in atmosfera sunt supusi fenomenului de
autopurificare, care cuprinde in esenta procesul de diluare, de transformare
chimica si de sedimentare. Procesele de diluare si sedimentare determina
totdeauna scaderea concentratiei, cele de transformare chimica pot avea insa ca
rezultat aparitia unor substante cu agresivitate si mai mare. Unele reactii chimice
din atmosfera sunt benefice ducand la formarea unor substante mai putin
agresive, de exemplu reactia dintre clor si amoniac cu formarea clourii de
amoniu, compus mai putin agresiv si cu stabilitate mai mica in atmosfera.
Mult mai important este fenomenul de dilutie si sedimentare, care
este conditionat de proprietatile substantelor poluate si de conditiile mediului
aerian in care patrund. In ceea ce priveste natura poluantilor, suspensiile au
stabilitate mai mica in atmosfera decat gazele si o capacitate de difuzie mai
redusa, stabilitate care este cu atat mai mica cu cat dimensiunea si masa sunt
mai mari. Au deci, in raport cu gazele capacitatea mai redusa de a se dilua in aer,
in schimb sedimenteaza ma usor.
Gazele au capacitate de difuzie mai mare in atmosfera, capacitate
care este invers proportionala cu densitatea. Gazele cu densitate mare (de ex .:
clorul, vaporii de mercur etc.) se acumuleaza la nivelui solului, cele cu densitate
mica ( de ex. : oxidul de carbon) se ridica repede in straturile superioare ala
atmosferei.

2.2. Impactul agentilor poluanti asupra mediului

2.2.1. Ozonul

Impactul asupra mediului. Ozonul este un oxidant puternic care poate

reactiona cu orice clasa de substante biologice. In general, ozonul isi exercita
actiunea prin doua mecanisme :
oxidarea grupurilor sulfhidril si aminoacizi ai enzimelor, co-enzimelor,
proteinelor si peptidelor ;
oxidarea acizilor grasi polinesaturati la acizi grasi peroxidici.
Membranele fiind compuse atat din proteine, cat si din lipide, sunt expuse
actiunii ozonului. Celulele cu suprafata specifica mare sunt extrem de vulnerabile.
Studiile epidemiologice au evidentiat efectele acute ca urmare a expunerii
la concentratii rare de peste 0,2 mg/m3. Dintre prejudiciile produse de ozon
trebuie mentionate : afectiunile asupra sistemului respirator (dificultati
respiratorii, reducerea functiilor plamanilor, astm etc.), iritarea ochilor, congestii
nazale, reducerea rezistentei la infectii, degradarea prematura aplamanilor in
special la copii si tineri, etc.
In orasele mari cu circulatie intensa, in timpul orelor de varf, evolotuia si
efectele ozonului sunt foarte bine sesizate. Odata cu formarea ozonului se
produce pe cale fotochimica si asa numitul smog (smoke=fum si fog=ceata), al
carui component principal este ozonul. Smogul are aspectul unei cete dense.
Smogul se mai defineste si ca o poluare atmosferica cu aerosoli, particule fine
solide sau lichide, sub 100 microni, dispersate intr-un gaz.
Masuri de ameliorare a mediului. Un control riguros al substantelor de baza
ce formeaza ozonul contribuie la o buna protejare a mediului. In privinta emisiilor
rezultate din sursele stationare, de exemplu cele provenite din fabricile chimice,
rafinarii de petrol etc. ; controlul este mai usor, la fel ca si masurile pentru
inscrierea emisiilor in normele standardizate. Este mai dificil controlul surselor
stationare mici de exemplu la statiile de benzina, manufacturile de vopsit etc.,
unde procesul este in general sezonier sau discontinuu.
O deosebita atentie trebuie acordata controlului surselor de poluare care
emit compusi oraganici volatili (COV) proveniti, in principal in industria de sinteza
a sunbstantelor chimice organice, deoarece impreuna cu oxizii de azot acestia
contribuie la formarea ozonului.
Teoretic, folosirea combustibililor alternativi in locul benzinei, de exemplu:
metanolul, etanolul, gazul natural compresat etc., ar conduce substantial la
formarea in cantitati mai mici a ozonului si a oxidului de carbon, in comparatie cu
benzina.
Se mentioneaza faptul ca ozonul si substantele de baza ale formarii
acestuia sunt fregvent transportate de vant, depasind chiar granitele unor state
si uneori conducand la controverse intre acestea.
STAS 12574-87 indica pentru ozon concentratii maxime admisibile (CMA)
0,03 mg/m3 pentru media pe 24 de ore si 0,1 mg/m3 pentru media de 0,5 ore.
2.2.2. Compusi oraganici volatili (COV)
10

Impactul aspupra mediului si masurile de ameliorare a mediului sunt

asemanatoare celor enuntate la ozon deoarece COV si NOx contribuie in mod
hotarator la formarea gazului nociv, ozonul.

2.2.3. Oxizii de carbon

Monoxidul de carbon, este considerat ca fiind cel ma raspandit agent
poluant, incolor, inodor, insipid, putin mai usor decat aerul. Este estimat la cca.
230 milioane t/an cu o remanenta de 2-3 ani, dupa care se transforma in CO2.
Principalele surse de CO sunt gazele de ardere incompleta de la roducerea
energiei termice prin arderea combustibililor fosili, gazele de esapament, gazele
de cocserie (50%) si convertizoanele de oxigen (75%) precum si gazele de
cracare catalictica in faza de regenerare a catalizatorului. Efectul nociv imediat se
datoreaza faptului ca reactioneaza cu hemoglobina, impiedicand transportul de
O2 de la plamani la celule, formand carboxihemoglobina, produs responsabil de
intoxicatii grave si deces la om si alte vietuitoare. De mentionat ca hemoglobina
are afinitate pentru CO de 200 ori mai mare decat pentru O2, ceea ce explica
pericolul intoxicatiilor cu CO2.
Cantitatea de CO2 este mai mare (24.000 ppm/vol) in cazul utilizarii drept
carburant a benzinei decat in cazul utilizarii motorinei (1.000 ppm/vol). O
importanta metoda de reducere a cantitatii de monoxid de carbon a constituit-o
inlocuirea benzinei cu plumb, cu benzina fara plumb.
In ultimul deceniu, prin impunerea filtrului catalictic plasat in teava de
espament a masinilor, procentul de oxid de carbon a scazut mult in orasele din
tarile puternic dezvoltate economic. De mentionat ca si in Romania s-au introdus
de la inceputul anului 2000 asemenea norme (cunoscute sub numele Euro 2).
Conform STAS 12574/87 ,, Aer din zonele poluate conditii de calitate,
concentratiile maxime admise sunt, pentru media de scurta durata (30 minute)
6,0 mg/m3, iar pentru media de lunga durata, de 2 mg/m3.
Emisiile de CO2 in gazele de esapament in Romania sunt normata la 2-4%
din volumul acestora.
2.2.4. Oxizii de azot
Impactul asupra mediului. Prezenta oxizilor de azot in atmosfera
produce prejudicii asupra plantelor. Este insa dificil de determinat cu exacitate,
care efecte sunt rezultatul direct al actiunii oxizilor de azot si care al actiunii
poluantilor secundari produsi in ciclul fotolitic al oxizilor de azot. S-a dovedit ca
unii dintre acesti poluanti secundari sunt foarte vatamatori pentru plante.
Actiunea concentratiilor ridicate de dioxid de azot asupra plantelor s-ar putea
datora si formarii de acid azotic.
11

La o expunere de o ora la concentratii relativ ridicate de dioxid de azot, de

exemplu de 25 ppm, se produce cadera frunzelor. La o xpunere de ora, la
concentratii de 4-8 ppm, se observa la unele plante o necroza care cuprinde
aproximativ 5% din suprafata frunzei.
Cercetarile asupra mortalitatii animalelor indica faptul ca dioxidul de azot
este de patru ori mai toxic decat monoxidul de azot. In atmosfera poluata,
monoxidul de azot nu este iritat si nu este considerat un pericol pentru sanatate.
Pericolul privind prezenta monoxidului de azot in atmosfera poluata consta in
faptul ca se oxideaza la dioxid de azot care este mult mai toxic.
In testele facute pe animale expuse la concentratii foarte mari de monoxid
de azot s-au observat o paralizie a sistemului nervos central si convulsii.
Dioxidul de azot exercita un efect toxic foarte puternic. Informatiile
respective provin mai ales din studiile de laborator facute asupra animalelor.
Concentratiile de dioxid de azot mai mari de 100 ppm sunt mortale pentru cele
mai multe specii de animale si 90% din decese sunt cauzate de edem pulmonar.
Sunt foarte rare speciile de animale care prezinta rezistenta la expuneri de dioxid
de azot in concentratii de la 1 la 100 ppm. In general, in experimentele efectuate
la aceste concentratii moartea survine de la 10 minute pana la aproximativ 21
ore de expunre, in functie de animal.
Efectele toxice ala dioxidului de azot asupra animalelor se manifesta prin
schimbari in functionarea plamanilor, modificari in structura proteinelor,
schimbari celulare, marirea veziculelor pulmonare, modificari hematologice si
enzimale, pierderi in greutate, susceptibilitatea la infectii respiratorii etc.
Informatiile referitoare la efectele toxice ale dioxidului de azot asupra
omului se gasesc in literatura, in numar redus si numai in legatura cu concentratii
mai mari decat cele prezente in aerul ambiant. Exista numeroase imprejurari in
care expunerile profesionale laactiunea monoxidului de azot pot afecta sanatatea
oamenilor.
Pot apare mai multe tipuri clinice de otravire cu oxizi de azot. La unele
cazuri apar o iritatie severa cum manifestari de arsuri si sufocari, tuse violenta
insotita de expectoratie de culoare galbena. La alte cazuri apare voma,
somnolenta, slabiciune, pierderea cunostintei. Persoanele care sufera ascest tip
de otravire nu prezinta edem pulmonar si daca sunt scoase din mediu isi pot
reveni complet. Astfel intoxicare poate deveni fatala. Al treilea tip, care sufera
asa-zisa intoxicatie de ,,soc, przinta simptome severe de asfixiere, convulsii si
oprirea respiratiei. Aceste cazuri de intoxicare pot rezulta in urma inhalarilor de
oxizi de azot in concentratii ridicate.
Expunerile cronice intermitente la concentratii de ordinul 10-40 ppm dioxid
de azot pot provoca in ultima instanta enfizem.
Pragul pentru perceperea mirosului de dioxid de azot la om pare a fi de
aproximativ 0,12 ppm.

12

Alte efecte. Sub actiunea oxizilor de azot se produce o reducere a culorii

colorantilor fixati pe fibrele textile si o tendinta de ingalbenire a anumitor aditivi
ai textilelor. Cea mai mare sensibilitate la actiunea oxizilor de azot o prezinta
colorantii utilizati pentru fibre tip acetat de celuloza. Anumite fibre sintetice
reactioneaza direct cu oxizii de azot producand o colorati galbena, datorita unei
proprietati a fibrei insasi.
Concentratii de 0,066-0,084 ppm dioxid de azot produc efecte cosrosive
asupra unor materiale.
Modul cel mai obijnuit de manifestare a poluarii urbane a aerului il
constituie reducerea vizibilitatii. Aceasta este cauzata de dispersia si absortia
luminii de catre particulele sau gazele din atmosfera.
Dioxidul de azot - intens colorat - absoarbe lumina in intreg spectrul vizibil,
dar mai ales la lungimi de unde mici (violet, albastu si verde).
In atmosfera dioxidul de azot reduce stralucirea si contrastul dintre
obiectele indepartate si produce impresia ca orizontul si obiectele sunt colorate
galben-pal pana la rosu-brun.
Prezenta suplimentara aparticulelor solide si aerosolilor combinata cu
prezenta dioxiduil de azot reduce si mai mult vizibilitatea, contrastul si stralucirea
obiectelor, dar suprima efectul de colorare a oxizilor de azot.
STAS 12574-87 intitulat Aer din zonele protejate conditii de calitate
prevede pentru dioxidul de azot urmatoarele valori pentru CMA: 0,75 mg/m3
media pe 30 de minute ; 0,25 mg/m3 zilnica si 0,06 mg/m3 media anuala.
2.2.5. Oxizii de sulf
Impactul asupra mediului. Prezenta dioxidului de sulf in atmosfera
constituie principala cauza a proceselor distructive asupra plantelor. Multe plante
prezinta o sensibilitate accentuata la actiunea oxizilor de sulf in comparatie cu
oamenii si animalele. Sensibilitatea variaza in functie de concentratie si de timpul
de expunre.
Dioxidul de sulf provoaca leziuni localizate, cu efecte generale asupra
plantelor.
Celulele sunt mai intai inctivate. Daca atacul este masiv, tesuturile vegetale se
distrug ramanand urme caracteristice asupra nervurilor. Leziunile provocate de
dioxidul de sulf si tulburarile produse in asimilatia clorofiliala diminueaza
fotosinteza. Mecanismulactiunii toxice a dioxidului de sulf asupra plantelor este
inca putin cunoscut. Se stie insa ca actiunea sa toxica este determinata de
proprietatile sale oxido-reducatoare si de aciditatea sa. O serie de factori ca
luminozitatea puternica, umiditatea si temperatura favorizeaza aparitia leziunilor
chiar la concentratii mai mici de dioxid sulf.
Comportamentul diferitelor specii de vegetale la actiunea dioxidului de sulf
este foarte variar. Plantele cu frunze suculente prezinta cea mai mare
13

sensibilitate, in tipm ce plantele cu frunze aciculare prezinta cea mai mare

rezistenta.
Dioxidul de sulf ca poluant atmosferic exercita asupra omului cu totul alte
efecte decat dioxidul de sulf pur. Sinergismul cu alti poluanti atmosferici, in
special cu particulele solide, accentueaza efectele toxice ala dioxidului de sulf.
Concentratiile de dioxid de sulf care produc efecte detectabile in
organismele animale si umane sunt mult mai mari decat cele corespunzatoare
pentru vegetatii.
Efectele dioxidului de sulf asupra omului se manifesta in primul rand printro iritatie a sistemului respirator. Acesta apre la concentratii de 5 ppm. ; inunele
cazuri iritatia apare la concentratii de 1-2 ppm si este insotita da spasm bronsic la
concentratii de 5-10 ppm.
In ceea ce priveste actiunea toxica acuta a dioxidului de sulf prin expuneri
intermitente la concentratii mai ridicate, parerile diversilor autori sunt intru totul
unanime. In privinta actiunii cronice, prin expuneri continuue la concentratii
relativ mici, parerile sunt diferite si merg pana acolo in cat neaga o astfel de
actiune. Numeroase cercetari au dovedit insa efectele cronice ale expunerilor
indelungate la concentratii mici. S-a dovedit ca dioxidul de sulf odata intrat in
organism prin caile respiratorii apare in sange si produce tulburari in
metabolismul glucidelor si in procesele enzimatice. In prezenta particulelor solide
actiunea dioxidului de sulf determina efecte si mai grave.
La concentratii anuale de 100 g/m3 paricule asociate cu concentratii de 30
g/m3 dioxid de sulf se constata o crestere a sensibilitatii la diferite boli a copiilor.
Experientele facute pe loturi de animale expuse la inhalatii de dioxid de sulf
au scos in evidenta o mortalitate crescuta. Ca si la om, daca dioxidul de sulf este
absorbit pe particule solide efectele sunt si mai grave. Efectul cumulativ
determina o crestere a numarului de imbolnaviri si decese in randul animalelor
expuse.
In orase mari, alaturi de dioxidul de sulf sunt prezente si cantitati
importante de trioxid de sulf. Inhalat de oameni si animale, produce efecre
iritante mult mai puternice decat dioxidul de sulf si determina aparitia spasmului
bronsic, chair in concentratii relativ scazute. Sinergismul cu dioxid de sulf si cu
alte substante poluante prezente in atmosfera duce la aparitia unor reactii
fiziologice noi.
Alte efecte. Oxizii de sulf ataca diversele materiale mai ales cand, in
prezenta umiditatii, sunt trecuti in acid sulfuric, cu capacitate de distrugere mai
mare. Dioxidul de sulf in prezenta particulelor are o capacitate de distrugere si
mai mare. Astfel, oxizii de sulf corodeaza suprafetele metalice, deterioreaza si
decoloreaza cladirile, ataca marmura si orice piatra de constructie, deteriorand
astefel monumentele. Aciditatea aerului poluat datorata oxizilor de sulf,
deterioreaza si decoloreaza tasaturile, obiectele de piele, hartia etc.
C.M.A. prevazut in STAS 12574-87 prevede pentru SO2 valori medii de 0,75
3
mg/m pentru 0,5 ore, de 0,25 mg/m3 pentru 24 de ore si de 0,01 mg/m3 pe an.
14

2.2.6. Hidrogenul sulfurat

Impactul asupra mediului. Hidrogenul sulfurat, este foarte toxic pentru
oameni, intra in corpul omenesc pe cale respiratorie, de unde este transportat de
sange la diferite organe ale corpului. Hidrogenul sulfurat care a intrat in sange,
poate produce la blocarea transferului de oxigen, mai ales in concentratii mari.
In general, hidrogenul sulfurat este o otrava pentru celule si enzime si
poate produce schimbari ireversibile in sistemul nervos. La concentratii mai mari
de hidrogen sulfurat, moartea survine prin paralizie rapida a centrului respirator.
Totusi, daca victima este scoasa imediat din mediul toxic si respiratia este initiata
inainte de stopul cardiac, se poate obtine o recuperare rapida. La concentratii
mici, hidrogenul sulfurtat provoaca conjunctivita, secretie lacrimala, iritarea
traseului respirator, edem pulmonar, vatamarea muschiului inimii, schimbari
psihice, pierderea echilibrului, paralizia nervilor, spasm, inconstienta, colaps
circulator. Simptomele comune sunt: gust metalic, oboseala, diaree, intunecarea
verii, durere intensa a ochilor, insomnie si ameteala. Hidrogenul sulfura prezinta
efecte sinergetice in amestec cu disulfuri organice si oxid de carbon, chiar in
cazul in care fiecare gaz in parte este sub limita de periculozitate.
Hidrogenul sulfurat are un miros asemanator cu cel al oualelor stricate ;
acest stimul este cel mai sensibil indiciu al prezenteti sale in concentratii mici.
Perceperea mirosului depinde de indivizi, varsta, sex, locul in care se gaseste,
daca individul fumeaza. Sensibilitatea mirosului variaza intre 1-45g/m 3. Pana la
50.000g/m3 mirosul este puternic, dar nu este intolerabil. La concentratii mai
mari datorita paraliziei nervului olfactiv, datele asupra mirosului se falsifica. La
concentratie peste 1.120.000g/m3 ,nu mai exista senzatie si moartea vine rapid.
Pierderea sinsibilitatii mirosului apare la cca. 150.000g/m3 dupa expunere de 215 minute.
Hidrogenul sulfurat produce aceleasi efecte si asupra animalelor domestice
ca si asupra omului. Experimentele cu cantitati sub 60.000g/m3 timp de 5 ore
asupra unor plante nu au produs efecte nocive. Doze mai mari afecteaza aceste
plante. Mai sensibile sunt tomatele, tutunul, castraverii. Hidrogenul sulfurat este
daunator mai ales pentru plante tinere. Simptomele atacului constau in vestejire,
ofilire.
Alte efecte. Hidrogenul sulfurat din atmosfera reactioneaza cu vopselele
care contin saruri ale metalelor grele in picmentii lor si in uleiul sicativ, cu care
foemeaza un precipitat care se inchide la culoare sau decoloreaza suprafata. Cel
mai comun picment este albul de plumb, un carbonat bazic de plumb. Acesta se
inegreste in prezenta hidrogenului sulfurat.
Prezenta hidrogenului sulfurat intuneca rapid cuprul si argintu. Aliajele cu
aur sunt rezistente fata de hidrogen sulfurat, dar ataca zincul la temperatura
camerei, formand o pelicula protectoare.
15

Standardele statelor prevad diferite limite permise ale concentratiei de

hidrogen sulfurat in atmosfera, la noi in tara C.M.A. in STAS 12574-87 sunt:
0,015mg/m3 media pe 30 de minute si 0,008 mg/m3 media zilnica.
2.2.7. Acidul clorhidric
Impactul asupra mediului. Acidul clorhidric irita si astaca membranele
ochiului si mareste perioada respiratorie. Efectele daunatoare asupra
organismului se agraveaza in functie de concentratie si timp de expunere,
provocand edem pulmonar si chiar moarte in cazuri extreme. Pana la
concentratia de 5 ppm prezenta acidului clorhidric nu are efecte deranjante
iritarea membranelor mucoaselor are loc la 10 ppm. Dificultati respiratorii apar la
o doza de 10-50 ppm. Activitatea devine imposibila la doze intre 50 si 100 ppm,
omul nu poate sta mai mult de 60 minute la astfel de concentratii. Expunerea
omului nu mai cateva minute la o concentratie de 2000 ppm produce moartea.
Acidul neutralizeaza alcaliile tesuturilor si inflameaza partea superioara a
plamanului, produce edem pulmonar, spasm lasringial, urmata de moarte.
Acidul clorhidric umed nu are aceleasi efecte ca acidul clorhidric gazos,
intru cat acesta nu are actiune puternic dizhidratanta asupra tesuturilor. Cu toate
acestea, ceteurile acide ale solutiilor de acid clorhidric calde produc rani ale
nasului si ale gingiilor, ulcerarea mucoaselor nazle si ale gurii si senzibilizarea
pielii fetei asfel incat barbieritul devine anevoios.
O expunere prelungita a cantitatii mici de acid clorhidric provoaca
eroziunea dintilor. Limita de percepere a mirosului indicata in literatura este intre
0,06-10 ppm. Expunerea iepurilor sau a porcilor la o doza de 670 ppm, un timp de
2-6 ore este fatala. O expunere de 30 minute la o doza de 4300 ppm este fatala
pentru toate animalele. La aceste concentratii acidul clorhidric produce necroza
epiteliilor traheei si ale bronhiilo, edem pulmonar, emfize, rani ale vaselor
pulmonare. Se produc leziuni si in alte organe.
Studiile sistematice efectuate asupra sensibilitatii plantelor expuse actiunii
acidului clorhidric arata ca, la o doza de 5-20 ppm in doua zile plantele mor.
Se stie ca ceata de acid clorhidric si solutiile respective sunt extrem de
corosive pentru metale si aliaje. Coroziunea metalelor creste cu cresterea
concentratiei acidului.
STAS 12574-87 prevede urmatoarele concentratii maxime admise (CMA):
0,3mg/m3 media pentru 30 minute ; 0,1mg/m3 medie zilnica.
2.2.8. Florul si compusii sai
Impactul asupra mediului. In stare concentrata florul actioneaza
puternic asupra mucoaselor si face ca mirosul sa devina putin sensibil, astfel
incat se respira in continuare neobservat, in consecinta, ataca puternic traheea
ceea ce limiteaza respiratia si determina o senzatie de sufocare. Acidul fluorhidric
16

actioneaza iritant asupra mucoaselor cu intepaturi si arsuri, curgerea nasului,

lacrimare, tuse, sangerari ale mucoaselor si apoi voma, colici, simptome
cerebrale, tulburari ale vederii etc. Asupra pielii fluorul produce arsuri cu basici.
Produce o iritare puternica a ochilor si caonjunctivita. In consecinta, sunt
necesare masuri de protectie.
Acidul fluorhidric este o otrava caustica puternica, chiar mai puternica
decat acudul clorhidric.
Acidul fluorhidric concentrat introdus in stomac produce voma, precum si
alte simptome, iar in final moartea. Chiar in concentratii de cca. 6% provoaca o
senzatie de intepare, are loc mortificarea epiteliilor, voma, oboseala.
Muncitorii care graveaza sticla se pot imbolnavi datorita iritarii organelor
respiratorii si a pielii mainilor. Se limiteaza folosirea acidului florhidric prin
utilizarea unor suflatoare cu nisip pentru a matisa sticla. Otraviri cronice pot avea
loc la fabricile de ingrasaminte chimice, unde se utilizeaza fosfati naturali ce
contin fluor care se degaja ca acid fluorhidric, la atcul acestora cu acid sulfuri.
Ca prim ajutor contra arsurilor cu HF se recomanda spalarea cu apa multa
si stropire pana se formeaza basici. Apoi se freaca pielea cu o perie de perlon
pana se indeparteaza tesutul ars. Se trateaza locurile atinse cu o pomada de acid
de calciu, cu o solutie de amoniac, cu o pasta de glicerina-oxid de magneziu sau
o alifie de stearat de magneziu si cu o solutie 10% de calciu-gluconat-lactobionat.
La arsuri intrne se recomanda albus de ou, lapte, bauturi vascoase, pilule
de gheata, cocaina. Se pot face injectii cu lactat sau gloconat de calciu. Nu se
folosesc grasimi, care fac ca fluorul sa patrunda in organism. Se lucrreza cu
ochelari, manusi, costum impermeabil, cisme.
Difluorura de oxigen F2O este mai periculoasa decat fluorul. Acesta
patrunde adanc in plaman si probabil pana in alveolele respective, producand o
tuse continua, greata si dispnee.
Inhalarea trifluorurii de azot impura provoaca dureri de cap, voma, diaree.
Azotatul de fluor, in concentratii mai mari, provoaca intepaturi in nas,
dureri de cap si greutate in respiratie.
Acidul hexafluorosilicic este foarte otravitor. El provoaca arsuri ale pielii si
ale mocuaselor. In solutii diluate este un dezinfectant. Acidul fluorofosforic aste
corosiv, produce iritari, arde pielea si mucoasele. Intoxicatiile cronice cu fluor
produc patarea smaltulului dintilor si ateroscleroza. Patarea dintilor este
determinata de un continut mic de fluor in apa de baut. Dintii cu continut mai
mare de fluor sunt mai rezistenti. Dinti patati, usor de rupt, cu picmenti galbeni
pana la rosu-negru, apar in masa dintelui la concentratii prea mari de fluor in apa
potabila (1mg/l).

2.2.9. Clorul

17

Impactul aspura mediului. Clorul este un agent oxidant foarte puternic

capabil sa reactioneze atat cu substantele organice, cat si cu cele anorganica.
Acesta il face periculos pentru oameni, animale, plante si numeroase materiale.
In prezenta umiditatii, se formeaza acidul hipocloros care este un alt agent
oxidant puternic si acid clorhidric, unul dintre cei mai putrnici acizi:
Cl2 + H2O == HClO + HCl
Daca acesti acizi se formeaza in membranele mucoaselor corpului, are loc o
puternica vatamare.
Sensibilitatea variaza de la persoana la persoana. Efectul principat observat
este iritarea si coroziunea mucoaselor ochilor, nasului, gatului si cailor
respiratorii. Expunerea la concentratii mari poate cauza edem pulmonar,
pneumonie, emfizem si bronsite. In cazuri extreme, se poate produce moartea
prin sufoacare. Exista indicii ca omul prezinta toleranta pentru concentratii mici.
La concentratii ale clorului sub 1 ppm oamenii simt anumite iritatii.
Expunrea la concentratii de 14-21 ppm o perioada de 30-60 minute devine
periculoasa. O doza de 100 ppm nu poate fi tolerata mai mult de 1 minut.
Simptomele intoxicarilor acute sunt : teama, soc, grata, vomitare, arderea
ochilor, sincopa. Expunrea la doze mari este urmata de socuri cu o costrictie
spontana a muschilor traheei sau bronhiilor intr-un astfel de grad incat urmeaza
sufocarea. Deoarece clorul ataca usor mucoasele, oraganele respective sunt
afectate. Intrarea cloruluo in sange are loc numai la doze masive (2 g/m3) si este
fatala.
Efectele cronice, datorate unor expuneri la concentratii mici, s-au putut
pune in evidenta in unele cazuri. Muncitorii din jurul instalatiilor de albire, daca
sunt expusi la concentratii ce cca. 5 ppm sufera de maladii ale bronhiilor si sunt
predispusi la tuberculoza. Dintii acestora sunt colorati de acidul clorhdric produs
de reactia clorului cu uniditatea din gura. S-a observat ulcerearea membranei
mucoaselor nasului.
Animalele expuse la doze de oridunul zecilor sau sutelor de ppm un timp de
cateva minute pana la cateva ore, mor in majoritatea cazurilor. Clorul produce
hemoragia plamanului si edem pulmonar mai usor decat concentratii egale de
amoniac, acid cianhidric, dioxid de sulf si hidrogen sulfurat.
Datele cunoscute arata ca plantele sunt sensibile la clor in functie de doze,
de specie, de varsta lor. Simptomele care au fost observate sunt necroza si
decolorarea frunzelor.
2.2.10 Amoniacul (NH3)
Impactul asupra mediului. emisiile de amoniac, inhalate in cantitati
superioare celor prevazute in STAS 12.5740-87, au ca efect sufoacarea, care
dispare odata cu reducerea cantitativa a emisiei. La expuneri indelungate s-au
repetate caile respiratorii sunt grav afectate. Deoarece amoniacul se dizolva
18

foarte usor in apa amoniacul din aer, antrenat de precipitatii, ajunge in apele de
suprafata unde are ca efect, printre aletele, si eutrofizarea acestora.
Masuri de ameliorare a mediului. nocivitatea amoniacului care apare la
fabricarea acestuia trebuie redusa, in principal, printr-un control riguros asupra
procesului de productie. Daca totusi pierderile de amoniac din procesul de
fabricare-prelucrare a apelor amoniacale nu pot fi suficient controlate, ele trebuie
colectate si trimise in turnuri de stripare, unde, la un pH = 10,5-11,5 amoniacul
este fractionat in gaze mai putin nocive.
La noi in tara, nocivitatea amoniacului care apare in terenurile agricole este
mai putin periculoasa, cantitati mari de amoniac se dezvolta in special la Ecuator
si Tropice.
STAS 12.574-87 indica drept concentratii maxime admisibile (CMA), pentru
amoniac, de 0,3mg/m3 pentru media de scurta durata (30 minute) si 0,1mg/m3
pentru media de lunga durata (24 h).
2.2.11. Substante radioactive
Impactul asupra mediului. Radonul inhalat afecteaza tesuturile
plamanilor, conducand, in final, la cancerul pulmonar. Se estimeaza ca riscul
imbolnavirilor ca radon este de 10 ori mai mare la fumatori, in comparatie cu
nefumatorii.
Masuri de ameliorare a mediului. De o deosebita importanta este
captarea gazelor, pulberior etc., in locurile unde apar sursele de poluare,
deoarece odata patrunse in atmosfera interventia este foarte dificila. Pentru
prevenirea si combaterea poluarii cu substante radioactive este extrem de
importanta colectarea tuturor reziduurilor de substante radioactive, ramase dupa
prelucrarea minereurilor radioactive si a deseurilor din totate domeniile de
utilizare a acestora.
In ceea ce priveste radonul, pentru evitarea contaminarii, este necesara
asigurarea evitarii patrunderii lui in cladiri, locuinte, etc.
In tara noastra, standardele in vigoare prevad : pentru depunerile
radioactive limita de avertizare 370 Bq/m3 /zi, iar ca limita de alarmare 1850
Bq/m3/zi ; pentru aerosoli, limita de avertizare este de 185 mBq/m3, iar limita de
alarmare 333m Bq/m3 (mBq = milibecquerel).
2.2.12. Pulberi sedimentabile si in suspensie
Impactul asupra mediului. Pulberile, praful, aerosilii si fumul pot, pe
termen scurt sau lung, sa aiba efecte negative asupra mediului, respectiv asupra
sanatatii umane. Acesti poluanti produc iritarea ochilor, a gatului si duc la
reducerea rezistentei la infectei, cauzand boili cronice. Unele particule in
suspensie, de exemplu cele provenite din esapamentul motoarelor Diesel, pot
produce cancer pulmonar. Altele, de exemplu cele purtate de vant, pot antrena
19

substante toxice, ca bifenoli policlorurati si pesticide. De asemenea unele pulberi

pot cauza coroziunea unor constrctii si influenteaza in mod negativ dezvoltarea
florei si faunei. Existenta unei cantitati crescute de pulberi in atmosfera duce
uneori la reducerea vizibilitatii.
Masuri de ameliorare a mediului. O masura eficace, ca si in cazul altor
poluanti, consta intr-un control permanent si riguros al pulberilor la locul de
producere. Pulberile rezultate din fabrici sunt controlate prin intermediul filtrelor
electrostatice de diferite tipuri, cum este, de exemplu, cazul emisiilor provenite
de la fabricile de ciment, prajirirea piritelor in fabricile de acid sulfuric, centralele
termoelectrice etc. Sunt si pulberi care pot fi controlate prin metode
conventionale, spre exemplu pulberile rezultate in urma fumului, furtunilor de
nisip, antrenarea de vant a solurilor erodate etc.
Premiera nationala : o statie pilot ecologica la CET Timisoara (articol
publicat in ziarul ,,Evenimentul zilei aprilie 2002). Pe platforma CET Sud din
Timisoara se realizeaza o statie pilot cu caracter unicat menita sa evacueze intrun mod inedit zgura si cenusa rezultate in urma arderii, dupa o metoda ecologica,
si mai mult economica. Pusa la punct in colaborare cu specialistii de la firma EGI
din Budapesta, o noua tehnologie elimina poluarea provenita prin dispersarea
zgurii si cenusii, transpormand aceste reziduuri in slam dens. In felul acesta
suprafetele de teren afectate vor fi mult mai reduse iar posibilitatile de
depozitare a zgurii si cenusii vor creste cu aproximativ 40% fata de sistemul
clasic. Inclusiv consumul de energie electrica va fi diminuat cu cel putin 30% iar
reziduurile de zgura si cenusa, care inainte poluau, devin un bun material de
constructii, utilizabil la modernizarea drumurilor. Factorii implicati in realizara
acestui obiectiv, in premiera, estimeaza ca el sa intre in probe tehnologice in luna
mai 2002.
STAS 12.574-87 Aer din zonele protejate conditii de calitate stabuleste
pentru pulberi in suspensie concentratii maxime admisibile (CMA) de : 0,5mg/m3
(medie pe 30 minute) ; 0,15mg/m3 (medie pe 24h) si 0,075mg/m3 (medie
anuala) ; pentru pulberi sedimentabile, CMA este de 17g/m2/luna.
2.2.13. Substante toxice aeropurtate
Substantele chimice aeropurtate (fosfor,arsen, mercur, plumb, beriliu,
clorura de vinil etc.) pot fi de natura anorganica sau organica. Deoarece aceste
substante sunt antrenate usor de vant, ele pot fi gasite, uneori, la distante mari
de locul emisiei in atmosfera. In cele ce urmeaza vom prezenta caracteristicile
fizico-chimice si nocive ale acestora.
Impactul asupra mediului. Substantele chimice toxice aeropurtate ajung
in atmosfera direct sau indirect, prin intermediul fumului captat si evacuat, prin
cosurile inalte ale unor platforme industriale etc. Oamenii sunt expusi direct la
aceste substante toxice in primul rand prin inhalare. Expunerea indirecta poate
surveni, dupa caderea pe sol sau in apa a particulelor aeropurtate, afectand
20

culturile, animalele si pestii consumati de populatie. Apa potabila poate fi, de

asemenea contaminata. Pe aceste cai, la un consum prelungit, aceste substante
see acumuleaza in corpul omenesc si ca urmare a unei concentratii ridicate
pericliteaza puternic sanatatea. Prejudiciile produse de substantele aeropurtate
sunt numeroase, conducand la diverse actiuni cum ar fi in cazul beriliului la boli
pulmonare, a ficatului, a rinichilor, a splinei, a glandelor limfatice etc. ;
benzenului la leucemie ; clorurii de vinil la cancerul ficatului si plamanilor ;
plumbului la intarzieri in dezvoltarea creierului etc. Numeroare alte substante
toxice aeropurtate afecteaza caile respiratorii, plmanii etc., producand dereglari
nervoase. Mai multe informatii privin proprietatile fizico-chimice si prejudiciile
provocate de substantele toxice aeropurtate vor fi prezentate la descrierea
fiecarui poluant.
2.2.14. Fosforul si compusii lui
Impactul asupra mediului. Fosforul are un punct de aprindere scazut. Nu
se prinde cu degetele ci cu penseta si se folosesc manusi de cauciuc deoarece
produce arsuri grave. Ajuns pe piele el arde la P2O5 care cu apa formeaza acid
fosforic puternic caustic. De pe corp se indeparteaza cu nisip cand exista insa
fosfor nereactionat si cu apa dupa ce s-a format deja acid fosforic. Rana se spala
cu o solutie 3% NaHCO3 este contraindicat sa se foloseasca grasimi uleiuri, unsori
si lapte.
Fosforul alb este o otrava protoplasmica. Animiti compusi ai sai in special
fosfatii organici,pot fi mortali pentru om si animale daca subiectii se expun la aer
care contine concentratii mari din fosfatii respectivi. Oexpunere la cantitati relativ
sczute poate provoca perturbarea proceselor metabolice.
Toxicitatea fosforului se datoreaza proprietatilor sale reducatoare, care
perturba procesul de oxidare intracelulara. Are o actiune directa asupra inimii.
Intoxicatiile cronice produc fracturi spontane, anemie, pierderi in greutate.
Fosforul rosu nu este toxic, chiar introdus in organism pe cale bucala. S-au
observat totusi, ca efecte voma, tremuratul muschilor si colaps.
Fosfina, atunci cand este inhalata, produce durere a diafragmei, senzatie de
frig, ameteala, dispnee, bronsita, edem, atacul plamanului, convulsii, coma si
moarte. Doza letala este de 60 ppm. Fosfina ataca sistemul nervos central si
sangele. La o cantitate de 2000 ppm, omul moare in cateva minute.
Carbidul contine fosfura de calciu, care cu apa se transforma in fosfona ;
este continuta in acetilena. Acesta poate provoca intoxicari. Pentru terapia
intoxicatiilor se recomanda tiosulfatul de sodiu, respiratii cu oxigen etc.
Acidul fosforic sub forma de solutie este puternic iritant al pielii si al
membranelor mucoaselor. Si alti acizi ai fosforului sunt periculosi. Astefel de acizi
sunt : acidul hipofosforos, acidul fosforos, hipofosforic, meta-si difosforic primari,
hexametafosfatul de sodiu. Toti fosfatii care reactioneaza acid sunt la fel de
periculosi ca si acidul fosforic diluat. Unii fosfati tribazici, din cauza reactiei lor
21

alcaline ataca usor pielea. Fosfatul disodic anhidru produce iritatii slabe ale pielii
si mucoaselor.
Oxitriclorura de fosfor este intens iritanta a ochilor, a pielii, a membranelor,
mucoaselor. Inhalarea ei produce edem pulmonar.
2.2.15. Arsenul
Impactul asupra mediului. Efectul arsenului asupra oamenilor,
animalelor si plantelor, depinde de concentratie si de compusul chimic in care
acesta se gaseste. Arsenul metalic este putin toxic. Arsenul pentavalent nu este
toxic, insa in organism se transforma usor in compusi trivalenti care sunt toxici.
Cei mai toxici sunt arsentii alcalini, urmeaza apoi arsenatii alcalini urmati de
arsenul coloidal. Trioxidul de diarsen (arsenul alb) este foarte toxic. Este utilizat la
distrugerea buruienilor, a rozatoarelor, insectelor si la conservarea pielii. In
medicina se foloseste in tratarea dermatitelor, bronsitei cronice, astmei, anemiei
si pentru tratarea neoplasmului pielii. In medicina veterinara se utilizeaza pentru
tratarea emfizemului pulmonar, a tusei cronice, anemiei, a debilitatii si a bolilor
de piele neparazitare. Simptomele unei intoxicari acute sunt iritarea sistemului
gastro-intestinal, greata, voma, diaree care continuua cu soc si moarte.
Intoxicarea cronica consta in exfoliere, pigmentarea pielii, herpes, degenerarea
ficatului si rinichilor. In mod asemanator anhidridei arsenoase se comporta
trisulfura de diarsen, selenura de diarsen, pentaflorura de arsen, pentaselenura
de diarsen.
Triclorura de arsen este extrem de toxica. Formeaza prin hidroliza acid
clorhidric, care este iritant si anihidrida arsenoase. Trifluorura de arsen este de
asemenea foarte toxica.
Arsenul din praful din aer cauzeaza iritarea pielii si a membranelor
mucoase, absortia facandu-se mai ales pe portiunile umede ca si cele de la cutele
epidermei. Apar dermatite, bronsite usoare, iritatii nazale. La o expunere mai
severa are loc perforarea septului nazal.
Simptomele acute ale otravirii cu arsen sunt : inflamarea stomacului si
intestinelor, dificultate de inghitire, arsuri in gat, crampe violente, diaree, voma,
raceala, piele umeda, febra, iregularitate a batailor inimii, moarte posibila in
cateva zile.
Dintre simptomele cronice se citeaza : salivarea, pierderea poftei de
mancare, vomitari ocazionale, durere in stomac si intestine, diaree sau
constipatie, inflamarea mucoaselor nasului si ale gingiilor, perforarea septului
nazal, stranut, tuse, ulcerarea pielii, pigmentarea cenusei a pielii, dermatite.
Arsina este cel mai toxic compus al arsenului. Aceasta este mai toxica
decat oxidul de carbon de 10-20 ori. Ea se formeaza cand se degaja hidrogen in
prezenta arsenului. O expunere timp de o ora la o doza de 210.000g/m3 este
foarte riscanta. Expuneri la mai putin de 150g/m3 produc anemie hemolitica,
efectul primar fiind distrugerea celulelor rosii din sange.
22

Arsenul in orice forma este eliminat din corp prin urina, par, unghii, epitelii.
Ele se gaseste in cantitati mici in sange, tesuturi, oase si par. Timpul de
injumatatire biologica pentru excretia arsenului este de 30-60 ore.
Desi pare a exista o toleranta a organismului la arsen, in anumite limite
apar keratoze pe palma mainilor si pe talpa piciorelor, dupa folosirea arsenului in
scopuri medicale.
S-a observat adesea ca dupa tratament cu arsen trivalent apare cancer.
Compusii cu arsen, in special arsenatul de plumb si cel de calciu au fost folositi ca
insecticide. Cei mai multi arsenati sunt toxici insectelor si au efect slab asupra
plantelor. Animalele acvatice manifesta o rezistenta deosebita fata de arsen,
motiv pentru care unii compusi cu arsen se folosesc la controlul unor plante
acvatice. Arsenitul de sodiu este un sterilizant al solului din jurul gardurilor, in
vecinatatea podurilor, amplasamentelor radar, a terenurilor de tenis etc.
Se poate trage concluzia ca diferiti compusi ai arsenului sunt daunatori
plantelor daca nu sunt controlati. La intoxicari cu mari cantitati de anhidrida
arsenoasa se recomanda injectii intra venoase cu triosulfat de sodiu.
Concentratia maxima admisa in STAS 12574-87 pentru media zilnica este de
0,003mg/m3.
2.2.16. Mercurul
Impactul asupra mediului. Prin inhalarea mercurului sau a unor compusi
ai sai are loc o intoxicare sau otravire datorita unei absortii a unor cantitati mari
pe caile respiratorii. Vaporii de mercur sau compusi ai sai inhalati, sunt mai
periculosi decat cei ingerati.
Cea mai mare parte din vaporii de mercur inhalati sunt absorbiti in
alveolele plamanului. Alcoolul etilic inhiba absortia vaporilor de mercur prin
inhalare. Compusii organici sunt absorbiti in cantitate mai mica ecat cei
anorganici. Prin trecerea vaporilor de mercur prin peretii alveolari si capilari,
mercurul elementar si sarurile mercuroase se oxideaza repede la saruri
mercurice. Acesta formeaza compusi solubili in sange, tesuturi, lipide si proteine.
Mercurul elementar este solubil in lipide si difuzeaza usor prin continutul
lipidic al membranelor celulare (peretii alveolari) fiind tranportat de lipidele
sangelui la tesuturile sensibile, de exemplu creierul. Mercurul metalic este oxidat
la ionul mercuric care reactioneaza cu grupele tiolice ale proteinelor.
Compusii organici cu mercur nu sunt transformati usor in compusi
anorganici in sange, in rinichi si in ficat. Anumiti compusi organici raman in
cantitate mai mare in sange si se leaga de tesuturi mai usor decat cei anorganici.
Organele care ecumuleaza mercurul in cantitatea cea mai mare sunt : rinichii,
ficatul, creierul, splina si traseul respirator. Compusii organici se concentreaza in
cantitate mai mare in creier si in ficat decat cei anorganici.
Vaporii de mercur si compusii mercurului sunt excretati prin urina, fecale si
in cantitate mai mica prin bila, transpiratie, saliva si lapte.
23

Factorii principali care determina efectele mercurului in intoxicare

oamenilor sunt : marimea si viteza absortiei, proprietatile fozico-chimice ale
compusilor inhalati, si susceptibilitatea individuala.
Inhalarea mercurului in doze de 1200-8500g/m3 produce intoxicatii acute
care afecteaza mai intai sistemul digestiv si rinichii. Intoxicatiile acute se
manifesta prin gust metalic, greata, dureri abdominale, voma, diaree, dureri de
cap si albuminurie. Dupa cateva zile, glandele salivare se unfla, se dezvolta
stomatite si gastreite si se formeaza, linii negre de sulfura de mercur la gingiile
inflamate. In continuare se pierd dintii si apare ulcer la buze si obraz.
Expuneri la doze sevre produc tensiune si greutate in piept, greutate in
respiratie si tuse. In stadiul final apar hemoliza, lipsa somnului, dureri de cap,
ticuri faciale, tremuratul degetelor, delir si halucinatii, apoi moartea.
Simptomele uzuale la intoxicarile cronice sunt erethismul, gingivitele si
trmurul muscular. Unele persoane manifesta neliniste nervoasa, insomnie,
pierderea poftei de mancare. Erthismul se concretizeaza prin : timiditate,
depresiune, descurajare, a miscarilor, deteriorarea auzului, inabilitate de a scrie
sau vorbi.
Ca masuri de prevenire in primul rand se recomanda limitatea posibilitatii
de evaporare a mecurului, prin pastrarea in vase inchise. Trebuie evitata
scaparea lui pe podele. Camerele in care se lucreaza cu mercur sa aiba podea
fara crapaturi si sa fie bine ventilate. Muncitorii trebuie sa-si schimbe hainele
inainte si dupa lucru. Gura si dintii se spala de doua ori pe zi cu apa oxigenata
sau clorat de poatasiu. Persoanele care lucreaza in mediul respectiv vor face
control medical la fiecare 6 luni. Este interzisa activitatea in aceste medii poluate
a unor mersoane care sufera de plamani, nefrite, boli ale gurii.
In atmosfera cu vapori de mercur se va folosi masca de salvare speciala.
Camerele ce contin vapori de mercur se gazeaza cu hidrogen sulfurat si
apoi se ventileaza. Suprafetele contaminate cu mercur se trateaza cu sulf pulbere
sau cu praf de zinc si apoi se curata. Picaturile de mercur greu de cules din cauza
mobilitatii lor se solidifica cu zapada carbonica si apoi se colecteaza mai usor.
La otravire cu sublimat (HgCl2) se administreaza mult lapte sau solutie de
albus de ou de gaina.
In ceea ce priveste plantele, vaporii de mercur metalic in doze mai mici de
10g/m3 produc daune unor specii de trandafiri si altor plante. Susceptibilitatea
plantelor variaza dupa specii si varietate. Plantele au tendinta sa acumuleze
cantitati mari de mercur in frunze si diferite alte parti. Animalele prezinta aceleasi
simptome ca si omul insa sunt mai susceptibile de intoxicare la doze mai mici de
mercur.
2.2.17. Plumbul
Impactul asupra mediului. Intoxicarea cu plumbul sau compusi ai sai
provine din alimente, aer, apa sau din diverse procese industriale. Pumbul este
24

absorbit prin aparatul gastrointestinal si respirator. Plumbul inhalat sau aborbit nu

se retine in intrgeme in corp. Studiile au aratat ca numai 10% din plumbul ingerat
este retinut pe traseul gastrointestinal si intre 25-50% din plumbul inhalat este
retinut si absobit de sistemul respirator, dupa dimensiuni, fosrma si densitatea
particulelor.
Cantitatea medie de plumb absorbita de cetatenii oraselor, gastro intestinal
este de cca. 30g zilnic, pe cand prin sistemul respirator este sub 20g.
Alimentele si bauturile contin cantitati variabile de plumb din care un individ
consuma in medie
120-350g zilnic.
Cea mai importanta actiune a pumbului consta in perturbarea asezarii
fierului in scheletul porfirinic care are ca urmare o anemie pronuntata. Excesul de
porfirine care se formeaza se elimina prin urina sub forma de coproporfirna.
Plumbismul este caracterizat de crampe abdominale, dureri de cap,
constipatie, pierderea poftei de mancare,oboseala,anemie, paralizia nervilor
motori, encefalopatie.
Mucitorii din topiterii de pumb se imbolnavesc de stomatite si gingivite.
Functionarea rinichilor este perturbata de intoxicatiile cu plumb.
Plumbul produce perturbatii in sistemul de formare a sangelui prin alterarea
sintezei hemoglobinei si a timpui de supravietuire a globulelor rosii din sange.
Se stie ca plumbul se acumuleaza cu varsta in schelet, rinichi, ficat, aorta,
pancreas, plamani. Eliminarea plumbului are loc prin intestine, urina si sudoare.
Simptomele esentiale de intoxicare cu plumb sunt : fata de plumb, colici,
anemie, porfirimirie, cresterea continutului de plumb in fecale si urina, marirea
continutului de plumb in sange. Presaturnismul apare cu simptomele clasice de
precipitare a plumbului din sange in jurul gingiilor, dintilor cu hidrogenul sulfurat
care se gaseste in saliva, celulele pestrite in sange (plumbul determina
descompunerea celulelor rosii in sange), scurtarea mainilor sau degetelor.
Saturnismul consta in accentuarea acestor simptome, anemie, guta, colici, dureri
in abdomen, vomitari,hipertensiune, astenie etc. Saturnismul provoaca avorturi,
mortalitate infantila degenerescenta, predispozitie la tuberculoza. CMA dupa
STAS 12574-87 este de 0,0007mg/m3.
2.2.18. Beriliul
Impactul asupra mediului. Cea mai mare periculozitate a beriliului o
prezinta inhalarea sa, sau a comusilor sai. Lezarea pielii si a mucoaselor poate
avea loc la manipularea sarurilor solubile ale beriliului. Intoxicatiile pot fi blande,
moderate si severe sau chiar fatale cand este atacat de sistemul respirator.
Pneumonii chimice acute produc toti compusii beriliului : beriliul metalic,
oxidul de beriliu, sulfatul de beriliu, difluorura, diclorura si hidrgodrgenul.
Fenomenele care apar sunt de la guturai, faringite, tracheo-bronsite la reactii
pulmonare si sevre in functie de gradul, durata si timpul de expunere. Expunerea,
in imprejurarile industriale, la doze mari de saruri solubile este fatala.
25

Indispozitiile incep cu tuse usacata si continua, cu greutate sub stern, slabire,

oboseala si pierderea in greutate. Mucoasele tesuturilor sunt inflamate. Se
observa schimbari in plaman unde apar la raze X noduli discreti. Cazuri acute de
pneumonie se spitalizeaza si se trateaza cu oxigen, ca bronhodilator,
antihistamine, antibiotice si cortizon.
La expuneri mici are loc atcaul nasului si gatului, apoi al traheei si in sfarsit
al plamanului. Sarurile solubile pot ataca pielea. Are loc iritarea pielii (dermatite
de contact) cu difluorura, diclorura, sulfat, azotat si hidrogen de beriliu.
Dermatoze alergice au fost produse de fum, ceata, praf din difluorura de beriliu si
alti compusi. In continuare pot apare ulcer chimic si granulom ulceros. Sarurile
solubile ataca nasul, traheea si bronhiile. Ele produc edem,ulceratie, hemoragie.
Leziuni histopatologice cauzate de bolile cronice de beriliu apar in piele,
tesut subcutanat si plaman. Beriliul afecteaza sistemul enzimatic, afecteaza
mecanismul de transport al oxigenului nu se limiteaza la efecte locale in plaman.
Berilozele si granulomatoza beriliului sunt boli care apar in toate organele
corpului. Deoarece beriliul ramana mult timp in corp el poate induce cancer.
Exista dovezi care arata ca beriliul are actiune toxica atat fata de plante, cat si
fata de animale.
2.2.19. Cadminul
Impactul asupra mediului. Sunt date referitoare la toxicitatea sulfatului
de cadmiu, diclorurii de cadmiu, a oxidului de cadmiu, ingerate pe cale bucala.
Simptomele de intoxicare sunt : greata, vomari puternice, ameteala, durere in
stomac, diaree, colaps, lipsa de sensibilitate a mainilor si picioarelor, convulsie.
Au fost semnalate in decursul timpului cazuri de intoxicari cronice, in
special in topitoriile da cadmiu si in topitoriile de zinc intrucat cadmiul insoteste
zincul. Pentru intoxicarea cu cadmiu sunt caracteristice urmatoarelesimptome :
guturai, inel de cadmiu (culoare galbena sub forma unui inel la baza dintilor),
scaderea sensibilitatii simturilor si albuminurie. Inelul de cadmiu de pe dinti este
primul simptom al intoxicarilor cronice.
S-au observat cazuri acute de intoxicare cu cadmiu sau oxid de cadmiu, din
aerul poluat cu cadmiu in jurul unor intreprinderi. Dupa inhalare se observa
iritatie, spasm cardiac, greata, extenuare, ameteala. Acestea continua cu
cresterea ritmului respiratiei, al pulsului, cianoza si moarte. Concentratia maxima
admisa in STAS12574-87 privind continutul de cadmiu ca medie zilnica este
0,00002mg/m3.

2.2.20. Cuprul
Sarurile de cupru sunt nocive pentru stomac. Ele produc gastroenterite cu
voma, gastroenterite acute si colici. Moartea poate sa survina ca urmare a
26

atacului vaselor si slabirii inimii, in cateva ore. Daca sulfatul de cupru se elimina
prin voma, pacientul se poate recupera. Doza letala pentru un om este cca. 10g.
Acetatul bazic de cupru este mai putin toxic. O solutie de sulfat de cupru de cca.
1% se ia ca vomitiv la intoxicarile cu fosfor sau se spala cu acesta ranile cu fosfor.
Doza terapeutica drept vomitiv este de 250mg. Extern este caustifiant. Din rani
poate fi resorbit si poate deveni mortal. Transformarea sarurilorde cupru in
compusi insolubili in stomac cu albus de ou si extern cu hidrogen sulfurat, le face
mai putin toxice. Compusii organici ai cuprului, din care acesta nu se poate
precipita cu albus de ou sunt destul de toxici. Atingerea ochilor cu saruri de cupru
produce atacul mucozitatilor pielii, tulburarea partilor cornoase ale pielii, orbire.
Se pare ca, cuprul metalic nu manifesta actiuni directe asupra stomacului.
S-au inregistrat, totusi, unele accidente. Praful de cupru sau praful de bronz
provoaca o inverzire a pielii, a parului si a dintilor. Intoxicarile cu alimente ce
contin saruri de cupru sunt rare deoarece atunci cand acestea contin doze letale
au un gust metalic insuportabil.
Cuprul este un element care in urme este necesar vietatii. Lipsa de cupru
produce lipsa de pofta de macare, slabire, impiedica cresterea, provoaca anemie
si sterilitate. Cantitati mici de cupru favorizeaza formarea compusului fierului cu
hemeglobina.
2.2.21. Poluarea aerului din interiorul constructiilor, locuintelor
etc.
Impactul asupra mediului. efectul nociv al poluantilor din interiorul
cladirilor depinde in mare masura de natura si concentratia poluantilor si de
eficienta sistemelor de ventilatie. Sisteme de ventilatie, impropriu proiectate si
explorate, pot conduce la asa numitul ,,sindrom al bolii constructiilor care se
manifesta prin iritatii ale ochilor, nasului si gatului, oboseala, letargii, dureri de
cap, greturi, pierderea totala sau partiala a memoriei, etc. Efectelepe termen lung
ale acestor boli conduc la dereglarea intregului sistem nervos si chiar la cancer.
In continuare prezentam impactul deosebit al unor poluanti interiori :
Radonul, despre care s-a vorbit anterior, daca este inhalat, particulele
emit radiatii ionizante care pot prejudicia reteaua sensibila a plamanilor si pot
conduce, in final, la cancerul pulmonar. Riscul de cancer este mult amplificat la
fumatori in comparatie cu nefumatorii.
Fumul de tutun, implica un risc major, atat pentru cel ce fumeaza, cat si
pentru ,,fumatorii pasivi, care sunt siliti sa inhaleze aerul astfel poluat, in
locuinte sau birou. Daca fumatorul ,,trage in piept, riscul este si mai mare prin
introducerea fumului pana in intimitatea alveolelor. Substantele poluante, nocive,
rezultate din arderea tutunului sunt numeroase, ele fiind estimate la peste 2000.
Cei mai periculosi factori de risc asociati fumatului sunt radicalii liberi si compusii
aromatici policiclici (de pilda benzipirenul), care au o actiune cancerigene. Pe
langa acestea, fumatul presupune eliberarea unei mari cantitati de monoxid de
27

carbon, o adevarata otrava pentru sange si esuturi. Fumul de tigara mai contine
nicotina, metale grele, de exemplu de cadmiu, particule in suspensie sau
sedimentabile, compusi organici volatili si produsi ai arderilor incomplete (de
exemplu hidrocarburi aromatice polinucleare). Nicotina este un toxic puternic,
capabil ca in doza de 40-60mg sa ucida omul. Fiind volatili, alcaloizii nicotinici
trec in fum in proportie de 30-40% fata de cantitatea lor totala. Fumand o singura
tigara, omul introduce in plamani cam 3-4mg nicotina, din care aproximativ 90%
se absoarbe in sange, provocand tulburati cardiace, hipertensiune,
atlelosescleroza etc. Suprapunerea acestor noxe, duce in final la infarctul
miocardiac si cancer pulmonar, atat de fregvent la fumatori. Nefumatorii, siliti sa
inhaleze fum de tutun in spatii inchise ori neaerisite, sunt expusi la aceleasi
riscuri de imbolnavire ca si fumatorii. In S.U.A. se estimeaza ca numarul
decedatilor de cancer pulmonar printr nefumatori, datorita mediului nociv produs
de fumatori, variaza intre 500-5000 persoane/an.
Azbestul. Fibrele si particulele fine de azbest sunt responsabile de
cancerul plamanilor si alte diferite boli respiratorii. Azbestul a fost folosit in trecut
intr-o mare varietate de materiale de constructii, incluzand diferite tipuri de
izolatii, protectii cantra focului, tigle pentru acoperisuri, placi pentru pardoseli
etc. Dupa un timp de exploatare, materialul imbatraneste si incepe sa se formeze
adevarati nori de praf si fibre fine de azbest care, in cele din urma sunt inhalate si
acumulate de om dend nastere la numeroase maladii.
Formaldehidele si alti compusi organici volatili. Formaldehidele pot
cauza numeroase maladii cancerigene umane, de asemenea, acestea provoaca
iritatii ale ochilor, nasului, dereglari respiratorii etc. Alti compusi organici volatili,
comuni in orice locuinta, includ benzenul, provenit din fumul de tigara si
percloretilene emise la spalarea in uscat a imbracamintii, vopselele si lacurile,
inclusiv unii compusi de spalare sunt de asemenea, poluanti periculosi.
Poluanti biologici. Instalatiile de incalzire, ventilatiile, umidificare, aer
conditionat etc., stau la baza dezvoltarii si proliferarii poluantilor biologici, cand
aceste echipamente nu sunt bine intretinute. Ele pot provoca prejudicii sanatatii
umane, prin : reactii alergice la polen, ciuperci etc. ; infectii bacteriale si virale ;
reactii la toxinele chimice produse de ciuperci etc.
Pesticidele. Folosirea in interiorul cladirilor a pesticidelor de toate
tipurile prezinta riscuri importante pentru sanatate.

28

Capitolul III.
Modul de dispersie al poluantilor aerului
Din punct de vedere ecologic, pericolul de poluare legat de atmosfera are
doua aspecte : unul direct, legat de compozitia atmosferica daca ea ar suferi
alterari pe termen scurt, si altul legat de rolul de vehicul pe care il poate juca
atmosfera in transportul rapid al multor factori nocivi (este un vector al agentilor
poluanti). Modul de dispersie al agentilor poluanti pe calea aerului depinde de
factorii meteorologici si de modul de evacuare prin cosurile intreprinderilor.
3.1. Vantul este cel mai important factor care contribuie la dispersarea
poluantilor in atmosfera. El se manifesta printr-o miscare orizontala a atmosferei
care antreneaza poluantii in masele de aer purtate de vant. Difuziunea
poluantilor in atmosfera este direc proportionala cu viteza vantului . vantul
uniform de si de viteza mica mentine concentratii ridicate de poluanti in stratul
de aer in care au ajuns. Cu cat vantul are o viteza mai mare, cu atat volumul de
aer in care se disperseaza agentul poluant este mai mare si concentratiile
rezultate vor fi mai mici. Vantul este deci un factor pozitiv in lupta contra
acumularii de agenti poluanti, dar tot el este vinovat si pentru dispersarea
nedorita a agentilor poluanti de pe sol ;
3.2. Calmul atmosferic este cea mai favorabila conditie meteorologica
pentru poluarea aerului, pentru ca pe masura producerii de poluanti de catre
diversele surse, acestia se acumuleaza in vecinatatea locului de eliminare si
concentratia lor in crestere continuu.
3.3. Turbulenta aerului este un fenomen complex ce rezulta din
diferentele de temperatura, miscare si frecare dintre straturile in miscare, a unor
portiuni mici ale maselor de aer, care determina o continua stare de agitatie
interna. Turbulenta favorizeaza dispersarea transversala fata de directia vantului
a agentilor poluanti, ea se afla in legatura directa cu regimul vanturilor. O
turbvulenta puternica se manifesta prin fluctuatii puternice ale vantului la sol
(atat in privinta directiei, cat si a viezei) care amesteca bine aerul. In cazul unei
turbulente medii, caracterizata prin stabilitatea verticala neutra, fluctuatiile
vantului sunt mai reduse, iar la turbulenta slaba, cu stabilitate verticala, vantul
este slab si constant in directie si intensitate.
Turbulenta este un factor care favorizeaza difuzia si viteza de formare a
amestecurilor de poluanti-aer. Din punct de vedere al modului cum se produce,
tulburenta atmosferica poate fi :
mecanica, are ca masura principala frecarea maselor de aer de
suprafata terestra, ea fiind in functie de rugozotatea solului ; este accentuata de
cresterea rugozitatii solului si de viteza vantului ;
29

 termica sau convectiva, este generata de diferenta de temperatura

care poate exista intre suprafete si curentul de aer aflat deasupra, fiind datorata
repartizarii neuniforme a temperaturii.
Ambele feluri de turbulente sunt prezentate concomitent in atmosfera, in
proportii diferite, in functie de conditiile meteorologice :
turbulenta mecanica cu fluctuatii tipice ale vantului de ordinul
secundelor predomina in noptile cu vant, nici calde, nici reci.
turbulenta termica cu perioade tipice de fluctuatii ale vantului de
ordinul minutelor predomina in zilele cu soare si vant slab.
3.4. Umiditatea aerului este unul din cele mai schimbatoare elemente
meteorologice. Ea se opune difuziei poluantilor si respectiv miscsorarii
concentratiei lor, impiedicand particulele sa se deplaseze. Umiditatea crescuta
duce la formarea de ceata, care produce concentrarea impuritatilor. In zonele
poluate ceata se formeaza frgvent pentru ca vaporii de apa, condenseaza usor pe
particulele suspendate in atmosfera. Ocupand straturile inferioare ale atmosferei,
ceata provoaca cresterea concentratiei poluantilor, devenind un factor activ in
frmarea reactiilor chimice din atmosfera. In general, proportia crescuta de vapori
de apa in atmosfera constituie un factor agravanat al poluarii. Abia la aparitia
precipitatiilor este favorizata dizolvarea si spalarea de impuritati din atmosfera si
aducerea acestora pe sol. Cercetarile facute arata ca ploaia realizeaza spalarea
atmosferei in principal de gaze, iar zapada de impuritati solide.
3.5. Temperatura este influentata de anotimp, altitudine, forma reliefului,
latitudine geografica. Instabilitatea temperaturii favorizeaza disperia poluantilor.
3.6. Cosurile industriale constituie una dinre sursele cele mai active de
poluare a marilor zone industriale si a zonelor limitrofe acestora, precum si un
mijloc de dispersie a poluantilor aerului. Pentru proiectarea si amplasarea lor s-au
stabilit cateva reguli :
cosul trebuie sa fie de doua ori si jumatete mai inalt decat cladirile
din jur sau decat formele de relief din apropiere, astfel sa se evite turbulenta
apreciabila la cos ;
vitezele de iesire a gazelor la cos sa fie mai mari de 20 m/s, astfel
ca jetul de gaz sa scape de zona propie de tulburenta a cosului ;
gazele care ies din cosuri cu diametre sub 2 m si inaltimi mai mici
de 60m vor izbi pamantul si atunci concentratiile la sol pot sa devina excesive ;
concentratia maxima la sol a gazelor emise in cosuri, supuse
difuziei atmosferice, apar la o distanta egala cu aproximativ 5-10 inaltimi ale
cosului ;
cand gazele emise pe cos sunt supuse numai difuziei atmosferice si
tulburenta cauzata de cladirile inconjuratoare nu este importanta, se pot atinge
30

concentratii la sol de ordinul 0.001....1% din concentratia gazului la iesirea din

cos daca cosul este bine proiectat ;
concentratiile la sol pot fi reduse prin ridicarea inaltimii cosului.

Capitolul IV
Metode de diminuare a poluantilor aerului
4.1 Purificarea emisiilor gazoase
In capitolele anterioare s-a vazut ce efecte negative poate avea asupra
mediului inconjurator poluarea atmosferei, cum poate influenta sanatatea omului
de la disconfort pana la tulburarea unor functii, agravarea unor boli sau
producerea unor afectiuni.
Pentru prevenirea si combaterea poluarii aerului se pot lua masuri medicale
si masuri tehnico-organizatorice.
Masurile medicale constau in primul rand in stabilirea de norme sanitare
sau de concentratii maxime admise pentru diversi poluanti atmosferici.
Concentratia maxima admisibila inseamna cea mai mare concentratie a
unui poluant care poate fi acceptata. Obijnuit se stabilesc doua norme sau
concentratii maxime admise pentru fiecare poluant atmosferic si anume: onorma
maxima momentana, care nu poate fi depasita in nici un moment, deoarece este
direct periculoasa pentru organismul uman si o norma medie, care are la baza
variatiile concentratiilor in timp ale diversilor ploluanti, determinate de emisiile
variabile,de influenta factorilor climatici, de conditiile atmosferice etc. Normele
medii pot fi si ele de mai multe feluri, in functie de timpul pentru care se
calculeaza, astfel:norme medii pe o zi, pe saptamana, pe o luna, pe un an. Cu cat
tmpul de calcul este mai mare, cu atat concentratia adimisa este mai mica.
In al doilea rand, masurile sanitare constau in cercetarea influentei poluarii
aerului asupra sanatatii populatiei din zonele de risc, adica zonele in care
concentratiile maxime adimise sunt depasite si riscul de imbolnavire a populatiei
este prezent.
Masurile tehnico-organizatorice cad in sarcina organelor administrative
sau de specialitate din diferite domenii care contribuie la poluarea aerului. Dintre
acestea amintim:
construirea de unitati industriale in afara zonelor de locuit;
asezarea industriilor poluante fata de zonele de locuit, astfel incat vantul
dominant (cel mai frecvent din zona) sa bata de la locuinte spre industrie si nu
invers;
inlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai putin
poluant, pentru incalzirea locuintelor si mai ales generalizarea sistemelor de
incalzire prin termoficare;
interzicerea circulatiei autovehiculelor cu defecte de ardere care elimina
cantitati marei de poluanti atmosferici in localitati;
31

 dotarea zonelor libete dintre intrprinderile industriale poluante si locuinte

cu spatii verzi alcatuite din arbori rezistenti la actiunea poluantilor (stejar,
salcam, plop);
tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime
pentru reducerea concentratiilor poluantilor produsi;
inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalarii de retinere sau
neutralizare a poluantilor atmosferici;
construirea de cosuri cat mai inalte si/sau ridicarea presiunii de eliminare
si a temperaturii emisiilor pentru usurarea difuzarii in atmosfera a poluantilor;
autocontrolul poluantilor eliminati in atmosfera la nivelul emisiilor chia de
catre intreprinderile industriale insesi.
4.2. Metode si mijloace de purificare a atmosferei
La enumerarea surselor de poluare s-a aratat cat de complicata este
stabilirea componentei unui poluant pentru a putea fi incadrat intr-o categorie
precisa, iau uniformizarea acestora s-a vazut ca este imposibila, deoarece,
practic,nici o sursa nu elimina un singur poluant, ci o combinatie a acestora intrun grad mai mare sau mai mic de pondere a unora asupra celorlalti.
La fel de important de precizat este faptul ca pana acum inca nu s-a ajuns a
se concepe aparate de epurare (purificare) complexa, adica pentru mai multi
poluanti deodata.
Datorita acestor fapte, categorisirea unor metode de epurare dupa natura
poluantilor este destul de grea. Deocamdata, ceea ce se poate afirma cu
siguranta este ca pentru epurare pot exista doua categorii de metode: fizice si
chimice, care dupa modul de actionare pot fi la randul lor impartita in diferite
subgrupe:
Metede fizice: uscate, umede si combinate;
Metode chimice: prin spalare, prin reducere, prin separare, prin
absortie si prin adsortie.
Instalatiile si aparatele de epurare se pot grupa astfel:
Instalatii sau aprate de purificare directa a poluantilor;
Instalatii sau aprate de purificare care necesita un tratament al
agentilor nocivi inainte de epurare;
Instalatii sau aparate care utilizeaza ambele principii in acelasi
timp.
Din punct de vedere al mediului in care lucreaza pot fi:
Inestalatii si aparate care lucreza in medii umede;
Inestalatii si aparate care lucreza in medii uscate.
Dupa modul de actionare pot fi aparate care folosesc: principiul detentei,
pricipiul de impact, soc si inertie, principiul centrifugal, medii filtrante, pricipii
electrostatice pentru medii uscate, iar in medii umede pot fi spalatoare, filtre
umede, epuratoare cu spuma, separatoare dinamice. Aparatele care necesita un
32

tratament prealabil al agentului nociv inainte de epurare pot fi cu ceata sau

acustice.
Dintre modelele si instalatiile cele mai reprezentative ale metodelor fizice si
chimice se prezinta cateva in continuare.
Aparate care folosesc pricipiul detentei
La acest tip de aparat purificarea are la baza forta gravitatiei si pentru ca
sa fie cat mai eficienta este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificarii
sa fie mica in interiorul instalatiei.
Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseste numai pentru
captarea prafului, camera de depunre cu placi sau deflector introduse orizontal
sau inclinat pe care se depun particulele.
Instalatii si aparate care folosesc principiile de impact, soc si
inertie
In astfel de aparate si in special impactorul in cascada, camera cu sicane
etc., aerosolul curge intr-o ordine sigura a unor ajutaje astfel incat fiecare dintre
ele prezinta o viteza mai mare decat cel precedent. In felul acesta, particulele
mai grele vor fi retinute de primele trepte, iar cele mai usoare de ultimele.
Un astfel de aparat este pulvocaptorul, care este construit dintr-un numar
mare inele conice care isi misoreaza treptat diametrul in directia de miscare a
gazului supus purificarii.
Acestea sunt asezate unul langa altul la intervale mici, mentinand intre ele
spatii inelare, prin care se elimina 95-97% din gazul care trebie purificat. Restul
de 35% din gaz ce antreneaza cea mai mare cantitate de praf trece printr-un
canal cu un diametru mic, orientat spre un acumulator de praf (ciclon), in care se
depune praful.
Aparate care folosesc principiul de separare prin centrifugare
-cicloanele sunt aparate in care particulele sunt eliminate pe baza fortei
centrifuge dintr-un gaz care se roteste. Particulele de praf antrenate de forta
centrifuga se lovesc de corpul ciclonului (fig. 5.10) si cad la baza de unde se
elimina. Daca se monteza mai multe cicloane in baterie se obtine un multiciclon
care asigura un grad de purificare marit.
Aparate care folosesc mijoace filtrante
Pentru retinerea din gaze a particuleleor extrem de mici in conditii medii de
temperatura, umiditate si coroziune se utilizeaza instalatii si aparate speciale
numite filtre, iar oeratia corespunzatoare se numeste filtrare.
Mai des folosite sunt filtrele fibroase, filtrul cu saci. Dintre materialele
folosite la fabricarea filtrelor amintim: bumbacul, lana,inul, matasea, azbestul,
sticla si diferite sintetice (poliamidice, poliacrilontrilice, poliesterice, polietilenice
etc.).
33

Instalatii si aparate care folosesc principiu separarii electro statice

Separarea electro statica consta in incarcatea particulelor solide si a
picaturilor fine de lichide de catre ionii de gaz produsi prin descarcari electrice in
gazul din jurul unui electrod de inalta tensiune si apoi deplasarea particulelor si
picaturilor catre un electrod colector legat la pamant.
Aceasta metoda se utilizeaza cand exista un volum mare de gaze de
purificat formate din particule fine sau ceata si nu exista riscul de explozie.
Dupa mediul in care lucreza pot sa fie filtre electrice uscate sau umede, iar
dupa forma electozilor pot fi uscate tubulare sau uscate cu placi (fig. 5.12).
Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile
umede. In acest caz, electrozii de depunere sunt confectionati din tuburi de
plumb de forma cilindrica sau hexagonala, sudati pe o placa tubulara plumbuita,
care se sprijina pe marginea carcasei.
In afara de aparatele pentru medii uscate sau umede mai sunt aparate si
instalatii de purificare speciale:
Aparate dinamice speciale pentru debite mici si mijlocii. De exemplu:
rotociclonul care indeplineste in acelasi timp si rolul de ventilator si cel de
desprafuitor, in prezenta unei perdele de apa.
Aparate de epurare prin aglomerare sonica, care se bazeaza pe
efectul aglomerarii aerosolilor sub actiunea undelor sonore de frecventa inalta.
Efectul de aglomerare este datorat ciocnirii particulelor care capata o miscare
vibratorie indusa de mediul fluid in vibratie.
Aglomerarea sonica e influentata de urmatorii factori:
frecvent;
timpul de expunere in campul sonic al aerosolului alcatuit din
particule
uniforme si de concentratie uniforma;
intensitatea sonora;
concentratia aerosolilor;
temperatura.
Sirenele, care sunt aparate generatare de unde sonore si pot fi statice si
dinamice. Diferenta dintere cele doua tipuri este ca primele nu contin nici o piesa
in miscare, pe cand cele din a doua categorie au o parte din componente mobile.
Sistemele de epurare sonore au ca avantaje:
functionarea la temperaturi inalte;
eficacitate mare;
securitate absoluta;
investitii acceptabile.
Primele aplicatii industriale ale epuratoarelor sonice au fost realizate in
S.U.A in 1948 la recuperarea negrului de fum provenit de la un cuptor alimentat
34

cu gaz natural. Cu rezultate bune s-au folosit si la epurarea gazului de furnal, in

industria de acid sulfuric, a unor gaze provenite de la unele cuptoare metalurgice
etc.
4.3. Alegerea unui aparat sau unei instalatii de epurare
Se considera ca alegerea unui singur sistem de epurare este insuficienta si
deci, cand se porneste la conceperea unei instalatii de epurare, se recomanda sa
se mearga pe un sistem combinat, avand in acest mod asigurata atat o epurare
cat mai aproape de cea ideala, cat si o siguranta ca in cazul defectarii unuia din
aparate, celelalte care concura la combinatia respectiva vor functiona in
continuare.
Alegerea epuratorului se face tinand cont de un complex de factori ca:
dimensiunile si conceptia aerosolilor; debitul de fluid purtator (aer sau gaze
diverse); gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investitii, reparatii si
intretinere, siguranta de exploatare etc.
De regula, cand se urmareste o epurare foarte avansata se recurge la
sisteme de purificare in mai multe trepte, pornind de la sistemele de epurare
grosiera, prin mijloace mecanice (camere de depunere, cicloane, filtre cu saci),
continuand apoi cu o epurare intermediara (senifina), realizabila in turnuri de
pulverizare si in final cu o epurare fina, de obicei cu ajutorul filtrelor electrice.
Operatia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase are in primul rand
scopul asigurarii sanatatii oamenilor si in al doilea rand doar recuperari
economice.
Datorita acestui fapt se impune ca dimensionarea aparatelor si instalatiilor
de epurare sa nu se alunece pe panta economicitatii, neglijandu-se aspectul
principal al aepurarii, deoarece in acest caz cheltuielile facute cu instalatia
respectiva vor fi inutile, ele nerezolvand obiectivul primordial.

Capitolul V.
Concluzii
Tema acestui proiesct se numeste Efectele poluarii aerului asupra
mediului, unde in primul capitol avem o caracterizare generala a aerului, a
invelisului Pamantului, precum si principalii poluanti ai aerului si sursele de
poluare a acestora.
Capitolul doi descrie in amanunt influenta poluantilor, factorilor acestora si
modul de dispersie in aer a acestor poluanti precum si impactul pe care-l au
asupra mediului, ceea ce duce la efecte magice la nivel global.
Penultimul capitol contine cateva metode de diminuare a poluantilor aerului
precum si aparatele folosite in acest scop.
Ultimul capitol contine concluziile obtinute in urma efectuarii acestei teme
de proiect.
35

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Bibliografie:
Eva Trimbitosu Fizica
Sanda Fatu Introducere pentru pregatirea proiectelor clasele XI-a si XII-a.
Editura Plas
Rodica Ciarnace Ecologie si protectia mediului Editura Economica
www.referat.ro
www.e-scoala.ro
www.referat.clopotel.ro

36