Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structura Organizatorica A Unei Exploatatii Agricole
Structura Organizatorica A Unei Exploatatii Agricole
Prin nsi natura i funciunile ei, ntreprinderea agricol are rolul de a produce
bunuri agricole destinate att autoconsumului, ct i satifacerii cerinelor societii. ntreaga
activitate trebuie orientat spre o eficien i rentabilitate maxime.
Orice exploataia agricol este un sistem economico-social complex i ca orice
sistem depinde de toate activitile desfurate, ncepnd de la prospectarea pieei,
continund cu cele de aprovizionare i producie i terminnd cu cele de valorificare. Toate
aceste activiti sunt coordonate de sistemul managerial, care trebuie s fie permanent
preocupat de reducerea cheltuielilor, de nlturarea activitilor inutile, de eliminarea
formelor de risip, de suprimarea a tot ce nu este profitabil i de adoptarea unor soluii care
s duc la creterea rentabilitii exploataiei agricole.
Organizarea si functionarea exploatatiei agricole sunt orientate spre relizarea
obiectivelor sale in sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa
corespunda unor cerinte clar definite reiesite din obiectivele acesteia.
Structura, funcionalitatea i comportamentul unui sistem economico-tehnologic au
un caracter dinamic puternic, ca urmare a modului de acionare a legilor obiective de
dezvoltare, att ca urmare a modului de acionare a legilor obiective de dezvoltare, ct i ca
urmare a interveniei umane. Ritmul dinamic din toate ramurile de activitate conduce la o
continu modernizare i schimbare att a conexiunii dintre componente, care sunt n
permanent schimbare n funcie de progresul tehnic, ct i de cerinele societii care, de
asemenea, sunt ntr-o continu cretere.
Cunoaterea acestor continue schimbri i transformri este strict necesar pentru
luarea deciziilor optime n domeniul conducerii i controlului sistemelor economicotehnologice.
Totalitatea subdiviziunilor de productie, de servire, ajutatoare si functionale, a
posturilor si a organelor de management participativ, modul de constituire si de grupare a
lor, ca si legaturile dintre ele stabilite pe niveluri ierarhice formeaza structura
organizatorica a unei societati comerciale agricole.
Structura organizatorica se afla n relatii cu mediul ambiant n care functioneaza
societatea, putnd fi considerata ca un sistem deschis catre acesta . Componentele mediului
ambiant, schimbarile pe care le cunosc pot produce modificari ale structurii, solicitnd
adaptarea la noi cerinte a elementelor acesteia (crearea de noi subdiviziuni, largirea
activitatilor unora dintre ele si modificarea modalitatilor de realizare a lor etc.). n acelasi
sens, actioneaza si restrngerea sau dezvoltarea activitatii, diversificarea acesteia etc.
Structura este, n acelasi timp, si rodul optiunilor strategice ale managerilor, al conceptiilor
acestora cu privire la organizarea unei societati care sa favorizeze atingerea unor obiective
de productie si economice.
In termeni economici structura poate fi definita ca o conjunctie de proportii care
definesc un ansamblu integrat de elemente interdependente, destinate sa indeplineasca una
sau mai multe funciuni.
Intr-o exploatatie agricola, structura defineste misiunile pe care trebuie sa le
indeplineasca fiecare subunitate de productie, precum si modelele de relatii sau schimburi
care trebuie sa se formeze intre acestea.
Structura unei exploatatii agricole are intotdeauna trei caracteristici principale :
- specializarea - precizeaza gradul si modul de divizare al muncii ;
- coordonarea defineste modul de colaborare si gradul de descentralizare intre
subunitati ;
- formalizarea defineste functiunile exploatatiei agricole.
Astfel putem spune ca structura este semnificativa atat din punctual de vedere al modelului
de organizare luat ca referinta, cat si al sistemului de management folosit.
Sistemul de conducere al unei exploatatii agricole si componentele sale sunt
alcatuite din :
- structura de conducere, care este comusa din: structura organizatorica si sistemul
informational;
- procesul de conducere , structurat in patru componente: structura informala, metodele
si tehnicile de conducere utilizate, stilurile de conducere si metodele de fundamentare si
transmitere a deciziilor.
Acest sistem este definit si prin urmatoarele componente: subsistemul decizional sau
conducator, operational sau condus si informational sau de legatura.
In practica acesta cuprinde doua componente principale :
- structura organizatorica de productie ;
- structura organizatorica de management.
Structura organizatorica de productie
concretizata n numarul si felul
subdiviziunilor de productie ( comartimente), precum si prin relatiile de cooperare dintre
ele n activitatea de obtinere a produselor agricole si agroalimentare - latura calitativa ,
putnd sa apara compartimente de prelucrare a unor produse agricole, n procesul de
dezvoltare integrata a unor societati comerciale agricole -latura cantitativa in care se pot
identifica numarul sectiilor de productie si a atelierelor precum si dimensiunea acestora.
Dupa natura activitatilor desfasurate compartimentele pt fi operationale si
functionale.
In cadrul compartimentelor operationale se organizeaza activitatea productiva, adica
in cadrul lor se obtin produse sau se realizeaza servicii.
Principalele compartimente organizatorice in exploatatiile agricole sunt:
- ferme vegetale ( culturi de camp) ;
- ferme zootehnice ;
- sectoare de mecanizare a lucrarilor agricole ;
- sector de chimizare (administrarea de ngrasaminte, de
insecticide etc.);
- sector de hidroamelioratii ;
- sectii de prelucrare a produselor agricole ;
- servicii ( aprovizionare, desfacere, transp[ort, etc.).
Orice unitate agricol modern, indiferent de profil, dimensiune i spaiul socioeconomic n care activeaz, necesit un stil de conducere bazat pe flexibilitate, dinamism i
previziune, ceea ce este de neconceput fr o informare complex, operativ i de calitate
care s stea la baza lurii deciziilor.
Scopul realizrii n ct mai bune condiii a activitii de conducere este:
- creterea profitului unitii (firmei) i a ratei profitului;
- ndeplinirea i depirea obiectivelor prevzute, planificate pentru o anumit
perioad de timp (lun, trimestru, an);
- folosirea raional a resurselor materiale, financiare i umane existente n unitate
la un anumit moment;
- reducerea continu a costurilor ca mijloc principal de cretere a profitului n
economia de pia;
- creterea productivitii muncii (exprimat n venituri/salariat sau muncitor i
ore/tone de produs).
Astfel, componenta de analiz economic ocup un loc important i este o funcie a
oricrui conductor, indiferent de nivelul pe care sa afl n ierarhia conducerii i de
problemele de conducere care predomin n activitatea sa (strategice, tactice sau operative).
Deciziile strategice, care privesc ansamblul activitatii intreprinderii necesita
utilizarea in procesul decizional a unor metode si tehnici specifice, in timp ce deciziile
tactice si curente pot fi elaborate pe baza cunostintelor profesionale si a experientei
specialistilor.
Decizia reprezinta momentul esential al managementului, finalitatea oricarui
proces. De calitatea deciziilor, depinde eficacitatea activitatilor din exploatatia agricola de
unde necesitatea unor permanentedemersuri orientate in directia amplificarii acesteia.
Utilizarea metodelor si tehnicilor decizionale determina o sporire a gradului de
rigurozitate si, implicit, de eficacitate a deciziilor adoptate,diferentiate, in functie de tipul
situatiilor decizionale implicate.
In functie de gradul de determinare a situatiilor anticipate deciziile pot fi adoptate in
conditii de :
- certitudine
- de risc
- incertitudine
pj = 1 ;
j = 1,2,..., n.
J=1