Scoala sanitara postliceala Carol Davila

Bucuresti

LUCRARE DE DIPLOMA
Ingrijirea pacientilor cu pneumonie acuta

coordonator
Prof. ...

absolvent
Ciobanu Alice Nicoleta
III AM 3

2003

PLANUL LUCRARII:

I Istoric
II Notiuni de anatomie si fiziologie a pancreasului
III Ingrijirea pacientilor cu pneumonie acuta
1. Date despre boala
2. Definitie
3. Anatomie patologica
4. Etiologie
5. Patogenie
6. Diagnostic clinic
7. Diagnostic paraclinic
8. Diagnostic diferential
9. Evolutie
10. Tratament
11. medical
12. chirurgical
13. Masuri profilactica
14. Ingrijiri generale
15. Ingrijiri specifice
16. Proces de ingrijire
17. Studiu pe cazuri
18. Anexe
IV Concluzii
V Bibliografie selectiva

I ISTORIC
In 1889 Reginald Fitz intocmeste prima clasificare a pancreatitelor acute, clasificare
care isi pastreaza valabilitatea pana astazi. Fitz imparte pancreatita acuta in trei categorii
a caror gravitate creste progresiv. Prima dintre acestea este pancreatita acuta edematoasa,
intalnita in cca. 90% din bolnavii cu pancreatita acuta si care este de fapt un proces
inflamator autolimitat cu raspuns favorabil la tratamentul conservator. A doua categorie
este pancreatita acuta hemorgica, forma de gravitate crescuta, cu mortalitate ce poate
ajunge la 40%. Incidenta reala nu este cunoiscuta deoarece diagnosticul de certitudine se
pune la laparotomie sau necropsie. Cea de-a treia forma de pancreatita, cu potentialul
letal cel mai ridicat, si care apare la bolnavii ce au supravietuit fazei hemoragice este
pancreatita acuta necroticohemorargica. Procesul inflamator si hemoragic evolueaza catre
necroza la care se adauga suprainfectia bacteriana, procesul are tendinta sa se extinda
peripancreatic in lungul spatiului retroperitoneal, putand ajunge in mediastin sau scrot.
In 1963 Altemainer si Alexander publica o sinteza a literaturii de pana atunci, sinteza
in care se remarca predominanta etiologiei biliare a pancreatitei acute (56% din cazuri),
uramata de cea etilica (22% din cazuri).
In 1979 apar o serie de lucrari scrise de Frey si Lindenauer in care se subliniaza faptul
ca pancreatita acuta hemoragica este o faza premergatoare a supuratiei pancreatice. De
asemenea autorii arata ca frecventa scazuta a pancreatitelor la bolnavii ce au evolutie
ulterioara spre abcedare se poate explica prin gravitatea formelor de pancreatite la
alcoolici, care in general nu mai ajung in faza de abces.
In Romania au publicat studii privind pancreatita acuta si complicatiile ei septice:
Juvara, Burlui, Turai.
Juvara in 1957, in Chirurgia pancreasului precizeaza indicatiile interventiei
chirurgicale in pancreatita acuta, asta ca prima dintre acestea este situata in care apar
semne ce traduc complicarea sindromului acut cu necroza sau supuratie pancreatica.
Cercetarile lui Burlui si colaboratorii sai, s-au concretizat in imaginea metodei
perfuzarii cu Novocaina a radacinii mezenterului pentru tratamentul pancreatitei acute.
In 1985, Juvara si colaboratorii sai analizeaza o serie de cazuri de pancreatita acuta
subliniind importanta identificarii tuturor expansiunilor colectiilor pentru evolutia
bolnavului.

II NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

A PANCREASULUI
ANATOMIE
Pancreasul este o glanda cu dubla secretie - externa si interna - anexata duodenului.
Prin structura si aspectul exterior prezinta asemanari cu glandele salivare, motiv pentru
care a mai fost numit si glanda salivara abdominala.
Forma neregulata, asemanatoare unui ciocan.
Pancreasul este alungit transversal, are o extremitate dreapta mai voluminoasa, iar
portiunea stanga mai subtiata, ascutita. Este turtit anterioposterior si este aplicat pe
peretele posterior al abdomeniului.
Directia transversala usor ascendenta de la dreapta spre stanga. De asemenea prezinta
o curbura cu concavitatea posterioara, determinata de coloana vertebrala.
Culoarea roz-cenusie devine rosie in timpul activitatii.
Suprafata are un aspect lobulat.
Consistenta - relativ ferma, dar elastica ceea ce face ca organele din vecinatate sa-si
lase amprenta pe pancreas. Este friabil, se rupe usor. In sectiune are aspect carnos.
Dimensiuni:
lungimea: 15 - 20 cm
inaltimea: 4 -5 cm (la nivelul capului)
grosime: 2 cm
Pancreasul este ceva mai voluminos la barbat decat la femeie. Ajunge la dimensiunile
maxime pana la 40 ani, pentru ca dupa 50 ani sa drescreasca treptat.
Greutatea este in medie de 80 grame.

Configuratie exterioara
Pancreasul este format din doua portiuni perpendiculare una pe alta. Portiunea dreapta
orientata vertical e mai voluminoara si se numeste cap. Portiunea orizonatala, usor oblica
in sus si spre stanga se numeste corp; ea se termina ascutindu-se spre coada.
Capul are forma aproximativ circulara si prezinta doua fete (anterioara si posterioara)
si o circumferinta. Din marginea stanga a portiunii inferioare a capului se desprinde o
prelungire care se curbeaza si se indreapta medial si in jos, prin spatele vaselor
mezenterice superioare, se numeste procesul uncinat. Intre cap si procesul unciant se
formeaza o scobitura adanca incinzura pancreatica.
Corpul are o forma de prisma triunghiulara cu trei fete si trei margini. Fata anterioara
prezinta in vecinatatea capului o proeminenta joasa si rotunjita tuyberozitatea omenala,
spre stanga prezinta o depresiune larga si putin adanca, impresiunea gastrica in care se
aseaza stomacul. Fata inferioara este strabatuta de doua santuri, pentru artera si vena
lineala (splenica). Fata posterioara priveste spre organele etajului submezocolic.

Marginile se formeaza intalnirea fetelor si sunt: superioare, anterioare si inferioare.

Coada se continua fara o limita neta cu corpul. Ea poate avea forme diferite si poate
fi lunga sau scurta.
Situatie - Pancreasul este situat profund in abdomen si este aplicat pe coloana
vertebrala. La dreapta lui se gaseste duodenul, la stanga splina. El este impartit prin
insertia mezocolonului transvers in doua portiuni: supramezocolica si submezocolica.
Pancreasul raspunde primei vertebre lombare, el poate urca pana la a 12-a vertebra
toracala (situatie inalta), sau poate cobora pana la a 3-a vertebra lombara (situatie joasa),
deci pancreasul ocupa egipastrul, iar prin coada patrunde in hipocondrul stang.
Proiectia la suprafata corpului
superior in plan orizontal trece prin extremitatea anterioara a coastelor opt;
inferior in plan orizontal trece la doua latimi de degete deasupra ombilicului;
la dreapta in plan sagital la doua degete in dreapta liniei mediane;
la stanga in plan sagital la 2 cm de linia medioclaviculara stanga.
Mijloace de fixare - Pancreasul este unul dintre organele cele mai bine fixate ale
cavitatii abdominale. El este mentinut in pozitia sa prin: conexiunile cu duodenul in care I
se deschid canalele excretoare, prin peritoneu, prin fascia de coalescenta retroduodenopancreatica Treitz prin vase si nervi. Acestora li se adauga presa abdominala.
Portiunile pancreasului au o fixare diferita. Capul este cuprins in concavitatea
duodenala si este mai bine fixat decat coada legata de splina prin ligamentul splenicolineal.
In cazuri exceptionale, pancreasul poate fi deplasat in torace sau sa formeze
continutul unei hernii ombilicale.

Raporturile pancreasului
Raporturile pancreasului, in special cele ale capului, se aseamana, in buna parte, cu
raporturile duodenului, fapt care a determinat denumirea de simbioza duodenopancreatica.
Capul pancreasului este cuprins in concavitatea duodenului, de care adera prin tracturi
conjunctive solide. Fata anterioara a capului pancreasului este acoperita de peritoneu.
Portiunea supramezocolica este acoperita inainte de portiunea pilorica a stomacului si
raspunde bursei omenale. Portiunea submezocolica raspunde cavitatii periteonale mari si
vine in raport cu colonul transvers si cu ansele intestinului subtire. Fata posterioara are un
raport foarte important cu ductul coledoc, care este aplicat pe ea prin fascia de
coalescenta retroduodeno-pancreatica Treitz (acest raport explica de ce inflamatia
ductului coledoc se poate propaga la pancreas si sa dea pancreatite).
Corpul pancreasului stabileste urmatoarele raporturi:
fata anterioara vine in raport cu fata posterioara a stomacului (impresiunea
gastrica) si este acoperita de peritoneul perietal al bursei;
fata posterioara, neacoperita de peritoneu, este in raport cu fascia retroduodenopancreatica Treitz;

fata inferioara este acoperita de peritoneu si prezinta trei impresiuni lasate de

organe: flexura duodeno-jejunala, ansele jejunale si colonul transvers;
marginea superioara vine in raport cu plexul celiac (care se prelungeste si pe
fata posterioara);
marginea anterioara raspunde insertiei mezocolonului transvers.
marginea inferioara este aplicata pe peretele abdominal posterior.
Coada pancreasului se indreapta spre splina.
Uneori cele doua organe vin in contact, alteori raman indepartate, ele sunt legate prin
ligamentul frenico-lineal.

Structura
Pancresul este o glanda amficrina (mixta) cu secretie exocrina si endocrina.
La periferie glanda are o capsula conjunctiva subtire, slab dezvoltata, care continua in
interiorul organului formand septuri conjunctivo-vasculare slab dezvoltate, care separa
incomplet lobii si lobulii. In structura glandei pancreatice se disting doua parti
componente: masa principala (cu functie exocrina) si o parte mai mica (cu functie
endocrina, formata din insulite de celule dispersate in tesutul exocrin - insulele
Langerhans).
Pancreasul exocrin reprezinta 97-98% din volumul glandei si este format din acini de
forma sferica sau ovoidala, asemanatori cu cei din carotida.
Celulele acinare secreta o solutie apoasa cu electroliti si enzime. Produsul de secretie
se varsa inm ductele intercalare, unde se adauga bicarbonatul si apa. Din aceste ducte
ajunge in canalul Wirsung si in duoden, la majoritatea oamenilor prin ampula lui Vater,
impreuna cu bila. Exista si un canal accesoriu, canalul Santorini, care se varsa intr-o
portiune superioara invecinata.
Pancreasul endocrin este reprezentat de Insululele lui Langerhans, respandite difuz in
tesutul exocrin. Constitue 1-3% din volumul glandei si sunt mai numeroase la nivelul
cozii.
Insulele sunt formate din cordoane celulare intre care se gasesc capilare, la periferie
sunt inconjurate de o retea reticulo-capilara. In structura lor au: celulele A situate
predominant in centrul insulei (elaboreaza si secreta glucagonul), celulele B, mai
numeroase (circa 80% din totalul celulelor endocrine), asezate in special la periferia
insulelor (secreta insulina). Pancreasul endocrin contine si celule D care secreta
somatostatina (STS) si gastrina, prima participand la reglarea metabolismului glucidic,
prin inhibarea secretiei celulare A si B. Pancreasul endocrin contine si celule ce secreta
polipeptidul pancreatic: celulele PP.
Canalele excretoare ale pancreasului sunt: cel principal (Wirsung) si cel accesor
(Santorini). Amandoua sunt confundate in parenchimul glandular si se deschid in duoden.
Ductul panctreatic - canalul lui Wirsung - strabate pancreasul de la coada spre cap, la
egala distanta intre marginea superioara si cea inferioara (mai aproape de fata
posterioara). Ajuns la nivelul capului, ductul se curbeaza in jos, apoi spre dreapta, se
alatura ductului coledoc, perforeaza impreuna tunica musculara si se deschid impreuna in
ampula hepato-pancreatica a lui Vater. Aceasta proemina pe suprafata interioara a

duodenului sub forma papilei mari in varful careia se afla orificiul de deschidere a
ampulei in duoden.
Inainte de deschiderea ampulei ductul pancreatic are un sfincter format dintr-un
manson de fibre musculare netede.
Uneori coledocul si ductul pancreatic se pot deschide separat in duoden.
Ductul panctreatic accesor - canalul Santorini - ia nastere din ductul principal in locul
unde acesta se curbeaza in jos, de aici se indreapta, strabatand capul pancreasului spre
duoden, unde se deschide le 3 cm deasupra papilei mari, la nivelul papilei duodenale
mici. Cand ductul Wirsung este obstruat canalul Santorini se dilata si asigura scurgerea
sucului pancreatic in duoden.

Vascularizatie si inervatie
Irigatia arteriala este data de arterele pancreatico-duodenale (ramuri din arterele
hapatica si mezenterica superioara) si de arterele pancreatice (ramuri ale arterei splenice).
Venele se formeaza in retele parelele cu arterele avand in general aceeasi dispozitie.
Sangele de la pancreas se varsa in vana porta.
Vasele limfatice merg in limfonodulii peripancreatici si, in special, retropancreatici.
Inervatia vegetativa simpatica si parasimpatica este data de plexul celiac si plexul
mezenteric superior si lineal.

FIZIOLOGIE
Pancreasul exocrin - sucul pancreatic
Sucul pancreatic este secretat de celule acinare ale pancreasului exocrin. Este un
lichid limbede, uneori cu continut de mucus care se adauga in canalele excretoare cu un
ph 8. La om se elimina zilnic o cantitate de 200-800 ml. Contine substante anorganice,
cea mai importanta fiind bicarbonatul (care ii confera caracterul alcalin) si substante
organice (componentul cel mai important fiind enzimele).

Componentele anorganice
Bicarbonatul este secretat in ductele pancreatice printr-un proces activ (insotit de
cresterea consumului de oxigen) ce realizeaza o concentratie mare (cca 70mEq/l). El
antreneaza osmotic si apa de-a lungul ductului pancreatic. Transportul de bicarbonat este
realizat printr-o pompa situata in membrana apicala a celulelor epiteliale, care introduce
concomitent in celula ioni de clor. Eliberarea clorului este invers proportionala cu a
bicarbonatului.
PH-ul sucului pancreatic reflecta PH-ul sangvin, bicarbonatul din suc crescand in
alcaloza metabolica si scazand in acidoza metabolica. Bicarbonatul neutralizeaza
continutul acid al duodenului.
In ductul panctreatic apare o cantitate mare de natriu transformat in schimbul
potasiului. Natriu si potasiu se elimina prin sucul pancreatic intr-o concentratie
asemanatoare cu a plasmei ce se pastreaza constanta. Secretia acinara este izotona, cea
finala este hipertona.

Componentele organice
Enzimele
Sunt cele mai importante componente ale sucului pancreatic. Actioneaza asupra celor

trei principii alimentare si se impart in: amilolitice (alfa-amilaza si maltaza), lipolitice

(lipaza) si proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza).
Secretia enzimelor este stimulata de acetilcolina, mediator al stimularii vagale, si de
colecistokinina (cck).

Enzimele amilolitice
Alfa-amilaza este mai puternica decat cea salivara deoarece digera si amidonul crud
pe care il transforma in maltoza, maltotrioza si dextrine. Actiunea ei necesita prezenta
ionilor de clor, PH-el optim de actiune este 6,7-7.
Maltaza este in cantitate mica in sucul pancreatic. Impreuna cu izmoltaza (din sucul
intestinal) realizeaza hidroliza maltozei, maltotriozei si dextrinelor.

Enzime proteilitice
Tripsina secretata ca tripsinogen, activat in duoden de enterokinaza (enzima secretata
de mucoasa duodenala); se activeaza si autocatalitic. In activare intervin ionii de calciu.
Tripsina desface legaturile peptidice ale proteinelor si ale polipeptidelor rezultand ditri, tetra-peptide si unii aminoacizi. PH-ul optim de actiune este 8.
Actiunea tripsinei asupra tesutului pancreatic este impiedicata de inhibitori ce se afla
in tesutul pancreatic. Acestia impiedica astfel autodigestia pancreasului exocrin. Aceasta
se poate totusi produce prin obstructia ductelor pancreatice.
Chimiotripsina deriva din chimiotripsinogenul activat de tripsina. Actioneaza
asemanator cu tripsina, coaguland insa laptele (tripsina coaguleaza sangele). Calciu
stabilizeaza enzima. PH-ul optim pentru actiune este 8. Exista inhibatori intrapancreatici
si pentru chimiotripsina.

Enzimele lipolitice
Lipaza desface trigliceridele in acizi grasi,monogliceride si glicerol. Actioneaza
impreuna cu acizii biliari la interfata apalipide.PH-ul optim de
actiune este 7-9.
Activatorii sunt clor,natriu si ionii de calciu.

Pancreasul endocrin - insulina, glucagonul, STS si PP

Insulina este secretata de celulele B din insulele Langerhans. Ea regleaza in special
metabolismul glucidic, dar si cel lipdic si protidic. Are actiune hipoglicemianta
mentinand glicemia la nivelul fiziologic prin indreptarea excesului de glucoza spre ficat
(unde se depoziteaza sub forma de glicogen) si stimularea utilizarii ei tisulare. In
metabolismul glucidic intervine si glucagonul (cu efect hiperglicemiant) prin mobilizarea
glucozei din glicogenul hepatic si impiedicarea utilizarii ei tisulare. Glucagonul este

secretat de celulele A. Pancreasul endocrin contine si celulele D care secreta

somatostatina (STS) si gastrina, prima participand la reglarea metabolismului glucidic,
inhiband secretia celulelor A si B. Pancreasul endocrin poseda si celule care secreta
polipeptidul pancreatic (celulele PP).
Celulele A, B si D se afla in anumite zone invecinate, functionand ca celule paracrine.
Se influenteaza prin deversarea produsului de secretie in lichidul interstitial sau prin
contingente morfo-functionale, prin jonctiuni prin care citoplasmele celulelor invecinate
comunica direct.
Insulina, principalul hormon glicoreglator, este sintetizata sub forma unui polipeptid,
care se elimina din celule prin exocitoza (cu interventia ionilor de calciu) in capilarele
pancreasului.
Insulina circula libera in sange. Initial este preluata de circulatia porta. Dispare din
circulatie prin metabolizare in ficat si rinichi si prin fixare pe receptori. Tesutul nervos
(cu exceptia unor zone speciale) si globulele rosii nu au receptori pentru insulina si nici
nu o utilizeaza.
Hipoglicemia rezulatata dintr-un exces de insulina este letala prin afectarea functiilor
nervoase vitale.

Efectele metabolice ale insulinei

Insulina intervine in reglarea metabolismului intermediar glucidic,dar si in cel lipidic
si
protidic.Hipoinsulinismul
produce
prin
dereglari
ale
metabolismului
intermediar,diabetul zaharat.Coma diabetica este explicata prin efectul insulinei asupra
metabolismului proteic,este explicata importanta insulinei in procesele de sinteza si
crestere,asemanatoare cu al hormonului somatotrop si a celor tiroidieni.Tesuturile prin
care intervine in reglarea metabolismului intermediar sunt:cel hepatic,muscular si adipos.
Insulina are efect hipoglicemic,deoarece faciliteaza penetrarea glucozei in hepatocit si
in alte tesuturi ca cel muscular si stimuleaza glicogeneza hepatica.

Reglarea secretiei de insulina

Hiperglicemia stimuleaza secretia de insulina direct,fara interventia sistemului
nervos.Insulina scade glicemia. Acest feed-back negativ contribuie la mentinerea unui
nivel glicemic normal. Secretia de insulina este stimulata si de manoza si
fructoza(convertita intracelular in glucoza).
Alti stimulatori ai insulinei sunt: aminoacizii(AA).
Secretia de insulina este mai mare dupa ingestia de glucoza (prin actiunea asupra
mucoasei gastro-intestinale) decat dupa administrarea intravenoasa. Un asemenea efect il
au si unii aminoacizi. Stimularea secretiei de insulina prin ingestia de glucoza si
aminoacizi se explica prin secretia de hormoni digestivi produsa. Acest mecanism
secretor se adauga acriunii directe, prin sange a glucozei pe secretia de insulina, avand
caracterul unei reactii de anticipare,glucoza intalnind in sange o concentratie crescuta de
insulina.
Secretia de insulina este stimulata de vag prin intermediul acetilocolinei.Efectul vagal
este inhibat de atropina. Simpaticul inhiba secretia de insulina.

Glucagonul este un polipeptid sintetizat in celulele A ale pancreasului endocrin.Are un

puternic efect hiperglicemiant, realizat prin mecanisme opuse celor prin care insulina are
efect hipoglicemiant. Stimuleaza glicogenoliza, actiune ajutata de un efect
neoglicogenetic ce sustine rezerva de glicogen. Glucagonul actioneaza cu predilectie de
hepatocit eliberand in circulatie glucoza.

Reglarea secretiei de glucagon

Hipoaglicemia stimuleaza secretia de glucagon rezultand o revenire la normal a
glicemiei. Hiperglicemia inhiba secretia de glucagon realizandu-se un feed-back negativ
complementar cu cel realizat de reactia inversa a hiperglicemiei cu secretia de insulina.
Secretia de glucagon este stimulata si de aminoacizi, in special de cei glicoformatori
(alanina, serina, glicocol) care actioneaza prin sange. Asemeni insulinei, glucagonul este
stimulat si prin glucoza si aminoacizii din intestin.
Secretia de glucagon creste in effort fizic si stres de orice natura prin sistemul nervos
simpatic, disponibilizand o cantitate crescuta de glucoza pentru tesutul muscular prin
mobilizarea ei din glicogenul hepatic.
Parasimpaticul, prin acetilcolina, stimuleaza secretia de glucagon.
Secretia de glucagon creste in inanitie in primele zile rezultand o mobilizare a
glucozei disponibile din organism.
Secretia de glucagon este inhibata de hiperglicemie, acizii grasi liberi dein plasma,
corpii cetonici si insulina.
Somatostatina (STS) si secretia de insulina si glucagon
STS a fost descoperita initial ca hormon hipotalamic ce inhiba secretia de hormon
somatotrop. Ulterior s-au descoperit si alte surse si roluri. In general STS are un efect
inhibitor pe functiile pe care le influenteaza.
STS este secretata de celulele D din pancresul endocrin, celule situate in vecinatatea
celulelor A si B.
Celulele D secreta si gastrina. STS inhiba secretia de insulina si glucagon actionand ca
un hormon paracrin.
Secretia STS este stimulata de factorii care cresc secretia de insulina, hipoglicemie,
unii aminoacizi. STS poate ajunge in circulatia generala actionand ca un hormon
sistemic.
Polipeptidul pancreatic (PP)
Secretat de celulele pancreatice si celulele tractului digestiv. Secretia lui este inhibata
de STS. Rolul lui in metabolismul glucidic si intermediar nu este precizat. Nu afecteaza
glicemia.

III Ingrijirea pacientilor cu pancreatita acuta

A. DATE DESPRE BOALA
1. DEFINITIE
Pancreatita acuta este o boala acuta, locala si generala, determinata de procesul
patologic de autodigestie, prin activarea in glanda a fermentilor pancreatici, normal
inactivi la acest nivel.
Pancreatita este constituita de un lant de fenomene patologice de intensitate, gravitate
si durata variabila. O parte din acestea sunt rezultatul actiunii locale de autodigestie a
glandei prin fermentii trpsina si lipaza, insa fenomenele grave ale bolii sunt urmarea
actiunii toxice a fermentilor si a altor produsi toxici la distanta, pe toate parenchimele si
tesuturile ce asigura functiile vitale ale organismului: creier, plamani, vase sangvine,
cord, etc.

2. ANATOMIE PATOLOGICA
Exista doua forme de gravitate diferita:
19. pancreatita acuta edematoasa cu tumefierea glandei prin edem si prin hiperemie
20. pancreatita acuta necrotico-hemoragica cu leziuni mult mai mari (comparativ cu
pancreatita acuta edematoasa), glanda este marita de volum, prezinta zone
hemoragice, deseori si zone necrotice de marime si distributie variabila
interesand parti din glanda sau pancreasul in totalitate.
Cavitatea peritoneala contine lichid hemoragic in cantitate mare. Seroasa peritoneala
este presarata cu pete, asemanatoare petelor de ceara (datorata autodigestiei grasimilor),
numite pete de citosteatonecroza.

Uneori pancreatita acuta edematoasa este stadiul premergator al unei pancreatite acute
necrotico-hemorargice. In alte cazuri pancreatita acuta edemanoasa ramane in acest
stadiu.
Daca bolnavul supravietuieste perioadei initiale a unei pancreatite acute necroticohemorargice, zonele necrotice se pot transforma in sfaceluri libere, constituind sechestre
pancreatice sau se pot infecta determinand formarea unor abcese postnecrotice, care
migreaza in general retroperitoneal catre regiunea lombara stanga sau abdomenul inferior.
Se pot acumula secretii pancreatice si resturi lichefiate de tesuturi intr-un spatiu
delimitat de structurile vecine pancreasului formand un pseudochist pancreatic.
Procesul de digestie enzimatica in jurul glandei (exemplu: vasele splenice)
determinand hemorargii intraperitoneale grave, sau la erodarea segmentelor vecine ale
tubului digestiv, provocand fistule (gastrica, duodenala) si peritonita consecutiva.

3. ETIOLOGIE
Factori favorizanti:
obezi, mari mancatori si consumatori de alcool;
teren vascular aterosclerotic;
purtatori de afectiuni biliare (in special litiaza).
Boala apare des dupa o masa deosebit de copioasa, bogata in grasimi si alcool. Poate
aparea si in urma unor traumatisme pancreatice, dintre acestea o categorie aparte fiind
pancreatitele postoperatorii, care apar mai frecvent in urma interventiilor in regiune (ulcer
duodenal, colecistectomii, splenectomii), insa poate aparea si dupa orice tip de operatii.

4. PATOGENIE
Se disting doua etape:
declansarea procesului de autosugestie
urmarile acestui proces

Declansarea procesului de autosugestie poate fi determinata de doua serii de

facori:
factori canalari care produc:
refluxul de lichid biliar in pancreas prin canalul comun bilio-pancreatic ca
urmare a obturari ampulei lui Vater printr-un calcul mic, un graunte de
colesterol sau chiar un spasm, sau
refluxul de lichid duodenal in pancreas ca urmare a unui defect in tranzitul
duodenal si pancreatito-duodenal, sau
retentia de suc pancreatic cu cresterea presiunii datorita unui obstacol pe partea
terminala a canalului excretor.
Un asemenea reflux biliar sau duodenal poate fi capabil sa determine (daca glanda se
afla in activitate digestiva) o activare locala a fermentilor (in primul rand transformarea
tripsinogenului inactiv in tripsina activa) avand ca rezultat declansarea procesului
patologic.
factori vasculari:

ischemia acuta a parenchimului pancreatic printr-un deficit vascular determinat

de ateroscleroza sau de tromboza vaselor mici, sau de un proces de
vasconstrictie. In acelasi context de intensa activitate digestiva a glandei, aceste
modificari vasculare pot deplasa autoactivarea fermentilor, cu toate ca sistemul
excretor a canalelor este normal.

Urmarile procesului de autosugestie

Dupa deplasarea initiala procesului de autoactivare a enzimelor pancreatice tripsina,
lipaza si ceilalti fermenti dau nastere unui proces de proteoliza si lipoliza exercitat in
glanda, cat si in jurul ei pe tesuturile si organele din abdomen, dar si pe tesuturile si
organele situate la distanta. Urmare a actiunilor fermentilor iau nastere si alte enzime
toxice care produc:
leziunea chimica, toxica a parenchimelor nobile importante:

encefal

rinichi

cord
vascodilatatia cu hipotensiune, stare de soc si deficit de perfuzie sangvina a
organelor vitale
defecte de coagulare a sangelui, cu tromboze intraviscerale si hemoragii.
Toate aceste fenomene poarta numele de toxemie enzimatica, lor datorandu-li-se
gravitatea si mortalitatea mare in fazele initiale ale pancreatitei acute.

5. DIAGNOSTICUL CLINIC
Debut in general dupa o masa copioasa.
Cel mai important simptom este durerea. Foarte violenta, intereseaza jumatatea
superioara a abdomenului cu iradieri diverse, spre umarul stang, spre gat, spre
hipocondrul drept, spre spate, spre abdomenul inferior. In general se descrie durerea in
bara (rezistenta la calmantele uzuale) simuland ulcerul.
Greturi si varsaturi frecvente. Varsaturile sunt, la inceput, alimentare, apoi bilioase sau
hemoragice. Intoleranta alimentara poate fi totala, chiar si pentru lichide.
Tranzitul intestinal este incetinit, rar exista diaree.
Meteorism abdominal.
Stare generala - uneori grava de la inceput, anxietate, transpiratii reci, dispneee, piele
marmorata, alteori este initial si mult timp conservata.
Tensiunea arteriala - initial este crescuta, facies vultos, rosu. Puls normal sau
tahicardic. Ulterior tensiunea arteriala poate scadea, instalandu-se socul.
Febra in general sub 38 grade Celsius.
Tulburari psihice frecvente, sub forma de agitatie, incoerenta verbala, delir. Traduc
atingerea SNC si sunt un semn de gravitate.
Examenul obiectiv.
Subicter sau icter in cca 20% din cazuri.
Abdomen normal sau meteorizat, cu sonoritate normala, fara contractura generalizata,
dar dureros la presiune. Este un contrst intre intensitatea fenomenelor subiective si
saracia formelor obiective abdominale, tabloul clinic local fiind necaracteristic pentru

ocluzie sau peritonita.

Poate exista:
durere la presiunea ungiului costovertebral stang
tumefactie palpabila transversala, supraombilicala alungita fuziforma, foarte
sensibila
semne de pleurezie mai des stanga (apoximativ 1/5 din cazuri)
Predominenta unora dintre simptomele si semnele clinice a permis descrierea unor
forme clinice cu aspect particular:
21. forma pseudocolecistica, asemanatoare cu o colicistita acuta: dureri epigastrice
si in hipocondrul drept, varsaturi, febra. O vezicula biliara destinsa si imflamata
coexista deseori cu pancreatita acuta.
22. forma pseudoocluziva sugerand o ocluzie pe intestinul subtire, predomina
metorismul, varsaturile, oprirea tranzitului pentru fecale si gaze.
23. forma pseudoperforativa, in care exista aparare musculara si chiar contractura
generalizata, se poate pune problema unei perforatii ulceroase sau apendiculare.
24. forme fruste, foarte numeroase de-abia schitate sau in care lipsesc majoritatea
simptomelor.

6. DIAGNOSTICUL PARACLINIC
Este foarte important avand in vedere polimorfismul clinic al pancreatitei acute.

Examene de laborator
25. Sange
Amilazemia prezinta adesea valori crescute. Incepe la 2-12 ore dupa primele
simptome, dureaza 3-4 zile, dar, nu e constanta si nici patagnomonica pentru
pancreatita acuta;
Hipocalcemia are valoare prognostica importanata de prognostic cu atat mai
prost cu cat este mai scazuta;
Hiperglicemia moderata in 3/5 cazuri prin distrugerea hormonilor insulina si
glucagon;
VSH-ul crescut;
Afectarea hepatica este evidentiata prin modificarea testelor de citoliza si a
celor de colestoza;
Leucocitopza este un semn des intalnit (normo sau leucopenia aparuta la
bolnavii operati este un semn de prognostic nefavorabil care tradeaza in general
prabusirea mecanismelor de aparare a organismelor);
Poate sa apara anemia;
Scaderea albuminei semnifica cresterea importanta a catabolismului proteic;
Hiperazotemia este paralela cu gradul varsaturilor si atingerii renale.
26. Urina
reducerea diurezei, oligoanurie, semn de IRA secundara socului si toxemiei
enzimatic;

modificarea sedimetrului urinar cu aparitia hematiilor, cilindrilor granulosi

(semne de iritare renale);
hiperamilazurie de peste 256-512-1000U.

Explorari imagistice
27. Examenul radiologic
radiografia abdominala pe col poate evidentia bule de gaz extraluminal,
deplasarea, pungii cu aer a stomacului, ascentionarea emidiafragmelor,
pleurezie pulmonara la baze.
tranzitul baritat poate evidentia largirea cadrului duodenal si deplasarea
anterioara a stomacului pe radiografia de profil.
irigigrafia
fistulografia se face la bolnavii operati cu drenajabdominal prelungit si semne
clinice de abces cu substante de contrast iodate
colongio-pancreatografia endoscopica retrogradata (utila in evidentierea
sistemului canalar pancreatic)
28. Ecografia - poate evidentia o colectie de lichid in regiunea peripancreatica sau
marirea de volum a pancreasului sau prezenta unui calcul in ampula lui Vater.
29. Alte examene imagistice
tomografia
scintigrafia

EKG
Indispensabila. Poate arata trasee normale-trasee modificate prin hipocalcemie, prin
semne de infarct miocardic care poate fi cauza simptomatologiei (semnne false de
pancreatita acuta) sau asociat unei pancreatite acute.

PUNCTIA ABDOMINALA
Indicata cand se depisteaza lichid ascitic la examenul clinic. Poate sa apara lichi clar
sau hemoragic, amicrobian cu continut mare in amilaze

7. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Un tablou clinic si biologic cu unele variatii in jurul semnelor descrise poate pune in
discutie o serie de afectiuni medicale si chirurgicale.

Afectiuni medicale

indigestia simpla sau o gastrita acuta

ulcer gastric sau duodenalin puseu dureros
infarct miocardic

Afectiuni chirurgicale
apendicita acuta cu sediu anormal
ulcer gastricsau duodenal perforat
infarctul intestinal
torsiuni viscerale diverse
colica biliara, colescitita acuta, peritonita biliara
colica renoureterala
ocluzie intestinala
Diagnosticul diferential cel mai important trebuie facut cu abdominale acute
chirurgicale care reprezinta - spre deosebire de pancreatita acuta urgenta chirurgicala.

8. EVOLUTIE
Este variabila si numai partial previzibila.
Formele grave supraacute evoleaza mortal in 1-3 zile, cauza mortii fiind:
insuficienta cardiocirculatorie acuta
intoxicatia globala cu leziuni grave parenchimatoase in:
rinichi oligurie, IRA
plaman - plamani de soc, pneumopatii acute
insuficienta hepatica
leziuni cerebrale
Formele subacute evolueaza:
spre atenuare dupa 7-10 zile cu vindecare sau cu recidiva precoce care poate fi
mortala
spre complicatii precoce, in primele 2-5 zile:
ocluzie intestinala inalta - dilatatie acuta gastrica
perforatie de stomac, duoden, colon - peritonita acuta
eroziune vasculara - hemoragie digestiva sau peritoneala
tromboza portala - insuficienta hepatica acuta
spre complicatii tardive (la 1-2 luni sau ani de la pancreatita acuta)
pseudichist

 pancreatita cronica - prin scleroza glandulara postinflamatorie care

sufoca acinii bazeaza calea excretiei
hipoinsulinism - prin distrugerea tesutului insular se instaleaza diabetul
postnecrotic
recidiva pancreatitei acute - pancreatita acuta recidivanta

9. TRATAMENT
Medical
Este aplicat in faza initiala a pancreatitei acute, avand urmatoarele obiective si metode
de realizare:
30. reducerea secretiei pancreatitice prin post absolut, nutritie parenterala totala si
aspiratie nazogastrica prelunmgita (considerata ca metoda de prevenire a
abceselor pancreatice)
31. substitutia volemica masiva poate determina imbunatatirea perfuziei capilare si,
ca urmare, diminuarea hipoxiei celulare, avand ca rezultat reducerea extensiei
necrozei pancreatice. Se face intravenos in functie de starea generala, bilantul
hidroelectrolitic, si volemic, urmarirea diurezei si a PVC.
Pentru combaterea socului se folosesc:
solutii cristaloide: NaCl, K (functie de diureza), Ca (la nevoie)
solutii coloide
solutii glucozate
32. medicatie sedativa
contraindicatie absuluta pentru Morfina si sedative cerebrale deoarece provoaca

spasm Oddian determinand agravarea bolii

perfuzie venoasa cu Procaina (Novocaina) diluata sol. 1% sau infiltratii
retroperitoneale
d) medicatie antienzimatica
Trasylol
EAC (acid epsilon aminocaproic) cu efect predominant atisoc decat
antienzimatic
33. antibioterapie - pentru prevenirea infectarii zonelor necrozate se recomanda
antibioterapia cu spectru lung si, in special, cea pentru anaerobi. Se mai
recomanda antibiotice cu actiune asupra florei intestinale (Neomicina,
Metronidazol) administrate pe interval scurt (pot produce perturbari ale florei,
care devine nociva)
34. corticoizii - in doze mari 3-4 g la 24 ore administrati parenteral intr-o priza
probabil fara prea mare efect asupra leziunilor pancreatice
35. radioterapie locala - 100-200 R/24 ore in 5-6 sedinte zilnic, cu actiune
inflamatorie.
Sub acest tratament bolnavul poate depasi faza grava a primelor zile evoluand spre
atenuarea simptomatologiei, in special in formele fara necroza intinsa.
Dupa 4-5 zile se poate relua alimentatia lichida, apoi cea solida, progresiv. Bolnavul
trebuie urmarit in spital cel putin 3 saptamani, pentru a constata eventuala aparitie a unor
complicatii.

Chirurgical
36. Indicatii, contraindicatii
Se recomanda temporizarea interventiei pentru a permite echilibrarea biologica a
bolnavului in vederea interventiei si delimitarea focarelor necrotice.
Se practica laparotomie exploratorie in cazurile de incertitudine diagnostica, in
prezenta suspiciunii de abdomen acut (urgenta chirurgicala). Daca se gaseste pancreatita,
se face:
infiltratie cu Procaina peripancreatic si retroperitoneal
drenaj in vecinatatea focarelor pancreatice
controlul cailor biliare, cu tratamentul unei eventuale litiaze biliare, sau cu
drenajul extern al colecistului sau al cailor biliare principale.
Daca existenta unor leziuni biliare este cunoscuta, bolnavul avand icter sau
antecedente biliare confirmate, se face tratamentul leziunilor biliare care intretin si
agraveaza evolutia pancreatitei (colecistectomie, coledococolitotomie, colecistostoma).
Indicatie de tratament chirurgical este si aparitia semnelor complicatiei, precoce sau
tardiva:
hemorargie peritoneala sau digestiva (se face hemostaza si se instaleaza
drenajul)
perforatia discerala cu peritonita (sutura perforatiei, drenaj peritoneal)
abces retroperitoneal (semnalat de aparitia frebei, hiperleucocitoza, reagravarea
starii generale, se intervine pentru plasarea unui drenaj)
Se recomanda operatia precoce de rezectie a zonelor pancreatice necrozate. Tesutul

pancreatic este modificat, apare lichefactie, iar la nivelul spatiului retroperitoneal apar
sfaceluri si puroi. In prezent nu exista nici o modalitate diagnostica care sa permita
decelarea cu certitudine a necrozei pancreasului si in consecinta, indicatia interventiei
chirurgicale se va formula pe criterii clinice.
37. sindromul imunodeficientelor multiple de organ (conform O.M.S. - multipe
systeme organ foulure) - O.M.S.
Post operator poate sa apara M.S.O.F. caracterizat prin aparitia insuficientelor
organice multiple, instalate in etape:
Etapa I:
stare generala: fara modificari
functia cardiovasculara: necesita cresterea bolemiei
functia renala: adaptabilitate limitata
functia hepatica: necesarul de insulina crescut
S.N.C.: confuzia
Etapa II:
stare generala: bolnav suferind
functia cardiovasculara: dependenta de volemie
functia renala: azotemie minima
functia hepatica: icter
S.N.C.: stare variabila
functia respiratorie: tahipnee, hipocapnie, hipoxie
metabolism: catabolism sever
tablou sangvin: scad trombocitele, cresc sau scad leucocitele
Etapa III:
stare generala: evident modificata
functia cardiovasculara: fenomene de soc, scaderea debitului cardiac, edeme
functia respiratorie: hipoxie severa
functia renala: retentie azotata
metabolismul: acidoza metabolica, hiperglicemie
tablou sangvin: coagulopatia
S.N.C.: bolnavul raspunde la stimuli
Etapa IV:
stare generala: terminala
functia cardio-vasculara: supraincarcarea volemica
functia respiratorie: hipercapnie
functia renala: oligurie
metabolismul: acidoza severa, creste consumul de oxigen
tablou sangvin: apar celule imature la periferie, coagulopatie
S.N.C.: coma
Sindromul apare ca raspuns inflamator sistemic, excesiv la un factor declansator pe
care reactia de aparare locala nu reuseste sa-l stapaneasca si sa-l delimiteze.
M.S.O.F. se insoteste de o stare hipermetabolica insotita, la randul ei, de o stare
hiperdinamica a circulatiei in conditiile in care contractilitatea cardiaca scade. In final

apare alterarea macro si micro circulatiei. In conditiile hipercatabolismului accentuat se

instaleaza suferinta hipoxica si, in final, moartea celulara.
Pentru ameliorarea functiei pulmonare se recomanda mentienerea fractiuni de oxigen
la un nivel cat mai scazut posibil in aerul inspirat deoarece nivelul crescut de oxigen este
un stimul pentru producerea fibroplastelor care duc la aparitia fibrozei pulmonare si a
insuficientei respiratorii acute.
Importanta este si mentinerea microcirculatiei, aceasta facandu-se prin mentinerea
volumului intravascular normal in acest fel combatandu-se staza, ceea ce duce la
prevenirea trombozei si indepartarea trombilor deja formati.
Heparina este utilizata in functie de datele clinice si de laborator pentru modularea
coagularii.
Trasylolul este folosit pentru actiunea antienzimatica si pentru actiunea sa de inhibitie
a coagularii si lizarea cheagului.
La bolnavii cu P.A.N.H. profilaxia si/sau tratamentul M.S.O.F. trebuie inceputa
imediat, acesti bolnavi fiind expusi la M.S.O.F. inca din faza initiala a bolii datorita
procesului inflamator. Cand, ulterior se adauga si elemente septic, sindromul se
accentueaza si poate intra in faza ireversibila.

10. MASURI PROFILACTICE

Tinand cont de importanta deosebita a depistarii precoce a pancreatitei acute, grupele
de risc (obezi, alcolici, cei cu afectiuni biliare) trebuie educate si suparevegheate in
legatura cu factori favorizanti ai bolii.
Trebuie evitat abuzul de alcool si alimente, afectiunile biliare trebuie tratate (in mod
special litiaza), precum si cele de origine vasculara.
Pancreatita acuta poate sa apara si ca urmare a unor traumatisme pancreatice, dintre
acestea o categorie speciala fiind pancreatitele postoperatorii care apar frecvent in urma
unor interventii in sfera abdominala, dar, cu o suparaveghere postoperatorie competenta,
se poate preintampina aparitia pancreatitei acute.

B. INGRIJIRI GENERALE
Explorarea functionala a pancreasului
Analiza materiilor fecale se face dupa regimul de proba Schimidt-Strassburger, din
evacuarile dintre cele doua indicatoare de carbuni. Scaunul se trimite la laborator pentru
examinari chimice, microscopice si biologice. In insuficienta pancreatica, din cantitatea
de grasime cuprinsa in regimul de proba, 70-80 % se elimina si cantitatea de azot din
fecale creste de la 1g la 20-30g in 24h. La examenul microscopic, se gaseste o cantitate
mare de grasimi neutre si fibre musculare. Nucleii din fibrele nedigerate sunt intacti
neputand fii atacati decat de sucul pancreatic. Examenul biologic urmareste determinarea
cantitativa a tripsinei si a amializei din fecale, obtinute dupa o purgatie usoara. Dozarea
tripsinei se face dupa metoda Ful Gros prin urmarirea activitatii sale in dilutii crescande
asupra cazeinei. Dozarea amializei se face dupa metoda Wohlgmut prin urmarirea
activitatii asupra amidonului.

Analiza sucului pancreatic uramareste dozarea fermentiilor din continutul lui.

Recoltarea sucului pancreatic se face prin tupajul duodenal. Pentru obtinerea unui suc
duodenal bogat pancreatic se injecteaza prin sonda 3ml eter care declanseaza secretia
pancreatica bogata in fermenti.
Dozarea fermentilor pancreatici din sange si urina. Dintre fermentii pancreatici din
sange si urina obisnuit se dozeaza amializa. Metoda se practica in cazurile cu deficit in
functia pancreasului. Pentru amializemie se recolteaza pe nemancate 5-6 ml sange fara
substanta anticoagulanta. Pentru amializurie se trimit la laborator circa 50 ml urina, de
preferinta din prima emisie de dimineata.
Rolul asistentei medicale este de a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina
sau sa-si recastige sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele clipe), prin indeplinirea sarcinilor
pe care le-ar fi indeplinit singur daca ar fi avut capacitatea sau cunostintele necesare si sa
indeplineasca aceste functii astfel incat acesta sa-si recastige independenta cat mai repede
posibil.
Raportat la efectele pe care pancreatita acuta le are asupra fizicului si psihicului
bolnavului, rolul asistentei medicale este deosebit de importanta.
Activitatea asistentei medicale trebuie sa acopere totalitatea nevoilor fundamentale ale
pacientului (cu ajutorul echipei de ingrijire sau singura), ghidandu-se dupa un plan de
ingrijire care este in functie de starea pacientului, investigatiile necesare diagnosticarii,
interventiile chirurgicale si tratamentul prescris de medic. Acest plan de ingrijire al
pacientului poate necesita o revizuire zilnica sau saptamanala in functie de evolutia starii
pacientului.
De la serviciul de internari pacientul cu pancreatita acuta este dus in sectia de terapie
intensiva, fapt care determina cresterea nelinistii bolnavului, al carui psihic este deja
marcat de simptomatologia zgomotoasa a bolii (intoleranta alimentara, varsaturi, durere,
etc.). Asistenta medicala trebuie sa caute sa linisteasca pacientul explicandu-I necesitatea
supravegherii permanente, importanta acesteia pentru evolutia bolii, pentru stabilirea
conduitei medicale.
Pacientul, odata cu internarea i se fac o serie de explorari utile precizarii
diagnosticului, explorari care pot fi traumatizante (fibrogastroscopia, recoltarea sangelui
prin punctie venoasa), dar care sunt absolut necesare. Asistenta medicala trebuie sa fie
alaturi de pacient staduidu-se sa-i alunge teama, explicandu-i utilitatea si importanta
analizelor.
Bolnavului i se instaleaza o sonda de aspiratie nazo-gastrica pantru a-i pune in
rapaustubul digestiv, pentru limitarea secretiei enzimelor pancreatice.
Sa ajuti bolnavul sa respire
Respiratia bolnavului este afectata de sonda de aspiratie instalata, de aceea, pozitiile
bolnavuluyi trebuie alesa astfel incat sa permita o expansiune maxima a cutiei toracice.
Asistenta trebuie sa sesizeze orice modificare a respiratiei si sa intervina rapid cand este
nevoie.
Sa ajuti bolnavul sa se alimenteze si hidrateze
In tratamentul pancreatitei acute unul din principiile de baza este punerea in repaus

total a tubului digestiv (urmarind reducerea la minim a secretiei pancreatice) prin post
total si prin instalarea sondei de aspiratie. Alimentarea si hidratarea bolnavului se va face
parenteral prin perfuzii a caror compozitie, volum, ritm de administrare se stabilesc in
functie de nevoi, eliminari, varsta, greutate, etc.
Datorita faptului ca perfuziile sunt aproape permanente se catetirizeaza o vena (in
general jugulara) deci apare necesitatea supravegherii atente a perfuziei pentru a
preintampina obstruarea cateterului (prin refluxul sangelui in stazm).
Sa ajuti bolnavul sa elimine
La bolnavul cu pancreatita acuta operat, trebuie urmarite foarte atent eliminarile din
tuburile de dren ce se instaleaza intraoperator, notand: cantitatea (in ml), culoarea
(galben, verde, hemoragic), calitate (seros, hemoragic, sero-hemoragic, bila, etc.),
eventual mirosul si continutul (cheaguri, sechestre). La indicatia medicului se fac
recoltari din lichidele drenate sau chiar din plaga pentru culturi sau controlul amializelor.
Aceste recoltari se fac in conditii de asepsie, pentru a inlatura denaturarea rezultatelor
analizelor.
Se uramaresc eliminarile de pe sonda de aspiratie ca volum, continut, culoare.
O mare importanta o are urmarirea eliminarilor produselor de excretie (fecale si
urina). Se va incuraja bolnavul sa aibe o pozitie fiziologica pentru a favoriza o eliminare
normala. Capatul patului se poate ridica in timpul folosiri bazinetului, iar picioarele pot fi
sprijinite in pozitie flectata.
Sa ajuti bolnavul sa pastreze o buna postura cand se misca sau sta
Trebuie asezat in pat astfel incat sa-i fie asigurata o repartitie corecta a greutatii si o
aliniere corecta, indiferent de pozitie: decubit lateral, ventral, dorsal sau sezand. Asistenta
trebuie sa ajute pacientul sa-si modifice pozitia in functie de nevoi.
Revenirea escarelor la bolnavii imobilizati se face prin schimbarea frecventa a pozitiei
(la doua ore).
Sa ajuti bolnavul sa se odihneasca si sa doarma
Repaosul si somnul depind partial de relaxarea musculara. Suprimarea cauzelor
iritative ca: zgomote, mirosuri si lucruri dezagreabile, precum si suprimarea foamei, pot
sa ajute bolnavul sa aiba un somn reparator. Muzica, lectura, contactul cu o alta persoana
pot induce somnul.
Prezenta asistentei medicale in camera in momentul culcarii poate contribui mult la
diminuarea tensiunii nervoase a pacientului.
Sa ajuti bolnavul sa-si aleaga imbracamintea, sa se imbrace si sa se dezbrace
Lipsa de imbracaminte reprezinta o pierdere a libertatii pentru multi,acelasi lucru se
intampla daca poarta ceea ce nu-i face placere. Trebuie remarcat faptul ca interesul
pacientilor fata de imbracaminte este interpretat ca un semn favorabil.

Sa ajuti bolnavul sa-si pastreze temperatura in limite normale

Temperatura corpului omenesc este mentinuta intre limite normale prin conditiile de
mediu si prin portul imbracamintii adecvate.
Nursingul de baza trebuie sa includa pastrarea unei temperaturi normale in camera
bolnavului, a unei atmosfere confortabile.
Alegerea imbracamintii se face in functie de mediu, tinand cont de influenta pe care o
are asupra temperaturii corpului.
Sa ajuti bolnavul sa-si pastreze corpul curat, ingrijit, sa aiba tegumente curate
Fiecare pacient trebuie sa beneficieze de conditiile si articolele necesare, cat si de
ajutorul necesar pentu ingrijirea corpului sau.
Frecventa toaletei generale este stabilita in functie de nevoile si dorintele bolnavului si
astfel incat pacientul sa aiba o infatisare curata, sa se previna orice mirosuri dezagreabile
sau orice forma de iritare a pielii.
Deosebit de important, la pacientii operati, este mentinerea plagii curate prin
controlarea periodica a pansamentului si, la nevoie, schimbarea lui in conditii de asepsie
pentru a evita suprainfectarea.
Sa ajuti bolnavul sa evite pericolele
Boala il priveaza, partial, pe pacient de capacitatea de a evita pericolele. Pacientii cu
delir sau psihopatii trebuie supravegheati in mod deosebit pentru a preintampina suicidul,
automutilarea sau lezarea celor din jur.
Tot in cadrul nevoii de a evita pericolele se include si preintampinarea suprainfectiilor.
Sa ajuti bolnavul sa comunice
Separarea de familie, scoaterea din mediul de viata pot induce pacientului o stare de
anxietate, de teama. Acestea se adauga la nelinistea produsa de boala. Asistenta medicala
trebuie sa incurajeze bolnavul sa-si exprime nevoile, nelinistile, sa-si exteriorizeze
sentimentele, explicandu-i ca ea nu poate actiona conform dorintelor sale ( ale
pacientului) decat daca le cunoaste.
Sa ajuti bolnavul sa-si practice religia in functie de valorile sale de bine si rau
Trebuie respectate toate principiile religiilor (interdictii alimentare, zile de post sau
zile in care este interzisa munca, etc.). Avand in vedere ca lucreaza cu oamenii, cadrele
medicale nu trebuie sa aiba prejudecati legate de religii si rase.
Sa ajuti bolnavul in munca saaau ocupatii productive
Foarte importanta este reintegrarea pacientului in societate, recuperarea lui completa.
Acest lucru trebuie avut in vedere inca de la internarea in spital uramarind ca pacientul
sa-si pastreze sau recastige independenta tuturor functiilor sale corporale.

Sa ajuti bolnavul in activitatile recreative

Selectionarea activitatilor recreative se face in functie de sex, varsta, grad de
inteligenta, experienta si gusturi, de conditiile si severitatea imbolnavirii, de placerea cu
care pacientul participa la modul de recreere sugerat.
Sa ajuti bolnavul sa invete
Pacientul si familia sa trebuie instruiti in legatura cu boala si regimul de viata pe care
trebuie sa-l aiba pacientul dupa vindecare pentru a preintampina remisiunile sau
complicatiile tardive.

C. INGRIJIRI SPECIFICE
38. Proces de ingrijire
Definitie - pancreatita acuta reprezinta un sindrom abdominal acut, determinat de
leziuni anatomice si functionale la nivelul glandei care incepand de la congestie si edem
pot sa ajunga la hemoragii, necroza si supuratie.
Clasificare:
pancreatita acuta edematoasa constituie faza de debut a pancreatitei acute;
pancreatita acuta hemoragica;
pancreatita acuta gangrenoasa.
Surse de dificulatate

Bolile cailor biliare, boala ulceroasa, gastroduodenitele, alimentatia copioasa bogata in

special in grasimi, obezitatea, alcoolul, sifilisul si arteroscleroza, leziuni la nivelul
portiunii ampulare a duodenului sau canalului lui Wirsung (tumori, inflamatii calculi,
ascarizi).
Mecanismul principal
Pancreatita este rezultatul unui dezechilibru functional la nivelul pancreasului sau
urmarea unor leziuni anatomice.
Manifestari de dependenta
Durere in etajul superior al abdomenului cu iradiere in spate, hipocondrul stang. Este
uneori atat de intensa atat poate duce la colaps cardiovascular.
imobilitate cu radiere dorsala si retrosternala
varsaturi alimentare, biliare, hemoragice
meteorism abdominal
Metode de culegere
39. Observarea:
Starea generala alterata, faciesanxios, ochi ficsi privind teama, tegumente reci cu
transpiratii reci, varsaturi alimentare bilioase, sughit, meteorism cu suprimarea gazelor.
40. Masurarea:
Greutatea corporala, temperatura corporala, tensiunea arteriala, puls (rapid-120 de
batai/min), respiratie (dispnee).
41. Interviul:
Furnizarea datelor importante despre aparitia simptomatologiei.
42. Surse de informare:
Pacientul, familia, anturajul, documentele (bilet de trimitere, internare), aparatura
(cantar, aparat de tensiune, aparat pentru radiologie pe goli), examen de laborator (analize
din sange).
Obiective generale
Ameliorarea durerilor abdominale sa nu prezinte varsaturi, meteorism, sa fie echilibrat
hidroelectrolitic, sa invinga teama. Reintegrarea pacientului in activitatiile socioeconomice din viata de zi cu zi.
Plan de ingrijire
1. Nevoia de a respira
Problema: dispnee
Cauza: durere cu caracter colicativ
Obiective: amelioararea, revenirea la o respiratie normala
Interventii autonome: observarea, aprecierea si notara in foaia de observatie a valorilor
respiratiei, pulsului si tensiunii arteriale
Interventii delegate: administrarea de antialgice, pentru combaterea dureri.
43. Nevoia de a manca, a bea

Problema: inapetenta
Cauza: tulburari secretorii, pancreatice, greturi varsaturi
Obiective: combaterea greturilor, varsaturilor, alimentare si hidratare corespunzatoare
Interventii autonome: observarea aspectului, cantitatea si numarul varsaturilor,
aprecierea gradului de deshidratare, alcatuirea unui regim alimentar adecvat
Interventii delegate: administrarea de antimetice si antispastice.
44. Nevoia de a elimina
Problema: alterarea eliminarii intestinale
Cauza: digestie defectuasa datorata tulburarilor biliare si secretorii pancreatici
Obiective: pacientul sa prezinte scaun normal cantitativ si calitativ
Interventii autonome: suparavegherea scaunului si notarea in F.O.
Interventii delegate: administrare de laxative
45. Nevoia de a dormi, a se odihni
Problema: agitatie, frica de durere
Cauza: durere si socogen
Obiective: pacientul sa nu prezinte durere
Interventii autonome: linistirea pacientului si incurajarea lui, asigurarea unui mediu
corespunzator pentru odihna pacientului
Interventii delegate: administrarea de sedative usoare
46. Nevoia de a evita pericolele
Problema: durere socogena, ameteala, cefalee
Cauza: starea generala alterata datorata bolii
Obiective: supravegherea pacientului si sprijinirea lui in satisfacerea necesitatilor
Interventii autonome: imobilizare la pat temporala si imobilizare sub sprijin si
supraveghere
Interventii delegate: administrarea de antialgice
47. Studiu pe cazuri

PREZENTARE DE CAZ
(cazul nr. 1)
Domnul P.I., in varsta de 31 de ani, casatorit, de religie ortodoxa, locuieste impreuna
cu sotia si copilul lor Fetesti. P.I. este de meserie lacatus si se transfera de la spitalul din
Fetesti, unde a fost operat, la spitalul Sf. Pantelimon din Bucuresti pe data de 7 II 2003 la
ora 12:00 cu diagnosticul pancreatita acuta.
Din discutia cu pacientul aflam ca: nu este fumator, bea 1-2 beri pe zi, este sociabil cu
colegii, nu se enerveaza repede; la 12 ani a facut operatie de apendicita.
Pacientul afirma ca in urma cu o saptamana a aparut intoleranta alimentara, greturi,

varsaturi la inceput alimentar apoi bilioase, dureri abdominale difuze de intensitate

crescuta localizata in etajul supraamezocolic, balonari, tranzit incetinit. La durere
pacientul spune ca lua pozitii antalgice (antebratele pe abdomen apasand regiunea
dureroasa) si la administrarea calmantelor (algocalmin, bicarbonat de sodiu), durerile
treceau. Pacientul ne afirma ca avea insomnii si anxietate. Nu prezinta alergii.
La examenul general: inaltime 1,98 m, greutate 124kg.
Tegumente si mucoase: normal colorate
Sistem osteo-tendinos: integru
Sistem muscular: functional
Aparat respirator: torace normal conformat 20 respiratii/min
Aparat cardio-vascular: T.A. 130/70 mm Hg, puls 84 batai/min
Aparat digestiv: intoleranta alimentara, greturi, varsaturi bilioase si hemoragice;
tranzit incetinit; dureri difuze
Aparat urinar: normal; mictiuni cu striactii hipocrome
Ficat: hepatomegalie
Glande endocrine: pancreatita acuta
SNC: orientat temporo spatial; R.O.T. prezent
Examen local:
Subiectiv: dureri abdominale intense; intoleranta alimentara; greturi si varsaturi
Obiectiv: meteorism abdominal; aparare musculara in etajul supra-mezocolic
Examene paraclinice:
Ecografie abdominala: ficat usor neomoge, lob drept la rebord, colecist cu
dimensiuni normale, fara caliculi; splina de volum normal; pancreasul nu se vede
Radiografie:
abdominbala simpla fara nivel hidroaeric
pleuro-pulmonara: unghiul costo-diafragmatic drept obstruat; diafragm cu
mobilitate redusa.
Examene de laborator:
glucoza 107
uree 0,61 mg%
hemograma 15,3
sodiu 138
potasiu 4,9
hematocrit 32,5
amilaze 1033 uw

Plan de ingrijire
48. Nevoia de a bea si a manca
Semne de dependenta:
imposibilitate alimentatiei
greata
varsaturi
Sursa de dificultate: de ordin fizic - durere

Problema: alimentatie inadecvata prin deficit

Obiectiv: pacientul sa-si puna in repaos absolut tubul digestiv timp de 7 zile
Interventii:
rol propriu:
ajut pacientul in timpul varsaturilor
invat pacientul sa respire profund
aplic tratamentul medicamentos (antiemetice, vitamine)
incurajez pacientul
reduc sau opresc raportul de lichide si alimente
rol delegat:
Algocalmin - 3 fiole
Papaverina - 2 fiole
Vitamina C 500 - 4 fiole
Cefobid - 2 grame
Metronidazol un flacon
H.H.C un gram
Calciu - 2 fiole
Ser fiziologic - 4000 ml
Ringer - 4000 ml
Glucoza 5% - 3000 ml
Evaluare: Pacientul nu mai prezinta greturi si varsaturi.
49. Nevoia de a elimina
Semne de dependenta: retentie de fecale si gaze
Problema: constipatia
Sursa de dificultate: de ordin fizic-durerea
Obiectiv: pacientul sa aibe tranzit intestinal in limite normale
Interventii:
determin pacientul sa ingere o cantitate suficienta de lichide
urmaresc si notez in foaia de observatie consistenta si frecventa scaunelor
administrez la indicatie laxative
recomand alimente bogate in reziduri
Evaluare: pacientul are tranzit intestinal incetinit.
50. Nevoia de a dormi si a se odihni
Semne de dependenta: adormire dificila
Problema: insomnia
Sursa de dificultate: boala
Obiectiv: pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ in
termen de 24h
Interventii:
invat pacientul sa practice tehnici de relaxare, exercitii respiratorii 15min,
inainte de culcare
administrez medicatia: Fenobarbital o fiola, Diazepan 2 fiole

 identific nivelul si cauza anxietatii

intocmesc un program de somn corespunzator organismului
observ si notez calitatea si orarul somnului
Evaluare: pacientul se simte odihnit.

PREZENTARE DE CAZ
(cazul nr. 2)
Doamna D.N. in varsta de 48 si ani, casatorita, locuieste cu sotul in Bucuresti intr-un
apartament cu 2 camere. Este de meserie contabila si de religie ortodoxa.
D.N. este adusa de salvare la spitalul Sf. Pantelimon pe data de 18 III 2003 ora 14:00.
Dupa consultul medical sa pus diagnosticul colecisto-pancreatita acuta.
Din discutia cu pacienta aflam ca este fumatoare (un pachet pe zi), manaca
condimentat, bea numai la ocazii un pahar cu vin, se intelege bine cu sotul si cu colegele
de serviciu, a avut in copilarie pojar si rujeola.
Pacienta afirma ca are o stare de epuizare nervoasa, ca se simpte obosita, in ultimul
timp a slabit foarte mult (25 kg) si are ochii incercanati. Doamna D.N. are ciclul

menstrual regulat la 28-30 de zile, dar este prelungit (7-9 zile).

Doamna D.N. are dureri in hipocondrul drept in urma cu trei zile. Durerile au caracter
colicativ (au cedat la administrare de Scobutil, Colebil), iradiaza in bara si in regiunea
lombara si sunt insotite de greturi si varsaturi cu caracter bilios. Nu prezinta alergii.
La examenul general: inltimea 1,65 m, greutate 60 kg
Tegumente si mucoase: normal colorate
Sistem osteo-tendinos: integru
Sistemul muscular: functional
Aparat respirator: torace normal conformat, respiratii 16
Aparat cardio-vascular: TA 110/70 MG, puls 64 batai/min
Aparat digestiv: greturi, varsaturi bilioase; dureri cu caracter colicativ in hipocondrul
drept cu iradiere in bara si lombara dreapta
Aparatul uro-genital: mictiuni fiziologice
Ficat: normal
Glande endocrine: normal
SNC: orientata tempero-spatial, R.O.T. prezente
Examnul local:
subiectiv - durere in epigastru si hipocondrul drept cu iradiere in bara si in
lombara dreapta
durere la palpare in hipocondrul drept si epigastru, aparare musculara la acest
nivel
Examenul paraclinic:
ecografie abdominala
ficat omogen, dimensiuni normale. Colecist usor destins, pereti subtiri fara
caliculi
pancreas hiperecogen, contur relativ regulat care prezinta o lama de lichid in
fata lui si in spatiul subhepatic, diametrul antero-posterior la nivelul capului,
canalul Wirsung vizibil pe 2/3 din lungimea lui. Meterorism abdominal.
Examene de laborator:
sange:
hemoglobina 14,40 mg%
leucite 11400
glicemie 1,09 mg%
amialize 1374 UI
T.G.P 12 UI
Tymol 2

Plan de ingrijire
51. Nevoia de a dormi si de a se odihni
Semne de dependenta: ochii incercanati
Problema: oboseala
Sursa de dificultate: boala
Obiectiv: pacienat sa fie odihnita, cu tonusul fizic si psihic bun in decurs de 72 ore
Interventii:

identific cauza oboselii

ajut pacienta sa-si planifice activitatile cotidiene
invat pacienta cum sa execute tehnici de relaxare
observ si notez functiile vitale si vegetative, perioada somn-odihna,
comportamentul pacientei
administrez medicatia indicata de medic si observ efectul medicamentelor
Evaluare: pacienta si-a ameliorat starea de oboseala.
52. Nevoia de a elimina
Semne de dependenta: menoragii
Problema: elimninare menstruala
Sursa de dificultate: de ordin fizic - durerea
Obiectiv: pacienta sa aibve o stare de bine psihic in 24 ore
Interventii:
linistesc pacienta in legatura cu problema sa
administrez medicatia
explic scopul interventiilor
Evaluare: pacienta se simte mai bine dupa administrarea medicatiei, eliminare
menstruala in limitele obisnuite.
53. Nevoia de a bea si a manca
Semne de dependenta: greturi si varsaturi
Problema: alimentatie indecvata prin deficit
Sursa de dificultate: de ordin fizic - durerea
Obiectiv: pacienta sa aiba o stare de bine fara greturi si varsaturi
Interventii:
asez pacienta in pozitie semisezand, sezand (decubit dorsal), cu capul intr-o
parte
ajut pacienta in timpul varsaturilor, sprijinind-o
aplic tratamentul medicamentos: vitamine, antiemetice
invat pacienta sa inspire profund
incurajez pacienta
Evaluare: pacienta nu mai prezinta greturi si varsaturi.

PREZENTARE DE CAZ
(cazul nr. 3)
Domnul C.I. in varsta de 40 ani, casatorit, cu domiciliul in Bucuresti, locuieste cu
sotia intr-o garsoniera. Este de meserie muncitor si religie de ortodoxa.
D-l C.I. se prezinta la spitalul Sf. Pantelimon pe data de 20 IV 2003 la ora 9.45,cu
diagnosticul , pancreatita acuta.
Din discutia cu pacientul aflam ca este fumator (2 pachete /zi),se intelege bine cu
sotia, este sociabil cu colegii, bea 2-3 pahare pe zi cu vin dupa fiecare masa. La varsta de

22 ani a avut hepatita acuta virala.

Cauza internarii: durere intensa in epigastru cu iradiere in hipocondrul drept, adormire
dificila (greoaie), constipatie.
Istoricul bolii: dureri epigastrice cu iradiere in hipocondrul drept debutate in urma cu
doua zile, fara a diminua in intensitate dupa administrare de Scobutil si Papaverina .Nu a
mai tolerat nici un fel de alimente sau lichide prezentind varsaturi dupa orice aliment
ingerat. Nu prezinta alergii.
Protocol operator:
Celiotomie mediana xifo-ombilicala. In peritoneu se gasesc cca. 1500 ml lichid serohemoragic. Stomac, intestin, colon normale. Ficat moderat marit de volum. Rare pete de
citosteatonecroza la baza mezenterului si mezocolonului transvers si pe fata anterioara a
capsulei pancreatice. Pancreas global marit de volum, consistenta ferma, cu masiv edem
pancreatic.
Se face decolare duodeno-pancreatica cefalica pana la dreapta aortei.Capsulotomie
pancreatica partiala, decolare coloparietala stanga, mergand retropancreatic, de unde se
evacueaza lichid hemoragic.Se procedeaza la colecistostomie pe tub Petzer.Drenaj
retroperitoneal. Pansament.
La examenul general: inaltime:1,75 m, greutate: 75 kg
Tegumente si mucoase: normal colorate
Sistemul osteo-tendinos: integru
Sistemul muscular: functional
Aparatul respirator: torace normal conformat
18 respiratii/min.
Aparatul cardio-vascular: TA-150/100 mm Hg
Puls - 72 batai/min.
Aparatul digestiv:greata, varsaturi alimentare, dureri intense in epigastru si
hipocondrul drept. Tranzit normal.
Aparatul uro-genital:mictiuni fiziologice
Ficat :hepatita virala 1977
dischinezie biliara 1991
Glande endocrine:normal
S.N.C:orientat temporo-spatial;R.O.T prezente
Examen local:
subiectiv: dureri in epigastru si hipocondrul drept, greturi, varsaturi
Obiectiv: abdomen dureros la palpare mai ales in epigastru si hipocondrul drept
cu schita de aparare musculara, meteorizat; tranzit normal
Examene paraclinice:
sange: hemoglobina 12,7 mg/l
leucocite 10.800
glicemie 1,54 mg%
bilirubina T- 1,21 mg%
D- 0,20 mg%
I- 1,01 mg%

amilaze 3441 UI
T.G.P 43 UI
tymol 2 UML
Se intervine de urgenta pe 21.IV.2003

Plan de ingrijire
54. Nevoia de a bea si a manca:
Semne de dependenta: varsaturi, imposibilitatea alimentatiei
Sursa de dificultate: boala
Problema: alimentatie inadecvata prin deficit
Obiectiv: pacientul sa-si puna in repaus absolut tubul digestiv timp de 5 zile
Interventii:
rol propriu:
ajut pacientul in timpul varsaturilor
invat pacientul sa inspire profund
incurajez pacientul
aplic tratamentul prescris
rol delegat:
Papaverina o fiola
Scobutil o fiola
Algocalmin 2 fiole
Xilina o fiola
Gordox 3 fiole
Kanamicina 0,5 gr.
Penicilina 2 milioane
Ulcerotrat o capsula (la nevoie)
P.E.V cu ser fiziologic 1000-3000 ml
Glucoza 1000-2000 ml
Evaluare: pacientul pierde in greutate si nu mai prezinta varsaturi; perfuzia a decurs in
limite normale.
2.Nevoia de a dormi si a se odihni
Semne de dependenta: adormire dificila
Problema: insomnie
Sursa de dificultate: boala
Obiectiv: pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ, termen
de 24 ore.
Interventii:- intomnesc un program de somn corespunzator organismului
- observ si notez calitatea si orarul somnului

- administrez medicatia: Fenobarbital 1 fiola

Diazepam 2 fiole
- invat pacientul sa practice exercitii respiratorii 15 minute inainte de
culcare.
Evaluare: pacientul se simte ceva mai odihnit.
3.Nevoia de a elimina:
Semne de dependenta: retentie de fecale
Problema: constipatia
Sursa de dificultate: de ordin fizic- durerea
Obiectiv: pacientul sa aiba tranzit intestinal in limite normale
Interventii:- recomand alimente bogate in reziduuri
- administrez, la indicatia medicului, laxative
- urmaresc si notez in foaia de observatie frecventa si consistenta scaunelor
- determin pacientul sa ingere o cantitate suficienta de lichide
Evaluare: pacientul are tranzit intestinal incetinit.

3. Anexe
Anexa nr. 1: Recoltarea sangelui pentru examen de laborator

Generalitati:
55. sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos constituie si prezinta o tehnica
simpla, sigura, mentinand insa precautii generale ca:

 spalarea mainilor cu apa curata si sapun, dezinfectarea lor

echipament de protectie: manusi, masca, halat, sort, ochelari, etc.
evitarea expunerii la contaminare cu agenti infectiosi
mentinerea securitatii personalului medical.
56. in functie de codul de culoare al dopului prezentam tuburile Vacutainer:
rosu = Vacutainer pentru chimie clinica
verde = Vacutainer cu litiu pentru analize biochimice
galben = Vacutainer S.S.T. pentru chimie tehnica
mov = Vacutainer E.T.A. - K3 pentru analize hematologice
albastru = Vacutainer pentru determinari de coagulare
negru = Seditainer pentru determinari V.S.H.
Etapele prelevarii:
recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de laborator se
practica dimineata pe nemancate, in timpul frisoanelor sau la indicatia
medicului indiferent de ora
pregatirea psihica si instalarea pacientului pentru recoltare
verificarea si completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate
de medic
alegerea si pregatirea materialului pentru punctia venoasa
alegerea locului pentru efectuarea punctiei venoase
aplicarea garoului
dezinfectarea locului de electie
efectuarea punctiei venoase
efectuarea recoltarii
aplicarea pansamentului adeziv
reorganizarea mediului (eliminarea materialelor utilizate)
transmiterea tuburilor la laborator.
Pregatirea materialelor:
57. materiale necesare:
holder
ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si
valabilitatea termenului de utilizare
garou elastic
solutie dezinfectanta
tampoane de vata, comprese sterile, pansament adeziv
tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic
ordinea prelevarii in tuburi este:
flacoane pentru hemocultura
tuburi fara aditivi
tuburi pentru determinari de coagulare - citrat Na, DIATUBE-H
tuburi cu aditivi = E.D.T.A., heparina, trombina
58. montare holder-ac:

tinem acul cu ambele maini

efectuam o miscare de rasucire dintr-o parte spre cealalta avand loc astfel
ruperea benzii de siguranta
indepartam carcasa protectoare de culoare alba
se insurubeaza capatul liber al acului in holder
ATENTIE: este interzis sa scoatem carcasa colorata de pe celalalt cap al acului.
Punctia venoasa:
in timpul lucrului ne pozitionam vis--vis de pacient
alegem locul punctiei si il dezinfectam, interzis a palpa vena dupa dezinfectare
mentinem bratul pacientului inclinat in jos cu pumnul strans
intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin
cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5
cm sub locul punctiei exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos
asupra tesuturilor vecine
holderul trebuie sa formeze cu bratul pacientului un unghi de 15 grade
detasam carcasa colorata a acului
introducem acul in vena cel putin 1 cm.
Efectuarea recoltarii in tuburi:
intoducem tubul in holder apucand aripioarele laterale ale holderului cu indexul
si mediusul, iar cu policele impingem tubul
presiunea de impingere se efectueaza numai asupra holderului nu si asupra
acului aflat in vena
capatul captusit al acului insurubat in holder strapunge diafragma gumata a
capului tubului Vacutainer, iar sangele va fi aspirat in tub
cand sangele nu mai curge in tub acesta va fi scos din holder printr-o usoara
impingere a policelui asupra aripioarelor
holderul este mentinut stabil
in timpul recoltarii cu un nou tub, tubul deja umplut nu se agita puternic
deoarece provoaca hemolizarea probei, pur si simplu il rasturnam de cateva ori
pentru a se amesteca sangele cu aditivul din tub
daca se recolteaza din canula venoasa sau cateter montat pacientului primii mm
de sange ii aruncam deoarece rezultatul analizelor poate fi modificat de
reziduurile solutiilor injectate sau perfuzabile
calea venoasa o curatam dupa recoltare prin injectare a 10-20 ml de NaCl 0,9%
acul utilizat, carcasele sunt puse in recipientul pentru deseuri
in cazul in care holderul este contaminat din greseala va fi aruncat
este interzis sa punem carcasa protectiare cu mana pe acul deja utilizat - risc de
contaminare prin intepare
dupa recoltare comprimam locul punctiei 3-5 minute cu un tampon steril
imbibat in solutie antiseptica (atentie la solutiile antiseptice care provoaca
senzatia de arsura), iar la pacientii cu tratament anticoagulant sau antiagregante
plachetare durata comprestiei trebuie marita si aplicam pansament adeziv.
Complicatii posibile:

sunt aceleasi ca si la injectia intravenoasa

daca sangele nu este aspirat in tub controlam ca acesta sa fie corect impins in
holder
daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si il impingem sau il
retragem fara a-l scoate din vena
atat timp cat acul se gaseste sub piele tubul este vidat iar sangele va fi aspirat
imediat ce am punctionat corect vena.
Nota: in cazul punctiei venoase cu ajutorul unui ac steril atasat la seringa sterila,
materialele necesare, pregatirea pacientului, tehnica de lucru, este aceiasi ca pentru
injectia intravenoasa aspirand sangele prin retragerea lenta a pistonului pana la extragerea
cantitatii necesare.

Anexa nr. 2: Recoltarea urinei

Examenul de urina:
urina poate fi recoltata dintr-o singura emisie sau din emisiile colectate timp de
24 ore
un element important in scopul recoltarii corecte de urina este pregatirea si
educatia pacientului pentru: toatela locala, utilizarea corecta a vaselor
colectoare, sa urineze fara defectie; sa colecteze urina imediat dupa emisie in
vasul colector; pentru femei sa evite colectarea in perioada menstruala; sa nu
arunce din urina, sa nu urineze in timpul toaletei efectuate pe plosca
pentru examenul fizic urina trebuie recoltata timp de 24 ore determinandu-se
volumul urinar, culoarea, mirosul, densitatea
pentru examenul chimic urina colectata pe 24 ore se omogenizeaza si se trimite
la laborator 100-150 ml sau se recolteaza numai urina proaspata de dimineata
care este cea mai concentrata
vasele, eprubetele, tubulatura de unica folosinta trebuie sa fie curata si clatita cu
apa distilata pentru a nu schimba compozitia urinei recoltate.
59. volumul urinar:
poliuria poate fi: fiziologica dupa ingestii mari de lichide,emotii, frig, unele
alimente, etc.; patologica in insuficienta renala cronica (stadiul de compensare),
insuficienta renala acuta (faza de reluare a diurezei), diabet zaharat, diabet
insipid, hipercalciurie convalescenta unor boli infectioase, administrari de
medicamente (cofeina, diuretice, etc.); reflexa (colica nefretica, criza de
angor pectoris, criza epileptica, etc.)
oliguria sau oligo-anuria se intalneste in deshidratari, hipotensiune, hemoragii
mari, decompensare cardiaca, insuficiente renale acute (fara timpurie),
obstructii ale cailor urinare, traumatisme puternice, dureri.
60. culoarea urinei:
incolora sau aproape incolora in diabetul insipid, diabetul zaharat, scleroza
renala, faza poliurica a insuficientei renale acute
galben-inchis dupa afectiuni febrile acute, transpiratii profuze
galben-verzui in afectiuni hepato-colecistice
rosu brun in prezenta eritrocitelor, hemoglobinei, methemoglobinei sau a
mioglobinei, dupa ingestia de medicamente, coloranti
brun inchis in ictere
albastru dupa ingestie de albastru de matilen.
61. mirosul urinei:
urina proaspata este usor aromata
mirosul se modifica dupa ingestie de cafea, cat si prin eliminarea unor produsi.
62. densitatea urinara:
este invers proportionala cu volumul
hipostenuria (diureza apoasa) caracterizata prin elaborarea unei urini cu o
concentratie mai mica decat a plasmei asa cum se intalneste in hiperhidratari, in

diabetul insipid, insuficienta renala acuta (reluarea diurezei), insuficienta renala

cronica (faza compensata)
izostenuria caracterizata printr-o urina a carei concentratie este egala cu
osmolaritatea plasmei, intalnita in insuficienta renala cronica
hiperstenuria caracterizata prin elaborarea unei urini cu o concentratie foarte
mare, peste 1035, intalnita in deshidratari, diabet zaharat, dupa administrari de
substante de contrast, hipercalcemii.
63. reactia urinii:
acest parametru variaza in limite destul de largi, in functie de regimul alimentar
(alimentatia carnata scade pH-ul, pe cand cea vegetariana il creste), de timpul in
care se recolteaza urina (dimineata este mai acida), de modul de recoltare
puternic acida in cursul diabetului, insuficientei renale grave
alcalina in infectii urinare, hiperaldosteronism, dupa varsaturi, in perioadele de
reabsortie a edemelor.
64. principalii corpi azotati ai urinii:
65. ureea:
excretia sa fiind direct legata de ratia de proteine alimentare
creste dupa regimuri hiperproteice, in cursul bolilor insotite de hipercatabolism
scade in insuficienta renala, afectiuni hepatice, sarcina, anabolism
66. acidul uric: valorile variaza in functie de varsta, regim alimentar, factori patologici
(renali, extrarenali)
67. creatinina:
scazuta in hipertiroidism, tratament cu testosteron, casexie, scleroza renala, etc.
creste in hipercorticism, acromegalie, sindrom Cushing
68. aminoacizii urinari: cresc in insuficientele hepatice grave, in mielom, sindrom
nefrotic, sindromul Fanconi, in intoxicatii cu metale grele.
69. analiza urinei mai cuprinde determinarea urmatorilor produsi:
70. urobilinogenul
urina normala, proaspat emisa contine numai urobilinogen care, prin oxidarea la
lumina, trece in urobilina; de aceea in urina proaspata trebuie sa cautam
urobilinogenul, iar in cea care a stat cateva ore, urobilina (practic se determina
ambele substante deodata)
isi are originea in circuitul biliburinei, intalnindu-se cresteri in hiperproductie
biliara prin hemoliza exagerata, leziuni ale celulelor hepatice, infectii biliare,
icter obstructiv
71. corpii cetonici: sunt expresia tulburarilor metabolismului lipidic din diabetul
zaharat
72. catecoaminele: crescute in special in feocromocitom.
73. electrolitii urinari:
74. natriuria:
variaza considerabil cu alimentatia
crescuta in regimurile hipersodate, in insuficienta suprarenala, nefropatii
tubulare sau interstitiale, administrare de diuretice
scazuta in regimurile hiposaline, prin pierderi extrarenale (predominant

digestive), sub actiunea hormonilor steroizi (stress, Cushing, terapeutic)

75. potasiul urinar:
influentat de alimentatie
scade in unele glomerulonefrite, pielonefrite, uremie extrarenala, diaree, boala
Addison
creste in hiperaldosteronism, nefropatii tubulare, administrari prelungite de
diuretice, etc.
76. calciuria:
variatii care tin de regimul alimentar, gradulabsortiei intestinale, activitatea
paratiroidei, a tesuturilor dure
redusa in insuficiente renale avansate, anumite osteopatii, hipoparatiroidie
cresteri se intalnesc in hiperparatiroidism, osteoporoze, metastaze osoase,
acidoze tubulare, intoxicatii cu vitamina D, hipercalcemie idiopatica
77. oxalatii: cresc dupa alimentatii bogate in saruri oxalice si in (micro) litiaza urinara.
78. enzimele si izoenzimele urinare: utile in diagnosticul unor boli renale si
extrarenale
fosfatazele, leucinaminopeptidaza, protease, oxidoreductaze
79. sedimentul urinar:
80. sedimentul urinar neorganizat:
se formeaza in urma separari unor substante, sub forma cristalina sau amorfa, in
functie de reactia urinii si alimentatiei
din urina acida se separa acidul uric, uratii amorfi si cristalele de oxalat
din urina alcalina se separa fosfatii amorfi, cristalele de fosfati
81. sedimentul urinar organizat:
celulele epiteliale cu interes de diagnostic limitat
leucocitele se gasesc in numar de 1-3 pe campul microscopic sau 100200/ml/min
in numar mare constituie un indicator al infectiilor la nivelul rinichilor sau
cailor urinare
piurie se intalneste in infectii urinare acute, tuberculoza urinara, o serie de
procese degenerative ale aparatului urinar
leucocitele mari, cu granulatii animate de miscari browniene (celule
Sternheimer) se intalnesc in majoritatea infectiilor renoureterale
eritrocitele pot fi identificate dupa marime, conturul dublu si absenta
granulatiilor, pot fi intacte sau deformate
prezenta eritrocitelor in sumar (mai mult de 3 pe campul microscopic) este in
general expresia unei afectari predominante la nivelul glomerular, dar nu se
poate stabili o corelatie intre numarul acestora si gradul leziunii
se mai intalnesc in (micro) litiaze, tumori, procese inflamatorii ale aparatului
urinar, cat si intr-o serie de boli generale
cilindrii sunt formatiuni proteice rezultate in urma precipitarii si mularii unor
produse organice in tubii distali sau colectori, in cursul unor afectiuni renale;
dupa natura materialului organic urinar care a coagulat si precipitat in tubii
renali, cilindrii pot fi celulari (eritrocitari, leucocitari, epiteliali) si aceculari

(hialini, granulosi, grasosi, pigmentari)

82. aprecierea elementelor celulare din sediment poate fi facuta si prin numaratoarea
acestora; pentru efectuarea uneia din aceste probe se preleva urina pe o durata
precis delimitata, iar numarul de elemente se raporteaza la ml si min.
83. cresterea semnificativa a eritrocitelor (hematuria): afectiune predominant
glomerurala.
84. cresterea leucocitelor: proces infectios renal sau urinar.
85. la nivelul urinei mai pot fi puse in evidenta alte elemente sau produse:
limfa (tumori ale aparatului urinar)
saruri, celule tumolare, mucina, trichomonas, oua de paraziti, bacterii, etc.
proteinuria (nefropatii, boli infectioase)
glicozuria (diabetul zaharat, diabetul renal).

Anexa nr. 3: Tehnica punctiei abdominale

Parancetoza reprezinta traversarea peretelui abdominal cu patrundere in cavitatea
peritoneala prin intermediul unui ac sau trocar.
Scop:
86. explorator
punctie exploratorie a abdomenului cu scop de diagnosctic realizata prin
traversarea peretelui abdominal
evidentierea prezentei unei colectii abdominale
recoltarea lichidului pentru examinare
identificarea naturii colectiei si etiologiei
determinarea suprainfectiei bacteriene a lichidului de ascita.
87. terapeutic
punctie evacuatoare pentru colectia libera de lichid abundent - ascita
(acumulare de lichid in cavitatea peritoneala care prin volumul sau in afara de
jena, disconfort poate provoca tulburari respiratorii sau circulatorii prin
presiune exercitata asupra diafragmului sau edeme de compresiune ale
membrelor inferioare prin presiunea exercitata asupra venei cave, inferioare)
administrarea tratamentelor antibacteriene
efectuarea dializei peritoneale (metoda de epurare extrarenala prin irigarea
continua si prelungita a cavitatii peritoneale cu o solutie usor hipertonica ce
antreneaza toxinele acumulate in sange - in special ureea - trecute prin
difuziune in lichidul de irigare).
Indicatii:
ascita poate fi cauzata de numeroase maladii ca: ciroza indiferent de cauza,
insuficienta cardiaca congestiva; tumori peritoneale, tuberculoza peritoneala;
sindrom nefrotic, hipotiroidoismul, pancreatita cronica care pot fi identificate
prin analiza lichidului peritoneal dar determina prin gravitatea lor prognosticul
sever la pacientii afectati
paracentoza este indicata in cazurile cand ascitele nu se resorb prin tratament
conventional
revarsatul sanguin din cavitatea peritoneala = hemoperitoneu - necesita de
asemenea practicarea paracentezei
punctia evacuatorie este afectata numai cu analiza bacteriologica a lichidului.
Contraindicatii:
nu se punctioneaza colectiile de lichid inchistate care vor fi evacuate chirurgical
sunt interzise de asemenea in cazul: ocluziilor intestinale, infectiilor parietale;
tulburari de coagulare, sarcina, hidronefroza, etc.
Loc de electie:

reperarea locului punctiei este efectuata de catre medic care are cunostintele
anatomice si clinice necesare
de regula punctia este afectata in foza iliaca stanga in zona de plina malitate
situata la jonctiunea treimii externe cu cea medie a liniei care uneste splina
iliaca anterosuperioara stanga cu ombilicul - linia MONROE - RICHTER punctia mai poate fi executata si in regiunea subombilicala , la mijlocul liniei
ombilicopubiene
locul punctiei se verifica prin percutie.
Pregatirea punctiei:
88. materiale necesare:
solutie aseptica pentru crearea campului cutanat, solutii antiseptice pentru maini
tampoane si comprese sterile, campuri sterile perforate
masca, boneta, manusi chirurgicale sterile
ace de 40-60 mm sterile cu calibru redus
ac spinal steril si trocar steril in cazul montarii cateterelor peritoneale
seringi sterile de 20 ml, anestezic local (xilina 1%), tuburi pentru recoltarea
lichidului
cateter multiperforat de utilizare unica si racord steril pentru cateter
flacoane de hemocultura aerobe si anaerobe pentru insamantare directa cu lichid
pense chirurgicale sterile, bisturiu pentru incizia cutatanata, port ac, ac, fir
sintetic
substante medicamentoase analeptice si tonicardiace
musama, aleza sub pacient, vas de colectare a lichidului evacuat
in caz de compensare sistematica prin produse de umplere a patului vascular
sunt pregatite produse din gelatina, albumina umana, etc.
89. organizarea mediului:
punctia se executa in cabinetul de tratament sau in salon
luminozitate si temperatura adecvata
izolarea pacientului printr-un paravan
se interzic activitatile de curatenie sau prezenta vizitatorilor
intregul instrumentar pregatit pe masa de tratament este acoperit cu camp steril
asezat cat mai aproape de pacient
vasul de colectare a lichidului evacuat se pregateste in fata mesei de examinare
sau a patului pe care se va executa punctia
in cazul necesitatii efectuarii punctiei in pozitie semisezand fotoliul trebuie sa
aibe inaltimea corespunzatoare pentru a permite accesul lejer al medicului si
supravegherea permanenta a pacientului.
ATENTIE: tuburile de evacuare nu vor fi fixate la patul pacientului.
Efectuarea punctiei:
abilitat pentru acest gest medical este medicul insa cooperarea asistentelor
medicale este pretioasa si indispensabila
este obligatorie folosirea antisepticelor pentru dezinfectarea mainilor, folosirea
manusilor sterile iar in cazul montarii cateetrelor vor fi respectate toate

principiile de asepsie chirurgicala

pot fi efectuate doua tipuri de punctie: punctia cu acul pentru recoltarea de
lichid in scop diagnostic (cantitati mici) sau evacuarea limitata pentru volum de
ascita; punctia cu trocar care permite montarea cateterului peritoneal cu scop de
evacuare completa, imediata de lichid (cantitati mari)
oricare ar fi tipul de punctie, conduita gestului este in general aceeiasi.
Conduita post-punctie:
pozitionam pacientul dupa bandajarea compresiva cat mai comod in pat avnd
grija ca locul punctiei sa fie cat mai sus pentru a evita presiunea lichidului
ramas in abdomen asupra orificiului si scurgerea lichidului in continuare
cream conditii de mediu optime pentru temperatura, luminozitate, atmosfera de
odihna si liniste
monitorizam tensiunea arteriala, pulsul, respiratia, temperatura pacientului dupa
punctie
masuram circumferinta abdominala a pacientului dupa indepartarea bandajului
abdominal care este mentinut 5-6 ore
cantarim pacientul pentru evaluarea greutatii dupa punctie
schimbam pansamentul in cazul inciziei ca pentru orice interventie chirurgicala
respectand masurile de asepsie
la indicatia medicului recoltam probe pentru determinarea creatininei si
ionogramei sanguine dupa 48 ore de la evacuare
monitorizam atent functia renala pentru urinat cu supravegherea culorii si
cantitatii emisiei de urina
pentru reechilibrare hidroelectolitica la indicatia medicului abordam cale
venoasa pentru perfuzii
la orice eventuala modificare a functiilor vitale, decolorare accentuata sau
tendinta spre lipotimii, colaps anuntam de urgenta medicul.
Complicatii posibile:
90. in timpul punctiei:
punctionarea intr-o zona in afara ariei de matitate
durere exacerbata la punctionarea splinei (splenomegalie) sau a colonului
descendent si sigmoid
punctie alba atunci cand acul nu a fost ales in functie de corpolenta pacientului
durere crescuta la montatul si demontatul seringii sau al unui tub pe ac prin
mobilizarea acestuia
lezarea unui vas parietal = hemoperitoneu cu aparitia lichidului cu tenta roz,
rosietica
colaps sau anemie acuta in forma majora de hemoperitoneu
hematom care impune hemostaza (prin lezarea arterei epigastrice)
colaps prin decomprimare brutala si brusca a cavitatii abdominale (vasodilatatie
excesiva)
hematemeza si melena prin decomprimare brusca.
91. dupa punctie:
hemoragie interna

dezechilibru hidroelectolitic
instalarea unei insuficiente renale functionale
frecvent post punctie lichidul se scurge prin orificiul punctional atunci cand
compresia locala nu a fost efectuata energic iar lichidul de ascita curge in
exterior sau in peretele abdominal
peritonita prin punctionarea organului cavitar-intestin
hipoproteinemie si stari de casectizare a organismului prin punctii evacuatoare
repetate.

IV CONCLUZII
Pancreatita acuta este o boala grava. Gravitatea depinde de teren, fiind mai mare la
varstnici si la cei cu organism tarat, dar in special de forma anatomo-patologica a bolii
(mortalitatea este de cca. 50% in pancreatita acuta necrotica-hemoragica), iar
complicatiile sunt numeroase si grave.
Bolnavii ingrijiti de mine, au acceptat operarea si au inteles necesitatea actiunilor
desfasurate: investigatii de laborator, examene imunogastro, administrarea de
medicamente prescrise de medic. Am conceput 3 planuri de ingrijiri ,individualizate si
adaptate momentului bolii. Nu am neglijat actiunile ce se refera la educatia pentru
sanatate: dieta, activitate, odihna.

V BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
V. Papilian - Anatomia omului
(vol. 2- Splanhologia )
M. Ifrim, G. Niculescu - Compediu de anatomie
Editura stiintifica si enciclopedia, Bucuresti, 1988
P. P. Groza - Fiziologie
Editura medicala, Bucuresti, 1991
Al. Priscu - Curs de chirurgie - IMF Bucuresti
M. Mihailescu - Chirurgia pentru cadre medii
Editura medicala, Bucuresti, 1991
Il Chim si colaboratori - Ingrijirea omului sanatos si a omului bolnav - Editura
CISON, Bucuresti, 2001
L. Morariu si colaboratori - Bazele tenetice si prostive ale ingrijirii omului sanatos si
bolnav - nursing - Editura universal, Bucuresti

Anexa nr. 4: Medicamente folosite

PAPAVERINA
Compozitie
Un comprimat contine 100 mg clorhidrat de papaverina si excipienti: lactoza
monohidrat, amidon de porumb, alcool cetilic, gelatina, talc.
Proprietati
Antispatice, anticolinergice propulsive.
Grupa farmaterapeutice: Antispatice, anticolinergice propulsive.
Cod ATC: A 03 AD.
Papaverina, inhibitor al fosfodienterazei, are actiune relaxanta asupra muschilor netezi
vasculari (inclusiv vase cerebrale) ai tubului digestiv, veziculei biliare, cailor urinare.
Indicatii terapeutice
Tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare.
Spasm piloric, constipatie spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona.
Colici biliare, renale, gastrice, intestinale. Dismenoree. Tulburari circulatorii cerebrale
de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii, migrena, sindrom Meniere.
Tratamentul de fond al astmului bronsic (asociat cu bronhodilatatoare, realizandu-se
potentarea efectelor).
Precautii
Se administreaza cu prudenta la bolnavii cu glaucom si cu adenom de prostata. De
asemenea se recomanda prudenta in aritmii cardiace, hipertensiune intracraniana.
Nu se asociaza cu B-adrenergice (risc de aritmii).
Interactiuni
Papaverina poate creste efectul hipotensiv al medicamentelor antihipertensive.
Efectele papaverinei sunt accentuate de anestezice generale, analgezice, sedative,
tranchilizante si diminuate de fumat.
Paparina scade actiunea levodopei.

Atentionari speciale
Sarcina si alaptare - papaverina trece in laptele matern, astfel ca nu se recomanda
administrarea in timpul sarcinii si alaptarii.
Doze si mod de administrare
Adulti: 100 mg/zi; la nevoie 300-400 mg/zi, in 2-3 prize.
Copii: 6 mg/kg corp/zi sau 200 mg/mp/zi, divizata in 3-4 prize.
Reactii adverse
Fenomene dispeptice, constipatie, ameteli, eruptii, vasodilatatie la nivelul fetei,
hipotensiune, transpiratii.
Supradozaj
Supradozarea provoaca somnolenta, constipatie, neplacere epigastrica, cefalee,
ameteli, astenie, sudoratie.
CEFOBID
Indicatii
Cefobid este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii atunci cand sunt cauzate de
microorganisme susceptibile:
infectii ale tractului respirator superior si inferior
infectii ale tractului urinar superior si inferior
peritonite, colecistite, colangite si alte infectii intraabdominale
septicemii
meningite
infectii cutanate si ale tesuturilor moi
infectii ale oaselor si articulatiilor
afectiuni pelvine inflamatorii, endometrite, gonoree si alte infectii ale tractului
genital
profilaxie (cefaperazona sodica este indicata in profilaxia infectiilor
postoperatorii la pacientii cu interventii chirurgicale abdominale, ginecologice,
cardiovasculare si ortopedice)
Terapia combinata - datorita spectrului de actiuni prezentat de Cefobid, majoritatea
infectiilor pot fi tratate adecvat numai cu acest antibiotic. Totusi, Cefobid poate fi folosit
concomitent cu alte antibiotice daca combinatiile respective sunt indicate. Daca va fi
folosit un aminoglicozid functia renala va fi monitorizata in timpul terapiei.
Contraindicatii
Cefobid este contraindicat la pacientii cu alergii cunoscute la antibiotice din clasa
cefalosporinelor.
Inainte de instituirea tratamentului cu Cefobid se va cerceta atent daca pacientul nu a
prezentat anterior reactii de hipersensibilizare la cefalosporine, peniciline sau alte
medicamente. Cefobid va fi administrat cu atentie pacientilor care prezinta
hipersensibilizare la penicilina. Antibioticele trebuie administrate cu atentie oricarui

pacient care a prezentat forme de alergie in special la medicamente.

Daca apare o reactie alergica, tratamentul trebuie intrerupt si instituita terapia
corespunzatoare. Reactiile anafilactoide severe necesita tratament de urgenta cu
adrenalina. Este indicat a I se administra oxigen, steroizi intravenos, deblocarea cailor
respiratorii, inclusiv intubatia.
Cefobid este intens excretat in bila. Timpul de injumatatire plasmatic este de obicei
prelungit si ecretia urinara a medicamentelor creste la pacientii cu afectiuni hepatice
si/sau obstructie biliara. Chiar si in cazul disfunctiilor hepatice severe, se obtin
concentratii terapeutice de Cefobid in bila, observandu-se o crestere de numai 2 pana la 4
ori a timpului de injumatatire.
In cazuri severe de obstructie biliara, afectiuni hepatice severe sau disfunctii renale
coexistente poate fi necesara modificarea dozelor.
La pacientii ce prezinte concomitent disfunctii hepatice si insuficienta renala,
concentratiile serice de Cefobid vor fi monitorizate si dozajul ajustat dupa caz. In aceste
cazuri dozajul nu va depasii 2 g/zi fara o atenta monitorizare a concentratiilor serice. Ca
si in aczul altor antibiotice, s-a observat la cativa pacienti deficienta vitaminei K in urma
tratamentului cu Cefobid. Mecanismul este cel mai probabil legat de supresia florei
intestinale care in mod normal sintetizeaza aceasta vitamina. Categoriile cu risc in acest
sens include pacientii cu dieta saraca, cu sindrom de malabsortie si pacientii cu regim
prelungit de alimentatie parenterala. La acesti pacienti trebuie monitorizat timpul de
protrombina si este indicata administrare de vitamina K dupa necesitate.
In cazul ingestiei de alcool in timpul tratamentului sau pana in 5 zile de la terminarea
tratamentului cu Cefobid s-a observat o reactie caracterizata prin hiperemie, transpiratie,
cefalee si tahicardie. O reactie similara a fost observata si la alte cefalosporine pacientii
vor fi preveniti asupra ingestiei de bauturi alcolice concomitent cu administrarea de
Cefobid.
Reactii adverse
Hipersensibilizare: Ca in cazul tuturor cefalosporinelor s-au descris cazuri de
hipersensibilizare manifestata prin resh maculopapular, urticarie, eozinofilie si febra.
Aceste reactii apar mai ales la pacientii cu alergii, mai ales la peniciline.
Hematologice: S-au descris cazuri de scadere usoara a neutrofilelor. Ca si in cazul
altor antibiotice beta-lactaminice, dupa o administrare prelungita, poate aparea
neutropenia reversibila. Cazuri izolate au dezvoltat test Coombs direct pozitiv in timpul
tratamentului cu antibiotice din clasa cefalosporinelor. S-au semnalat scaderi ale
hemoglobinei si hematocritului, aceste observatii fiind in concordanta cu
literaturapublicata referitoare la alte cefalosporine. Au mai fost observate eozinofilie
tranzitorie si hipoprotrombinemie.
Hepatice: Au fost observate cresteri tranzitorii ale SGOT SGPT si ale fosfatazei
alcaline.
Gastrointestinale: au fost raportate tulburari in tranzit intestinal (scaune moi si diaree).
In majoritatea lor aceste manifestari au fost usoare sau moderate. In toate cazurile aceste
simptome au raspuns la tratamentul simptomatic sau au incetat cand terapia a fost
intrerupta.
Reactii locale: Cefobid este bine tolerat in urma administrarii intramusculare.
Ocazional, dureri trecatoare pot insoti administrarea pe aceasta cale. Atunci cand cefobid

este administrat prin cateter intravenos unii pacienti pot dezvota flebite la locul infuziei.
Dozaj si mod de administare
Doza obisnuita la adulti este de 2 pana la 4 g/zi, administrate in doze egale
administrate la 12 ore. In aczul infectiilor severe, dozajul poate fi crescut la 8 g/zi in doze
egale administrate la 12 ore. S-au raportat administrari de 12 g/zi in doze egale
administrate la 8 ore si 16 g/zi in doze divizate, toate fara complicatii. Tratamentul poate
fi instituit inainte de a se cunoste rezultatele testelor de susceptibilitate. Pentru uretrite
gonococice necomplicate doza recomandata este de 500 mg, administrate in doza unica.
Deoarece excretia renala nu este principala cale de eliminare pentru Cefobid, pacientii
cu insuficienta renala nu necesita ajustarea dozajului cand se administreaza doza
obisnuita (2-4 g/zi). La pacientii la care ratra de filtrare glomerurala este mai mica de 18
ml/min sau la care nivelul creatininei serice este mai mare de 3,5 mg/dl, doza maxima de
Cefobid va fi de 4 g/zi.
Solutiile de Cefobid si aminoglicozide fiind incompatibile fizic , nu vor fi amestecate
direct. Daca se prevede terapia combinata cu Cefobid si aminoglicozide, aceasta poate fi
realizata prin perfuzare secventiala intermitenta, cu conditia folosirii unei cai
intravenoase secundare separate si a irigarii adecvate a caii intravenoase primare cu un
diluent adecvat intre doze. Este de asemenea recomandat ca Cifobid sa fie administrat
inaintea aminoglicozidului.
La sugari sau la copii mai mari tratamentul se face cu 50 pana la 200 mg/kg/zi in doua
administrari (la 12 ore) sau mai multe decat este necesar. La nou nascutii cu varsta mai
mica de 8 zile medicamentul trebuie administrat la 12 ore.
Administrarea intravenoasa - flacoanele de Cifobid pulbere sterila pot fi initial
reconstituite cu un minimum de 2,8 ml/g de cefaperazona folosind oricare din solutiile de
reconstituire compatibile, potrivite pentru administrarea intravenoasa.