Reglarea activitatii renale

Variatiile asupra cantitatii de urina pe 24h si asupra concentratiei diferitelor

substante din urina se produc ca urmare a interventiei atat a factorilor nervosi cat si
a celor umorali. Actiunea acestora exercitandu-se de cele mai multe ori in mod
conjugat.
REGLAREA NERVOASA. Rinichiul primeste o bogata inervatie simpatica si
parasimpatica, anumite terminatii nervoase ajungand pana in vecinatatea celulelor
tubulare renale. Rolul filetelor nervoase simpatice este foarte bine cunoscut,
actionand atat asupra arteriolei aferente cat si a celei eferente de la nivelul capsulei
Bowman. Atunci cand cantitatea de epinefrina si norepinefrina de la nivelul capsulei
Bowman este redusa, efectul vasoconstrictor se exercita mai ales asupra arteriolei
eferente si ca urmare valoarea ultrafriltrarii glomerulare este marita. Atunci cand
epinefrina si NE sunt in cantitate crescuta, efectul vasoconstrictor se exercita
asupra ambelor teritorii arteriale, iar efectul consta in diminuarea pana la sistarea
filtrarii glomerulare.
Presiunea sangelui de la nivelul vaselor renale va regla hemodinamica de la
acest nivel deoarece celulele musculare modificate de la nivelul aparatului juxstaglomerular vor influenta secretia de renina, aceste celule comportandu-se ca
presoreceptori. Cand presiunea este scazuta sunt excitati receptorii de la nivelul
arteriolei aferente, acestia vor determina secretia de reninta de la aparatul jux-glom
care mai departe va secreta angiotensina 1. O parte de angiotensina 1 ramane la
nivel renal fiind considerata hormon intrarenal iar cea mai mare parte va determina
formarea de angiotensina 2 si apoi de aldosteron. Efectul vasopresor al
angiotensinei 2 este chiar mai puternic decat cel al NE.
Stimularea nervilor renali determina eliminearea de sare odata prin
modificarea conditiilor de irigatie renala la nivelul arteriolei aferente si eferente sau
prin actiune directa asupra celulelor tubulare renale.
REGLAREA UMORALA. Actiunea diferitilor hormoni (ADH, aldosteron, si
factorul natriouretic atrial) se exercita, fie direct asupra rinichiului, fie indirect prin
modificare factorilor care regleaza distributia apei si a substantelor minerale in
organism.
ADH-ul. Actiunea diuretica a ADH rezulta in urma cresterii reabsorbtiei de apa
la nivelul segmentului distal al nefronului (tub distal si colector). Aceasta
reabsorbtie se face in proportie de 15% din totalitatea filtratului glomerular si
reprezinta reabsorbtie facultativa a apei. La nivelul tubului renal, cuplarea ADH-ului
cu receptori de la acest nivel este urmata de activarea adenilat-ciclazei si cresterea
concentratiei intracitoplasmatice de 3-5 AMP ciclic. Adenilat ciclaza este o enzima
situata la nivelul membranei celulare care in prezenta ionilor de Mg transforma ATP-

ul in 3-5 AMPc. Ca urmare a acestui fenomen, poate creste eliberarea ionilor de Ca

la nivelul membranei celulare urmata de agregarea canalelor de apa de la nivelul
tubilor uriniferi si cresterea consecutiva a reabsorbtiei de apa de la acest nivel.
Stimularea osmoreceptorilor de la nivelul tubilor distali va stimula
hipotalamusul, acesta va influenta descarcarea de ADH din neurohipofiza, va urma
efectul asupra tubilor distali si colectori constand in reabsorbtia apei si eliminarea
de saruri minerale. Presiunea osmotica va scadea si acest lucru va stimula
osmorecetorii.
Aldosteronul. In cantitati normale determina vasoconstrictie in teritoriile
vasculare renale, si prin actiune directa, si prin potentarea actiunii NEpi. Efecte: se
producea scaderea eliminarilor de sodiu si cresterea eliminarilor de potasiu, atat la
nivel renal dar si la nivelul glandelor sudoripare si salivei. Actiunile aldosteronului se
exercita si asupra tubuli contort distal, stimuland reabsorbtia ionilor de Na si
eliminearea in lumenul tubilor distali a ionilor de potasiu. Actiunea aldosteronului in
cantitate mai mica se exercita si asupra tubului contort proximal si in tubii colectori.
Peptidul natriouretic. Determina scaderea volumului sanguin la nivel renal si
consecutiv presiunii sangelui la acest nivel prin cresterea diurezei, prin cresterea
eliminarilor de Na si vasodilatatiei arteriolare. Actiunile se exercita prin:
1.
2.
3.
4.
5.

Inhibarea eliberarii de ADH de la niv neurohipofizei

Relaxarea musculaturii netede de la nivel renal
Inhibarea reabsorbtiei de apa si Na la nivelul tubilor uriniferi
Inhibarea secretiei de renina
Scaderea secretiei de aldosteron de la nivelul zonei glomerulare a
corticosuprarenalei.

Parathormonul. Prin efectele sale renale intervine in mentinerea echilibrului

fosfocalcic. Sub actiunea parathormonului se stimuleaza excretia ionilor de fosfor
prin 2 mecanisme: inhibarea reabsorbtiei de fosfor la nivelul tubului contort
proximal; stimularea secretiei de fosfor in tubii uriniferi. PTH creste capacitatea
renala de reabsorbtie a ionilor de Ca prin actiunea pe ramurile ascendente a ansei
Henle si la nivelul tubului contort distal, creste reabsorbtia ionilor de Mg la niv
ramurii ascendente a ansei Henle. Parathormonul isi realizeaza efectele prin actiune
metabolica directa asupra celulelor tubulare renale. La nivelul tubului contort
proximal exista receptori specifici pt actiunea PTH si vor influenta la acest nivel
reabsorbtia ionilor de Ca si P. PTH este in stransa legatura si cu vit D3
(colecalciferon), pth-ul fiind ca o stimulina a secretiei de vit D3 activata adica 1,25
dihidroxicolecalciferon (forma activata). Acesta actiune se realizeaza prin
intermediul efectului de stimulare asupra eliberarii fosfatilor la nivel renal, iar
scaderea concentratiei plasmatice a fosfatilor este urmata de stimularea formarii de
vit D3 activat.

Calcitonina. Stimuleaza reabsorbtia ionilor de Ca la nivelul ramurii

ascendente a ansei Henle ca si la nivelul tubilor distali.
Glucocorticoizii. Favorizeaza eliminearea excesului de apa din cresterea
ultrafiltarii glomerulare si prin efect tubular direct in urma careia creste
permeabilitatea pt apa la acest nivel in lipsa ADH-ului.
Alti hormoni: hormonii tiroidiei actioneaza la nivelul capsulei Bowman, iar
hormonii sexuali (estrogenii in special) actioneaza la niv tubului contort proximal
influentand procesele de reabsorbtie tubulara