Platon

Definitia
dreptului

Izvoarele
dreptului

Aristotel

Definita dreptului este corelata cu notiunea de justitie si cu rolul juristului in societate

Juristul nu are doar rolul de a aplica legea
O lege injusta nu este lege, nu este drept
Justitia are ca principal rol acela de a da fiecaruia ce este al sau
regimul constitutional just este doar acela unde oamenii accepta subordonarea
scopruilor curajului sau ratiunii
Scopul juristului este acela de a face justitie (ideea de bine)
Scopul legii este virtutea
Obiectul de reglementare al legii: proprietatea, succesiunile, contractele, bunele
moravuri, educatia
Diakion: Drept + Justitie
Pentru Platon, prima misiune a dreptului este educatia
Dreptul nu se diferentiaza de morala

Justitia: virtute universala care include toate virturile

Distributiva: raporturile dintre membrii cetatii si are drept scop
principal distribuirea bunurilor, a onorurilor, a sarcinilor publice;
respectarea proportiei, a egalitatii intre schimburi
Comutativa: relatiile dintre particulari, fiecare trebuie sa primeasca
nici mai mult, nici mai putin decat cere buna cumpatare
Justitia este distincta de morala
Cele doua forme ale justitiei sunt considerate de unii autori originea
distinctiei dreptului in drept pubic si drept privat
Nu orice lege este si lege juridica
La Aristotel, cele 2 sensuri (just si drept) ale termenului dikaion dobandesc
nuante diferite:
Just = echilibrul realizat intre membrii cetatii (just politic instaurat intre
oamenii liberi ai cetatii, intre care se impart onorurile si bunurile);
Drept = numai in ceea ce priveste raporturile dintre cetateni

Luand in considerare sensul de drept al termenului dikaion, acesta are sensul de lege dar
este lege numai ce este relevat de oamenii de arta printr-o stiinta speculativa
Metoda lui Platon de a descoperi legile este fondata pe natura, Platon pune in centrul
conceptiei sale tot ce vine din lumea exterioara.
Singurul care are rolul de leguitor este filosoful (Rebublica, Legi)
Un filosof trebuie sa aiba studii de matematica, de dialectica pentru a putea vedea ideile,
dar descoperirea legilor presupune si un proces de purificare, de apropriere de divinitate.
Unul din izvoarele dreptului il constituie in conceptia lui Platon religia
Elementul religios va fi preluat de crestinism fiind dezvoltat in special la Sf. Augustin
Desi la Platon dreptul are un caracter ideal, acesta nu poate fi ocnsiderat drept natural

Teoria
legilor
pozitive

Dreptul are un puternic caracter normativ, legile trebuie sa fie foarte exigente, fiind create
de un filosof cu o putere absoluta.
Initial Platon este impotriva legii scrise, demonstrand ca este plina de defecte ( filosofului ii
este imposibil sa comunice oamenilor de rand fructul contemplarii sale, rezultat al unui
proces indelungat si dificil; acestia nu vor putea beneficia de rodul ideilor sale ). Orice lege
scrisa se dovedeste injusta cu ocazia aplicarii ei.
Justitia filosofului rege nu poate functiona decat intr-o cetate ideala, unde tiranul cetatii ar
imprumuta puterile sale unui filosof, iar filosoful ar dobandi rolul de leguitor.
Trei tipuri de guvernamant:
1. Monarhia
2. Aristrocatia
3. Democratia
Fiecare degenereaza in: tiranie, oligarhie, demagogie deoarece legile constituionale
sunt violate de putere
Platon ajunge sa isi schimbe conceptia , ideea legalitatii ocupand astfel locul central in
conceptia sa.
Legile nu vin de la popor, ele vin de sus, prin intermediul filosofului care devine leguitor si
care dicteaza ansambluri de legi; Legile trebuie precedate de un preambul
Prin intermediul legilor poporul va participa la justitia propusa de filosof, dar cetatenii sunt
supusi legii cerandu-se de fapt o stricta obedienta fata de ea
De altfel, si judecatorii trebuie sa aplice cu strictete legile scrise, doar printul fiind scutit de
supunerea fata de lege.

Cele doua surse ale dreptului : Dreptul natural si Legile scrise ale statului
Studiul naturii este considerat un moment intelectual, primul moment in
elaborarea dreptului
Natura are mai multe sensuri: Lumea exterioara, finalitate;
Omul = animal social ( zoon politikon), numai cetatea este naturala
In Politica intalnim elemente de drept constuitutional, se analizeaza mai
multe constitutii ale statelor => cel mai potrivit regim politic se gaseste
intre aristrocatie si democratie ( posibilitatea participariii fiecarui cetatean
la viata publica, dar distributia onorurilor, a sarcinilor publice va tine cont
de bogatia, capacitatea si varsta fiecaruia)
La Aristorel, dreptul natural este dedus fie din principii a priori ale ratiunii
practice, fie din definitii abstracte ale naturii umane

Dreptul este obiect de cercetare bazata pe dialectica si observatie

Doua moduri de creare a legilor scrise (Retorica):
1. Cu ajutorul leguitorilor prudenti, intelepti si avertizati
2. Cu ajutorul impartialitatii, fiind vorba de impartialitatea leguitorului,
nu de cea a judecatorilor.
Puterea legislativa (sau judecatoreasca) este detinuta de cel care conduce
afaceri publice
Aristortel stabileste totusi anumite limite ale puterii legilor:
1. legile pozitive nu pot avea valoare decat daca sunt stabilite in cadrul
unui just natural ( legea este inteligenta fara pasiune);
2. legile trebuie sa emane de la autoritatile competente, dar este admis
ca ele pot lua nastere si datorita cutumei, jurisprudentei sau emanand direct
de la popor => legea scrisa emisa de stat nu mai are aceiasi autoritate ca pana
atunci

Roma Antica
Juristii romani s-au inspirat din sistemele si scolile filosofice, mai ales stoicismul, dar si doctrina lui Platon si Aristotel; cea mai importanta epoca este cea a lui Cicero

Influenta greaca si principiile dreptului roman

Stoicismul roman a fost influentat de stoicismul grec, insa el
este mai degraba o doctrina morala decat juridica
Filosoful, inteleptul cetatii sta retras, separat de cetate => nu il
intereseaza scopul dreptului
Exista o legea naturala care consta in ratiunea universala , o
parte a acestei ratiuni regasindu-se in constiinta fiecarui om, dar are o
influenta morala
Aceasta conceptie morala va determina continutul dreptului
roman clasic.
Dreptul natural isi pierde din amploare, institutiile juridice nu
sunt considerate permanante, ele deriva dintr-o sursa istorica, nu din
dreptul natural
Platon a influentat dreptul roman fiind recunoscute doua
principii create de conceptia sa:
1. Quod principi placuit legis habet vigore ( ceea ce place
principilor are forta de lege)
2. Princeps legibus solutus est ( Prinipele este absolvit de legi)
Neoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman a sustinut ideea
unui drept autoritar in forma legislativa
Ca si la Aristotel, pentru romani justitia inseamna a da fiecaruia
ceea ce este al sau ( suum quique tribuere)
Dreptul este ceea ce este just si deriva din justitie
Pentru crearea dreptului si pentru interpretarea sa trebuie sa
se recurga la texte avand insa in vedere fie traditia jurisprudentiala, fie
actele pretorului sau ale senatului
Modificarea textelor se facea in numele echitatii prin
confruntarea opiniilor jurisitilor si scolilor de jurisprudenta, cercetanduse numai legile juste, justul gasindu-se in natura lucrurilor, in dreptul
natural
Izvorul principal al dreptului este natura: Dreptul clasic roman
este in special opera doctrinei; Legile (edictele pretorilor/magistratilor,
senatus-consultele) nu sunt ierarhizate, cum propune Aristotel

Cicero
- Influentat de sceptisism, punea accentul pe jurisprudenta si a formulat noi obligatii: Obligatia
de a respecta in fiecare om, fie si sclav, ratiunea, umanitatea, sinceritatea, pietatea in raporturile
familiale
- Legea naturala = ratiunea dreapta, acordata naturii, raspandita in constiinta fiecarui om; este
o lege veritabila , constanta si eterna (Republica)
- Dreptul nu este rezultatul vointei libere ci este dictat de natura; acesta nu se fondeaza pe o
pura pozitivitate pentru ca ar rezulta ca in anumite cazuri si legile tiranilor ar fi drept
Este necxesar sa ne raportam la o justitie naturala si imuabila
- Din ius naturale decurge ius gentium, care serveste ca baza in relatiile reciproce dintre
popoare pentru ca este fondat pe nevoi comune; ius civile este dreptul pe care il are fiecare popor in
particular
- Cicero sustine ca dreptul natural poate fi ameliorat cu ajutorul leguitorului: opera
leguitorului poate avea senul de a tempera exigentele justitiei pure si ale ratiunii naturale pure
- Ideea dreptului natural comun tuturor oamenilor provine din stoicism si se intalneste la
majoritatea juristilor romani
- Dreptul natural ajuta la formularea prinipiilor generale, unul din cele mai importante fiind
acela ca oamenii sunt egali si liberi; sclavia este considerata ca fireasca, datorita existentei lui ius
gentium , fiind justificata si prin faptul ca este intalnita la toata popoarele ca urmare a razboaielor
- Ius gentium este un concept propriu romanilor, iar ius naturale este un concept de traditie
greaca preluat de romani, in special de Cicero
- Conceptul de cetatenie a fost dezvoltat si de Cicero; Pana ala aparitia codurilor in dreptul
roman cand toti au fost supusi unei legi unice nemaifacandu-se distinctie intre romani si straini,
cetatenia romana nu aparea in prim-plan decat cu ocazia litigiilor privind dobandirea sau pierderea
cetateniei; Apoi, a devenit mai mult un statut social, de unde rezulta doua consecinte:
1. Cetatenia este exclusiva (nimeni nu poate fi cetatean a doua sau mai mai multor cetati)
2. A doua este de ordin pragmatic, in sensul ca buna functionare a cetatii romane presupune o
anumita egalitate a drepturilor intre cetateni (Aceasta consecinta a fost dezvoltata de Cicero,
egalitatea intre cetateni devenind o egalitate juridica in fata legii civile si o egalitate politica in
fata functiilor legislative si executive. Cea din urma a dus la aparitia anumitor privilegii care au
influentat dreptul public, dar si cel privat, unde apare ereditatea obligatorie in exercitarea anumitor
profesii, de unde si anumite privilegii. La fel, in dreptul penal, din cazua acestor privilegii apare
inegalitatea intre pedepsele si procedura aplicabila)
=> cetatenia romana este in fapt un statut social superior diferentiat, neunitar, aflandu-se la
baza distinctiei dreptului public de dreptul privat (Michelle Villey: un statut social caruia dreptul ii
da o forma juridica)

Formarea dreptului modern

I.

Rolul crestinismului in formarea dreptului. Evul Mediu

Doctrina juridica a Sfantului Augustin:

-

este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului, legii si justitiei
distinctie intre legea divina si legea omeneasca pe acre o califica drept profana, elaborand o teorie originala a legii profane si de asemenea o terorie a continutului si izvoarelor dreptului,
precum si a statului

Teoria legilor profane

Continutul dreptului. Teoria izvoarelor dreptului

Teoria statului

1. Legile profane nu sunt juste.

2. Desi injuste, legile omenesti trebuie
respectate
- In lucrarea sa De civitate Dei, Sf. Augustin
critica toate instituriile statului, sociale, judiciare,
militare
- Dreptul nu poate fiinta decat daca este just,
iar justitia consta in a da fiecaruia ce este al sau,
nu poate fi numita justitiei cea care nu il are in
centru pe Dumnezeu => justitia romana este
injusta pentru ca nu are la baza credinta
crestina, iar unde nu exista justitie nu exista nici
drept.
- Nu trebuie sa numim drept ceea ce stabilesc
oamenii pt k ei insisi nu numesc drept decat ceea
ce vine de la justitie.
- Sf. Augustin ajunge sa desemneze prin
expresia ius humanum legile cetatii terestre,
dar propriu zis el tine sa sublinieze ca institutiile
profane nu sunt deloc drept
- Legile profane trebuie totusi respectate
pentru ca trebuie sa dam Cezarului ce este al
Cezarului
- Crestinul are nevoie de stat si de legilesale
profane, fiind firesc sa le respecte
- Respectarea lor ajuta la pacea cetatii, fiecare
se inscrie in realizarea unei anumite ordini
- Oroce activitate tinde sa asigure o anumita
oridine, o anumita pace;mai multe gr. de pace:
1. Pacea perfecta (cea asigurata de o justitie
perfecta, crestina)
2. Paci inferioatre (asigura o ordine provizorie ca
cea a cetatii terestre; legile statului nu pot asigura
decat o astfel de pace inferioara)
- Pe de alta parte, Sf. Augustin justifica
necesitatea respecatarii legilor terestre prin
faptul ca, supunandu-ne legilor umane, ne
supunem implicit unui plan divin, pentru ca ele au
rostul lor in planul lui Dumnezeu, nimic nu se
intampla fara voia lui Dumnezeu.

- Sensul notiunii de justitie in conceptia Sf. Augustin este diferit fata de cel din Antichitate, pentru el justitia nu
insemna egalitate ci : caritate, gratuitate si generozitate
Justitia crestina:
- Are caracter subiectiv;
- Fiind o justitie de caritate contine reguli imprecise, care se aplica diferit;
- Este informulabila, nu poate fi reala adevarata, decat daca are la baza credinta in Dumnezeu;
- Justitia crestina are ca scop perfectiunea, nu admite realizarea nici unui interes personal; desi Sf. Augustin sustine
ideea proprietatii private, el dezvolta si ideea proprietatii comune, obstesti, prin punerea in comun a bunurilor de
catre crestini, mai ales de catre calugari => justitie comunitara;
- Primele comunitati de crestini au renuntat la proprietatea privata deoarce aceasta nu isi are izvorul in dreptul
divin;
- Judecatoruil este just daca se afla in gratia lui Dumnezeu;

- Statul trebuie
sa se bazeze pe
legi crestine,
trebuie sa
pedepseasca
atingerile aduse
bisericii crestine,
mergand pana la
folosirea fortei
pentru
nerespectarea
credintei
- Deoarece legile
terestre sunt si ele
o parte din
intregul ordinii
divine trebuie sa
fie respectate
chiar daca sunt
rele. Este ideal ca
ele sa fie juste, dar
justul nu poate fi
cunoscut decat
prin credinta si
revelatie divina
- Pentru ca
dreptul omenesc
sa devina crestin,
cetatea terestra
trebuie sa devina o
copie a cetatii
divine

Dreptul crestin nu poate sanctiona si nu poate fi sanctionat pe pamant

- Dreptul crestin poate coexista in aromnie cu dreptul laic, terestru, trecator.
- Dreptul crestin pune accent pe indepartarea omului de cele materiale, iar celalat se ocupa de lucrurile trecatoare
- Dreptul crestin se conciliaza cu dreptul laic pentru ca pentru un crestin, intre respectarea legii divine si cea laice
conteaza legea divina
- Sf. Augustin subliniaza ca exista trei categorii de legi prin care ni se releva ce insemna justitia: Dreptul natural,
Legea lui Moise, Legea lui Hristos (izvoarele dreptului)
A. Dreptul natural
- Ne ajuta sa cunoastem ceea ce este just si modul de functionare al justiei
- Totusi, Sf. Augustin nu este un adept al dreptului natural, dar exista elemente de armonie intre dreptul natural si
cel crestin: Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar justitia oamenilor nu ar trebui decat sa execute aceasta ordine
naturala, dar, in conceptia sa, dreptul natural era bun inainte de caderea in pacatul originar => dreptul natural este
legea paganilor, lex gentium
B. Legea lui Moise:
- Sf. Augustin considera legea mozaica o sursa importanta a dreptului si sustine modelul de justitie promovat de Tora
desi este fundamental diferita de legea crestina, pentru ca aceasta provine de la Dumnezeu, a fost data direct de
Dumnezeu in mainile lui Moise, considerand-o adecvata acelui timp. Ea este totusi depasita de Legea crestina.
C. Legea lui Hristos (sau legea crestinilor)
- Este singura capabila sa ii conduca pe oameni spre justitie si spre descoperirea sensului termenului drept, just; se
regaseste in cele patru Evanghelii
- In De civitate Dei se subliniaza faptul ca ceea ce este just isi are originea in credinta (justus ex fide vivit), deoarece
credinta este principiul cunoasterii, ceea ce este valabil si pentru drept (inteligenta umana este prea corupta pentru a
descoperi ea insasi continutul justului)
- Legile si cutumele nu au valoare decat daca textele divine tac, mai exact cu rolul de lex specialia (Hristos a spus Eu
sunt Calea, Adevarul si Viata , si nu traditia, cutuma sunt vesnic de urmat pentru omenire)

Conceptia despre drept si lege a Sf. Toma D Aquino

-

A preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si evolutia dreptului

I. Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural

Distinctie dintre dreptul natural si legile omenesti:
Dreptul natural nu se confunda cu morala si este muabil, deoarece natura
noastra umana este muabila, schimbatoare => legile omenesti trebuie sa fie
schimbatoare, ele fiind consescintele dreptului natural
In ceea ce priveste legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este
concentrata pe 5 aspecte:
1. Necesitatea legii omenesti
2. Originea legii
3. Continuitatea legii
4. Calitatile legii
5. Autoritatea legii
Desi le regasim si la Aristotel, Sf . Toma le da noi semnificatii:
1. Necesitatea legii omenesti
se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, ci prin faptul
ca provine din natura umana, pe care o reflecta
legea omeneasca are in continutul sau si dispozitii permisive si preventive.
2. Originea legii
este legata de regimul politic, cuprinzand dispozitii pentru monarh, pentru
cei bogati sau intelepti si pentru popor
3. Continuitatea legii
este explicata tot prin intermediul dreptului natural pentru ca orice lege
omeneasca provine din dreptul natural
legea creata de leguitor este expresia justului natural
dreptul este rezultatul a doua componente importante: ratiunea (pentru
ca el deriva din stiintele naturii) si vointa (pentru ca puterea legislativa i-a
adaugat dreptului fixitate, forma scrisa, rigida, precizie)
4. Calitatile legii
Legea trebuie sa fie justa, adica sa reflecte binele comun si nu interesele
persoanle ale leguitorului, dar totodata trebuie sa fie corespunzatoare
conditiilor de spatiu si timp, in conformitate cu justul natural
5. Autoritatea legii
Nu poate exista decat daca legea corespunde justului natural, atunci ea
va fi inteleasa si aplicata de oameni
Daca ea este injusta atunci ea trebuie sanctionata de judecator
La Sf. Toma, autoritatea legii omenesti este conditionala
Termenul de drept se confunda in continuare cu cel de just, ca la greci si la
romani, fiind un just care deriva din natura adica un just natural, flexibil, care
nu ofera insa reguli fixe. Atunci cand legea pozitiva tace, judecatorul trebuie sa
solutioneze cazul prin aplicarea acestor reguli chiar daca sunt generale,
imprecise.

II. Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului

In lucarea sa, Summa theologiae, Sf. Toma subliniaza ca rolul crestinismului in formarea
dreptului este dublu:
1. Divinitatea are rolul de a ne arata ca natura noastra umana nu este singura in
univers
2. Cunoasterea umana poate fi ajutata de revelatia divina; Dumnezeu calauzeste
omul de-alungul vietii si il ilumineaza sa descopere adevaruri rationale
Ca si la Aristotel, termenul de drept are semnificatia de obiect al justitiei
Se recunoaste existenta dreptului natural, a dreptului gintilor
Dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat legile omenesti, profane
Legea suprema este legea eterna, cea divina; preceptele sale nu sunt cunoscute direct
de om, ele trec in legea naturala (legea naturala este sursa moralei pentru om si poate fi
cunoscuta de orice om, indiferent daca este crestin sau pagan)
In Tratatul legilor, Sf. Toma arata ca legea omeneasca deriva din legea naturala, fiind o
prelungire a acesteia si este expresia ratiunii profane

Izvoarele dreptului:
Sunt de origine crestina: Vechiul si Noul Testament, adica legea veche si legea noua =>
scopul acestora este de a ne dezvalui o dimensiune spirituala in plus
Mantuirea sufletului ne asigura accesul la o altfel de existenta, marcata de aceasta data
de constanta, pentru ca este o existenta vesnica, caracterizata de Sf. Toma ca fiind o
beatitudine eterna
Aceatsa conceptie este pur religioasa, aparent fara nicio legatura cu dreptul
Legea lui Hristos este total diferita de legea umana, este atipica, pentru ca presupune o
revolutie interioara, o permanenta lupta pt a ne schimba; ea este o stare de spirit pe
care trebuie sa o traim in permanenta
La Sf. Toma, spre deosebire de Sf. Augustin apare o distinctie intre legea crestina si drept,
aceasta din urma ramanand la indemnaa tuturor, inclusiv celor care nu sunt credinciosi.
Sf. Toma readuce in prim plan teoria dreptului natural al Antichitatii, intalnind distinctia
dreptului in drept public si drept privat.
Pentru dreptul public a sustinut teoria laica a suveranitatii, ceea ce a deschis calea apoi
pentru separarea statului de biserica. Suveranitatea este pentru toti, inclusiv pentru ei
necredinciosi. Suveranitatea sau autoriatatea politica a statului este explicata prin
intermediul teoriei dreptului natural; ea deriva din natura, dominatia politica este naturala
=> suveranitatea nu este o consecinta a pacatului omenesc
Regele ramane sub supunerea Papei, insa ocupandu-se mai mult de lucuri terestre este mai
mult legat de dreptul natural. De aceea si supusii, in chestiuni materiale se supun regelui, iar
in cele spirtituale Papei.
Dreptul privat este marcat de teoria proprietatii private (dominium), respingandu-se teoria
proprietatii obstesti; se face referire la notiunea de vaznare cumparare, de uz, de
contracte, Sf. Toma reitereaza de asemenea notiunea de delict asa cum a fost ea consacrata
de dreptul roman. Institutia castaoriei are un regim mixt, juridico- religios, are rolul divin, de
unire cu Hristos si cu biserica, de unde rezulta interdictia divortului, a poligamiei si a
incestului.