INFLUIENTA STILULUI DEMOCRATIC DE

COMUNICARE ASUPRA ELEVULUI

Stilul de predare reuneste particularitatile individuale ale
profesorului, ,,modalitatea sa proprie de lucru cu elevii, ,,stilul sau original
de instruire a elevilor. Pentru surprinderea specificului dependentei acestui
proces de personalitatea profesorului s-a introdus conceptul de stil
educational sau stil de predare. El s-a impus relativ mai recent in
literatura pedagogica pe baza investigatiilor intreprinse asupra
comportamentului didactic al profesorului si, in general, asupra relatiei
profesor-elevi.
Stilul de predare al profesorului imprima pecetea personalitatii in
rezolvarea problemelor, in orientarea solutiilor. Stilul de activitate didactica
desemneaza felul in care profesorul organizeaza si conduce procesul de
invatamant, presupunand anumite abilitati, indemanari sau priceperi din
partea acestuia. Stilul cadrului didactic se concretizeaza prin alegerile
potrivite cu situatiile de instruire, in alegerea metodelor si formelor de lucru
pedagogic prin care el realizeaza un randament/performanta pedagogica
superioara. Cadrele didactice eficiente si-au elaborat intotdeauna propriile
lor stiluri de predare, care influenteaza, intr-un fel sau altul, modul in care
elevii se raporteaza la profesor si la sarcina de invatare ori la atmosfera din
clasa.
Stilul de predare se refera la : originalitatea in activitatea didactica ; la
felul in care sunt alese si utilizate strategiile de catre profesor; capacitatea de
a imbogati practica scolara introducand variatie; activitati mai vii, mai
nuantate in clasa; capacitatea de a induce comportamente variate de invatare
contribuind la modelarea stilurilor de munca.
Invatarea este un act personal si cere participare personala. Problema
esentiala de care depinde producerea invatarii eficiente este problema
implicarii, a angajarii celui care invata in actul invatarii. Tot secretul noilor
orientari metodologice, procedee, metodice sau sisteme tehnologice consta
in capacitatea profesorului de a face din elev un colaborator activ in procesul
asimilarii cunostintelor si a deprinderilor cerute de programa de invatamat,
cum se exprima pedagogul V. Bunescu, de a- i orienta activitatea didactica
in asa fel incat nimic-pe cat posibil - sa nu i se para de-a gata si sa fie dirijat
sa cucereasca cultura generala si tehnico - profesionala prin efort propriu.
Sunt considerate activ participative toate acele metode care sunt capabile sa
mobilizeze energiile elevului, sa-si concentreze atentia, sa-l faca sa
urmareasca cu interes si curiozitate lectia, sa-i castige adeziunea logica si
afectiva fata de cele nou - invatate; care-l indeamna sa-si puna in joc
imaginatia, intelegerea, puterea de anticipare, memoria etc.
Stilul de predare devine o necesitate in sustinerea unei prestatii
didactice de calitate si eficienta. Este de fapt abilitatea profesorului de a se
comporta utilizand diferite stiluri educationale in vederea atingerii

obiectivelor. O indrumare, pas cu pas, care impune, de-a gata, noile

cunostinte, fara sa lase elevilor timp si loc de gandire, sa formuleze intrebari,
sa aprecieze, nu va face decat sa stanjeneasca afirmarea spontaneitatii, a
gandirii si imaginatiei, a creativitatii; in schimb, o dirijare care incita la
cautari, care sugereaza are alte urmari. Lectura independenta, dialogul
euristic, invatarea prin explorare si descoperire, discutiile colective etc.,
implica elevii in invatare mai mult decat o explicatie, o expunere ori o
demonstratie.
Stilul de conducere este corelat cu mentalitatea conductorului, care
reprezint orientrile conducerii practicate i cristalizate n fenomene de
natur psihosocial, cum ar fi atitudinile, opiniile, judecile, deprinderile de
aciune. Dac un conductor, de exemplu, i consider pe subordonai
incompeteni, comportamentul su va avea ca rezultat respingere din partea
subordonailor. Prin contrast, un stil cooperant, amabil, va duce la
instaurarea
aceluiai
climat
ntre
membrii
echipei.
Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are
la baza criteriul relatiei profesorului-manager cu clasa de elevi. Potrivit
acestui criteriu, se disting urmatoarele stiluri: stilul democrat, stilul
autoritar si stilul liberal de conducere.
Stilul democratic -este stilul n care conducatorul i implic larg
subordonaii individual sau n grup, n fixarea obiectivelor de atins, stabilirea
strategiilor de urmat, evaluarea performanelor realizate. Stilul este eficace,
asigur stabilirea unor relaii de bun colaborare leader-subordonai i a unui
climat socio-afectiv plcut, precum i independena de aciune a membrilor
grupului. Profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul
invatarii, initiativa, potentialul lor creativ; valorizeaza experienta cognitiva a
elevilor, coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiei de
invatare; prezinta criteriile comune de apreciere, de intarire pozitiva/negativa
pe care le respecta impreuna cu elevii; se comporta ca un membru al
grupului. Stilul democrat valorifica integral resursele corelatiei dintre
subiectul si obiectul actiunii educationale.

Caracteristici:
Managerul incurajeaza participarea activa a tuturor membrilor in dezbaterea
obiectivelor generale ale grupului; desfasurarea activitatilor este rezultatul
unor decizii colective; repartizarea sarcinilor este decisa de grup, iar alegerea
colaboratorilor se face in mod liber; managerul incearca sa se comporte ca
un membru obisnuit si egal cu ceilalti membrii ai grupului. Profesorul
conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor, a initiativei si
experientei acestora; perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de
predare-invatare se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii;
aceasta inseamna ca stilul profesorului se distinge prin faptul ca el
elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand
posibilitatea sa aleaga; elevii au libertatea sa se asocieze cu cine doresc
pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii. Profesorul

prezinta criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care

le respecta in comun cu elevii; el se comporta, intr-un fel, ca un membru al
grupului.
Stilul democratic presupune mprirea responsabilitilor prin
delegarea de ctre profesor a unei pri din prerogativele sale stabilite prin
Legea nvmntului i Statul cadrelor didactice prin care elevii sunt
ncurajai s caute, s se implice, s ia decizii i s-i asume
responsabilitatea consecinelor acestora.
Pentru a-i forma s triasc ntr-un sistem democratic, elevii trebuie
ncurajai s aib iniiativa, s se exprime liber i responsabil, s se implice
i s comunice. De aceea consiliul elevilor, att la nivelul clasei, ct i la
nivelul colii trebuie s fie un factor important n viaa colii, iar eful/efa
clasei s fie lider recunoscut de ceilali, cu capacitate de influenare i nu
numit de diriginte doar dup rezultatele obinute la nvtur.
Profesorul democrat are n vedere i faptul c o clas de nceput
trebuie s aib o evoluie fireasc de la grup social la echip, dac
managementul este adecvat.
Un profesor care adopt stilul democratic ia decizii prin consultarea
elevilor, i las s i distribuie sarcinile ntre ei, este prietenos, dar i ferm, i
ajut, i stimuleaz i i ncurajeaz pe elevi, sugereaz, are capacitate de
persuasiune, coopereaz, negociaz, realizeaz acorduri, discut cu elevii,
are o voce cald, plcut, zmbete, glumete i i creeaz elevului impresia
de ncredere i siguran.
Un astfel de profesor este un lider, deoarece este un adept al stilului
democratic, care ncurajeaz participarea i deleg responsabiliti, dar nu
pierde niciodat din vedere c el poart responsabilitatea.
Un profesor care adopt stilul democratic, care doar ofer sugestii,
ndemnuri, alternative pentru rezolvarea unor probleme, dar nu se implic
deloc n alegerea lor poate induce grupului de elevi idea c absolut totul
poate fi supus discuiilor i deciziilor grupului. n aceast situaie, profesorul
nu mai este resimit de ctre elevi ca un sprijin, ca un factor de ncredere i
de siguran, de aceea consider c un astfel de profesor nu poate fi un lider.
Stilul educaional depinde de calitatea comportamentelor profesorului,
de atitudinea sa fa de valorile profesiunii didactice i ale disciplinei, de
nota personal n a aborda elevii i situaiile de nvare, de a folosi metodele
i tehnicile de predare, de cultura, de calitatea vieii sale affective, experiena
de via, de aptitudini i caracter. Ca mod de integrare a valorilor pedagogice
n sistemul de referin al cadrului didactic, stilul educaional reprezint o a
doua grup de condiii care afecteaz succesul actului educaional: investiie
de efort creativ n selecia i combinarea funcional a principiilor i
instrumentelor teoretice. Stilul este asociat comportamentului i se manifest
sub forma unor structuri de influen i aciune cu o anumit consisten
intern, stabilitate relativ i fiind rezultatul personalizrii principiilor i
normelor ce definesc activitatea formativ.

Concluzie:

Eficienta stilului nu poate fi apreciata in sine, ci numai prin

raportarea
sa
la
acesti
factori generatori care tin de personalitatea profesorului si de
contextul psihosocial in care acesta este integrat. Stilul democratic
de conducere influienteaza intr-un mod sau altul pozitiv asupra
dezvoltarii elevului si procesului instructiv educativ, astfel copilul
simtindu-se liber in gindire, liber in actiune si in expunerea
propriilor sale opinii.

Bibliografie:

M. Ionescu, M. Bocos, (2001), Cercetarea pedagogica si inovatia in

invatamant, p.153.

Ioan Jinga, Elena Istrate, 2001, Manual pedagogic, p. 71.

Gabriel Albu apud Stroe Marcus, 1997, Empatie si personalitate, p.57.
Dorina Salavastru, 2006, Stiintele educatiei, p. 149.
P. Petrescu, L. Sirinian, 2000, Management educational, p. 129.
M. Dragomir si colaboratorii, 2000, Management educational pentru
directorii unitatilor de invatamant, p. 95.
Florica Ortan, 2003,Op. cit., p. 55.
Ibidem, p. 57.
Florica Ortan, 2003, Op. cit., p. 57.
Ibidem, p. 58.
Dorina Salavastru, 2006, Stiintele psihologiei, p. 152.
Florica Ortan, 2003, Op.cit, p. 161.
http://conspecte.com