Tema: Psihologia familiei ca tiin .

Teorile sociologice privind familia

Despre individualizare
Teoria schimbului
Teoria interaiunii simbolice
Teoria dezvoltrii familiei
Teoria conflictului

Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica
si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu
copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea
care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria
evolutiei familiei nu este altceva decat istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor
conjugale.Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari
profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul
de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele
caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a
valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului)
segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate
transformarile petrecute in societate
Familia celula de baz a societii, constituit din so, soie i descendenii si
Familia, casatoria si rudenia au constituit un camp de investigatie privilegiat pentru antropologia
culturala si sociala, cercetarea in acest domeniu aducand o contributie importanta la dezvoltarea
teoriei si aparatului conceptual al acestei mai "tinere" discipline din campul stiintelor socioumane. Spre deosebire de sociologie, care se focalizeaza mai mult asupra familiei si mai putin
asupra rudeniei, in antropologia culturala si sociala familia, constituirea si consacrarea acesteia
prin rituri special instituite - casatoria si sistemele de rudenie sunt aproape de nedisociat.
Asupra acestei distinctii dintre sociologie si antropologie in abordarea familiei, sa retinem
deocamdata explicatia pe care o aduce C.C. Harris in prefata lucrarii sale despre relatiile de
rudenie: "Cand am fost invitat sa contribue cu un volum despre relatiile de inrudire (...), prima
mea reactie ca sociolog al familei, a fost sa sugerez ca un antropolog ar fi cel mai potrivit pentru
redactarea unui asemenea volum. Acest raspuns este relevant pentru relatia istorica dintre
disciplinele sociologiei si antropologiei. Studiul inrudirii este o activitate nobila, aflata in centrul
disciplinei antropologice, unde ocupa o pozitie corespunzatoare studiului stratificarii din
sociologie. Sociologia nu studiaza relatiile de rudenie, ci "familia". In timp ce studiile asupra
familiei au dobandit, recent, o noua dimensiune datorita gandirii feministe si interesului aratat de
"noua dreapta" problemelor familiei, ele raman o activitate relativ modesta in cadrul sociologiei
iar efectul afirmarii lor actuale a fost diminuarea interesului privitor la familie ca grup inrudit si
deplasarea atentiei asupra relatiilor de gen, adica asupra relatiilor conjugale, in cadrul caminului.
In comparatie cu familia de tip traditional, cea moderna a suferit pierderi similare si in ceea ce
priveste alte functii familiale decat cea economica sau culturala. De exemplu, asigurarea
protectiei membrilor si asumarea responsabilitatii juridice colective pentru comportamentul legal
sau ilegal al acestora, cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea, cedata
instantelor extrafamiliale.
Pe de alta parte, responsabilitatea familiala colectiva a fost inlocuita cu responsabilitatea
individuala. Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau; pe de alta

parte, recompensele sociale pentru o conduita adecvata revin tot individului, reflectandu-se doar
indirect asupra familiei. Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare a unei
normativitati specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat si de alte agentii nefamiliale sau
suprafamiliale
Despre individualizare
Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masura ce trecem de la un mediu
traditional spre unul modern. Acest lucru duce la pierderea controlului exercitat de familie si a
puterii de reglementare a comportamentului membrilor sai si a condus la declinul interactiunii
directe si al activitatilor colective ale membrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii
famiiale, interesele si functiile familiei ocupa intotdeauna primul loc in importanta, cele ale
individului ramanand pe locul secund.
Membrii familiei interacioneaz perpetuu ntre ei, dar prin intermediul imaginilor, al percepiilor
reciproce, al felului n care se definesc unul pe altul. Viaa de familie este rezultatul acestei
mereu construite-reconstruite realiti simbolice. Suntem astfel, de fapt, n paradigma
interacionalismului simbolic, cu varianta lui mai elaborat, etnometodologia .
Diferenta fata de aceasta din urm - n abordarea pe care o discutm este accentul pus pe
principiul metodologic de a nregistra n stadiul familiei reprezentrile despre propria familie a
tuturor membrilor ei i de a vedea n ce msur sunt visuale imaginle individuale.
Teoria schimbului i are originea n utilitarismul filosofic i psihologic, care pune acentul pe
interesul propiu. Cel mai cunoscut teoretican al schimbului n sociologia familiei este Ivan Nye.
Esena acestei teorii este pus n eviden de urmtoarea afirmaie: autorii aflai ntr-o anumit
situaie vor alege compotramnetul care le permite s-i maximizeze profilul. Conceptele cheie
sunt rsplata i costul, profilul, nivelul de comparaie, raionalitate, schimb, surse
generale valutare de rsplat.
Teoria interaiunii simbolice. Interacionismul simbolic a fost in spirat de progmatismul
filosofic care i-a inclus ideile ntr-un cadru darwinist. George Herbert Mead a susinut punctul
de vedere conform cruia oamenii se sprigin pe simboluri mprit pentru a se adopta la mediu.
Indivizii i stabilesc sopuri variate n funcie de modul n care se autodefinesc i i definesc
propria situaie. Teoreticienii acestui model consider c dac dorim s nelegem ce fac oamenii
trebuie s studiem sensurile pe care acestuia i le atribuie lor, situaiei n care se afl i aciunea
lor. Conceptele cheie sunt sine (ca reprezentare simbolic a persoanei construit n interaciune
cu alii), socializare, rol, definirea situaiei.
Teoria dezvoltrii familiei - este singurul model creat special pentru studiu familiei, i nu
neaprat pentru scopuri sociologice extinse. Ideea c familia are un ciclu de via analog cu cel al
individului este destul de veche, dar a fost prezentat n sociologie de abia n 1930. O dezvolatre
a teoriei a avut loc dup al doilea rzboi mondila, n special prin lucrarea lui Hill i Rogers.
Ipoteza cea mai important a acestei teorii este ca familia ntradevr se dezvolt, adic trec prin
stadii distincte, evideniate de variaiile din structura familiei i funcionarea acesteia.
Teoreticienii modelului consider c exist nivele de analiz diferite indivizi, relaii, grupurile,
adunrile de grupuri i instrucii - toate aceste fiind legate de familie. Ei afirm c familia este
un grup semi permeabil, deschis la influenele din afar.
Teoria conflictului a fost aplicat n sociologia familiei de ctre Engels i Simmel. Teoria
pornete de la premisa c aceasta este normal n cadrul grupului, dar i ntre gruprile sociale,
pentru lipsa resurselor face ca interesul unei peroane sau al unui grup s se ciocneasc cu al
altora. Conflictul depinde de structura grupului (mrimea i compoziia) precum i de resurse,
care ncurajeaz fie competiia fie cooperarea. Alturi de structur, conceptele cheie sunt
conflict, resurse, negocierei consens.

Violena n familie este o arie cert pentru un cadru conflictual, dei teorii diferite ofer explicaii
diverse.
Teoriile structurale ale conflictului n tradiia lui Simmel se centreaz pe mrimea i compoziia
grupului. Astfel diadile, n cazul mariajului sunt diferite de grupurile mai mari din cauz c
exclud coaliia.