Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
org/arhitectura-traditionala
Arhitectura traditional n Romania
Distrugerea sau degradarea patrimoniului construit i natural nseamn dispariia
memoriei i a identitii culturale a cetenilor Romniei i, n consecin, incapacitatea
de a transmite aceast motenire generaiilor urmtoare
Ca domeniu aparte al stravechii culturi populare romanesti, arhitectura taraneasca este de un interes
deosebit pentru cunoasterea dezvoltarii culturii materiale din tara noastra. Teritoriul Romaniei fiind
acoperit pina nu de mult, de paduri cu arbori de diferite esente, arhitectura populara romineasca a
avut la baza lemnul . Era utilizata:
Locuintele traditionale din lemn, in care materialul era pastrat in infatisarea rezultata numai din
modul de fatuire, se tencuiesc, urmind sa reproduca formele arhitecturii de zidarie.
Lemnul constituie si in Transilvania principalul material de constructie alaturi de piatra care este
utilizata pe scara larga, nu numai ca temelie joasa pentru casele cu un nivel, ci si ca soclu dezvoltat
adapostind beciul caselor inalte. Acum se foloseste alaturi de piatra si caramida, precum si sistemul
de zidarie alternata cu caramida. Vechiul acoperis cu sindrila este tot mai mult inlocuit cu acoperisul
de tigla si, in masura mai redusa, cu cel de tabla, de asemenea foisorul se deplaseaza spre centrul
constructiei, pierzind rostul de spatiu semiadapostit si devenind doar un acoperis al scarii de intrare.
De asemenea tencuiala este uneori colorata, iar motivele ornamentale se grupeaza la cornise si in
jurul ferestrelor, dupa modelul caselor orasenesti. Apare acum traforajul care impodobeste
frontoanele foisoarelor in doua ape, precum si streasina acoperisului.
In partea de sud a tarii, pe intinderea neta a cimpiei, arhitectura populara poate fi tratata ca o unitate
pentru judetele Dolj si Romanati, desi nici aici nu lipsesc diferentierile.
Locul lemnului de stejar in constructie l-a luat caramida, chirpiciul, sau nuielele impletite si lipite,
iar acoperisul de paie si pamint a fost luat de tabla si tigla. Incaperile nu mai sunt ingropate, ci sunt
construite la nivelul solului, iar acoperisul in patru ape. De la inceputul secolului se foloseste tot
mai mult cimentul sub forma de beton, turnat pentru temelii.
Planul locuintei de cimpie este cel al tindei centrale cu doua odai laterale si prispa in fata. Tinda
centrala este insa foarte mare si are in cuprinsul ei vatra. Tot ca element de plan este si foisorul.
Se dezvolta o bogata decoratie in relief de tencuiala si in muluri de gips, fatadele fiind decorate cu
coloane avind capitelurile lucrate in forme ce amintesc de ordinele clasice. Se folosesc, de
asemenea, la exteriorul casei zugraveli colorate care complecteaza lipsa decorului sculptat intr-o
zona de cimpie.