Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inditex
n 2010, fondatorul Inditex, Amancio Ortega, considerat de
revista Forbs ca fiind al 9-lea cel mai bogat om din lume, si-a inceput
afacerea ca producator de imbracaminte pentru angrosistii din Spania,
urmand mai apoi deschiderea unui magazin outlet pentru produsele
nevandute. Astfel, a luat nastere primul magazin ZARA. (Zorba)
Intrucat a constatat diferente intre ceea ce se comanda si ceea ce
preferau clientii,
Ortega a pus mai mult accent pe buna informare si a realizat astfel o
coordonare intre
fabrica si magazine.
n 1985, Grupul Inditex a fost format, ca urmare a aliantei
dintre proprietarul companiei Zara i Castallano, un profesor de la o
universitate local care avea experienta in sisteme informatice, vnzri
i finane. Acesta urma sa ocupe functia de preedinte
adjunct. Castellano a ajutat creterea si dervoltarea oraganizatiei,
urmand o extindere
local in anul 1980 i expansiunea globala in deceniile care au urmat.
n paralel cu extinderea internaional, Inditex a extins si
brandurile sale. n 1991, Inditex a lansat Pull & Bear , care are o
selecie mai mare de imbracaminte de baz de zi cu zi si preturi mai
The Gap
Localizat in San Francisco si fondat initial cu scopul de a vinde
blugi Levis , The Gap a avut succes important in anii 1980-1990 si a
crescut odata cu expansiunea magazinelor de concept, incluznd
Banana Republic, Old Navy, Gap outlet si Gap IncDirect, diviziunea
online. The Gap era recunoscut pentru elementele sale de baza clasice,
care includeau blugi, tricouri si haine obisnuite de munca. Produsele
erau fabricate in cantitati mari si promotii ample erau folosite pentru a
stimula cererea.
Condus de Mickey Drexler, The Gap si-a deschis primul sau magazin
international in U.K. si a atins vanzari de 1 miliard de $ in 1987. Desi
expansiunea globala a continuat, a fost impiedicat de provocari in
structura costului si dificultatea de adaptare la marimile si culorile
pentru diferite piete. Dupa plecarea lui Drexler, consumatorii s-au
reorientat catre haine mai individualizate. Incercarea esuata de a face
brandul mai avangardist a rezultat in scaderea veniturilor companiei de
la maximul de 16 miliarde $ in 2004 la 14 miliarde in 2009. In 2010,
The Gap avea magazine deinute in totalitate in 6 tari si francize n alte
22 de locaii internaionale.
Hannes&Mauritz
H&M a fost fondat in 1947 in Suedia si a avut succes ca un
retailer de imbracaminte de specialitate fiind vazut ca cel mai
important competitor a lui Inditex. Desi aceste magazine au avut o
varietate de branduri private atractive pentru diferite segmente de
clienti , H&M a utilizat magazine mari asemanatoare unor piete cu
preturi mici si varietate mare imbunatatita zilnic.
Folosind in jur de 100 de designeri proprii, H&M a conceput si
achizitionat mixul sau de produse de la 700 de furnizori independenti
din Europa si Asia. H&M depindea de
asemenea de o retea mare de centre de distributie localizate in fiecare
tara in care opera. H&M s-a extins rapid in secolul 21, inregistrand
cresteri de venituri de pana la 127 milioane de coroane suedeze in
2010. Obiectivul sau a fost sa obtina o crestere de 10-15% a numarului
de magazine in fiecare an. In 1998, H&M si-a lansat site-ul de
cumparaturi online in Suedia si mai apoi urmand in alte 6 tari. In
septembrie 2010 H&M si-a lansat portalul de cumparaturi online si in
UK, facand-o a 8a regiune cu o platforma online de cumparaturi H&M.
Fast Retailing
In ciuda veniturilor egale cu doar 56% din cele ale lui Inditex in
2010, Uniqlo si Fast Retailing au gestionat o crestere rapida la
inceputul secolului 21. Directorul general
Tadashi Yanai a dublat veniturile companiei Uniqlo si a avut ca obiectiv
sa extinda
compania de 10 ori in 10 ani pentru a obtine vanzari de 5 trilioane de
yeni pana in 2020.
Desi Fast Retailing a fost fondata in 1963 ca un retail de imbracaminte
barbateasca,
primul magazin Uniqlo a fost deschis abia in anul 1984. Uniqlo oferea
haine de baza
ieftine, furnizand o gama larga de culori clientilor sai. Fast Retailing s-a
orientat catre pietele straine, hotarat sa castige cota de piata. In 2009,
compania a achizitionat Theory, o companie din New York ce furniza
costume la comanda cu materiale de inalta calitate pentru tinerii
profesionisti din intreaga lume. Aceasta expansiune a conceptului a
exemplificat inca o data incercarea companiei Fast Retailing de a
obtine o cota din piata globala de imbracaminte.
Benetton
Grupul Benetton a fost fondat in Italia in anul 1965 si a
devenit un lider mondial in furnizarea de imbracaminte tricotata la
inceputul anilor 1980, aprovizionand mai mult de 1900 de magazine cu
pulovere, tricouri si blugi. Benetton a fost unul dintre primii
realizate pe an este de 3-4 ori mai mare decat numarul produselor unui detailist
tradiional.
In timp ce marii detailisti traditionali au o perioada de actualizare a produselor
de aproape 40 de saptamani, la Zara capacitatile de productie sunt mai rapide, cu un
termen de executie de doar cateva saptamani, modelele bazandu-se pe tendintele
observabile pe piata. Zara a conceput circa o treime din ofertele sale inainte de inceperea
sezonului, lasand restul de doua treimi pentru a fi produse mai tarziu, in conformitate cu
tendintele de stil. Acest lucru i-a conferit o mare flexibilitate in gama sa de produse.
Achiziii i Producie
Inditex a reprezentat un pilon pentru fiecare veriga a lantului de aprovizionare,
incepand cu tesatura, care era achizitionata prin intermediul birourilor din Barcelona si
Hong Kong. Tesatura era, mai intai, realizata fara colorant, colorarea efectuandu-se
ulterior.
Aproximativ 50% din produsele Zara au fost fabricate n fabrici situate n
Portugalia, Maroc sau adiacente la sediul din A Coruna. Cele mai multe dintre aceste
fabrici erau deinute integral de Inditex, iar munca era organizata in conformitate cu
principiile exact la timp (just in time JIT), ca urmare a proiectelor de colaborare cu
Toyota ( Japonia) in 1990. Restul de 50 % din productie provenea de la furnizori externi,
precum Turcia, Bulgaria si Romania, in proportie de 30 %, iar 70 % erau furnizori de
peste mari, care aveau un avantaj al costului de productie de 15-20%. De la acesti
furnizori erau achizitionate elementele de baza, care erau comandate in cantitati mari,
comparativ cu elementele mai sofisticate, care erau produse in loturi mici.
naintea oricarei decizii cu privire la achiziiile publice sau de producie, Zara
realiza o evaluare a vitezei, a costurilor i disponibilitatii. n cazul n care societatea nu
putea produce un element la preul pe care Zara l dorea, aceasta s-ar orienta catre
producatorii din afara.
In procesul de fabricare, materialul este taiat, utilizandu-se sisteme CAD, pentru
verificarea formei si dimensiunilor modelului, cu scopul de a minimiza deseurile.
Straturile erau taiate simultan, in scopul de a fi trimise mai multor ateliere de cusut din
apropierea sediului A Coruna. Pentru a ramane flexibila, Zara si-a externalizat unele
activitati. Asa incat, produsele finite erau trimise la fabricile de calcat si controlul
calitatii, de unde erau retrimise la sediu. Pentru ca articolele de imbracaminte agatate si
pliate sa poata fi transferate rapid si in bune conditii de la o divizie la alta, a fost creat un
sistem bazat pe sine care conecta mai multe fabrici cu centrul de distributie.
Distribuie i Depozitare
Procesul de distributie incepe la nivel de magazin, locul unde sunt depistate
nevoile clientilor. Exista doua informatii cheie, colectate la nivelul fiecarui magazin Zara.
Raportarile zilnice dinspre punctele de vanzare catre sediu, precum si informatii cu
privire la comenzile plasate saptamanal de catre fiecare magazin. In ziua stabilita, un
asociat al fiecarui magazin trebuie sa plaseze comanda la sediu, dupa ce a fost realizat
inventarul si s-a stabilit exact necesarul de noi produse. Chiar daca sortimentul de produs
este comun tuturor magazinelor, ar putea aparea diferente semnificative la nivelul cererii,
reflectate in cantitatile solicitate din fiecare articol.
La o data fixa comezile erau transmise electronic de catre managerul de
magazin. In momentul in care toate comenzile erau primite, echipa de distributie trebuia
sa decida cata marfa sa livreze fiecarei unitati. Pentru a putea raspunde rapid la comenzile
plasate, centrele de distributie erau impartite in doua zone: una pentru hainele suspendate
si alta pentru cele pliate. In prima faza, acestea erau puse impreuna, iar mai apoi sortate
in functie de magazin, pentru a putea fi puse in acelasi transport.
Transportul era realizat fie de camion, pentru destinatiile mai apropiate, fie de
avion, pentru cele aflate la o distanta mai mare, astfel incat acestea sa ajunga la destinatie
in intervalul de 48-72 ore. In cazul transportului terestru, camioanele erau incarcate
direct la docurile atasate la depozit. In cazul transportului cu avionul, containerele erau
incarcate la depozit si mai apoi transportate la aeroport, pentru a fi imbarcate in aeronava.
Zara si-a impartit reteaua in patru zone geografice, urmand ca in fiecare zi sa
livreze intr-o anumita zona. Odata ajunse la destinatie, marfurile sunt descarcate si
verificate, pentru a fi depistate eventualele erori cu privire la cantitatile sosite. Cele mai
multe dintre articole sunt, de regula, expuse imediat.
vanzarile totale inregistrate pe magazin. Indiferent de rang, toat lumea la Zara trebuia s
aib o anumit experien de magazin i promovarea angajatilor era puternic ncurajat.
Expansiunea internaional
De la inceputul anilor 2000 si pana in 2010, dimensiunea Zara s-a dublat,
devenind cunoscuta in intreaga lume. Majoritatea extinderii a avut loc in afara Spaniei,
magazinele interne reprezentand doar 22 % din totalul vanzarilor in 2010, fata de 37,5 %
in anul 2002. In decizia de a patrunde intr-o noua tara, Zara a realizat atat analize
macroeconomice ( evaluarea tarifelor si taxelor, cheltuielile de judecata, piata fortei de
munca, preturile de proprietate), cat si analize microeconomice (cererea specifica
sectorului, canalele si locatiile disponibile, concurenta si facori politici si juridici).
In ceea ce priveste preturile practicate, Zara se orienta in functie de pretul pietei
si nu se baza pe o analiza a costurilor. Strategia Zara era de a practica preturi diferite in
fiecare tara. In Spania, hainele erau considerate ieftine, in timp ce in America erau mai
scumpe, intrucat erau percepute ca modele europene.
Cele trei opiuni pentru intrarea pe pia erau: magazinele deinute integral,
asocierile si francizele comune. Magazine deinute integral se constituiau atunci cnd o
ar avea perspective de cretere ridicate i risc de afaceri sczut. Asocierile erau de
obicei rezervate pentru tari mai mari, mai multe piee importante, n cazul n care intrarea
pe piata ar fi reprezentat o provocare. O operaiune de franciza era strategia tipic pentru
rile mici, riscante, cu bariere culturale semnificative. Comisioanele din franciza erau de
5-10 % din vanzari. Doar 3% din toate magazinele Zara au fost francize n 1999, dar pn
n 2010 acest numr a crescut la 10%.
Din 2007, pana in 2010, Zara s-a concentrat pe expansiunea in Asia. Acest lucru
s-a datorat faptului ca tarile occidentale au fost afectate mai greu de criza economica.
Zara a intrat prima data in China n anul 2006, i in timp de patru ani, ea a deschis 71 de
magazine. n schimb, Zara a intrat n Statele Unite n 1987, i pn n 2010, aceasta a
deschis doar 49 de magazine. n acest ritm de cretere, China era pe cale sa devina a doua
cea mai mare prezenta Zara n afara Spaniei, pe urmele Italiei, cu 84 de magazine i
Franei, cu 113 magazine. n 2010, CEO-ul Pablo Isla a anunat c India ar fi una dintre
urmtoarele prioriti ale Inditex lui. Aceast declaraie a urmat un acord semnat ntre
Inditex i conglomeratul Tata Group pentru un joint-venture 50/50 de a introduce
magazine Zara in India.
Revizuirea proceselor interne
Avand in vedere ca angajatii erau compensati numai pe baza vanzarilor totale,
Zara a intampinat o provocare legata de stimulente, intrucat exista o impresie conform
careia angajatii erau tentati sa comande frecvent cantitati mai mari decat nevoile reale pe
saptamana, mai ales atunci cnd anticipau c un anumit articol, care a beneficiat de o
vanzare de top era rar la depozit.
Erau capabili sa cumpere online, persoane din 6 tari: Frana, Germania, Italia, Portugalia,
Spania i Marea Britanie, produsele fiind livrate la domiciliu din depozitul de la Madrid.
Produsele erau disponibile online la aceleasi preturi ca si in magazine. In plus, clientii
aveau posibilitatea de a alege intre livrarea la domiciliu contra cost sau livrarea gratuita la
un alt magazin Zara de unde puteau ridica produsul.
Desi erau ingrijorati ca extinderea in mediul online ar afecta strategia "urgenta
mare/ inventar scazut" la nivel de magazin, cei de la Zara s-au inselat. Dupa lansarea
platformei online, consumatorii veneau in magazine si intrebau personalul de produse pe
care le-au vazut online, aratandu-le si imagini pe telefon. O alt preocupare iniial a fost
efectul de canibalizare dintre cele dou canale de vnzri, dar care, de asemenea, s-a
dovedit a fi nefondat, deoarece majoritatea vnzrilor on-line au venit din mai multe
locatii in apropierea carora nu exista niciun magazin Zara. n noiembrie 2010, vanzarile
on-line au fost deja vizibile, dei cea mai mare parte a volumului a venit din ri precum
Marea Britanie sau Germania, care aveau o tradiie anterioar n comerul catalog.