Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnici Ale Psihoterapiei Comportamentale
Tehnici Ale Psihoterapiei Comportamentale
Intr-un studiu pe pacienti cu agorafobie (teama de spatii deschise), Emmelkamp siWesels (1975) au
demonstrat experimental ca expunerea prelungita la stimuli anxiogeni n vivo s-a dovedit superioara celei
imaginative. Cu toate acestea, exista si subiecti pentru care expunerea reala la stimuli anxiogeni este
prea dura.
Aceiasi autori (Emmelkamp si Wesels, 1975) citeaza cazul unui pacient agorafobie, care s-a ascuns n
pivnita de teama de a nu fi obligat sa se plimbe pe strada mpreuna cu terapeutul.
Datele clinice au demonstrat ca desi marea majoritate a pacientilor raspund favorabil la aceste tehnici,
unii subiecti nu obtin rezultate, iar la un numar foarte mic se poate produce chiar o exacerbare a
simptomatologiei. 2. Tehnica desensibilizarii sistematice Aceasta tehnica s-a dovedit utlia n reducerea
unor modele de comportament nedorite, prin punerea n actiune a altor modele comportamentale
antagoniste.
Prin tehnica desensibilizatrii subiectul este nvatat sa se relaxeze sau sa se comporte ntr-un mod care
este incompatibil cu aparitia anxietatii n prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari.
Tehnica desensibilizarii nu se adreseaza n exclusivitate comportamentelor fixate prin ntarirea negativa,
ci unei game mult mai largi de situatii.
Termenul de "desensibilizare sistematica" i apartine lui Wolpe (1969). Pornind de la prin cipiul ca
modelele de comportament bazate pe anxietate nu sunt altceva dect raspunsuri conditionate, autorul a
elaborat o metoda prin
104
care pacientul este nvatat sa ramna calm si relaxat n situatii anxiogene. Metoda cuprinde urmatoarele
etape:
. nvatarea relaxarii
Aceasta se realizeaza n primele sase sedinte de psihoterapie, dupa metoda relaxarii musculare
progresive a lui Jacobson (1938). fn unele situatiii se poate apela si la alte tehnici de relaxare, hipnoza,
meditatie si chiar la medicamente, pentru a facilita destinderea subiectului.
. Stabilirea ierarhiilor
Tot n cursul primelor sedinte de psihoterapie se stabileste o ierarhie a situatiilor generatoare de anxietate
pentru subiect, n ordine descrescatoare de la situatia cea mai anxiogena pna la cea mai putin
anxiogena. De pilda, n cazul unui copil cu fobie de cini, contactul direct cu animale mari poate reprezenta stimulul cel mai anxiogen, pozele cu cini un stimul mai putin anxiogen, iar prezenta altor
animale mici cu blana - un stimul si mai putin anxiogen.
. Procedeul desensibilizarii
Dupa ce subiectul stapneste bine tehnica de relaxare i se cere sa se relaxeze cu ochii nchisi, n timp ce
terapeutul i descrie tot felul de scene, ncepnd cu unele neutre si naintnd progresiv pe linia ierarhiei
stimulilor generatori de anxietate. Pacientul, aflat n relaxare, este solicitat sa-si imagineze fiecare situatie
descrisa de terapeut, fn momentul n care pacientul afirma ca simte anxietatea, sedinta se ncheie.
Tratamentul continua pna cnd pacientul devine capabil sa ramna relaxat n timp ce si reprezinta
scene care nainte i trezeau o reactie anxioasa de amploare.
Durata medie a unei sedinte de desensibilizare este de 30 minute, sedintele avnd loc de 2-3 ori pe
saptamna.
105
Un program complet de psihoterapie dureaza
de la cteva saptamni la cteva luni.
Exista si variante terapeutice n cadrul carora
desensibilizarea are loc in vivo, pacientul fiind
instruit sa se confrunte si cu situatii reale pe care
si Ie-a imaginat n timpul sedintelor de
psihoterapie.
Wol pe (1969) a subliniat urmatoarele situatii n
care tehnica desensibilizarii s-a dovedit
ineficienta:
- la pacienti cu dificultati n nvatarea relaxarii;
- n cazul n care ierarhiile de stimuli anxiogeni sunt irelevante sau pot ghida gresit subiectul;
- fn cazul existentei unei inabilitati imaginative a subiectului.
Tehnica psihoterapeutica a desensibilizarii s-a dovedit utila ntr-o serie de situatii cum ar fi: reducerea
tracului de examen, terapia fobiilor, a tulburarilor anxioase, ct si n unele cazuri de impotenta si
frigiditate. 3. Psihoterapia aversiva Aceasta metoda presupune nlaturarea modelelor nedorite de
comportament prin metoda clasica a sanctiunilor. Sanctiunea presupune att nlaturarea ntaririlor pozitive
ct si utilizarea unor stimuli aversivi. Cei mai des utilizati stimuli aversivi sunt socurile electrice. Desi utile,
pedepsele sunt rareori utilizate ca unica metoda de tratament.
Prima utilizare sistematica a tehnicii aversive apartine lui Kantorovich (1930) care a tratat alcoolici prin
administrarea unor socuri electrice asociate cu prezentarea vizuala, mirosul si gustul unor bauturi
alcoolice. Ulterior tehnica aversiva a fost aplicata la o gama larga de tulburari sau deprinderi gresite cum
ar fi: fumatul, consumul de bauturi alcoolice, mncatul excesiv, dependenta de
106
droguri, deviatii sexuale si chiar n cazul unor comportamente psihotice bizare. La ora actuala utilizarea
socurilor electrice ca stimuli aversivi a scazut mult, att datorita aspectelor etice implicate, ct si datorita
faptului ca noile comportamente dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendinta de a se generaliza
si la alte situatii dect strict la cele asupra carora s-a actionat direct. Au fost puse la punct procedee mai
putin periculoase si mai eficiente, cum ar fi, de pilda, metoda ntaririi diferentiate n cadrul careia sunt
ntarite comportamentele incompatibile cu cele indezirabile.
faptul ca mi-e frica sa trec peste un pod. Terapeutul: fn ce fel aceasta teama ti
influenteaza viata? Pacientul: Am fost nevoit sa renunt la un loc de
munca excelent n Barkeley. Terapeutul^ Unde locuiesti? Pacientul: fn San Francisco. Terapeutul: Atunci
de ce nu te-ai mutat n
Barkeley?
Pacientul: Prefer sa locuiesc n oras. Terapeutul: Pentru a ajunge la acel institut
trebuia sa traversezi Golden Gate?
109
Pacientul: Da. Am consultat un psihoterapeut n San Francisco. Acesta a ncercat sa ma desensibilizeze,
dar nu a reusit, si atunci m-a trimis la dumneavoastra. Nu era chiar atat de rau cnd eram m preuna cu
sotia si copiii, dar chiar si atunci, Golden Gate, care are o lungime de o mila, ma aducea la capatul
puterilor.
Terapeutul: Spune-mi, de ct timp ai aceasta problema?
Pacientul: De 4 ani. A aparut brusc cnd ma ntorceam acasa de la serviciu pe podul Bay, pe care se
circula foarte ncet. Din-tr-odata am fost cuprins de o stare de panica fara motiv. mi venea sa intru n
masinile din fata mea. O data am avut chiar senzatia ca podul se va rupe.
Terapeutul: Sa revenim la situatia n care panica a aparut pentru prima data. Spuneai ca te ntorceai de la
munca. S-a ntmplat ceva la serviciu?
Pacientul: Nimic neobisnuit.
Terapeutul: Te simteai bine la serviciu?
Pacientul: Da! Eram chiar propus pentru promovare.
Terapeutul: Ce nsemna asta concret?
Pacientul: 3 000 de dolari n plus pe an.
Terapeutul: Asta nsemna ca trebuie sa faci alt fel de munca?
Pacientul: Da, trebuia sa devin sef de serviciu avnd sub ordine mai mult de 50 de oameni.
Terapeutul: Ce ai simtit n legatura cu aceasta situatie?
Pacientul: Nu nteleg ce vreti sa spuneti?
Terapeutul: Ma refer la modul h care ai resimtit responsabilitatea suplimentara. Simteai ca esti la
naltimea ei, ca poti sa-i faci fata!
110
Pacientul: Sotia mea astepta primul copil. Niste bani n plus ne-ar fi prins bine.
Terapeutul: Deci, n aceeasi perioada asteptai sa devii tata si sa fii promovat ntr-o functie de conducere.
Trebuia deci sa faci fata la doua noi roluri sociale solicitante: "tatic" acasa si "tatic" la serviciu. Aceasta s-a
ntmplat atunci cnd ai fost cuprins de panica pe pod. Sunt convins ca nu ai ajuns niciodata sef.
Pacientul: Nu. A trebuit sa-mi cer transferul n oras.
Terapeutul: Acum te rog sa analizezi cu atentie ntreaga situatie. Ai avut vreodata vreun accident pe pod
sau lnga un pod? Sau ai fost martorul unui accident n zona unui pod?
Pacientul: Nu.
Terapeutul: Lucrezi n continuare pentru aceeasi companie?
Pacientul: Nu. Am primit o oferta mai buna, cu mai multi bani, de la o companie din oras. Lucrez la ei de
aproximativ un an si jumatate.
Terapeutul: Cstigi mi multi sau mai putini bani dect ai fi cstigat la Berkeley?
Pacientul: Aproximativ la fel, dar preturile au crescut asa ca, de fapt, cstig mai putin.
Terapeutul: Daca nu ti-ar fi aparut fobia de poduri si ai fi lucrat la Berkeley pentru 3 ooo de dolari n plus,
unde crezi ca te-ai afla astazi?
Pacientul: fn Berkeley, binenteles.
Terapeutul: Ca sef? Cu mai multi bani?
Pacientul: Pe naiba! Cine stie? (Rde). Poate ca as fi ajuns chiar vice-presedintele companiei.
Terapeutul: si ce ar fi nsemnat asta?
111
Pacientul: Glumesc, dar ar fi fost posibil sa fie
chiar asa.
Terapia, n cazul acestui pacient, a fost deplasata de la problema fobiei de poduri la unele aspecte din
istoria vietii pacientului. Acesta era cel mai mic din cinci frati si si-a nsusit aprecierea mamei sale ca, spre
deosebire de fratii sai deosebit de dotati, nu va ajunge niciodata nimic n viata.
A fost utilizata tehnica desensibilizarii, dar nu pentru fobia de poduri, ci pentru conditionarile negative din
copilarie. A fost realizata o ierarhizare a afirmatiilor facute de mama, afirmatii care urmareau
minimalizarea calitatilor subiectului care a fost imunizat fata de afirmatii de acest tip. n acelasi timp el a
fost antrenat dupa metoda psihoterapiei asertive. Odata ce a capatat ncredere n sine, fobia de poduri a
disparut la fel de brusc cum a aparut. La pacientul n cauza fobia de poduri avea functia de a preveni
impactul cu nencrederea si nesiguranta sa n domeniul profesional, al competentei, responsabilitatii si
autorealizarii. Acest caz ilustreaza modul n care un terapeut comportamentalist s-a apropiat de o
orientare psihodinamica n psihologie. O directie prin care are loc reconcilierea orientarii