Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Realism Vs Idealism
Realism Vs Idealism
Facultatea de Istorie
RISE
Curs:
Sociologia Relatiilor Internationale
Iacob Oana- Adriana
Grupa- Relatii Internationale
Anul III
suspiciune, determinand marile puteri europene, avand si asa in spate traditia unei politici
de forta, sa priveasca cu mai putina incredere noua politica sau s-o foloseasca in propriul
interes.
Scena internationala de la inceputul anilor 30, privita dintr-o perspectiva realista,
era tripolara, SUA, Germania si URSS aparand ca trei mai puteri diferite de tipul
traditional de putere europeana. Configuratia internationala era extrem de instabila, in
conditiile in care doi dintre cei trei poli erau revizionosti. O Liga a Natiunilor aproape
lipsita de credibilitate, incapabila sa actioneze, lipsita de sprijinul fundamental al unei
mari puteri, nu avea cum sa faca fata provocarilor perioadei interbelice. Tensiunile
politice pe fondul crizei economice au dus la agravarea situatiei care a culminat cu
izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.
Deficientele sistemului de securitate colectiva si esecul Ligii au atras critici dure
asupra intregului proiect din partea adeptilor gandirii realiste. Cea mai celebra critica a
idealismului intrebelic ii apartine lui E.H. Carr, in lucrarea sa Twenty Years Crisis.
Subiectul principal al criticii a fost, bineinteles, inexistenta unei armonii a interselor.
Idealismul, spune Carr, are trei mari cusururi: motivatia este considerate prioritara fata de
interese, etica fata de politica si teoria fata de practica.6
In primul rand, idealistii isi orienteaza analiza si actiunea politica in functie de
propria lor viziune asupra a ceea ce ar trebui sa fie lumea, pornind de la un proiect
teoretic anterior. Realistii, pe de alta parte, fac cu primordialitate o cercetare a
consecintelor si isi orienteaza politica nu in functie de un proiect anterior, ci pe baza
desfasurarii si efectelor ei actuale. Realismul are in vedere lumea asa cum este ea, si nu
proiecteaza viziuni ideale asupra a ceea ce ar trebui sa fie.
In al doilea rand, Carr considera ca valorile sunt derivate din putere, iar etica din
politica, asadar sustinerea unei armonii a interselor nu e decat rezultatul unei configuratii
specifice a acelei puteri superioare celorlalte astfel incat este in masura sa-si impuna
dictatul propriilor interese si faca in asa fel incat aceste interese sa para universale.
Asadar, armonia intereselor este impusa de puterea privilegiatilor, superiorilor care nu
lasa comunitatii alta alternative decat aceea de a-si lega interesele de ale lor.7
Armonia intereselor, din punctul de vedere al politicii internationale e de fapt
ideologia status-quo-ului celor puternici, care ajuta politicienii si ganditorii politici sa se
eschiveze in fata neplacutului fapt ca exista divergente fundamentale intre cei care doresc
sa mentina status-quo-ul si cei care doresc sa-l schimbe. 8Politica securitatii colective
din perioada interbelica nu a cautat mentinerea sub control a conflictelor, aparute
inevitabil in relatiile dintre state, ci a negat faptul ca asemenea conflicte exista.
Totusi Carr, desi a ramas cunoscut pentru critica sa, consecvent realista, pe care a
adus-o idealismului, era constient de problemele interne pe care le avea insasi teoria
realista. El nu-si dorea sa construiasca o teorie realista pura, ci mai degraba milita pentru
o sinteza a idealismului si realismului care sa incerce sa evite capcanele amandurora.
Idealismul, spune Carr, sufera de impractibilitate, in timp ce realismului ii lipsesc
perspectivele si reduce politica la adaptare oarba si pragmatica la necesitatile relatiilor
internationale. Realismul devine total nerealist atunci cand este dus la extrem.9
Pe cand lumea dadea a doua sansa securitatii collective prin ONU, Hans
Morgenthau, autor al lucrarii Politics Among Nations, care va juca un rol essential in
evolutia teoriei realiste, revine cu o critica a idealismului privindu-l ca semn al decadentei
finale a liberalismului care nu si-a putut imagina un razboi legitim, fie el si impotriva
fascismului. Catastrofele politice si militare din anii 30 si inceputul anilor 40 nu sunt
decat manifestarile exterioare ale unei boli intelectuale, morale si politice care-si are
radacinile in asumptiile filosofice fundamentale ale acelei perioade.
Experienta celui de-al doilea razboi mondial si cea a razboiului rece au imbogatit
enorm gandirea realista. Realistii au dovedit o uimitoare capacitate de a-si adapta
conceptele la realitatile contextului international. Astazi aceasta scoala de gandire, care
domina in continuare relatiile internationale, cuprinde o mare varietate de specialisti intre
care exista deseori diferente acute si serioase. 10 De la realistii clasici pesimisti, precum
Morgenthau care vorbea de brutalul, vagul si inevitabilul fapt al politicii puterii, la
neorealistii, precum Kenneth Waltz care avea in centrul viziunii sale un sistem de state,
de tip autoajutorare, sufficient siesi, inchis si izolat de toti ceilalti actori si factori
influenti si incerca sa descopere mecanisme cauzale pe care sa le ridice la rangul unui
principiu stiintific11, si pana la realistii optimisti, precum Axelrod, mai deschisi in fata
posibilitatilor de relaxare a constrangerilor conflictuale, in idea ca rivalii, state-actori
rationali, pot invata sa coopereze pentru avantaje reciproce, tinand conflictele sub control.
Note:
Andrei Miroiu, Manual de relatii internationale,edit. Polirom, Iasi, 2006, pp. 104
Ibidem, pp. 88
Pentru ca un sistem al securitatii collective sa poata functiona efficient, trebuie ca nici un stat sa nu fie
atat de puternic incat sa poata neglija vointa celorlalte. Asadar eficienta securitatii colective tine
oarecum si de structurarea sistemului international, fapt ce ii apropie pe idealisti de realisti.
5
Ibidem, pp. 90
Stefano Guzzini, Realism si relatii internationale, edit. Institutul European, Iasi, 2000, pp. 53
Ibidem, pp. 55
Ibidem
Ibidem
10
Edward A. Kolodziej, Securitatea si relatiile internationale,edit. Polirom, Iasi, 2007, pp. 162
11
12
Bibliografie:
Guzzini, Stefano, Realism si relatii internationale, edit. Institutul European, Iasi, 2000
Kolodziej, Edward A., Securitatea si relatiile internationale,edit. Polirom, Iasi, 2007. Miroiu, Andrei,
Manual de relatii internationale,edit. Polirom, Iasi, 2006
Nye, Joseph Jr., Descifrarea conflictelor internationale, edit. Antet, 2005