Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Practic Rez
Subiecte Practic Rez
12.
Gesturi diagnostic si terapeutice ce pot fi efectuate prin intermediul
ureteroscopiei:
-diagnostic: explorarea integritatii ureterului, diagnosticul optic al leziunilor
suspectate imagistic, pentru efectuarea de manevre chirurgical-endoscopice;
-terapeutic: extragere in piesa unica a calculilor ureterali mici, litotritie in situ si
extragerea fragmentelor de calculi mari, sectionarea stricturilor ureterale, bypassarea de obstacole endoureterale la vedere, pentru montarea de stent
ureteral, rezectia termica sau vaporizarea LASER a formatiunilor tumorale
endoureterale.
13.
Incidente si accidente secundare ureteroscopiei:
-ale manevrelor cistoscopice: cale falsa ureterala, leziuni ale mucoasei sau ale
orificiului ureteral, imposibilitatea recunoassterii orificiului datorita leziunilor
inflamatorii endovezicale;
-ale manevrelor ureteroscopice: dilacerari ale mucoasei ureterale, perforatia
peretelui ureteral, dezinsertia ureterului din meat.
14.
Factorii de care depinde numarul sedintelor terapuetice necesare
distrugerii calculului prin ESWL.
- caracteristicile calculului: localizare, dimensiune, structura chimica, duritate
fizica
- tipul aparatului folosit: presiunea energiei din focarul therapeutic si
dimensiunea acestuia.
Calculi duri (cistina, oxalate de calciu monohidrat) necesita nr mare si trepte
superioare de energie a undelor de soc aplicate.
15.
Indicatiile efectuarii ESWL in patologia urologica.
ESWL e prima optiune terapeutica pentru calculi renali si ureterali proximali si
distali. Indicatiile sale sunt:
-calculi renali cu diametrul maxim de 1,5 cm
-calculi ureterali lombari si pelvini
Conditiile obligatorii pentru efectuarea cu success a ESWL: rinichi functional,
rinichi fara o dilatatie importanta a cavitatilor pielo-caliceale, rinichi cu libertatea
caii urinare in aval.
16.
Care sunt situatiile in care ESWL este imposibil tehnic, limitat n
aplicare sau previzibil slab eficient ?
Exista anumite conditii date de:
- Particularitati ale pacientilor: obezitate excesiva (nu se poate localiza
ecografic calculul), anomalii scheletale ce impiedica o pozitionare corecta
pe masa de lucru ( cifoze, cifoscolioze accentuate)
- Particularitati ale litotritorului: cele cu localizare exclusiv radiologica nu
permit fragmentarea calculilor radiotransparenti; cele cu localizare
ecografica nu permit localizarea calculilor ureterali iliaci si pelvini;
- Anomalii renale de pozitie- rinichi in ectopie pelvina sau incruciasata
- Calculi pe rinichi transplantat;
- Anomalii ale cailor urinare superioare ce nu permit eliminarea
fragmentelor: calcul in diverticul caliceal, calcul asociat cu disfunctiesau
stenoza de jonctiune pielo-ureterala sau cu stricture de ureter;
- Calcul asociat cu dilatatia importanta a sistemului cavitar renal;
- Localizare calicial inferioara- exista rata crescuta de restante litiazice;
- Calcul ureteral fix, impactat;
17.
Contraindicatiile efectuarii ESWL:
Varsta mica NU e o contraindicatie, ci din contra!
Contraindicatii absolute sunt reprezentate de: pielonefrita acuta, insuficienta
renala, obstructia necorectata a caii urinare in aval, dezechilibrul fluidocoagulant, hipertensiunea arteriala necontrolata therapeutic si sarcina!
18.
Proprietatile radiatiei LASER, pentru care aceasta este folosita in
urologie.
Interactiunea LASER-tesut depinde de proprietatile fascicolului laser si de cele ale
tesutului respectiv ; acestea vor determina indicatia aplicatiei. Diferite medii vor
produce fascicole cu lungimi de unda diferite, lungimile mai mari putand
patrunde mai profund in tesuturi.Alte caracteristici ce definesc performanta
laserilor sunt nivelul energetic si modul de emisie ( continua sau pulsatila).
Proprietatile fizice ale laserilor sunt definite de : energie, putere, fluenta
(densitatea puterii) si iradianta (intensitatea undei laser). Fibrele optice folosite
pentru a transmite undele laser permit o oarecare divergenta a fascicolului la
iesirea din capatul fibrei, astfel incat la o distanta de pana la 3 cm intensitatea
poate varia de la a inciza tesutul (distanta cea mai mica, spotul cel mai
concentrat) la a-l vaporiza (distanta cea mai mare).
Efectele tehnologiei LASER utilizate in medicina sunt consecinte ale proprietatilor
ei :
1.termice : energia luminii absorbite e transformata in caldura ; la 60 gradedenaturarea proteinelor, la 100 deshidratarea celulara, la 250 carbonizarea iar la
300 vaporizarea tisulara. Efect folosit in ablatia tumorilor.
2.mecanice : utilizate in litotritia calculilor.
3.fotochimice : utilizate in distrugerea tumorilor superficiale, indiferent de
natura, ale pielii si mucoaselor ; unda laser activeaza compusi (hematoporfirina)
administrati sistemic si fixati selectiv in tesutul tumoral la produsi toxici ce induc
moartea celulara.
4.de coaptare tisulara : pentru inducerea coaptarii colagenice a marginilor
unei incizii, dupa adaugarea de material proteic (50% albumina umana) sau
cromofori.
19.
Enumerati trei proceduri chirurgicale ce se pot efectua cu ajutorul
laserilor.
Litotritia calculilor bazinetali, ureterali sau vezicali cu laseri pulsatili cu coloranti
sau cu cristal de alexandrit ; rezectie si ablatie in cazul HBP, carcinomului
urotelial, penian, hemangioame vezicale si cutanate cu laser cu cristal Neodinium
sau Holminum ; incizia tesuturilor moi in stricturi ureterale, valve de uretra
posterioara, scleroza de col vezical cu laseri cu cristal Holminum sau Neodinium ;
autofluorescenta in fotodiagnosticul si fototerapia carcinomului vezical in situ cu
25.
Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in cancerul de prostata
stadiul T1.
Cancerul in situ nu produce modificari la tuseul rectal, diagnosticul fiind unul
histologic.
26.
Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in cancerul de prostata
stadiul T2.
Intr-o prostata normala sau hipertrofiata adenomatos degetul explorator simte un
nodul dur, de marime variabila, incastrat in parenhimul glandular. Nodulul poate
fi unic sau multiplu, in acelasi lob sau in ambii lobi sau poate ocupa intregul lob
respectiv. Este stadiul de nodul canceros.
27.
Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in cancerul de prostata
stadiul T3.
Intreaga glanda e mare, cu duritate lemnoasa, cu repartitie uniforma sau
neregulata. Ulterior prostata isi pierde configuratia si se prezinta ca o masa
tumorala bomband in ampula rectala, cu margini ce se pierd lateral, cu prelungiri
laterocraniene in directia veziculelor seminale care sunt inglobate in procesul
neoplazic. Blocul tumoral e fix, clasic descris in cap de taur .
28.
Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in cancerul de prostata
stadiul T4.
Carcinomatoza prostatico-pelvina reprezinta stadiul local de dezvoltare maxima a
tumorii ; la TR se descopera o masa tumorala densa, aderenta la peretii ososi,
cuprinzand tot pelvisul, imobila, neregulata, dureroasa la atingere sau total
indolora. Rectul poate fi comprimat, ingustat sau chiar invadat de masa tumorala.
29.
Enumerati etapele efectuarii tuseului rectal.
1.pozitionarea pacientului intr-una din cele 4 pozitii existente
2.separarea feselor si inspectia regiunii anale pt depistarea diverselor patologii :
hemoroizi, fisuri, fistule, carcinom sau melanom anal ;
3.introducerea degetului in anus, doar prima falanga, pt a lasa timp anusului sa
se relaxeze ; examinarea tonusului are importanta majora, tonusul scazut sau
crescut sugerand modificari identice ale sfincterului urinar si detrusorului ;
4.palparea intregului canal anal pe toata circumferinta, pt a exclude stenoza,
hemoroizii interni, criptita, fistulele rectale, polipii mucosi sau un neoplasm ;
5.palparea glandelor Cowper : cu degetul in rect- prima falanga, orientat cranial
si lateral, in timp ce policele palpeaza zona perineala corespunzatoare indexului ;
se vor simti glandele ruland intre cele 2 degete atunci cand sunt inflamate.
6.palparea uretrei perineale ;
7.examenul ampulei rectale- trebuie examinata in intregime, 360 grade. Poate fi
goala sau ocupata de fecaloame sau tumori ( fecalomul are limita de demarcatie
pe toata circumferinta cu peretele rectal) ;
8. examenul prostatei : intreaga suprafata se examineaza ; se apreciaza
marimea, suprafata, consistenta, mobilitatea, sensibilitatea.
30.
Caracteristici la tuseul rectal al prostatei in adenomul de prostata:
Tuseul rectal se efectueaza de preferinta in pozitie ginecologica si evidentiaza
prostata marita de volum in cele doua diametre ( transversal si longitudinal),
acoperita de peretele rectal cu mucoasa neteda, catifelata, cu santul median
sters, bine delimitata, neteda, de consistenta ferm-elastica, nedureroasa.
Veziculele seminale sunt normal nepalpabile. Tuseul rectal se combina cu
palparea hipogastrica, la care se poate decela supletea peretilor bazei vezicale,
reziduu urinar post-mictional (TR se face intotdeauna dupa ce bolnavul isi va fi
38.
Echipamentul obligatoriu necesar efectuarii unei proceduri
laparoscopice:
Este format din: o camera video ce reprezinta ochiul chirurgului, un monitor
video pe care se vizualizeaza informatiile culese de camera dupa ce sunt
prelucrate electronic, si un video-recorder pe care se pot inregistra imaginile
intraoperatorii. In plus, echipamentul mai cuprinde si un insuflator cu flux
crescut, o sursa de lumina ce foloseste lumina rece (produsa de vapori de metale
nobile, de ex xenon) transmisa prin fibra optica sau cabluri speciale cu cristale
lichide, cabluri ce sunt conectate la un procesor electronic de imagine ce
regleaza automat calitatea luminii transmisa camerei video. Este util pentru
efectuarea unor procedee terapeutice un generator de circuit electric de mare
frecventa, care prin intermediul unor electrozi se transmite tesuturilor
determinand incalzirea lor, procedeu numit diatermie. Sunt utile si dispozitive
pentru aspiratie/irigatie si dispozitive pentru disectie si coagulare.
Pe langa echipamentele pentru laparoscopie sunt necesare si instrumente
speciale pentru operatiile minim-invazive, cum ar fi instrumente de disectie
adaptabile la circuitul de electrocoagulare, instrumente de taiere, de tractiune, de
sutura ( portace adaptate pentru suturi intracorporeale si endostich, aplicatoare
de clipsuri, endostaplere), instrumente de hemostaza.
39.
Ce este retroperitoneoscopia?
Retroperitoneoscopia reprezinta abordul transcutanat al spatiului retroperitoneal
cu abordarea organelor situate la acest nivel: rinichiul, glanda suprarenala,
ureterul, ganglionii limfatici.
40.
Indicatiile retroperitoneoscopiei in patologia urologica.
Retroperitoneoscopia e indicata in nefrectomia simpla, nefrectomia radicala,
recoltarea rinichiului pentru transplant, heminefrectomia, nefrectomiile partiale,
rezectia chistului renal, pieloplastia, suprarenalectomia, RPLND, ureterolitotomia,
nefropexia, cistectomia, orhidopexia laparoscopica, etc...
Aceleasi indicatii operatorii le are si abordul transperitoneal pentru tractul urinar.
In plus, accesul transperitoneal se poate alege si pentru abordarea unor afectiuni
ale organelor pelvine cum ar fi testiculul ectopic, colposuspensia, disectia
ganglionilor limfatici pelvini, prostatectomie radicala, varicocelectomia sau
hernioplastia. Aceleasi indicatii le are si abordul extraperitoneal al pelvisului.
41.
Enumerati complicatiile posibile in cursul chirurgiei laparoscopice.
Complicatiile sunt destul de frecvente si nu difera de cele aparute in chirurgia
clasica. Unele sunt chiar redutabile si necesita convertirea interventiei intr-una
deschisa, de aceea pacientii trebuie avertizati asupra acestei posibilitati.
-complicatii ale anesteziei;
-complicatii la introducerea trocarelor, mai frecvent apar in cazul abordului
transperitoneal si constau in leziuni viscerale sau vasculare secundare
introducerii acului Veress sau trocarelor. Pentru a le evita trebuie facuta o echo
abdominala pt a cunoaste marimea ficatului, splinei sau pt a evalua eventualele
aderente intre ansele intestinale si peretele abdominal.Se suspecteaza o leziune
daca varful acului Veress nu se misca liber in cavitatea peritoneala sau daca se
aspira sange, continut gastric sau intestinal, sau daca presiunea de plecare
depaseste 12mmHg, normal fiind <5mmHg; in aceste conditii pozitia acului
trebuie corectata iar leziunile verificate video. Daca leziunea e mare se impune
laparotomia. Celelalte trocare trebuie introduse sub control video si ghidate de
transiluminare. Prezenta aderentelor impune folosirea preferentiala a trocarului
uretra pe toata lungimea sa, inclusiv cea perineala. La palparea penisului trebuie
palpati obligatoriu corpii cavernosi- se pot evidentia placi dorsale sau noduli
fibrosi in grosimea fasciei Buck (cavernita fibroasa/ maladia Peyronie). Uretra se
palpeaza ventral, avand sensibilitate crescuta.
Examinarea MUE: urmareste forma, marimea, sediul fata de varful penisuluiepispadias pe fata dorsala si hipospadias pe cea ventrala, scurgerile
patologice( se cauta inainte ca pacientul sa urineze): nesanguinolente- trebuie
considerate veneriene pana la proba contrarie( in gonoree sunt in cantitate
crescuta, consistenta crescuta, culoare galbuie, in uretritele nespecifice exact
invers) sau sanguinolente- pot ascunde un cancer uretral sau la copil, corpi
straini intra-ureta. Intotdeauna meatul trebuie deschis intre 2 degete pentru a
examina fosa naviculara.
Examinarea scrotului si continutului: la inspectie- infectii ale firului de par/
glandelor sebacee, evaluarea volumului burselor scrotale, evaluarea aspectului
tegumentului scrotal ( eritem, edem, fistule, scrot bifid); la palpare- evaluarea
supletii tegumentului, mobilitatii pe planurile profunde, grutatii burselor
Examenul testiculului: in picioare si in decubit dorsal, cu coapsele flectate si in
abductie usoara; palparea se face cu varfurile degetelor ambelor maini, cu una se
imobilizeaza si cu cealalta se palpeaza; se va aprecia forma, consistenta,
volumul, suprafata, sensibilitatea. In mod normal are o forma ovoida, 6/4,
suprafata neteda, consistenta ferma, nedureros.Este esentiala palparea
epididimului- se palpeaza coada, capul si santul epididimo-testicular; orice
tumora la care se poate evidentia pe suprafata ei capul epididimului este cu mare
probabilitate un testicul marit.
Examinarea vaginei testiculare: prin transiluminare (hidrocelul apare
transparent) si palpare ( se pot evidentia formatiuni chistice, hidrocel- inconjoara
complet testiculul sau spermatocel- la polul superior al acestuia).
Examenul cordonului spermatic si canalului deferent: cordonul spermatic
se poate palpa in regiunea scrotala prin rulare intre degete, dar si la nivelul
canalului inghinal prin rularea lui pe peretele posterior al acestuia. Canalul
deferent e situat posterior in cordon si are consistenta caracteristica; el trebuie
sa aiba la palpare un calibru uniform, suprafata neteda, sa fie suplu. In inflamatie
e ingrosat,indurat, moniliform. La pacientii infertili el poate fi absent. Palparea
venelor cordonului se face in orto si clinostatism, la respiratie normala si la
Valsalva.
54.
Colica renala- definitie:
Colica renala reprezinta un paroxism dureros lancinant, cu sediu lombar si
iradiere antero-inferioara spre fosa iliaca de aceeasi parte si organele genitale
externe. Are evolutie ondulanta, cu maxime dureroase si perioade de acalmie si
reprezinta o urgenta urologica si medicala.
55.
Nefralgia definitie:
Este o alta forma de durere reno-ureterala si poate insoti aproape toata patologia
urologica. Se manifesta ca durere cu sediul lombar, mai larg decat colica, fara
limite precise, fara paroxisme, cu intensitate mai mica. Este surda, difuza si
constanta, dar uneori variabila in timp, putandu-se declansa in anumite contexte.
56.
Tratamentul colicii renale:
Exista doua obiective: calmarea durerii si tratarea cauzei:
Calmarea durerii: reducerea diurezei prin aport lichidian cat mai mic, cura de
sete, nu se monteaza perfuzii decat in asteptare, nu se administreaza diuretice;
antialgice, antispastice miolitice, AINS de preferat supozitoare ce au si rol de
scadere a diurezei prin efect prostaglandinic. Tratamentele moderne includ alfa-
Disuria
71.
Tehnica recoltarii la barbat:
Barbatul stand in picioare retracta preputul, face toaleta si dezinfectia glandului
si incepe sa urineze. Prima parte a jetului nu se colecteaza, ea fiind destinata
spalarii mecanice a uretrei. Fara a intrerupe urinarea, jetul de urina este apoi
indreptat spre recipientul steril unde se va recolta o cantitate suficienta pentru
analizele stabilite, dar fara a goli vezica in acest recipient.
72.
Tehnica recoltarii la femeie:
Dupa toaleta locala a vulvei si vaginului, femeia, stand in picioare, incepe sa
urineze. Prima parte a jetului nu se colecteaza, recoltandu-se in recipientul stril
doar urina din mijlocul mictiunii, fara a intrerupe urinarea! Trebuie acordata o
atentie sporita ne-contaminarii acestui recipient.
73.
Recoltarea prin punctie suprapubiana:
Desi este o manevra riscanta, neplacuta pentru pacient, cu multe complicatii si
destul de dureroasa, este utila pentru recoltarea urinii la nou-nascut si la pacientii
paraplegici. Proba de urina obtinuta astfel este relevanta pentru statusul
bacteriologic al urinii, excluzandu-se contaminarea cu flora uretrala. Inainte de
manevra pacientul ingera lichide pana cand vezica se umple, fiind astefel
palpabila la pacientii de sex masculin ( nu si la cei de sex feminin unde se va
astepta umplerea vezicii pana la senzatia de mictiune imperioasa). Pacientul se
aseaza in decubit dorsal in Trendelenburg, se repereaza locul de punctionare pe
linie mediana imediat deasupra simfizei pubiene, se rade parul suprapubian, se
dezinfecteaza cu alcool sau betadina si se practica o anestezie locala cu xilina. Se
introduce un ac lung cu mandren pana in vezica, printr-o miscare rapida si ferma.
Dupa punctionare se aspira 20 ml de urina (5 ml pentru urocultura si 15 pentru
centrifugare si sumar), se reintroduce mandrenul pe ac si se retrag impreuna. Se
aplica o compresa cu alcool la locul punctiei. Daca punctia nu reuseste din prima,
cu mare probabilitate vezica nu e plina si atunci se asteapta umplerea si aparitia
senzatiei de mictiune imperioasa dupa care se repeta manevra.
74.
Manevra Perez:
Este o metoda de recoltare indicata noilor-nascuti si copiilor foarte mici, in special
fetitelor, la care urinarea in decubitus atrage inevitabil contaminarea cu ceea ce
se gaseste in vestibulul vulvar. Ea consta in urmatoarele etape: se hraneste
copilul, se dezinfecteaza aria genitala cu un antiseptic cu sugarul in decubit
dorsal, se intoarce sugarul in decubit ventral pe antebratul si mana stanga a
examinatorului, care percuta usor, cu mana dreapta, muschii santurilor
intervertebrale, provocand reflexul de mictiune descris de Perez. In urmatoarele
minute copilul va urina in aceasta pozitie, ceea ce permite recoltarea urinii
75.
Recoltarea prin cateterizarea vezicala:
Este contraindicata la sexul masculin indiferent de varsta. Fara o tehnica corecta
a cateterizarii, unele specimene urinare sterile vor fi contaminate de catre flora
microbiana uretrala. Sunt imposibil de indepartat bacteriile din treimea distala a
uretrei, insa colectarea specimenului de mijloc reduce acest impediment.
Se sondeaza cu o sonda moale 10-14Ch, dupa ce toaleta labiilor mici si a
metalului uretral extern cu apa si sapun a fost efectuata. In timpul cateterizarii,
labiile mici vor fi departate de meatul uretral.
Prezenta a 100 sau mai mult CFU/ ml pledeaza pentru infectie urinara.
Principalul dezavantaj il reprezinta producerea de infectii urinare iatrogene.
Incidenta variaza in functie de pacienta cateterizata, de la 1% la fetitele
Potasiul plasmatic:
Ecografia interventionala:
Este o metoda prin care se urmareste efectuarea unui procedeu minim invaziv
sau invaziv in scopul precizarii diagnosticului sau in scop terapeutic. De exemplu,
creste eficienta punctiei-biopsie pentru diagnosticul cancerului de prostata.
Alt procedeu larg folosit este punctia rinichiului ( valoare nefrologica) / cavitatilor
renale (in asigurarea drenajului urologic pentru hidronefroza) sub control
ecografic, cu rol salvator in IR obstructiva si ca procedeu de montare al
nefrostomiilor. O alta indicatie este punctia colectiilor perirenale sub control
ecografic sau punctia unor leziuni parenhimatoase ( control CT). Drenajul vezical
prin cistostomie minima se poate face ghidat eco in conditii de siguranta, la fel si
drenajul colectiilor pe rinichi transplantat.
Aceasta metoda este ieftina, repetabila, neinvaziva si reprezinta pentru moment
prima alegere in drumul pentru precizarea diagnosticului.
90.
Indicatiile CT abdomino-pelvine:
Datorita caracterului non-invaziv, rapiditatii si acuratetii, CT e metoda de
diagnostic preferata in patologia abdominala. Ea este indicata in: diagnosticul
durerii abdominale sau pelvine, diagnosticul maselor sau colectiilor fluide, al
tumorilor maligne I/II, al proceselor inflamatorii si al anomaliilor vasculare, in
evaluarea traumatismelor regionale, clarificarea informatiilor aduse de alte
explorari imagistice sau de laborator si in evaluarea anomaliilor viscerale, in
ghidarea si controlul unor manevre minim invazive ( exemplu: punctia-biopsie
renala) si in planificarea terapiei.
Este indispensabila in oncologie, oferind informatii exacte despre localizarea si
apartenenta de organ a unei tumori, despre dimensiuni, gradul de extensie si
diseminare.
91.
Riscurile examenului CT:
-risc radic prin expunere la raze X; doza efectiva de iradiere e ~10 mSv,
echivalentul expunerii la radiatia ambientala pe o perioada de 3 ani. Acest risc
impune protejarea pacientului atunci cand acest lucru nu interfera cu zonele
investigate, de exemplu sort plumbuit peste abdomen sau scrot.
-risc de reactie alergica majora la substanta de contrast iodata; se pot folosi
preparate non-iodate sau masuri profilactice/terapeutice specifice.
-lauza va trebui sa amane reluarea alaptarii pe o perioada de 24 h.
92.
Riscurile examenului IRM:
-existenta unui implant metalic nedetectat poate interfera detrimental cu campul
magnetic
-risc redus de reactii anafilactice in cazul folosirii substantei de contrast ( reactiile
sunt modeste si perfect controlabile terapeutic)
-risc de sedare excesiva in cazul pacientilor ce necesita acest lucru ( examinarea
in conditii de sedare impune monitorizarea functiilor vitale!)
93.
Indicatiile examenului IRM in patologia aparatului urinar:
Se pot investiga IRM o varietate impresionanta de afectiuni urologice: tromboza
venei renale, obstructii ale arterei renale, hidronefroze, glomerulonefrite, necroza
tubulara acuta, rejetul grefei renale, nefrolitiaza, traumatisme reno-ureterale,
chisturile hidatice renale, leziuni focale intrarenale, tumori ale parenhimului renal,
tumori uroteliale inalte, IRA, IRC, tumori ale SR, anevrisme de Ao abdominala,
obstructii ale VCI, cancer prostatic si de VU, adenopatii pelvine si
retroperitoneale, MEN 1 si 2.
94.
Indicatiile hemodializei in IRA:
- Retentia hidrosalinav( ICC, EPA);
95.
Indicatiile hemodializei in IRC:
Clearence creatinina<10ml/min, pericardita, encefalopatie, hiperhidratare
neresponsiva la tratament, HTA necontrolata, diateza hemoragica din cauza
uremiei, greata, varsaturi, anorexie, malnutritie
96.
Contraindicatiile hemodializei:
Absolute: lipsa abordului vascular sau refuzul pacientului;
Relative: malignitatea, dementa, ciroza avansata cu encefalopatie in lipsa
perspectivei de transplant hepatic, cardiopatia ischemica severa, insuficienta
cardiaca severa.
97.
Complicatiile hemodializei:
Complicatii acute: hTA ( neuropatie autonoma, exces de antihipertensive,
ultrafiltrare excesiva), crampe musculare ( hipo natremie/ hipokaliemie/ UF
excesiva), reactii alergice, hemoliza cauzata de greseli de tehnica a dializei,
aritmii, crize hipertensive ( tratament cu eritropoietina, dializarea medicatiei antiHTA, UF insuficienta), sindrom de dezechilibru de dializa cu edem cerebral,
diselectrolitemii
Complicatii cronice: CV ( HTA, HVS, BIC,aritmii, ICC, pericardita- pp cauza de
deces!), G-I ( gastrita si esofagita uremica, diverticuloza colonica, sangerari
digestive cauzate de heparina,ascita, hemosideroza, cresterea frecventei
angiodisplaziei), pulmonare (Infectii Respiratorii), metabolice si endocrine
( dislipidemii, hipotiroidism, boala osoasa renala, afectarea fertilitatii),
hematologice ( anemia renala cauzata in I rand de scaderea sintezei de
eritropoietina, modificarile cantitative si calitative ale seriilor leucocitara si
trombocitara), amiloidoza de dializa, infectii cu virusuri hepatitice.
98.
Indicatiile dializei peritoneale:
Sunt asemanatoare cu ale hemodializei. In prezent e o solutie pentru
contraindicatia absoluta a hemodializei si e preferabila acesteia in cateva situatii:
DZ, boala cardiovasculara, instabilitate hemodinamica, tulburari hemoragipare,
pacienti infectati cu virusuri hepatitice sau HIV, domiciliul la distanta mare de
centrul de dializa, preferinta pacientului.
99.
Contraindicatiile dializei peritoneale:
CI absolute: BII severa, abces abdominal, fibroza sau rezectie peritoneala>50%,
transport peritoneal redus, diverticulita activa, sindrom depresiv sau psihotic,
intelect redus.
CI relative: obezitate, hernie recurenta, diverticuloza cu diverticulita, BPR/ BPHR,
chirurgie abdominala multipla.
100.
Complicatiile dializei peritoneale:
- Peritonitele; tratamentul= antibiotice intraperitoneal sau sistemic dupa
protocol. Cel mai frecvent sunt cu coci G+ cu punct de plecare cutanat sau
cu bacili G- cu punct digestiv
Cardio-vasculare:
dislipidemiile
apar
mai
frecvent,
accentuand
ateroscleroza sistemica
Insuficienta de membrana: scade capacitatea de UF si apar semne de
dializa insuficienta; cauze: sclerozarea membranei, peritonite repetate,
aderente, absorbtie limfatica excesiva.
101.
Clasificarea simptomelor tractului urinar inferior:
STUI se impart in 3 categorii:
-simptome ale stocarii: percepute in faza de umplere a vezicii; cuprind: polakiuria
diurna, nocturia (trezirea nocturna pentru a urina), imperiozitatea mictionala,
incontinenta urinara (de efort, prin imperiozitate urinara, mixta, enurezisulsemnifica orice pierdere involuntara de urina, enurezisul nocturn, incontinenta
urinara continua, alte tipuri de incontinenta), sensibilitatea vezicala.
-simptome ale evacuarii: percepute in faza de evacuare a vezicii: jetul slab
proiectat, jetul bifid si jetul in stropitoare, jetul intrerupt, mictiunea intarziata,
screamatul, picaturile terminale.
-simptomele post-mictionale: percepute imediat dupa mictiune: senzatia de
mictiune incompleta, picaturile post-mictionale.
- sindroamele dureroase genito-urinare si sindroamele simptomatice sugestive de
disfunctie a TU: termenul de sindrom descrie o combinatie de mai multe
simptome dar nu poate fi utilizat pentru diagnosticul precis; termenul de sindrom
poate fi folosit doar daca exista minim 2 simptome; sdr dureroase genito-urinare
sunt de obicei cronice si asociaza durerii simptome ale aparatului urinar inferior,
intestinale, sexuale, ginecologice. Sindroamele sugestive de disfunctie a
aparatului urinar inferior sunt: imperiozitatea cu sau fara incontinenta
( polakiurie, nocturie si imperiozitate= sindromul de vezica hiperactiva) si STUI
sugestive de obstructie subvezicala ( termen folosit la barbat ce acuza tulburari
ale evacuarii vezicale in absenta infectiei sau a altei patologii evidente in afara
de obstructie).
102.
Cum pot fi inregistrate evenimentele mictionale?
Inregistrarea secventelor mictionale poate fi facuta sub trei forme: orarul
mictional, calendarul mictional si jurnalul mictional. Analiza evenimentelor
mictionale semnalate astfel permite cuantificarea urmatoarelor: frecventa diurna,
nocturia, frecventa pe 24h, productia pe 24h, poliuria, volumul urinar nocturn,
poliuria nocturna, volumul maxim evacuat.
103.