conturul = forma; subţire = fin, delicat 2. Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de punctuaţie, virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi are valoare afectivă„O, tinde-ţi mâna stângă către ei” 3. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază; "crenge" = crengi; "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc; "tinde-ţi" = întinde-ţi 4. Omonime - mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în ultimii cinci ani. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de aceea călătorii au fost evacuaţi. În rezolvarea subiectelor la română am consumat două mine de pix. - arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi de jucărie. *La geometrie , problema este cu un arc de cerc. *Arcul este un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului. Antonime: - stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă încercând să se caţere în copac. - suind ≠ coborând *Coborând scările, mi-am amintit că uitasem actele acasă. 5. Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de substantiv, pentru a sugera un imens spaţiu sentimental, o nemărginire a iubirii, efect realizat prin imaginarul poetic. 6. Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în inversiune; „văzduhul [...] căprui” – epitet cromatic 7. Tema iubirii; motive: ochiul, luna 8. Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui"- Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl privesc ochii căprui ai iubitei, întreg văzduhul este plin de emoţia sentimentului de dragoste. 9. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit şi în neomodernism, numit ingambament, care se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare, fără a se marca fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dicţionar de ştiinţe ale limbii", Ed.Nemira) 10. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric, iar pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului, care-şi priveşte iubita în ochi atât de adânc, încât în jur se estompează conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". Iubirea capătă valenţe cosmice, luna se oglindeşte în ochii fetei, a cărei forţă de atracţie este atât de mare, încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul deopotrivă. Poezia se încheie simetric, imaginea braţului stâng care întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii, al sentimentului de dragoste. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc", "(se) şterg", "(mă) răsfrâng", "ţi-l întorn". Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea", "să striveşti". Subiectul al II-lea (20 de puncte) Continuarea unui dialog pe tema egalităţii ["- Bogdane, tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate şi îţi dau dreptate. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate? - Sigur că nu, Andrei! Pot fi egali, de exemplu, tatăl cu fiul sau profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"] - Pot fi egali din punct de vedere teoretic, dar practic este mai greu, având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. Apoi, mi este un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real, bazat pe sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are în educaţia şi evoluţia ta către maturitate. -Adevărat, Bogdane. Dar despre egalitatea între soţi ce spui? - Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate. Nu femeia "să stea la cratiţă", cum se spune, iar bărbatul să se ocupe numai de carieră. - Da, iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. Femeile, de obicei, primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce pe scara ierarhică. - Se spune că ne naştem egali, cu aceleaşi date de inteligenţă, de simţire, cu aceeaşi capacitate sentimentală. Dar eu nu sunt de acord cu asta. Tu ce părere ai, Alexandru? - Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine, având în vedere că această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi: mediul ambiant în care ne naştem, situaţia financiară etc., dar suntem egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii. - Da, aşa e, tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la ochi, ţinând în mână o balanţă.. - Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă… - Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de înfăţişarea celor aflaţi în conflict, ci judecă numai faptele. Adică, aşa ar trebui să fie…. - Hai, că a suna de intrare! Subiectul al III-lea (30 de puncte) Condiţia ţăranului, aşa cum este ea ilustrată într-o operă epică studiată: * Mara - romanul "Mara" de Ioan Slavici * Vitoria Lipan - romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu * Ion - romanul "Ion" de Liviu Rebreanu * Ilie Moromete - "Moromeţii" de Marin Preda (AlinaVişan)