Varianta 28

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stănescu, "Lună în câmp")

1. Sinonime: chipul = faţa; să(-mi) rup = să(-mi) desprind;

conturul = forma; subţire = fin, delicat
2. Valoarea şi rolul/funcţiunea virgulei: Ca semn de
punctuaţie, virgula are rolul de a separa interjecţia „O” de verbul „tinde-ţi” şi
are valoare afectivă„O, tinde-ţi mâna stângă către ei”
3. Forme corecte: "(îşi) subţie" = (îşi) subţiază; "crenge" =
crengi; "(ţi-l) întorn" = (ţi-l) întorc; "tinde-ţi" = întinde-ţi
4. Omonime - mine:* Multe mine de cărbuni au fost închise în
ultimii cinci ani. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive şi de
aceea călătorii au fost evacuaţi. În rezolvarea subiectelor la română am
consumat două mine de pix.
- arc: Naşii lui Bogdan i-au făcut cadou de ziua lui un arc şi săgeţi
de jucărie. *La geometrie , problema este cu un arc de cerc. *Arcul este
un dispozitiv în formă de spirală folosit pentru amortizarea şocului.
Antonime: - stângă ≠ dreaptă *Ion şi-a fracturat mâna dreaptă
încercând să se caţere în copac.
- suind ≠ coborând *Coborând scările, mi-am amintit că
uitasem actele acasă.
5. Efectul stilistic: participiul întins a căpătat valoare de
substantiv, pentru a sugera un imens spaţiu sentimental, o nemărginire a
iubirii, efect realizat prin imaginarul poetic.
6. Figuri de stil: „adormiţilor gutui” – epitet personificator în
inversiune; „văzduhul [...] căprui” – epitet cromatic
7. Tema iubirii; motive: ochiul, luna
8. Metafora "văzduhul serii mi-ar părea căprui"- Impactul pe
care-l are iubirea asupra eului liric îi dă acestuia iluzia că de pretutindeni îl
privesc ochii căprui ai iubitei, întreg văzduhul este plin de emoţia
sentimentului de dragoste.
9. Scrierea cu literă mică: este un procedeu prozodic specific
modernismului, prelungit şi în neomodernism, numit ingambament, care
se defineşte prin continuarea ideii din versurile anterioare, fără a se marca
fiecare vers prin majusculă ("scindare a unei unităţi lexico-sintactice prin
dispunerea ei în versuri diferite"- "Dicţionar de ştiinţe ale limbii",
Ed.Nemira)
10. Ultima strofă a poeziei potenţează iubirea eului liric, iar
pronumele personal "Eu" accentuează atitudinea îndrăgostitului, care-şi
priveşte iubita în ochi atât de adânc, încât în jur se estompează conturul
obiectelor: "Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii". Iubirea capătă
valenţe cosmice, luna se oglindeşte în ochii fetei, a cărei forţă de atracţie
este atât de mare, încât ar putea strivi în gene astrul şi îndrăgostitul
deopotrivă. Poezia se încheie simetric, imaginea braţului stâng care
întoarce chipul iubitei sugerează locul inimii, al sentimentului de dragoste.
Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflectă continuitatea şi
permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc", "(se) şterg", "(mă)
răsfrâng", "ţi-l întorn". Verbele la condiţional optativ şi la conjunctiv la
persoana a II-a singular exprimă o eventualitate cu care forţa sentimentului
ar putea strivi totul în jur: "ai putea", "să striveşti".
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Continuarea unui dialog pe tema egalităţii
["- Bogdane, tu spui că numai în prietenia adevărată există egalitate
şi îţi dau dreptate. Dar nu cumva restrângi înţelesul cuvântului egalitate?
- Sigur că nu, Andrei! Pot fi egali, de exemplu, tatăl cu fiul sau
profesorul cu elevul său? Eşti de acord cu mine?"]
- Pot fi egali din punct de vedere teoretic, dar practic este mai greu,
având în vedere că tatăl şi profesorul au deja o experienţă de viaţă care le
oferă un ascendent intelectual şi moral asupra fiului/ elevului. Apoi, mi este
un aspect: atât fiul cât şi elevul trebuie să acorde un respect real, bazat pe
sentimentul recunoştinţei pentru contribuţia pe care fiecare dintre ei o are
în educaţia şi evoluţia ta către maturitate.
-Adevărat, Bogdane. Dar despre egalitatea între soţi ce spui?
- Eu consider că între un bărbat şi o femeie trebuie să fie egalitate.
Nu femeia "să stea la cratiţă", cum se spune, iar bărbatul să se ocupe
numai de carieră.
- Da, iar discriminarea asta are loc şi la locul de muncă. Femeile, de
obicei, primesc un salariu mai mic decât bărbaţii şi nu sunt lăsate să urce
pe scara ierarhică.
- Se spune că ne naştem egali, cu aceleaşi date de inteligenţă, de
simţire, cu aceeaşi capacitate sentimentală. Dar eu nu sunt de acord cu
asta. Tu ce părere ai, Alexandru?
- Într-o oarecare măsură sunt de acord cu tine, având în vedere că
această egalitate socială este influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi:
mediul ambiant în care ne naştem, situaţia financiară etc., dar suntem
egali sau cel puţin aşa ar trebui să fim în faţa legii.
- Da, aşa e, tocmai de aceea simbolul dreptăţii este zeiţa legată la
ochi, ţinând în mână o balanţă..
- Asta poate însemna şi că justiţia este oarbă…
- Dar chiar asta înseamnă! Dacă e oarbă nu se lasă influenţată de
înfăţişarea celor aflaţi în conflict, ci judecă numai faptele. Adică, aşa ar
trebui să fie….
- Hai, că a suna de intrare!
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
 Condiţia ţăranului, aşa cum este ea ilustrată într-o operă epică
studiată:
* Mara - romanul "Mara" de Ioan Slavici
* Vitoria Lipan - romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu
* Ion - romanul "Ion" de Liviu Rebreanu
* Ilie Moromete - "Moromeţii" de Marin Preda
(AlinaVişan)