Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cantecul Lui Roland Versuri
Cantecul Lui Roland Versuri
STUDIU INTRODUCTIV
Literatura epic greac a antichitii a lsat posteritii Iliada si Odiseea. Lumea latin a creat Eneida
lui Vergiliu.
Frana medieval a mbogit literatura universal cu nenumrate poeme eroice. Dar dintre toate cel
mai frumos i cel mai vechi, totodat, rmne Cntecul lui Roland.
Poemele eroice franceze, numite chansons de geste*, apar n Frana ctre sfritul secolului al XI-lea.
Erau cntate de jongleri, odinioar autori i interprei, la curile senioriale i la serbri populare, cel puin
pn la mijlocul secolului al XIII-lea; circulau, deci, mai ales pe cale oral dar s-au pstrat, totui,
nenumrate manuscrise care fixeaz texte epice din secolele XII-XV.
Genul are reguli destul de precise, n ciuda transformrilor nencetate pe care le-a suferit fiecare poem
n parte, ideea de proprietate literar neexistnd la acea epoc.
Fiecare poem este mprit n uniti numite lese. Acestea grupeaz un numr nedeterminat de versuri
avnd aceeai vocal final accentuat. n poemele mai vechi ntlnim asonane, n cele din secolele
XIV-XV, mai ales rime.
Versul cel mai des folosit este cel decasilabic. I se altur versul octosilabic sau cel dodecasilabic. De
obicei ns autorul poemului nu respect cu extrem scrupulozitate tipul de vers pe care l-a ales. n
Cntecul lui Roland, de pild, dei domin versurile de zece silabe, ele nu constituie o regul general.
Materia epic dezvoltndu-se nencetat, nc din secolul al XIII-lea s-a simit nevoia unei clasificri. Sa vorbit astfel de mai multe cicluri:
- ciclul Regelui (la geste du Roi), care cuprinde cele mai vechi cntece de vitejie, se inspir din istoria
perioadei carolingiene, dominat de figura legendar a lui Carol cel Mare ;
- ciclul lui Garin de Monglane are ca personaj principal pe Guillaume dOrange ;
- ciclul lui Doon de Mayence, numit i ,,ciclul baronilor revoltai, prezint mari seniori rsculai
mpotriva autoritii regale ;
- ciclul Cruciadelor este cel mai puin amplu din toate.
Cntecul lui Roland face parte din ,,ciclul lui Carol cel Mare. Textul poemului, pe care l traducem
parial, numr 4002 versuri cu monorim asonantic, de o rar ingeniozitate poetic.
El a fost pstrat n manuscrisul 23 din fondul DIGBY, aflat n Biblioteca Bodleian din Oxford. Este
cunoscut sub numele de manuscrisul 0. A fost publicat pentru prima oar n Frana, n 1837, de
Francisque Michel (1809-1887).
Ultimul vers al manuscrisului indic un nume:Turoldus. Nu se tie dac acest nume este cel al
autorului, al copistului sau al interpretului ,,Cntecul lui Roland.
Cercettorii istoriei literaturii medievale s-au strduit s-l identifice; dup una din ipoteze, poetul
Turoldus (form latinizat a numelui normand Turold) ar fi unul i acelai cu fratele vitreg al lui
Wilhelm Cuceritorul, Turoldus, clugr la Fcamp, apoi abate de Malmesbury dup btlia de la
Hastings, la care a luat parte i, n sfrit, abate la mnstirea din Peterborough unde a murit n 1098.
Mrturii istorice atest faptul c o ,,cantilen despre Roland a fost cntat, de jonglerul Taillefer, la
btlia de la Hastings (1066).
Cunoscuta ,,tapiserie de la Bayeux care fixeaz momentele cele mai dramatice ale aceleiai btlii, ne
arat, printre rzboinici, i un jongler deasupra cruia st scris numele Turold. Nu este exclus ca
realizatorul acestei epopei ,,grafice s-l fi reprezentat chiar pe autorul Cntecului lui Roland.
Discuiile asupra datei la care a fost redactat manuscrisul de la Oxford nu au fost puine.
Pentru Joseph Bdier (1864-1938), marele medievist francez, poemul este opera unui truver anglonormand care scria ntr-o limb foarte rspndit, limb vorbit n Anglia la o sut de ani dup cucerirea
ei de ctre normanzi, n jurul anilor 1170.
Ca o prere general s-a ajuns astzi ns la concluzia c ar trebui plasat n cel
de-al doilea sfert al veacului al XII-lea. Oricum, manuscrisul 0 reproduce un text mai vechi, scris la
sfritul secolului al XI-lea, dup 1086. Aceast afirmaie se bazeaz pe faptul c autorul poemului face
referiri la evenimente ce s-au petrecut n acel an, precum btlia de la Zalaca (cf. nota 43).
1
Cert este c ne aflm n prezena unui cntec de vitejie de o deosebit frumusee, a crui valoare
poetic nu a fost depit, n Frana, de nici un alt poem epic.
Studiul epopeilor franceze a ridicat mari semne de ntrebare nu numai n ceea ce privete epoca n care
au fost create ci i cu privire la originea lor.
Evenimente i personaje din Cntecul lui Roland ne permit s recunoatem punctul de plecare istoric
care i-a dat natere. Dar s-au scurs peste trei sute de ani ntre btlia de la Roncevaux (778) i momentul
elaborrii poemului.
Cum se explic aceast ,,tcere a secolelor (J. Bdier)? Cum au aprut cntecele de vitejie franceze?
Rspunsurile au fost foarte numeroase i, deseori, contradictorii.
Prima teorie a fost cea a lui Gaston Paris care, n Istoria Poetic a lui Carol cel Mare (Paris, 1865 i
1905), arat c, nc din secolele VIII, IX i X, existau n Frana mici ,,cantilene sau ,,cntece liricoepice elaborate imediat dup desfurarea evenimentelor la care se refer, cntece care, transmise oral
din generaie n generaie, s-au amplificat n jurul unei teme centrale. Astfel ar fi luat natere, ctre
sfritul secolului al XI-lea, epopeile, eroice franceze n forma n care le cunoatem i astzi.
Teoria lui Gaston Paris se inspir, n mod evident, din ideile romantismului german cu privire la epopee
n general; poezia epic ar fi un produs spontan al geniului popular, mai precis al sufletului popoarelor
germanice, ntr-o perioad ndeprtat care se confund cu nsi nceputurile civilizaiei.
Nu sunt de aceeai prere nici Mila y Fontanals (Despre poezia eroico-popular castilian , Barcelona,
1874) i nici Pio Rajna (Originile epopeii franceze, Florena, 1884) care afirm c epopeile nu sunt un
gen popular ci operele unor poei din apropierea curilor feudale, menite s-i proslveasc pe cavaleri.
Joseph Bdier n Legendele epice (4 vol. Paris, 1908-1913 i 1914-1921) opune afirmaiilor lui Gaston
Paris, o teorie ,,individualist vorbind, totodat, de originile tardive, clericale i ntru totul franceze ale
epopeii.
Dup Bdier poemele epice s-au nscut pe drumul pelerinajelor, n urma colaborrii dintre clugrii
pstrtori ai unor legende de circulaie local i jonglerii atrai pe lng sanctuare de mulimea
pelerinilor.
,,La nceput a fost drumul jalonat de sanctuare. naintea cntecului de vitejie a fost legenda: legenda
local, legenda religioas (op. cit., t. III, 1914-1921).
Aceast ,,legend a fost preluat, spune Bdier, de un autor, mai mult sau mai puin talentat, care i-a
dat structura de epopee.
n cazul Cntecului lui Roland este evident c poetul care a modelat materia brut a fost un om de
geniu. La nceput n-au existat dect frnturi de legend: un corn de filde tirbit, la Bordeaux, despre
care se spunea c ar fi aparinut lui Roland; o stnc crpat, se zicea, de spada lui Roland, la
Roncevaux; dou morminte, la Blaye, pe drumul ctre Sfntul Iacob de la Compostella, bnuite a fi cele
ale lui Olivier i Roland.
Numai un adevrat poet a putut realiza pe baza unor date att de sumare aceast capodoper a genului
epic francez; versiunea de la Oxford constitue, crede Bdier, punctul de plecare al tuturor versiunilor
Cntecului lui Roland.
Tezele lui Bdier nu au fost acceptate dect n parte. El a fost combtut de numeroi istorici literari
francezi i strini. S-a contestat importana locurilor de pelerinaj i a drumurilor care duceau spre
sanctuare; s-a negat rolul clerului n elaborarea epopeilor rzboinice.
Unii cercettori au cutat sursa epopeilor franceze n operele savante ale unor poei carolingieni precum
Angilbert sau Abbon. Dar n Cntecul lui Roland nu exist nici o referire la vreun text antic;
nemaivorbind de faptul c nimeni nu poate crede c epopeile eroice ale Franei ar fi putut fi destinate
unui alt public dect cel popular.
Lui Bdier, Albert Pauphilet i rspunde cu afirmaia ,,La nceput a fost poetul (Romania, L, 1924,
pp. 193-194), nelegnd prin aceasta c rolul major n apariia ,,cntecelor de vitejie l-a avut creatorul
laic, chiar dac s-a servit de surse savante.
Edmond Faral (Cntecul lui Roland, Paris, 1933) susine tezele lui Bdier, dar ali medieviti bine
cunoscui, Ferdinand Lot, Robert Fawtier, Ren Louis, le resping n mod categoric. Pentru acetia nu
poate fi vorba de o lung ,,tcere a secolelor ntre evenimentul istoric i opera care l reflect. Exist
mrturii anterioare veacului al
2
XI-lea, precum Fragmentul de la Haga, un text n limba latin, din anii 980-1030, el nsui o prelucrare
a unui text mai vechi i n care sunt prezeni eroii unor legende din ciclul lui Guillaume dOrange. Rita
Lejeune stabilete c nc de la nceputul secolului al XI-lea numeroi frai primeau numele de Olivier i
Roland, dovad gritoare a faptului c cele dou personaje erau deja celebre pe atunci*.
Ceea ce presupune, n mod firesc, existena unor balade, a unor povestiri inspirate de btlia de la
Roncevaux i cntate de jongleri; aceste povestiri, preluate ulterior de cronicari i menestreli au dat
natere, n secolul al X-lea probabil, unui poem ce a servit, la rndul su, de surs de inspiraie celui ce
ne-a lsat o creaie de valoare universal, n forma cunoscut astzi.
Una din principalele critici aduse lui Bdier se refer la afirmaia sa cu privire la originea clerical a
epopeilor eroice. E drept c n Cntecul lui Roland de exemplu, se fac referiri la religia cretin sau la
biseric dar faptele eroilor, atmosfera poemului sunt cu totul laice.
Ar fi putut oare un clugr s scrie o oper n care singurul lucru cu adevrat important sunt loviturile
de spad? n care nu exist dect un singur personaj cleric?
Ramn Menndez Pidal i expune punctul de vedere n ,,Cntecul lui Roland i tradiia epic a
francilor (trad. fr., Paris, 1960); el consider c genul epic este, prin excelen, un gen ,,al variantelor;
epopeile eroice fiind opere n continu transformare, Cntecul lui Roland, n varianta cuprins n
manuscrisul de la Oxford, ar constitui rezultatul unei ndelungi evoluii a uniu ,,cntec legat de
actualitate, reluat apoi i transformat nencetat.
Cntecul de vitejie ar fi circulat oral, nucunoscnd variante scrise dect ntr-o faz tardiv a evoluiei
sale, fiecare jongler adugnd i adaptnd dup placul su textul iniial.
n concluzie, Menndez Pidal scrie: ,,Nu este numai o poezie pentru toi, ci opera tuturor. Aceast
poezie ajunge s aib un stil impersonal, fiind expresia puternicii personaliti a unui ntreg popor.
Pentru c, dup prerea sa, n epocile primitive, poezia ca i limba sunt creaia colectiv a tuturor
claselor societii (op. cit., pp.
516-517).
Descoperirea, relativ recent, n Spania, a unui manuscris latin, Nota Emilianense, datnd din anii
1065-1075, n care
(Text cules de Mihai Constantin )
se regsesc datele principale ale povestirii despre Roland i Oliver, atest existena Cntecului nainte
de 1100, deci mult mai aproape dect se credea de etapa surselor istorice.
Analele, cronicile, fragmentele de texte latine, descoperite dup ani ndelungi de cercetare, au
permis istoricilor literari s arate, contrar celor spuse de Bedier, c tcerea secolelor nu este chiar
absolut.
n ultimii ani s-au fcut auzite noi puncte de vedere n att de controversatul domeniu al originii
epopeilor franceze.S-a observat c tezele lui Bedier si cele ale lui R. Menedez Pidal se pot completa
reciproc. Martin de Riquer (Cntecele de vitejie franceze, trad. fr., Paris, 1957) i Pierre le Gentil
(Cntecul lui Roland, Paris, 1967) s-au strduit chiar sa scoat n eviden caracterul lor complementar .
Nimeni nu mai crede astzi c o epopee de proporiile i calitatea Cntecului lui Roland ar fi
creaia spontan a unui singur poet, nelegat de niciun fel de tradiie epic sau liric.
Creatorul, oricare ar fi el, este produsul unei societi; opera lui reflect lumea n care triete i
continu tradiiile acestei lumi. Nu este mai puin adevrat c n irul de jongleri care au vehiculat
legenda a aprut un mare scriitor, pe deplin stpn pe arta sa, care i-a dat Cntecului forma perfect, am
ndrzni s spunem ,,clasic , pe care o cuprinde manuscrisul 0 .
Adepii teoriei individualiste a lui Bedier, ce acord un rol primoridal Poetului, nu se opun,
obligatoriu, adepilor teoriei ,,tradiionaliste, care insist asupra importanei precursorilor i a societii
n care a luat natere poemul.
Care este adevrul istoric n cazul Cntecului lui Roland ?
n primvara anului 778, Carol cel Mare ntreprinde o expediie militar n Spania pentru a veni
n ajutorul guvernatorului musulman al Barcelonei care era n lupt cu emirul Cordobei. mpratul trece
Pirineii n regiunea basc n fruntea unei pri din armat; restul trupelor france pornesc pe drumul care
strbate Pirineii orientali. Carol ocup Pamplona dar nu poate cuceri Saragoza. Renun la asediu i face
cale ntoars pentru a nbui o rscoal a saxonilor condui de Witikind.
La 15 august 778, ariergarda franc este surprins n trectori de o populaie basc sau gascon i
complet nimicit.
3
Nici analele carolingiene, nici cronicile arabe nu menioneaz numele lui Roland printre victime.
Totui un personaj cu acest nume este citat printre cavalerii din preajma lui Charlemagne, ntre anii 772774.
n Vita Karoli (830), biografie scris de secretarul lui Carol cel Mare, cronicarul Eginhard (770?840), faptele sunt descrise cu amnunime, relund o poveste anterioar. Eginhard precizeaz c printre
cei ce i-au gsit sfritul n dezastrul din Pirinei se afla i un conte din Bretania numit Hruotland. Muli
cercettori sunt nclinai s cread c prezena, n textul lui Eginhard, a numelui lui Roland e o dovad n
plus a existenei unei legende de larg circulaie, oricum anterioar relatrii cronicarului franc.
Tot documentele istorice arat c bascii (sau gasconii) nu au fost pedepsii, pentru c mpratul
nu s-a mai ntors din drum. Vestita btlie dintre Carol i otile sarazine nu a avut, deci, loc dect n
fantezia plin de respect a poetului care nu a vrut ca gloria viteazului suveran s rmn tirbit.
Conform cronicilor, moartea francilor a rmas nerzbunat. Mai mult, dei Carol era obligat, ca
suzeran s duc n ar trupurile vasalilor si, textele istorice spun c dintre toi nobilii czui la 15
august 778, numai Eginhard ar fi fost ngropat n Frana.
Poemul modific faptele pentru posteritate. Iat deci varianta lor literar.
Dup apte ani de lupte victorioase,Carol cel Mare a cucerit ntreaga Spanie. Numai cetatea
Saragoza continu s fie n stpnirea regelui sarazin Marsil. Temndu-se c va fi nvins pn la urm,
acesta l vestete pe Carol cel Mare c, de se nvoiete s plece n Frana, el se va cretina i i va deveni
vasal. mpratul l crede. La propunerea nepotului su, Roland, Carol l va trimite ca sol n tabra
duman pe Ganelon, cumnatul su, care este, n acelai timp i tatl vitreg al eroului principal al
poemului.
Misiunea este grea i periculoas. Nu teama l va face pe Ganelon s-i arate mnia ci faptul c sa simit dispreuit. Carol a refuzat s pun n pericol viaa celor 12 pairi i cea a lui Turpin. Cuvintele lui
Roland au atrnat greu n balan. Oare viaa lui Ganelon valoreaz mai puin dect a celorlali baroni?
Ofensa era grav, i, dei accept misiunea care i-a fost hrzit, baronul jur n faa tuturor s se
rzbune, s spele ruinea, dup toate legile cavaleriei.
Ajuns la curtea regelui pgn, se aliaz cu Marsil; urzesc mpreun pieirea lui Roland i a celor
doisprezece pairi, cei mai nobili cavaleri ai francilor.
Carol pornete spre Frana. Se apropie, cuprins de nelinite, de porile Cizei, cu gndul mereu la
cei douzeci de mii de franci condui de Roland.
O uria armat sarazin se pregtete de atac: la Roncevaux Oliver a zrit mulimea fr de
numr a otirilor pgne. nelept, l sftuiete pe Roland s sune din corn; mpratul e la hotarul dintre
Spania i Frana. Se va ntoarce i va schimba soarta btliei. Roland refuz considernd c gestul su ar
fi un act de laitate; e sigur c ariergarda i va nvinge pe dumani.
Lupta e crncen. Forele sunt inegale i francii se prbuesc unul dup altul. Numai civa mai
sunt n via, cnd Roland se hotrte, n sfrit, s sune din corn, nu numai pentru a cere ajutor ci
pentru a-l vesti pe Carol c au pierit ca nite viteji.
mpratul sosete pe cmpul de lupt i pornete n urmrirea pgnilor. Dei Marsil primete
ajutorul emirului Baligant, Carol va nimici otirea arab.
Dezastrul de la Roncevaux va deveni, n poem, cea mai mare victorie a celui mai mare
conductor de oti din lumea feudal european.
n fapt, Carol cel Mare a purtat multe btlii pe care le-a ctigat, dar despre niciuna din ele nu sau scris poeme att de frumoase.
Emirul Baligant ests ucis chiar de mprat, regele Marsil moare i el, regina Bramidona este luat
n captivitate.
Carol revine n Frana. Ganelon va trebui judecat la Aix, dup legile rii. I se va hrzi, ca oricui
trdtor, o moarte crud i ruinoas: va fi legat de doi armsari care, n goana lor, i vor sfrteca trupul.
Roland va fi astfel rzbunat a doua oar .
*
* *
Cea mai veche epopee francez este, incontestabil, i capodopera geniului.
4
n construcia acestui edificiu literar se detaeaz net dou pri distincte: prima, avnd ca punct
de plecare mnia i trdarea lui Ganelon, se ncheie cu moartea lui Roland; cea de-a doua ne vorbete
despre rzbunarea lui Carol cel Mare, respectiv despre nfrngerea sarazinilor i pedepsirea trdtorului.
Cele dou mari fragmente de btlie sunt precedate de un prolog diplomatic i urmate de un epilog
judiciar.
Frumuseea operei este sporit de intensitatea sufletului ei dramatic. Sunt n cauz interese mai
presus de individ --- legturile feudale destrmate de trdare, pericolul invaziei islamice --- care se
confrunt cu interese personale.
n Iliada punctul de plecare al conflictului l constituie mnia lui Ahile. Tot astfel mnia lui
Ganelon este cea care declaneaz aciunea propriuzis a Cntecului lui Roland.
Considernd c a fost jignit i c viaa i-a fost pus n pericol, Ganelon, n furia lui oarb i
calc jurmntul de credin fa de Carol cel Mare, trimind la moarte sigur ariergarda, floarea
cavalerimii france.
Pedepsirea celui ce a trdat ne apare ca un punct final firesc al poemului.
Desigur c dincolo de acest conflict personal se profileaz clar contururile lumii care i-a dat
natere.
S-a spus de ctre unii critici c acest poem scris ntru preamrirea lui Carol cel Mare pstreaz
ecourile luptelor duse de cretintate n vremea primei Cruciade. Nimeni nu ar putea nega faptul c
autorul poemului face numeroase referiri la religia cretin, la divinitate, la ngeri. Acestora le opune
idolii pgni, trinitatea mahomedan conceput dup modelul cretin, convertirea de bun voie sau silit
a sarazinilor.
Dar toate aceste elemente, ce se vor definitorii pentru cele dou tabere, rmn, totui, exterioare
conflictului ce se desfoar la un nivel foarte uman.
Exist n poem versuri de neuitat care sintetizeaz crezul oricrui cavaler.
Legtura dintre vasal i suzeran constituie cheia de bolt a lumii feudale. Roland triete, lupt
i moare ca un vasal credincios. Pentru onoarea seniorului su i mbrbteaz otile ntr-o lupt al
crui deznodmnt e cunoscut tuturor. i tot pentru onoarea lui Carol i va da ultima suflare. Aceast
legtur de feudalitate este nedesprit de legtura de snge: cinstea sau ruinea sunt mprtite de tot
neamul celui n cauz. Treizeci din rudele lui Ganelon vor trebui s ispeasc alturi de el, crima
comis mpotriva ordinii feudale.
Legturii de vasalitate, celei de snge, li se adaug o alta, nscut din strfundurile inimii
omeneti: prietenia. Fria de arme dintre Oliver i Roland capt uneori nuane de o (Text cules de
Filip Tuu)
gingasie neasteptata :va devein ,curand,celebra,in tot vestul Europei.
Marea arta a poetului se vadeste si in caracterul lapidar al unor splendide cugetari,in capacitatea sa
de a caracteriza,in putine cuvinte,trasaturile esentiale ale unui personaj sau ale unui peisaj.
*
*
*
Textul dupa care s-a realizat traducere de fata este cel publicat in franceza veche de Joseph Bedier
(La Chanson de Roland, edition dart , Paris,1922).
Asa cum am aratat, Cantecul lui Roland e compus din 4002 versuri in marea lor majoritate
decasilabice, inpartite in 291 de lese construite pe 22 de tipuri de asonante din care nu redam in acest
volum decat circa trei sferturi .In cea ce priveste traducerea textului si versificatia precizam urmatoarele
: ne-am silit sa fim cat mai aproape de original ,dar ne-am ferit sa-l redam in romaneste intr-o forma
arhaica,considerand ca trducerea este facuta pentru cititorii de astazi, care vorbesc limba anilor 70.
Traducerea nostra in versuri nu a folosit monoasonanta decat experimental , in cateva lese ; in rest
am incercat asonante si rime .Am folosit acest sistem ,in primul rand pentru a-i pastra Cantecului un
character popular si , in al doilea rand , pentru a putea face pasii necesari spre o modernizare ,care
urmareste insa in deaprope textul original.
*
*
5
Cantecul lui Roland marcheaza,fara indoiala ,o culme in domeniul literaturii francez. Este o epopee
care intruneste toate calitatile pe care trebuie sa le aiba acest gen literar .
Poemul a fost comparat cu o bazilica romanica ,solida ,monumental si severa.Silueta aceasta nu
exclude o elegant sobra care impresioneaza pri echilibrul proprtiilor prin simplitate ;poate , mai ales
,prin senzatia pe care ti- o comunica ,acea a dainuirii peste veacuri.
CANTECUL LUI ROLAND
I
Regele Carol,marele-imparat ,
Sapte ani plini in Spania al luptat ,
Si pan la mare, plaiu indepartat
A cucerit castele-a daramat,
Zid sau cetate in fata nu i-au stat
Fara de Saragosa ce-i pe-un munte-analt.
Marsil paganul, rege blestemat ,
Lui Mahomed si Apolo-i inchinat.
Sa scape de urgie nu-I e dat .
II
Marsil la Saragosa-n tainic ceas
La umbra ntr-o poiana- acum s-a tras
Pe-o lespede de marmura-i intins
In juru-i ostasimea el a stans
Si catre conti si duci Marsil a spus:
,,Aflati ce grozavie ne-a ajuns :
Carol al dulcii Frante-n gand si-a pus
Sa ne distruga, ca sa-i fiu supus .
Ostirea mea nu poate sa-mi ajunga
Si nu am oameni ca sa il infranga .
Ce sfat in gruel asta ceas imi dati ?
De moarte si rusine ma scapati.
Nici un pagan nu incearca raspuns ,
Fara de Blancandrin , cinstit supus .
III
Blancandrin intre pagani vestit ,
Viteaz fara pereche si cinstit ,
Un bun sfatuitor si intelept
"De ce te sperii,rege?Ti-o spun drept
Lui Carol cel ce tare mindru este
Trimite-i de prietenie veste;
Ca ii vei da ursi,lei si caini,sa stie,
Camile sapte sute,soimi o mie,
Catari vreo patru sute,fiecare
Cu aur incarcat,cincizeci de care,
De va putea plati ostasii iara,
Ca s-a luptat destul in asta tara;
La Aix in Franta de-o sa plece-ndata
Il vei urma de Sant Mihai si iata,
Cand tu primi-vei crestineasca lege
Tu ii vei fi supus vasal,se intelege.
E
XIV---XXII
Dupa ce Carol le spune baronilor sai ce-i propune Marsil,astepta ca fiecare sa-si dea parerea.Primul se
ridica nepotul sau,contele Roland,ce-i aminteste imparatului ca e rau sa se increada in regel maur care a
mai tradat o data, servindu-se de aceeasi inselatoirie si i-a ucis pe cei doi soli a lui Carol,Basan si
Basilie.Roland socoteste ca trebuie continuat razboiul.Ganelion si ducele Naimes nu sant de aceeiasi
parere si il sfatuiesc pe Carol sa se inteleaga cu Marsil.Cine sa conduca solia?Turpin,ducel
Naimes,Roland,Olivier se ofera pe rand dar Carol nu-i asculta.Atunci Roland se ridica din nou si-i cere
imparatului sa-l trimita pe Ganelion,tatal sau vitreg.Ganelion este cuprins de neliniste si de manie.Il
insulta pe Roland si-l ameninta.Roland propune,pentru a doua oara,sa plece el,dar Ganelin nu se
invoieste:''Va indeplini porunca imparatului.Roland rade badjocorit.Ganelion ii azvarle in fata toata ura
si tot dispretul sau, apoi ii spune lui Carol cel Mare:
Si francii:''Ce-nseamna asta oare?
XXIII
De-aici noi vom avea pirdere mare''.
''Ma duc la Saragosa,dar stiu bine
Iar Ganelon:''Va voi trimite vesti''.
Ca cine pleaca acolo nu mai vine.
Mi-e soata sora ta o stii anume,
XXVI
Si am un fiu cum nu e altu-n lume,
Si Ganelon:''Sire sa plec as vrea!
Este Baudouin,ce un vitez va fi.
E drumul lung,nu pot intarzia''.
Mosia el va mosteni.
Carol: ,, Cu voia mea i-a Domnului te du!
Sa-l ocrotesti,eu nu-l voi mai vedea''.
Cu mna dreapt cruce i fcu
Si Carol:''Prea ti-e inima duioasa,
i i ddu bastonul i scrisoarea.
Ti-am spus sa pleci,deci grabnic totul lasa!''
XXVII
XXIV
i Ganelon spre cortul su porni
Zise iar Carol:''Vino,Ganelion,
Arme s-i ia, vesminte, se grbi,
Sa iei manusa si acest baston.
Cele mai bune care le gsi.
Francii-au ales precum ai auzit.''
De aur pinteni la clci avea,
''Nu,Sire,ci Rolan,el m-a numit!
La mijloc, pe Murgleis24, spada sa ;
Nicicand n-am sa-l iubesc,aici o spun,
Pe Tachebrun25 apoi nclec,
Si nici pe Olivier,amicu-i bun.
Unchiul su Guinemer l ajut.
Asemeni parii care-l indragesc
Muli cavaleri plngeau, spunnd aa:
In fata ta spun ca-i dispretuiesc.''
,,O, ce pcat este de faima ta!
Si Carol zise:''Prea te-ai indarjit.
La curtea regelui att ai stat
Mergi negresit,asa am poruncit''.
i-n mare cinste tu i te-ai aflat.
''Ma duc,dar chezasie eu nu am
Pe cel ce-a spus s pleci i sol s fii
Cum n-au avut Basiliei nici Basan''.
Nu-l va putea nici Carol ocroti.
Ru a gndit Roland cnd te-a numit
XXV
Cci i-esste neamul nobil i vestit .
Carol manusa drapta i-o intinde
Apoi mai zic: ,, Mergem i noi cu tine!
O scapa Ganeleon, n-o poate prinde.
Iar Ganelon : ,, Este pcat! mai bine
Cat ar fi vrut sa nu fi fost de fata!
Singur s mor i nu voi, bravi brbai.
8
XXX-XXXI
Blancandrin, vznd c Ganelon l urte pe Ronald,i dpe fa adevratele sentimente i amndoi
plnuiesc s-l ucid pe nepotul lui Carol.Clrind fr ncetare, cei doi ajung la Saragosa.
La umbra unui pin se afl tronul mre al regelui sarazin.Marsil ateapt nconjurat de douzeci de mii
de oameni.Iat-i pe cei doi n faa tronului.
XXXII
i Blancandrin nspre Marsil pete,
Alturi, Ganelon l nsoete:
,,n numele lui Mahomed, stpne,
i-al lui Apolo ce-l sfinim pe lume,
Solia ta lui Carol i-am purtat.
Doar minile spre cer i-a ridicat
i s-a rugat la zeul lui ales.
Un mare nobil ns i-a trimes
Ce este-n Frana un baron cinstit:
Prin el s afli ceea ce-ai voit.
Marsil rosti:,,S spun,l-ascultm!
XXXIII
Dar Ganelon se chibzuise bine
La cuvntarea ce avea a ine
Ca unul care tie rostul su:
,,Salut n numele lui Dumnezeu
Pe care s-l slvim cu toi pe lume !
Viteazul Carol iat ce i spune:
Cretina lege dac vrei, primete,
i Spania jumate-i druiete.
Iar de nu vrei ca s i fii supus,
Legat de viu,s afli,vei fi dus
La Aix,la Scaun i n judecat
i vei gsi tu cuvenita plat
i vei muri-n ruine i urgie
Se-nfioar Marsil plin de mnie.
9
LXII
Rosti Marsil:,,Brav conte am ostire
Cum n-ai vazut si nu ai tu de ostire:
Am patru sute mii,ba si mai multi,
Putea-voi eu pe Carol sa-l infrunt?
Si Ganelon raspunse:Niciodata!
Pierdea-vei paginimea-n lupta toata.
Lasa sminteala sit e chibzuieste.
Lui Carol Magnul bunuri daruieste
De asta francii sai sa se uimeasca
Ostateci douazaci de-o sa primeasca
In dulcea Franta va porni curand,
Ariegarda-n urma-I doar lasand.
Si peste ea Roland va fi mai mare
Cu Oliver cel vajnic si-ntelept.
Iar de Roland muri-va ,ti-o spun drept,
Va pierde Carol si mandria toata.
XLVII
Un jilt,de fides se afla de-o parte.
Marsil ceru sa I se-aduca o carte:
E a lui Trevagant si Mahomed cea lege ,
Pe ea jura si sarazinul rege
Cum ca de-o fi sa-l afle pe Roland
Cu-ntreaga-I oaste el se va lupta
Si-l va ucide va putea.
Si Ganelon :,,Sa fie voia ta!
XLIV
,,Cinstite conte,ai putea sa-mi spui,
Cum pe Roland va fi sa ii raspui?
Si Ganelon ,,Prea bine tu sa stii,
Cand Carol langa Ciza va sosi
In urma ariegarda va lasa
Condusa de Roland,viteaz barbat,
Si de-Oliver,amic apropiat.
Vor fi la franci,cam douazeci de mii.
Pagani trimite tu o suta mii;
O batalie si intai vor da
Armata franca rau va sangera
Si nu zic ca de-ai vostri n-or sa moara.
Apoi s ail loveasc-a doua oara:
Va trebui oricum Roland sa piara.
Vei implini izbanda cuvenita
Si toata viata fi-va-ti linistita.
XlV
,,Iar viata lui Roland daca se stinge,
Lui Carol bratul drept I se va frange,
S-a dus cu toata oastea asta tare,
Nu va mai fi nicicand Carol cel Mare ;
Pamantul stramosesc s-o odihni.
Cand l-auzi Marsil,il saruta
Si-apoi pe vistiernic il chema.
XLVI
11
XLVII
Se-apropie de regale Marsil
Dintre pagani vestitul Valdabron
Si-I spuse el,razand lui Ganelon:
,,Ia spada mea ,ca alta nu-I mai buna,
O mie de mangoni face acuma.
Prieteneste ia-o ,fie a ta,
Sa ne ajuti ca sa putea afla
Pe-acel Roland ariergarda sa.
Si Ganelon:,,E treaba ca facuta.
Apoi pe barba sip e fata se saruta.
XLIV
Pe Climorin iata-l acum venind.
Lui Ganelon ii spuse el razand:
,,Ia coiful meu e cel mai bun din tara,
Insa ajuta-ne ,te rog eu dara
Ca pe Roland sa-l facem de ocara.
Iar Ganelon:,,E treaba ca facuta .
Apoi pe gura sip e fata se saruta.
L
Regina Bramimonda se ivi:
,,Eu te iubesc mult ,conte ,sa o stii,
Regele si ai lui te pretuiesc ;
Doua siraguri soatei tale-I daruiesc
Granate,aur,ametist,se stie,
Mai mult decit a Romei bogatie,
Cum Carol insusi n-a avut vreodata;;.
Le lua si-n cizma le bag ape data.
LI
Marsil pe vistiernic l-a chemat;
;E gata darul pentru imparat?
Raspunse;,Este,da si cit mai bine;
Camile sapte sute cu-aur pline,
LXXIX
Si zale sarazine iute-si pun
De trei ori sfant mai groase ele acuma
Coifuri de Saragosa,sclipitoare
Din Viena spade au la cingatoare,
Scuturi bogate, suliti lucitoare,
Stindarde rosii, albe si albastre.
Lasa catarii, caii cei de drum
Si-n locul lor fugari isi iau acuma.
Ziua-i senina, soarele luceste,
Ostirea in lumina straluceste.
Trambiti suna ca de sarbatoare
Aud francezii, zgomotul e amre,
Si zice Oliver:"Imi pare mie
Ca sarazinii stau de batalie".
Roland raspunde:"Domnul daca vrea
Noi pentru rege ai vom infrunta.
Pentru Senior orice e sa induri
De-s lase pielea,paru-si prapadeasca,
Dar fiecare bine sa loveasca,
Cantari urate sa nu scorneasca.
Padanii-s vinovati,ddreptate-ai nostri au.
Eu pilda rea nicand nu vreau sa dau.
LXXX
Olivier e pe-o colina-nalta....
De ierburi plica este valea toata.
El pe Roland il cheama langa sine:
"Spre Spania se-aude vuiet mare,
Se vad armuri si coifuri lucitoare!
Durere mare fi-va de asta dat.
Cand pentru ariegarda ne-a numit
"Olivier sa taci,zice Roland rastit,
Mi-e tata vitreg sa nu-l banuiesty!
LXXXI
Olivier pe-o nalta-colina,
Privesti Spania,care-n zari s-arata,
Si sarazinii,gloata multa,mare;
Cu nestemate-n coifuri stau in soare,
Cu-armuri sclipind si scuturi fara numar,
Stindarele prinse-n lanci purtate-n umar.
Asa-s de multe ca nici el nu poate
Se le scoata,sant nenumarate
In sinea lui cuprins de-nfiorare
Coboara depe deal in graba mare,
Se e\le duca francilor de veste.
LXXXII
Olivier:"Pagani vazui anume
Citi nu e om sa fi vazut pe lume.
O suta mii de scuturi la piept stanse,
Cu zale albe,coifuri sclipitoare
LXXXIX-XCII
In acest timp arhiepiscopul Turpin urca pe o colica si rosteste o predica ostiri france dandui apoi
binecuvantarea. Roland isi da in sfarsit seama de adevar si ii spune lui Olivier ca este convins ca
Ganelon a tradat si ia vandut lui Marsil,
"Marsil ne-a targuit,dar o sa vada
Cal vom plati cu lovituri de spada".
Roland continua sa-si imbarbateze tovarasii de arme.Este sigur ca pana la sfarsitul zilei ii va infrange pe
14
sarazini si va obtine o victorie cum nu s-a mai pomenit nicodata. Intre timp cele doua ostiri se aproprie.
XCIII
Elroth este nepotul lui Marsil
Si calareste chiar in primul rad.
Catre francezi el vine ocarind:
Azi franci talhari cu noi va masurati.
De cel ce v-a trimis ati fost tradati
Iar regele ce v-a lasat nebun.
Azi franta isi pierde numele sau un.
Isi pierde carol bratul lui cel dreapt.
Roland l-asculta cu dureren piapt
Strange din prieteni spre campia mare
Siin Elroth loveste cat mai tare
Ai rupe scutul, zazu ai strapunge.
Pieptul ai sparge, oasele ai frange.
I-a sfaramat sira spinarii-n spate
Si cu tepusa sufletul i-l scoate,
Iar trupu-i zguduind cu lancea sa
Al prabuseste pe pagan din sa
Cu gatul frant, de nu se mai clinteste.
Dar nu-l lasa Roland si ai vorbeste:
"Vipera afla Carol nu greseste
Decand il stiu tradarea o uraste
Viteaz a fost aici cand ne-a lasat
Si dulcea Franta faima si-a pastrat
Francezi, noi am lovit intaia oara
Cinstea-i a noastra, cainii o sa piara".
XCIV
Este un duce anume Falsaron
Si cu Marsil el, este frate bun
Dathan si Abiron sunt ale lui.
Mai ticalos ca el nu-i
Si intre ochi o frunte se-ntinde
Aproape-o jumatate pas cuprinde.
Indurerat nepot-i mort cand vede
Iese din randuri, apoi se repede
Cu strigatul de lupta sarazin
Inspre francezi, la fel vorbind urat
"Da Franta astazi cinstea si-a pierdut!"
L-aude Olivier si se-ntarata
Da pinteni calului, apoi se-avanta
Si va lovi ca un viteaz baron.
Isbeste ,sparge-armura, scuitu-i rupt
Si gonfanului i-a bagat in trup
Il ia cu lancea,mort l-arunca jos,
Apoi priveste in spre ticalos
Si-atuncea cu mandrie-n glas ii spune:
"HEi,secatura, s-a sfarsit cu tine!"
Loviti francezi sa ducem lupta bine!"
Striga "Montjoie!",e strigatul lui carol
15
XCV
Un rege, Cosablix ce se numeste,
In Barbaria-i domn si o stapaneste;
Vorbete tare nspre sarazini:
,,Vom ine lupta, ct vom vrea s in;
Otirea franc-i slab i puin.
Cei de aici snt buni doar de dispre.
Carol nu-i va scpa cu nici un pre:
S piar pn la unul e sortit.
Turpin, arhiepiscopul, l-a auzit.
Pe nimeni n-a urt aa vreodat.
Pinteni de aur strnge i pornete
Cu vitejie i n plin lovete.
i sparge scutul, platoa-i sfrm
i i nfrnge lancea-n trup cu-o mn,
Apoi l zglie, din a s-l scoat,
i l arunc mort pe jos, deodat.
Privete leul ce l prvlise
i nu va mai vorbi. Turpin i zise:
,,Vezi ca-i minit, tu trdtor de rnd!
Carol ne este sprijin oriicnd,
Iar francii n-o s fug niciodat.
Vom birui i azi pgna gloat
i afl deci: tu trebuie s mori.
Lovii, francezi,din ce in ce mai tare!
Noi am lovit nti, Domnul e mare !
Strig:,,Montjodie!stpn e in cmpie.
XCVI
Gerin lovi-n Malprimis de Brigal.
Pgnu-i scut nu preuiete un ban:
Gerin zdrobi paftaua-i de cristal
Ce sfrmat ajunse jos sub cal.
Pn la carne platoa i-o rupse,
Cu lancea-i bun trupul i-l ptrunse.
Czu pgnul ca un bolovan
Cu sufletul menit pentru Satan.
XCVII
Prietenu-i Gerier spre emir porni.
i sparse scutul, plstoa-i plesni,
Prin mruntaie lancea i-o socoate
De l rzbi prin trupu-i pn-n spate,
Apoi din a l prbui-n spate,
Zise Olivier: ,,Frumoas btlie!
XCVIII
Samson pe Almasur55 l-a i lovit
i-i sparge scutul de-aur nflorit,
Zaua e prea subire pe pgn,
Strpunge inima, ficatul si-un plmn.
16
CIII
Margariz e un cavaler viteaz,
Frumos, mldiu i cu statura dreapt.
Spre Olivier el calul i-l ndreapt
i sparge scutul su cel aurit
Apoi cu lancea nspre trup mpinge.
l cru Domnul, lancea nu-l atinge.
Fierul se rupe i nu l rstoarn,
Iar Margariz nspre ai si se-ntoarn
i sun adunarea viu din goarn.
CVI
Olivier se avnt iar n lupt.
I-a mai rmas puin din lancea rupt.
ntr-un pgn, Malon, el a lovit;
Scutul i-a rupt,---de flori mpodobit---,
Ochii din cap ieii acum i snt
Iar creierii-i se scurg nspre pmnt.
Printre cei apte sute mori Malon s.a dus.
Ucide apoi pe Turgis i Esturguz;
Restul de lance i-a rmas n pumn.
Ronald i spune:,,Ce faci tu acum?
Aici bastonul un rost nu are,
Doar fierul i oelul au valoare.
Unde i este spada Hauteclaire,
Ce-i cu cletar i aur la mner?
Olivier:,,S-o scot n-am reuit.
Cu lancea-aveam prea mult eu de lovit.
CIV
CVII
CXIII
Marsil prapadul alor sai il vede.
Cerul sa sune corni, trompete,
Apoi Marsil cu ostea sa pornestte.
In frunte e Abisme pe calul sau;
Din toti pagini este cel mai rau,s
Plin de pacate, mare ticalos,
Nu crede in maria si-n Christos.
Ca smoala-i chipul si infatisarea
CXIV CXXVIII
Arhiepiscopul Turpin reia batalia. Il ataca pe Abisme si-l ucide. Si de-o parte si de alta cad luptatyori.
Din rindurile francezilor mor Engelier, Samson si Anseis, Gerin, Gerie, BErengiel si Gui de SaintAntoine. Lupta devine din ce in ce mai idarjita. Roland vede cu nespusa durere ca a pierdut floarea
cavalerimii franceze. Il intreaba pe Oliver ce este de facut. Olivier nu-i mai poate da nici un alt raspuns
decit ca prefera moartea unei infrangeri rusinoase. Atunci Roland se hotareste ca sa sune din corn.
CXXIX
Zice Roland: ,,Eu vi suna din corn,
Aude Carol care e la porti
Si jur ca va veni cu francii toti.
Si Olivier: ,,Va fi rusine
Pentru tot neamul tau, o stii prea bine,
Atat cit pe pamint se va afla.
Cind te-am rugat-ai vrut a m-asculta.
Dee o faci acum, nu sfatu-mi folosesti.
De suni din corn, viteaz tu nu mai esti
Si esti pe brate foarte-nsingerat.
Roland raspunde: ,,Fiindca m-am luptat!
CXXX
,,E batalia noastra foarte cruda
Eu sun din corn si Carol o s-auda.
Olivier: ,,Nu-i fapta de baron!
Cind te-am rugat n-ai vrut sa suni din corn.
De regale venea eram scapati.
Cei care sunt aici nu-s vinovati.
Pe barb ace o purta te rog sa crezi,
Pe Aude, sora mea, n-ai s-o mai vezi
Si nici cindva s-o mai imbratisezi!
18
CXXXI
Zice Roland: ,,De ce te-ai suparat?
Raspunde Olivier: ,, Esti vinovat,
Curajul intelept nu-i nebunie;
Masura-n indrasneala sa se tie!
Cu usurinta tan e-ai dus la moarte
Si nu vom mai avea de Carol parte.
De ma credeai, regale se-ntoarce a
Si batalia asta o cistiga.
Marsil cadea oricum sau mort sau prins;
Curajul tau Roland acum ne-a-nvins!
Ne pierdem azi Carol, stii, pentru vecie,
Viteaz ca el nici cind n-o sa mai fie!
Tu ai sa mori iar franta-i rusinata.
Prietenia noastra astazi s-o sfirsi
Si cu durere ne vom desparti.
CXXXII
CXXXIV
CXXXV
Este Roland cu gura-nsingerata
Si linga frunte tampla-I este Sparta
Suna din corn cu-amar nelinistit
Aude Carol, francii au auzit.
Regale zice: ,, Lung glas de intristare!
Naimes: ,, viteazul e acum la grea-ncercare!
Cred ca se afla-n plina batalie.
Cel ce-a tradat vrea sa-ti-o ascunda tie.
Aduna-ti oastea-n graba si porneste,
Mosia, neamul, ti le mintuieste;
Roland, auzit prea bine, eri-n urgie!
20
CXXXVI
CXXXVII
CXXXVIII
21
CXXXIX
Alerga Carol mai plin de minie.
Pe piept rasfrata-I barba colini.
Baronii string din pinteni, se zoresc,
Si-s miniosi doar la Roland gindesc
Ca nu sunt cu viteazul capitan,
Cel care-n Spania piginii-nfrunta.
Nu cred ca va scapa de soarta-I crunta.
Cei ce au ramas cu el sint mindre nume
Nu-I rege sa, fi-avut ca ei pe lume
CXL
CXLI
24
CLII
Lesinul lui Roland nu se sfirsise
Si in simtri de tot nu-si revenise
Cind vestea-ngtrozitoare i-a sosoit:
Francezii-s morti, cu totii au pierit.
Traiesc numai Turpin si Gautie de l'Hum.
Gautier din munti sosise chiar acum ;
Cu cei din Spania greu s-a razboit.
Oamenii-s morti, paganii i-au zdrobit.
Alerga pe de-a lungul vailor
Si-l cheama pe Roland in ajutor:
,,Dragul meu conte, prea viteaz si bun ,
Cind sint cu tine nu mi-e frica-ti spun.
Sint Gautier ,Maelgutu-am cucerit,
Si mi-este unchi Droon, batrin albit ;
Viteaz eram si ma-ndrageai atit,
Mi-e frinta lancea, scutul este rupt,
Armra-i tandari, zalele-s zdrobite.
Iar trupul-mi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Eu voi muri, insa mi-o vor plati".
Roland cuvintele i-a auzit
Si catre el in graba a pornit.
CLIII
Indurerat Roland, plin de minie,
Porneste iar in crunta batalie.
Din sarazini ucide douazeci,
Sase Gautier,Turpin omoara cinci.
Paginii spun : ,,Tilhari sint cei de-aci !
Vedeti, seniori, sa nu va scape vii.
E tradator cel care nu-i loveste
Si-i las fricos cel care nu-i zdrobeste".
Chemarile la lupta iar rasuna.
De pretutinderi la asalt s-aduna.
CLIV
Roland se arata luptator vestit,
Gautier de l'Hum, un cavaler cinstit,
Turpin asemeni, spada incercata;
Toti trei vor mai departe sa se bata.
Pornira iar prapadul in pagini.
O mie sarazini sint jos din scari,
Patruzeci mii se mai gasesc calari,
Dar sa se-aproprie de ei nu indrazneau.
Tapuse, lanci spre dinsii aruncau ;
Grindina de tepuse ce incepuse
Pe Gautier de moarte il rapuse.
Turpin din Reims este cu scutul spart.
Sub coiful rupt i-e capul sfarimat.
25
CLXIX
Muntii-s inalti, copacii falnici cresc
Si patru scari de marmura sclipesc.
Roland in iarba verde a lesinat
27
CLXX
Simti Roland c spada vrea sa-i smulg
Deschise ochii i astfel se rosti:
Pe cte tiu de-al nostru tu na-I fi !
Apoi cu cornul ce-l avea la sine ,
Lovi n coiful cu-aur i rubine,
Sparse oelul ,easta ,osu-i sparse,
Amndoi ochii din orbite-i scoase
i la picioare,fr glas rmase.
Zise Roland :Pgn miel ,
S m atingi cum de ai ndrznit ?
Te-o socoti oricine un smintit!
Dar am rupt cornul , gura i-am zdrobit ,
Auru-i dus , cristalu-i risipit .
CLXXI
Simte Roland vederea cum i-o pierde.
ncearc s se scoale n picioare;
Chipui-i e palid , fara de culoare .
O piatr cafenie-n fa are
Trist ,mnios ,de zece ori n ea loveste,
Oelul nu se rupe ,doar scrnete.
Rosti Roland :Fecioar,fii cu mine!
Ah!Durendal,ce mil mi-e de tine!
Nu i voi mai purta de grij ie.
Cte izbnzi pe cmp de btlie
i-ntinse plaiuri i-am adus,cu tine,
Lui Carol cel cu barba colilie!
S nu ajungi pe lae mini strine.
Ai fost slujita de un bun vasal.
n Sfnta Fran n-o sa ai egal.
CLXXII
Lovi Roland in marmura-mpietrit.
Scrni otelul.Lama-i neclintit.
i cand vazuc nu o poate frnge
Porni ncet n sinea-i a o plnge:
Frumoas Durendal,strlucitoare,
Flacari de foc tu rspndeti in soare!
Carol cel Mare se afla-n Moriana
28
CLXXIV
Simi Roland c moartea vrea s l cuprind
Din cap cum i coboar peste piept .
Ctre un pin n grab merse drept .
Cu faa-n jo , pe iarb-apoi s cad,
S apere cu trupu-i corn i spad .
ntoarse capul spre pgna gloat;
Fcu-nadins cci vrea cu-adevrat
29
CLXXVI
Sub pin Roland culcat moartea-i ateapt:
Spre Spania privirea i ndreapt ,
Attea gnduri i venir-n minte,
De cte cuceriri i aduse-aminte.
De dulcea Fran unde s-a nscut ,
De Carol Magnul care l-a crescut
i fr voie ncepu s plng .
Dar nici pe el nu se ls -n uitare
i de pcate i ceru iertare :
Slvit stpn ce eti cu adevrat ,
Pe Lazr tu din morti l-ai nviat ,
Pe Daniel de lei la-i aprat .
S-mi aperi sufletul n orice ru
i mntuie-m de pcatul greu!
Mnua dreapt Domnului o-ntinde
Snt Gabriel coboar i o prinde.
Pe-un bra i las capul i-a pornit
Cu minile n rug spre sfrit :
Un heruvim se las pe pmnt
Trimis de Domnul Dumnezeu cel sfnt
i doi Arhangeli Domnu-a mai trimis
S i duc sufletul n Paradis.
CLXXVII-CCLVII
mpcat cu sine i cu Dumnezeu ,Roland a murit .Carol cel Mare ajunge la Roncevaux unde,plin de
durere , i caut vitejii.Vede dezastrul i se declar vinovat c nu a sosit mai devreme .Se va rzbuna
crncen .Toi cei e fa plng.Oastea pgn se vede n deprtri .Ziua e pe sfrite.La rugmintea lui
Carol soarele se oprete ca s-i lumineze calea.mpratul pornete pe urmele pgnilor i-i ajunge la
fluviul Sebre.Pgnii ,disperai se arunc n valuri i pier pn la unul.Otirea franc se oprete s se
30
odihneasc.Carol adoarme greu.La cptiul lui st de paz arhanghelul Gabriel.Dou vise vin s-i
anune mpratului viitoarele lupte.
n aceast vreme regele Marsil a fugit la Saragosa.Furioi,pgnii distrug toate statuile zeilor lor.Rnii
de moarte ,nfrnt,Marsil se adreseaz emirului din Babilon,Baligant,cruia i trimite vorb c ,de nu-i
vine n ajutor,i se va supune lui Carol cel Mare.Baligant primete s-l ajute i printr-o solie l vestete pe
Marsil c va veni n Spania cu o armat uria.
n timp ce Carol cel Mare se afl la Roncevaux,unde i cinstete pe cei czui,apar primele grupuri de
sarazini.mpratul se pregtete pentru btlie:are zece corpuri de ostai.Armata pgn e de trei ori mai
mare.ncepe lupta.Pier sarazini fr num.Ctre sfritul btliei cele dou cpetenii se ntlnesc.Acum
se va hotr soarta celor dou armate.
CCLVIII
Ziua-i trecut i-i spre nserare.
Franci i pgni se bat fr-ncetare.
Viteji snt toi ce-acum aici se bat.
Ei strigtul de lupt n-au uitat
Strig Precieuse! emirul ndrjit,
Carol:Montjoie!,e strigtu-i vestit,
i-astfel din glas se tie fiecare.
n mijlocul cmpiei se-ntlnesc,
Se caut i aprig se lovesc,
epuele n scuturi crunt izbesc.
Sunt scuturile rupte,sfrmate,
Fii din zale-n lturi, aruncate,
Dar nu ajung s se loveasc-n trup.
ei se rstoarn,chingile se rup,
Snt regii la pmnt acum...
n graba mare salt n picioare.
i trage iute spada, fiecare.
Aceast lupt n-o avea sfrit
Pn ce unulnu va fi murit.
CCLIX
Carol al dulcei Frane-i curajos;
Emirul nu se teme,nu-i fricos,
Ei sbiile goale-i potrivesc
i peste scuturi ndrjii lovesc,
Prin pielea groas i prin lemn se taie,
Sar cuie,scuturile se ndoaie.
Apoi armurile cu furie plesc.
Albe scntei din coifuri izbucnesc.
Sfrit nu are lupta ce-a-nceput
Pn ce unul nu se d btut.
31
CCLX
Zice emirul:Carol,te gndete
La sfatul meu i faptele-i ciete!
Fiul meu drag tu mi l-ai nimicit
i-ntreaga ar ai rvnit mereu;
S-mi fii vasal i vei fi rspltit
Ca slujitor s vii n Rsrit.
i zice Carol: Foarte ru a face
S-i dau unui pgn i dragoste i pace;
Dar dac vrei cretin la noi s treci
Din clipa aceea te-oi iubi pe veci.
Slug s fii celui mai tare rege
i Baligant:Rea predic mai ii!
Apoi din spade prind a se lovi.
CCLXI
Voinic,emirul a i fulgerat
Coiful lui Carol de oel brunat.
Coiful se sparde-n cap i se ndoaie,
Lama ajunge pnla pr i-l taie,
Cam de o palm carnea i-a ciuntit,
Ba i mai mult pe osul dezgolit.
ovie Carol,gata e s cad.
Domnul nu vrea nvins sau mort s-l vad.
Snt Gabriel se-arat i i spune:
Mrite rege,ce faci tu anume?
CCLXII
Cnd glas de nger nspre el coboar,
Nu se mai teme ,n-are s mai moar.
i vine n simiri,se regsete.
Cu spada Franei n emir lovete.
Coiful cu pietre scumpe i zdrobete,
Din easta-i spart ,creierul nete.
Pn la barb spada i coboar
i fr s rsufle l omoar.
Strig Montjoie!spre-ai si de i vestete.
ndat ducele de Naimes sosete:
Urc pe Tencendur Carol n a,
Pgnii fug,aa cum Domnul vrea.
Francezii i-au atins doritul el.
CCLXIII-CCLXVII
Pgnii fug.Pe urmele lor gonesc clri francezii condui de Carol.Urmrirea ine pn la Saragosa.
Din turnul cetii,regina Bramimonda i vestete soul de prpdul ce-i ateapt.Marsil moare de
durere.Povestea spune c sufletul i s-a dus n iad.Carol intr n cetatea Saragosa care i-a rezistat apte
32
ani.O ocup i distruge toi idolii.Vor trece legea cretin peste o sut de mii de sarazini.Nu i
regina.Carol o va duce n Frana unde prin blndee vrea s o conving s se lepede de Mahomed.Cei
care nu vor s se cretineze snt ucii.
Noaptea a trecut i vine ziua iar.Carol las cetatea n paza a o mie de cavaleri i pornete spre Frana.
(Text cules de Ioana Voicu )
mai cucerete cetatea Narbona, apoi se ndreapt spre Bo-deaux unde depune, pe altarul Sfntului Seurin,
cornul de fildes al lui Ronald.
Un document stravechi, ,,Le Guide des pelerins,, (din secolul al XII-lea) atest existenta la Saint-seurin
a unui corn de fildes. Un alt corn, despre care se spune c ar fi cel autentic, se afla la un muyeu din
Toulouse ; poate fi vyut i astzi.
Carol l ingroap la Blaye, pe malul Girondei, pe cei trei vestii baroni ai si : ronald, Oliver si turpin, in
morminte de amarmura alba .
mpratul ajunge in cele din urm la Aix, n capitala sa , de unde trimite soli ca s se adune juctorii
pentru procesul lui Ganelon.
CCLXVIII
Din Spania, la Aix e Carol iar ,
n locul cel mai minunat din ar.
Se urc n palat n sala mare .
Fecioara Aude, frumoasa, i apare
i-i zice: Unde-i Ronald ? de cpitan s-mi spui
Cel ce a jurat s fiu soia lui ".
Durerea st pe carol s-l doboare,
Plnge din ochii i barba-i trage tare:
,,O sora mea, de-un mort te ngrijeti,
Altul mai bun n scimb ai s primesti:
E Ludovic, mai mu i pot spune ,
E fiul meu,regatu-i va rmne ".
Rspunde Aude :,,Este ciudat ce-mi s spui.
Dar voia taTatalui i-a sfinilor azi nu-i
Ca mort Ronald, eu vie s rmi !"
Se+nglbeneste, jos se prbuete.
E moart. Doamne sufleti-i primeste!
Bronii plng i o jelesc pe aude .
CCLXIX
Aude cea frumoas a sfrit pe dat
Carol o crede numai leinat;
i este mil plnge mpratul.
O ia de mini voind s o susin,
Dar aude spre umar capul i nclin .
Atuncea Carol de vyu ca-i moart,
Patru contese porunci s vin
S-o duc la o mnstire de surori
Unde-o veghear noaptea pn-n zori,
i-o ngropar lng un alt vestit
Pe Carol mlt l-a mai cinstit.
CCLXXI
33
De gt au scuturile mptrite
i-n mini au sulie ascuite .
Pe caii iui ncaleca fru dau .
o suta de mii de cavaleri plngeau
De mila lui Romanld si a lui Thierry,
Dar Domnul tie cum se va sfrii.
CCLXXXI
Mai jos de Aix, intinsa-i o cmpie.
acolo s-au pornit pe btlie .
Ei sunt voinici i fr nici o team.
Caii snt iui focoi de nu au seam .
Dar liber fru i prietenii-au mpuns,
Unul pe altul iata s-au ajuns.
Scuturi se sparg n ndari risipite,
Chingile-s rupte, zalele-s zdrobite,
Cad eile si la oblnc se frng.
O suta de mii din cei de faa plng.
CCLXXXII
i amndoi acuma-s la pmnt .
Dar intr-o clipa in picioare snt.
E Pinabel Puternic i vioi.
Fr de cai n lupta-s amdoi.
Cu spade aurite la mner
Lovesc puternic coifiri de oel;
S-ar sfrnge orice coif orict de tare .
Strbate printre toi o grija mare
i zice Carol : Doamne f dreptate !"
CCLXXXIII
i Pinabel :,, Pred-te Thierry !
i-oi fi vasal cu drag te voi sluji,
din bunul meu orice iti poti alege,
Pe Ganelon de+l sprijini tu la rege !"
Iar thierry vorba nu poate fi!
De te ascult rusine imi va fi!
Dreptate fac Domnul ntre noi !"
( Text cules de Monica Mitrea )
CCLXXXIV
i Thierry: ,, Tu esti viteaz i tare,
Cu trup voinic , frumos la-nfiare,
Iar vitejia i-o cunoate-orcine.
Renun deci la lupta, e mai bine!
37
i o sa ai cu mpratul pace.
Ct despre Ganelon, dreptate-o fi
S se vorbeasca de-asta zi de zi.
Iar Pinabel :,,Pe domnul ! ar fi pcat
Ca neamul eu sa nu-mi fi aprut;
Nu ma predau nici unui muritor.
Dect rusine mai bine mor.
Cu spada amndoi din nou izbesc
n coifuri aurite iar lovesc.
Pornesc scntei spre ceruri indreptate.
Sa i desparta nimeni nu mai poate:
Lupt sfri-v daca unul moare.
CCLXXXV
Viteaz e Pinabel cel din Sorena,
Pe Thierry-l loveste in coiful de Provena.
nesc scntei i iarba se aprinde.
Spre Thierry al spadei vrf intinde,
Mai jos de frunte spada o coboara.
De-a lungul feei
Obrazul drept de tot i-a- nsngerat,
Pna la bru el zaua i-a taiat
Domnu-l pzete , nu-i lovit de moarte.
CCLXXXVI
CCLXXXVII
CCLXXXVIII
La Carol coni si duci snt adunai:
Ce facem noi cu cei intemeiai
La judecata pentru GAnelon venii?
Chezai snt pentru Pinabel, cum tii.
Si Francii:Toti sa moara de nat!
l cheama pe Basbrun, bunu-imparat
S -I spanzuri in padurea blestemat!
Pe barba-mi alb-i jur,aminte cat,
De-i scap unul, vai i-amar de tine.
Basbrun rspunde: Fac cum este bine.
Sergeni o sut-I iau pe vinovai.
Treizeci erau, murira spnzurai.
Cel ce tradeaz si pe-ai lui ii pierde.
CCLXXXIX
40