Caracterizare de personaj

Ion
de Liviu Rebreanu
Ion este personajul titular si central din roman ,dominand intreaga lume care se
desfasoara in legatura cu el.Celelalte personaje principale (Ana ,Baciu,Florica,George)
graviteaza in jurul sau punandu-i in lumina trasaturile ,nazuintele . Intregul roman este
organizat in doua parti ,coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal:
Glasul pamantului si Glasului iubirii . Ion e un personaj realist,tipic pentru o
categorie sociala taranul sarac care doreste pamant . Personaj realist este determinat
social si are o psihologie complexa urmarita in evolutie .Prin destinul sau tragic ,Ion
depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.Fiind un personaj urmarit in
evolutie,calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion . La inceputul
romanului ,i se constituie un portret favorabil.
Desi sarac ,este iu-te si harnic,ca ma-sa,iubeste munca : munca ii era draga,
oricat ar fi fost de aspra ,ca o ravna ispititoare si pamantul . De aceea lipsa pamantului
apare ca o nedreptate ,iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata: Toata istetimea lui
nu plateste o ceapa degerata,daca n-are si el pamant mult,mult . Istet,silitor si
cuminte,trezise simpatia invatatorului care il considerase capabil de a-si schimba
conditia.Baiatul renunta insa la scoala ,pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea.
Pentru ca il stiu impulsiv si violent,este respectat de flacaii din sat si temut de
tigani,care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora ,desi George este cel
care le plateste.Insultat de Vasile Baciu beat,in fata satului ,la hora, se simte rusinat si
manios ,dorind sa se razbune . Vasile ii reproseaza ca umbla dupa fata lui si il numeste
sarantoc, talhar, hot fiindca este sarac.Orgolios ,presiunea pamantului ii apare ca o
conditie a pastrarii demnitatii umane.La inceput,tot satul este de partea lui si il condamna
pe Baciu ,mai ales pentru ca este beat .Dar dupa bataia cu George ,preotul il dojeneste in
biserica.Efectul nu este cel asteptat si Ion ,revoltat se hotaraste , sa fie cu adevarat
netrebnic
Dupa o scurta ezitare ,alege zestrea Anei si renunta la iubirea Floricai .Faptele sale
sunt tot atatea trepte ale dezumanizarii.Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se
manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu,pentru ca acesta fusese inainte
al Glanetasilor. Faptul ca taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul
Herdelea il scapa de inchisoare,nu l sperie.Este viclean cu Ana : o seduce ,apoi se
instraineaza ,iar casatoria o stabileste cu Baciu ,cand fata ajunsese daja de rasul
satului.Este naiv,crezand ca nunta ii aduce si pamantul ,fara a face o foaie de zestre.Este
randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean.

Dupa nunta incepe cosmarul Anei ,batuta si alungata de cei doi barbati. Prin
interventia preotului Belciug ,Vasile ii da toate pamanturile lui Ion ,la notar.Toata
incordarea lui de pana acum ,ambitia si hotararea de a obtine pamantul se
domolesc.Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indeferenta.Sinuciderea ei nu-i
trezeste vreun licar de constiinta si nici moartea copilului.Viata lor nu reprezenta decat o
garantie a proprietatii sale asupra pamanturilor(cinism)
Instictul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut ,lacomia lui raspunde altei
nevoi launtrice :patima pentru Florica .Asa cum ravnise la averea altuia,acum ravneste la
nevasta lui George.Are revelatia adevaratei fericiri:iubirea pe care o vrea cu orice pret.
George il ucide cu lovituri de sapa pe Ion .Dominant de instincte in afara oricarei
morale,incalcand succesiv toate normele satului aflat sub semnul fatalitatii ,Ion este o
victima a lacomiei si a orgoliului sau.
Este caracterizat direct (de catre narator ,de alte personaje,autocaracterizare)si
indirect (prin fapte ,limbaj ,atitudini ,gesturi ,comportament,relatie cu alte personaje).
Naratorul prezinta initial in mod direct ,biografia personajului ,iar pe parcursul
romanului,elemente de portret moral mandru si multumit ca orice invingator ,Ion simtea
totusi un gol ciudat in suflet.
Caracterizarea directa realizata de alte personaje se subordoneaza tehnicii
pluralitatii perspectivelor: Ion e baiat cumsecade .E muncitor ,e harnic ,e saritor ,e istet
(doamna Herdelea); esti un stricat si-un bataus, s-un om de nimic (preotul Belciug).
Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti prin monologul interior Ma
molesesc ca o baba naroada.Parca n-as mai fi in stare sa ma scutur de calcaie
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza trasaturile sale.
Ion este un personaj romanesc memorabil si monumental ,ipostaza a omului
teluric,dar supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui
neinfranta:pamantul stihie si legile nescrise ale satului traditional.
Autor de metoda realista , Liviu Rebreanu desfasoara in primul sau roman o
forta demiurgica nu numai pentru a infatisa cititorului o lume supusa cauzalitatii,ci si un
personaj a carui mecanica a existentei scapa logicii perfecte ,pentru ca inglobeaza
factorul irational.