Pragul diferential se defineste prin cantitatea minima de energie (intensitate) ce
trebuie sa fieadaugata stimularii initiale pentru a produce o noua senzatie constientizata de catre subiect. Cel carea studiat cu minutiozitate aceasta problema a fost Weber care a definit un raport legic al ratei decrestere a intensitatii stimulului necesara pentru modificarea intensitatii senzatiei. Weber adescoperit ca aceste raporturi sunt constante. Mai apoi, Fechner a reluat studiile lui Weber si a descoperit o expresie matematica mai riguroasa bazata pe procedeul covariatiei si al calculului diferential si integral. Legea lui Fechner sau legea pragului diferential ne spune ca pentru a obtine ocrestere a intensitatii senzatiei n progresie aritmetica este necesara o crestere a intensitatii stimularii n progresie geometrica. Formula matematica a acestei legi este: E = k log X + C unde E =estezie, senzatie; X = valoarea stimulului; k si C sunt constante ale analizatorului. Cu alte cuvinte,daca dorim sa determinam o crestere a intensitatii senzatiei trebuie sa multiplicam valoarea energetica a stimulului cu o ctime constanta. n timp ce stimulul creste ntr-o progresie geometrica,senzatia va creste n progresie aritmetica. Cercetarile ulterioare au confirmat aceasta ecuatie logaritmica si au pus n evidenta o serie de raporturi ntre pragul absolut si cel diferential: la valori mari ale pragului absolut inferior corespund valori ridicate ale pragului diferential si invers. Pe de altaparte, cercetarile ulterioare au semnalat faptul ca raporturile constante descoperite de catre Weber sunt valabile n zona de intensitati medii ale stimulului. La intensitati scazute ale stimulului legeaWeber - Fechner este contrazisa de legea semnificatiei. Valoarea de semnalizare ridicata a unui stimul poate face ca acesta sa fie receptat fara ca sa fie nevoie de cresteri logaritmice ale intensitatii. La intensitati foarte ridicate legea este contrazisa de catre legea adaptarii. Mecanismul adaptarii intervine n vederea protectiei analizatorului astfel nct orice cresteri ulterioare ale intensitatii stimulului peste aceste valori nu mai sunt receptate.