2.

Citirea mai eficientă

şi mai rapidă
Prezentare generală

• probleme de lectură şi de învăţare

• Citirea şi învăţarea – definiţii - procese

• idei greşite despre lectură şi viteza de lectură; de ce au apărut

• Ochiul

• Percepţia în timpul lecturii şi al învăţării

• Exerciţii pentru îmbunătăţirea comprehensiunii şi vitezei de lectură

În spaţiul de mai jos veţi nota toate problemele pe care le aveţi cu lectura şi
învăţarea. Fii riguros cu tine însuţi. Cele cît eşti mai capabil să defineşti cu atît eşti
mai capabil să-ţi îmbunătăţeşti performanţele.
Scrie propria definiţie a cuvântului LECTURĂ.

Citirea mai eficientă şi mai rapidă

Profesorii de lectură şi cei care predau alte materii au remarcat în ultimii cinci ani,
că în fiecare din clasele lor, apar în general aceleaşi probleme. Mai jos este lista cu
problemele cele mai frecvent întîlnite. Cititorul este sfătuit să confrunte propriile
sale problem cu acestea şi să adauge la propria listă alte probleme - care probabil
nu vor fi prea multe.

Vedere oboseală amintire

viteza lene nerăbdare

comprehensiune plictiseala vocabular

timp interes subvocalizare

volum critică stil literar

ambient motivaţie respingere

reţinere organizare concentrare

memorare regresie răsfoit înapoi

Fiecare dintre problemele din tabelul de mai sus este gravă, şi poate ea singură
perturba lectura şi învăţarea. Aceasta carte este concepută pentru rezolvarea
acestor probleme, capitolul de faţă fiind axat în principal pe vedere, viteză,
inteligenţă, timp şi volum de lectură, precum şi mediul de învăţare.

Înainte de a ajunge la aspectele fizice ale lecturii am să definesc termenul, şi am să

explic ca o consecinţă a acestei definiţii de ce gama largă de problem care există
este răspîndită atît de mult.

Definiţia lecturii

Lectura, care adesea este definită ca "obtinerea de la carte a ceea ce autorul a

intenţionat "sau " asimilarea cuvîntului scris " merită o definiţie mai completă. Ea
poate fi definită după cum urmează: Lectura este interdependenţa totală a
individului cu informaţia în formă simbolică. Ea reprezintă de obicei aspectul
vizual al învăţării şi conţine următorii şapte paşi:

recunoaştere

Cunoaşterea de către cititor

a simbolurilor alfabetice. Acest pas
are loc cu puţin înainte ca aspectul
fizic al lecturii să înceapă.

asimilare

Procesul fizic prin care lumina se

reflectă de la cuvânt şi este primită de
ochi, apoi transmisă prin intermediul
nervului optic la creier.
Vezi Fig 39.
integrare interioară

Echivalentul înţelegerii de bază, se referă la

legătura dintre părţile de informaţiei
care este citită cu alte părţi corespunzătoare.

integrare exterioară

Aceasta include analiza, critica, aprecierea,

selecţia şi respingerea. Procesul prin care
cititorul face apel la ansamblul cunoştinţelor sale
anterioare pentru a face conexiunile
potrivite cu noile cunoştinţe pe care le citeşte.

reţinerea

Stocarea informaţiilor. Stocarea poate în sine

să devină o problemă. Cei mai mulţi cititori ştiu
cum este să intrii într-o sală de examen şi să
stochezi majoritatea informaţiei în timpul celor
două ore de examen! Stocarea, atunci, nu este
suficientă în sine şi trebuie să fie însoţită de amintire.

reamintire

Capacitatea de a extrage din

informaţia stocată ceea ce este nevoie,
de preferinţă atunci cînd este nevoie.

comunicare

Utilizarea care îi este dată informaţieie în cele din urmă

sau eventual; include o subdiviziune foarte importantă:
gîndirea.
Definiţia ia în considerare a cea mai mare parte a problemelor enumerate anterior
(la pagina 27). Singurele probleme care nu sunt incluse sunt cele care sunt, într-un
fel, "în afara" procesului de lectură, "ambient", "vârstă", etc

De ce există probleme
Cititorul poate în acest punct să se întrebe în mod justificat de ce atât de mulţi
oameni se confruntă cu aceste probleme.

Răspunsul, pe lipsa noastră de cunoştinţe cu privire la creier, constă în abordarea

noastră iniţială atunci cînd este predată lectura - citirea.

Cei mai mulţi dintre cititorii care au peste 25 de ani au fost probabil învăţaţi cu
Alfabetul Fonetic sau Metoda Alfabetică. Alţii au fost probabil educaţi prin
aceasta sau prin Metoda Priveşte şi Spune.

Cele mai simplificată Metodă fonetică învaţă copilul mai întîi alfabetul, apoi
sunete diferite pentru fiecare din literele alfabetului, apoi amestecul de sunete în
silabe şi, în final, amestecul de sunete care foremează cuvinte. Din acest punct i se
dau progresiv cărţi tot mai dificile, de obicei sub formă unei serii clasificate la 1 la
10, prin care el evoluează la propria sa viteză. El devine un cititor "tăcut" în timpul
acestui proces.

Metoda Priveşte si Spune îl învaţă pe copil artătîndu-i cartoane cu imagini pe ele.

Numele obiectelor artătate este tipărit sub ele. Odată ce un copil s-a familiarizat cu
imaginile şi cuvintele asociate cu ele, imaginile sunt îndepărtate şi rămîn doar
cuvintele. Atunci cînd copilul a acumulat destul vocabular de bază el progresează
printr-o serie de cărţi notate după dificultate şi asemănătoare cu acelea pentru copii
educaţi prin Metoda Fonetică, şi devine la rîndul său un cititor "tăcut".

Prezentarea celor două metode este în mod necesar scurtă, şi mai sunt cel puţin alte
cincizeci de metode similare, care sunt predate în prezent în Marea Britanie şi în
alte ţări vorbitoare de engleză.

Probleme similare există în toată lumea.

Ceea ce trebuie reţinut din aceste metode nu este faptul că acestea nu sunt adecvate
pentru scopul lor, dar că sunt inadecvate pentru a învăţa un copil să citească în
adevăratul sens al cuvântului.

În ce priveşte definiţia lecturii, se poate observa că aceste metode sunt proiectate

pentru a atinge doar stadiul de recunoaştere în acest proces, cu unele încercări de
asimilare şi de integrare interioară.

Metodele acestea nu abordează problemele legate de viteză, timp, volum, reţinere,

reamintire, selectare, respingere, luare de notiţe, concentrare, apreciere, critică,
analiză, organizarea, motivare, interes, plictiseală, ambient, oboseală sau stil
tipografic etc

Şi în această lacună se găseşte justificarea pentru problemele cu o răspîndire atît de

mare.

Recunoaşterea, este important de remarcat, este foarte rar menţionată ca o

problemă, deoarece acesta a fost predat în mod adecvat la începutul anilor de
şcoală. Toate celelalte probleme, sunt menţionate pentru că ele nu au fost
soluţionate în timpul procesului de învăţământ.

Capitole următoare tratează majoritatea acestor probleme. Restul acestui capitol

este dedicat mişcării ochilor, comprehensiunii şi vitezei de lectură.
Fig 7 Ochiul tău.

Mişcările ochilor în timpul lecturii

Atunci cînd li se cere să arate cu arătătorul mişcarea şi viteza de ochilor lor
majoritatea persoanelor îşi mişcă degetele de-a lungul unei linii drepte de la stânga
la dreapta, cu un salt de la rapid de la sfârşitul unui rînd înapoi la începutul
următorului. În mod normal aceste mişcări durează între un sfert şi o secundă
pentru fiecare rînd.
Fig 8 Micşarea presupusă a ochilor aşa cum a fost indicată de persoane care
nu cunosc mişcarea ochilor. Fiecare rînd se crede că este citit în mai puţin de
o secundă. Vezi textul.

Două erori majore sunt în făcute cu privire la mişcare şi la viteză.

Chiar dacă ochiul s-ar mişca atît de încet încît să parcurgă un rînd pe secundă,
cuvintele tot ar fi citite cu viteză de 600-700 de cuvinte pe minut (cpm). Având în
vedere că viteza medie de lectură chiar şi pentru materiale uşoare este de 250 cpm,
se poate observa că chiar cei care estimează viteze mai mici presupun pot citi
cuvintele mai rapid decât în realitate.

Dacă ochii s-ar mişca asupra materialului tipărit în maniera liniară indicată mai sus
nu ar putea să vadă reţonă nimic pentru că ochiul poate vedea lucrurile clar doar
atunci cînd “ le poate ţine pe loc ". Dacă un obiect este nemişcat şi ochiul trebuie
să fie nemişcat pentru a-l vedea iar dacă obiectul este în mişcare ochiul trebuie să
se mişte împreună cu el pentru a-l vedea.

Un simplu experiment, fie de unul singur fie cu un prieten vă va confirma acesta.

Ţine un arătător nemişcat în faţa ochilor şi să fie îţi simţi propriul ochi sau spriveşti
ochii prietenului dvs. în timp ce se uită la un obiect. Ei vor rămâne nemişcaţi. Apoi
mişcă degetul în sus, în jos, lateral şi în jur, şi urmăreşte-l cu ochii. Şi, în sfârşit
mişcă degetul în sus, în jos şi în jur, ţinînd ochii nemişcaţi, sau încrucişează-ţi
mîinile în faţa ta, iar în timpul ăsta priveşte-le pe amîndouă simultan. (Dacă
reuşeşti acest lucru să-mi scrii imediat!) Când obiectele se mişcă ochii se mişcă şi
ei că să le poată vedea clar.

Dacă facem legătura între acestea şi lectură este evident că pentru ca ochii să vadă
cuvintele şi acestea sunt nemişcate ochii vor trebuie să facă o pauză pe fiecare
cuvînt înainte de a-şi continua cursa. Mai degrabă decât o mişcare în linii drepte
aşa cum se arată în fig 8, ochii au de fapt o mişcare cu o serie de opriri şi salturi
rapide.

Fig 9 Diagrama care reprezintă mişcarea stop-şi-start a ochilor în timpul

procesului de lectură. A se vedea textul de pe această pagină.

Salturile în sine sunt atât de rapide încît durează foarte puţin , dar fixările pot dura
între 1/4 şi 1/ 2 secunde. O persoană care în mod normal citeşte pe rind cîte un
cuvânt - şi care trece înapoi peste cuvinte şi litere, este obligat, prin simpla
matematica a mişcărilor sale ocular, să citească cu viteze care sunt adesea sub 100
cpm. Acest lucru înseamnă că nu va putea înţelege prea multe din ce citeşte şi nu
va putea să citească prea mult.

Fig 10 Diagramă care arată obiceiurile proaste ale cititorului lent: cuvintele
citite unul cite unul , salturi inconştiente înapoi, plimbare cu ochii şi regresie
conştientă. A se vedea textul pe această pagină.
S-ar putea părea, la prima vedere că cititorul lent este condamnat, dar problema
poate fi rezolvată în mai multe feluri:

1. Saltul peste cuvinte poate fi eliminat, pentru că 90 la sută din salturile înapoi şi
regresie sunt bazate pe o prejudecată şi nu sunt necesare pentru înţelegere. Cele 10
procente care trebuie să fie reconsiderate pot fi notate aşa cum este explicat în
capitolul despre Studiul organic (pag. 117).

2 Timpul pentru fiecare fixare poate fi redus pentru a se apropia de minim 1-4 de
secundă – cititorul nu trebuie să se teamă că timpul este prea scurt , pentru că
ochiul său este capabil să înregistreze maxim cinci cuvinte într-o sutime de
secundă.
3 Mărimea fixării poate fi lărgită pentru a cuprinde trei sau patru cuvinte deodată.

Fig II Diagrama arată mişcările ochiului la un cititor mai bun şi mai experimentat.
Mai multe cuvinte sunt preluate la fiecare fixare, iar salturile înapoi, regresia şi
rătăcirea ochilor sunt reduse.

Această soluţie ar putea să pară imposibilă la prima vedere dacă este adevărat că
mintea se ocupă de un singur cuvânt la un moment dat. De fapt, ea se poate fixa la
fel de bine pe grupuri de cuvinte, şi aceasta este cea care este mai bună modalitate:
Atunci când citeşti o propoziţie nu o citeşti pentru înţelesul individual al fiecărui
cuvînt în parte.
Cînd citim, de exemplu, pisica drum

stătea pe

este mai greu de citit decît să citeşti: pisica stătea pe drum.

Cititorul mai lent trebuie să depună un efort mental mai mare decît un cititor mai
rapid pentru că el trebuie să adauge sensul fiecărui cuvântul la sensul fiecărui
cuvânt următor. În exemplul de mai sus aceasta înseamnă trei adunări. Cititorul
mai eficient, care preia unităţi de sens trebuie să facă doar o adunare.

Un alt avantaj pentru cititorul mai rapid este că ochii lui vor face mai puţin effort
fizic pe fiecare pagină. În loc de 500 fixări pe pagină cum are cititorul lent el va
avea doar 100 de fixări pe pagină, fiecare dintre acestea fiind mai puţin obositoare
pentru muşchii ochiului.

Un alt avantaj stă în faptul că ritmul şi viteza de lectură îl vor antrena pe acesta
astfel încît sensul se poate forma în mod confortabil pe cînd în cazul cititorului
lent, datorită opririlor si pornirilor, abordării sacadate, are mai multe şanse să se
plictisească, să-şi piardă concentrarea şi să alunece mental prierzînd sensul a ceea
ce citeşte.

Se poate observa din aceasta că un număr de convingeri curente cu privire la

cititorii mai rapizi sunt false:

1. cuvintele trebuie să fie citite unul cite unul: Greşit.

Pentru că capacitatea noastră de fixare şi pentru că citim pentru a înţelege

propoziţii mai degrabă decât simple cuvinte.

2. O viteză de lectură mai mare de 500 cpm este imposibilă: Greşit.

Deoarece faptul că ochiul poate să preia pînă la şase cuvinte întro singură fixare şi
faptul că putem face 4 fixări pe secundă înseamna ca viteze de 1000 cpm sunt
perfect realizabile.

3. Cititorul mai rapid nu este capabil să înţeleagă: Greşit.

Deoarece cu atât mai rapid va fi un cititor concentrarea sa pe materialul citit va
creşte şi va avea mai mult timp pentru a reveni asupra zonelor de interes şi de
importanţă speciala pentru el.

4 viteze mai mari dau o concentrare mai mică : Greşit. Deoarece cu cât mai
rapid vom parcurge un text cu atît suntem mai motivaţi şi concentrarea creşte.

5 viteze medii de lectură sunt naturale şi, prin urmare, cele mai bune: Greşit.

Pentru ca viteza medie de lectură nu este naturală. Această viteză este produsă de
formarea iniţială pentru lectură în combinaţie cu o, combinat cu o cunoaştere
inadecvată a modului în care poate lucre creierul şi ochiul la diferite viteze.

Tehnici avansate de lectură

În afară de sfaturile generale date mai sus unii cititori să beneficia de următoarele
informaţii, care sunt de obicei practicate împreună cu un instructor calificat:

1 Tehnicile de ajutor vizualor: Atunci când copiii învaţă cum să citească ei

adesea arată cu degetul spre cuvintele pe care le citesc. Noi am considerat în mod
tradiţional acest lucru ca pe o vina si le-am spus să nu mai arate cu degetul spre
pagină. În prezent, s-a constat că noi şi nu copii ne înşelam. În loc să insistăm ca ei
să nu mai urmărească cu degetul ar trebui să le cerem să-şi mute degete mai
repede. Este evident că mina nu încetineşte ochiul şi valoarea adăugată care rezultă
din stabilirea unui obicei regulat şi fluent este de nepreţuit.

Pentru a observa diferenţa dintre mişcarea ajutată şi cea neajutată a ochilor cere-i
unui prieten să-şi imagineze un cerc mare în faţa lui şi apoi să privească încet şi cu
grijă pe circumferinţa cercului. Mai degrabă decât să se deplaseze într-un cerc
perfect ochii lui vor urma un model mai asemănător cu un dreptunghi artritic .
Fig. 12 Model care arată mişcarea neajutată a ochiului care încearcă să se
mişte în jurul unei circumferinţe. A se vedea textul pe această pagină.

Acum trasează un cerc în aer şi cere-i prietenul tău să urmeze cu vîrful degetului
său conturul circumferinţei. Veţi observa că ochii lui vor urma aproape perfect şi
vor trasa un cerc similar cu cel de mai jos.

Fig 13 Model care arată mişcarea ghidată a ochilor în jurul circumferinţei unui
cerc. A se vedea textul pe această pagină.
Folosiţi-vă CAPUL

Acest experiment simplu ne indică, de asemenea, ce enormă îmbunătăţire

în performanţă poate să apară dacă unei personae îi este dată informaţia de bază
despre funcţionarea fizică a ochilor şi creierului.
În multe cazuri nu sunt necesare un antrenament îndelungat sau o practică ferventă.
Rezultatele, ca şi în acest caz, sunt imediate.

Cititorul nu trebuie să se limiteze la folosirea degetului ca un ajutor vizual şi poate

utiliza pentru aceasta un pix sau un creion, aşa cum fac mulţi dintre cititorii
eficienţi. La început ajutorul vizual va face viteza de lectură să pară mai lentă.
Aceasta se datorează faptului că, aşa cum am menţionat mai devreme, noi toţi ne
imaginăm că am citit mai repede decât o facem de fapt. Dar citirea cu acest ajutor
visual va fi, de fapt, mai rapidă.

2 Concentrarea extinsă. În conjuncţie cu tehnicile de ajutor vizual, cititorul poate

să încerce să preia mai mult de un rînd la un moment dat. Acest lucru nu este, cu
siguranţă, imposibil fizic şi este deosebit de util atunci cînd trecem prin material
uşoare sau atunci cînd trecem în revistă sau previzualizăm. De asemenea, va
îmbunătăţi viteza normal de lectură. Este foarte important să folosiţi întotdeauna
un ajutor vizual în timpul acestui tip de lectură, pentru că fără el ochiul va tinde să
se plimbe lipsit de direcţie pe pagină.

Ar trebui să fie experimentate diferite forme de ajutor vizual inclusiv mişcări

diagonale, curbe, şi drept în josul paginii.

3 percepţia de mare viteza. Acest exerciţiu implică răsfoirea paginilor cît mai
repede posibil în încercarea de a vedea cît mai multe cuvinte de pe o pagină.

Această formă de antrenament va creşte capacitatea de a prelua grupuri mari de

cuvinte dintr-o singură fixare, se poate aplica la tehnicile de trecere în revistă şi va
condiţiona mintea spre o practică de lectură mult mai rapidă şi eficientă. Acestă
condiţionare de mare viteză poate fi comparată cu conducerea de-a lungul unei
autostrăzi cu 90 de mile pe oră, timp de o oră. Imaginaţi-vă că aţi condus la această
viteză, şi brusc a apărut un indicator rutier care cere "viteza redusă la 30 '. Pînă la
ce viteza ai încetini, dacă cineva ţi-ar acoperi vitezometrul şi ţi-ar spune să mergi
pînă ajungi la 30 '. Răspunsul, desigur, ar fi de 50 sau 60 mph.

Motivul pentru aceasta este faptul că mintea a devenit condiţionată la o viteză mult
mai mare şi această viteză devine "normală". Ceea ce era "normal" anterior este
uitat mai mult sau mai puţin, în prezenţa unui normal mai nou.

Fig 14 Ilustraţia arată modul în care mintea "se obişnuieşte” cu viteza şi

mişcarea. Acelaşi tip de greşeală “relativistă" poate fi utilizat în avantajul
nostru pentru a ne ajuta să învăţăm într-un mod mai adecvat.

Vezi de pagini de text 36 şi 37.

Acelaşi lucru se aplică şi de lectură şi după ce ai practicat lectura de mare viteză

va descoperi adesea că viteza ta de lectură s-a dublat fără ca tu să sesizezi

diferenţa. Vezi Fig 14.

Practică motivatională

Cea mai mare parte din lectură, se face într-un mod relaxat şi aproape lipsit de
ritm, fapt de care au profitat multe cursuri de lectură rapidă. Studenţilor le sunt
prezentate diferite exerciţii şi sarcini şi li se sugerează că după fiecare exerciţiu
viteza lor va creşte cu 10-20 cpm. Şi asta se întîmplă, adesea cu sută la sută pe
perioada unui singur exerciţiu. Dar creşterea acestea se datorează de multe ori nu
exerciţiilor în sine ci faptului că motivaţia studentului a fost stimulată un pic pe
durata cursului.

Aceleaşi creşteri semnificative ar putut fi produse prin garantarea pentru fiecare

student, la începutul anului de curs, că-i vor fi îndeplinite toate dorinţele.
Performanţă ar ajunge imediat la nivelul atins în mod normal la sfârşitul unor astfel
de cursuri – un fenomen similar cu o peroană fără pregătire sportivă care execută o
sută de metri în 10 secunde plat şi face salturi peste gard atunci când cînd este
urmarit de un taur.
În aceste cazuri, motivaţia este un factor major, şi cititorul va beneficia extrem de
mult din aplicarea conştientă a acesteia la fiecare experienţă de studiu. În cazul în
care o decizie adânc înrădăcinată se face pentru a îmbunătăţi performanţa, atunci
ea se va îmbunătăţi în mod automat.
Antrenamentul cu metronomul

Un metronom, care este de obicei folosit pentru păstrarea ritmului muzical, poate fi
utile atît pentru lectura de mare viteză cît şi pentru practica de lectură normală.
Dacă aţi stabilit-o de la un nivel rezonabil în acelaşi ritm, fiecare bătaie poate
indica o singură mişcare a ajutorului vizual. În acest fel, un ritm bun şi constant
poate fi menţinut şi încetinirea care are loc de obicei după o vreme poate fi evitată.
Din momentul în care cel mai confortabil ritm a fost găsit, viteza de lectură poate fi
îmbunătăţită ocazional prin adăugarea unei bătăi în plus pe minut.

Metronomul poate fi folosit de asemenea pentru a ritma exerciţiile de percepţie de

mare viteza, începand de la un ritm mai lent şi accelerînd apoi excepţional de
repede, pînă la a "privi" o pagină dintr-o singură bătaie.

Informaţiile cu privire la mişcările ochilor, ajutorul vizual şi tehnici de lectură

avansată ar trebui să fie aplicate de către cititor la fiecare dintre situaţiile de
lectură. Aceasta va constata că aceste tehnici şi sfaturi sunt şi mai atunci când sunt
aplicat împreună cu informaţii şi tehnici de la alte capitole, în special în ultimele
trei care se ocupă cu Metoda de studiu organic.

La sfârşitul acestui capitol sunt o serie de exerciţii care oferă practică în toate
domeniile. Aceste exerciţii trebuie să se facă în reprise de 5 până la 20 minute pe
zi, de preferinţă înainte de orice lectură sau studiu. În timpul primelor săptămâni o
jumătate de oră pe zi poate fi cheltuită profitabil în acest fel. Pe măsură ce sunt
practicate aceste exerciţii trebuie să fie făcute numai atunci când este necesară
revizuirea lor.
NB Formula pentru determinarea vitezei în cpm este:

cpm (viteza) = numărul de pagini de citit x numărul mediu de cuvinte pe pagină x

numărul de minute de lectură

Exerciţii

NB După orice calcul al cpm se introduce numărul rezultat pe tabelul de la pagina

40.

1 Fă exerciţii cu mişcarea ochilor peste pagină, mişcînd ochii pe planurile orizontal

şi vertical avioane în diagonal, din colţul din stînga sus pînă în cel din dreapta jos,
apoi ddin dreapta sus pînă în stînga jos. Viteza va creşte treptat zi de zi. Scopul –
antrenarea ochilor să funcţioneze mai bine şi independent.

2 Citeşte 5 minute normal dintr- o carte pe care o vei folosi în continuare. Notează
cpm pe tabelul de pe pagina 40.

3 Practica răsfoitul a 100 pagini cu aproximativ 2 secunde pe pagină, mişcînd ochii

foarte rapid în josul paginii. (2x2 min. Reprize).

4 a. Practică cît de repede poţi timp de 1 minut, fără să îţi faci griji pentru
înţelegere.

b Citeşte cu motivaţia de a înţelege -1 minut.

c Calculează şi a înregistreaază cpm pe tabel.

Repetaţi în măsura timpului disponibil.

5 a. Foloseşte orice carte (materiale uşoare), la alegere, de preferat una care te

interesează. Încercă să înţelegi cît mai mult posibil, dar ţine cont că acest exerciţiu
este interest mai ales de viteză. În acest exerciţiu lectura ar trebui să continue de la
ultimul punct atins.

b. practica - lectura timp de 1 minut, cu 100 cpm mai repede decât cea mai mare
viteză normal de lectură a ta.

b practica - lectura, mai repede decât 100 wpm (a).

c practica - lectura, mai repede decât 100 wpm (b).

d. practica - lectura, mai repede decât 100 wpm (c).

e. practica - lectura, mai repede decât 100 wpm (d).

f. practica - lectura, cu comprehensiune timp de 1 minut de la punctul a atins la

la sfârşitul punctului (e). Calculează şi notează cpm pe grafic

Viteza cpm

900

800
700

600

500

400

300

200

100

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Vezi paginile de exerciţii 39 şi 41

Acest grafic ar trebui să fie complet în curînd. Atunci când este complet
desenează un altul similar şi ţine-l în carte .

Practică de lectură rapidă 1

a. Foloseşte orice carte. Începe de la începutul unui capitol.

b Practica lectura cu ajutor vizual, trei rînduri odată cu un minim de 2000 cpm
timp de 5 minute.

c Re-citeşte pînă la semn în 4 minute.

d Re-citeşte pînă la semn în 3 minute.

e. Re-citeşte pînă la semn în 2 minute.

f Citiţi de la semn, pentru aceeaşi comprehensiune ca la (b) timp de 5 minute.

g. Citiţi pentru comprehensiune normală timp de 1 minut. Scrieţi cpm pe tabel

Practică de lectură rapidă 2

a. Foloseşte orice carte simplă, începe de la începutul unui capitol

b. Scanează timp de un minut, folosind un ajutor vizual, 4 secunde pentru o

pagină.

c. Practică lectura de la început cu minim de 2000 cpm timp de 5 minute.

d Repetă acest exerciţiu, atunci când este posibil.

e. La fel ca 6 g.

Note personale