DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU

Un pustnic de lng cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie
la el. ns el se gndea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, c vd c la cei ri le merge bine,
iar cei buni au necazuri si scrbe. Cum, Doamne, de ngdui Tu asa cu buntatea Ta cea
fr de margini?"
Apoi si-a zis: "Am s m rog lui Dumnezeu, s-mi arate cum sunt judectile Lui". C
sunt unii oameni care judec mpotriva proniei, a purtrii de grij a lui Dumnezeu: Cutare
este ru, este pctos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt ri, femeia este
bolnav, iar el scap de un necaz si d peste altul.
Unul este ru si trieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este
bun, se roag lui Dumnezeu, posteste si numai de scrbe d, iar altu-i ru, njur, bea, si
pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este,
cci calea celor ri sporeste si calea celor drepti totdeauna este n necaz?
Si din ziua aceea a nceput s se roage: "Doamne, arat-mi judectile Tale, ca s nu
judec!" Rugndu-se el asa, odat a avut nevoie s se duc la cetatea Emesei. Si ducnduse el, i-a iesit nainte un tnr si i-a zis:
- Printe, bag de seam, te duci la Emesa! Dumnezeu are s-ti arate mari taine, dar s nu
te smintesti!
- Unde, fiule?
- Cnd ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, s bagi de seam c n marginea
orasului este o grdin mare, nconjurat cu copaci, cu garduri, grdin cu copaci roditori,
o livad. Si s bagi de seam c ntr-un loc s-a rupt oleac gardul si este un copac cu o
scorbur mare.
S bagi de seam c acolo alturi de grdin, unde-i copacul cel cu scorbur, este o
fntnit. Si lng fntn este o crare care trece, iar dincolo este drumul mare. S te
duci n grdina aceea si s intri n scorbura copacului. S stai acolo ascuns si s te uiti
spre fntn. Si ce-i vedea acolo, ai s te folosesti mult.
Pe urm tnrul a disprut. Pustnicul, cnd a ajuns la cetatea Emesei, a vzut fntna, a
vzut copacul acela cu scorbur mare n dreptul fntnii, a vzut si gardul unde era rupt.
A intrat acolo, s-a bgat n scorbur si se ruga la Dumnezeu. Si, stnd el acolo si rugnduse, vede c vine un boier clare pe un cal frumos. Boierul avea la dnsul un toporas si
avea o tscut frumoas. A venit la fntn, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal s
pasc. Si el a stat, a but ap si a scos din tscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a
numrat si pe urm s-a culcat si s-a odihnit. Dar el n loc s-i pun n buzunar, i-a pus
alturea.
Cnd s-a trezit el, prima grij era calul. i dduse drumul s pasc. Calul se deprtase mai

ncolo, dar pstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a czut si a rmas la
fntn. El n-a observat c i-au czut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus nainte.
Printele pndea din scorbur. Dup ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a fcut cruce,
a but ap si a vzut punga aceea. Si cnd a vzut c ntr-nsa e aur, a luat-o si nu s-a mai
dus pe crare, si nici pe drum napoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.
n urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un btrn srac cu doi desagi n spate,
cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desag si ap
din fntn, si a mncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urm s-a culcat oleac.
n timpul acesta boierul si-a dat seama c nu are banii la el, c i-au czut la fntn, si s-a
ntors napoi. Si gseste pe btrnul sta.
- Mosule, n-ai gsit aici o pung cu galbeni?
sta nu stia nimic:
- N-am gsit nimic.
- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?
- Cucoane, n-am gsit nici un galben!
- Ei! Scoate banii c te omor!
- Cucoane, nu stiu nimic!
Boierul a crezut c a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat n cap si l-a omort.
A luat si a scos toate din desagi, a cutat prin hainele lui si n-a gsit banii.
Dac a vzut boierul c l-a omort pe sta si nici banii nu i-a gsit, s-a suit pe cal si a
plecat dndu-si palme si vitndu-se c a omort om nevinovat. Si s-a dus clare btnduse.
Atunci printele care pndea din scorbur a zis: "Ia uite mi, ct nedreptate s-a fcut la
fntna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gsit si pe cine a omort? Vai de mine, mare
nedreptate a fcut Dumnezeu aici! Boierul a omort pe btrnul sta nevinovat si cellalt
a luat banii si s-a dus n lumea lui".
Si cum se gndea el asa, a venit din nou ngerul Domnului n chip de tnr.
- Printe, printe, iesi din scorbura asta si hai s stm de vorb!
A iesit printele si ngerul l-a ntrebat:

- Ce ai vzut si cum ti s-a prut?

- Doamne, dar aici la fntna asta numai nedreptti a fcut Dumnezeu. Cine a pierdut
banii, cine i-a gsit si cine a fost omort!
- Printe, mata ai vrut s stii judectile lui Dumnezeu. Afl c la fntna asta, numai
dreptti a fcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tnr? El are curti mari. Si
stii unde-i curtea lui? Alturea cu cel ce-a gsit banii. Si la acela sracul, ntr-o noapte i-a
murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier s-i mprumute niste bani. Boierul de mult
voia s-i ia grdina lui, c avea o grdin cu pomi roditori, foarte frumoas, chiar lng
grdina boierului.
Si a venit sracul la el, zicnd:
- Cucoane, d-mi niste bani mprumut s n-grop pe mama si pe sotia, c ti-oi prsi la
var, ti-oi cosi, voi secera pe lan.
Si boierul si-a zis: "Acum i momentul, c-i srac!"
- D-mi livada ta!
- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rsdit si nu pot s ti-o dau!
- Ct s-ti dau pe livad?
Dar acela a spus asa:
- S-mi dai 300 de galbeni, c de nevoie o dau, c n-am cu ce face nmormntarea.
Dar boierul, vzndu-l pe acela necjit, c are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de
galbeni.
- Cucoane, Dumnezeu s fac dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grdina mea face 300
de galbeni de aur.
Si sracul s-a dus plngnd acas, cu 150 de galbeni, pentru c de nevoie a dat grdina.
Dar a zis: "Dumnezeu s fac dreptate".
Si acum Dumnezeu a fcut dreptate. I-a gsit tocmai acesta care sttea lng dnsul. 150
de galbeni i-a dat boierul de bunvoie si 150 i-a uitat la fntn. Dumnezeu a fcut
dreptate la fntn, c el cnd i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu s fac dreptate cu
banii! Nu mi-ai pltit grdina".
Si iat Dumnezeu preadrept i-a ntors banii acum la fntn. I-a pltit grdina.
- Bine, la sta i-a fcut dreptate. Dar btrnul care a fost omort, cu ce era vinovat?

- Ai vzut cum i-a dat cu muchia n cap si l-a omort? L-a ntrebat de bani si btrnul nu
stia nimic. Btrnul acesta - i-a spus ngerul -, cnd era tnr de 25 de ani, era cu carul cu
boi pe marginea unui ru. Si un om a vrut s treac rul acela si, cnd era la mijlocul
rului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mi, frate, nu m lsa, c mor! M nec, nu m
lsa!"
Si el n loc s sar s-l scoat pe acela, a dat un bici n boi si a zis: "Asa ti trebuie, cine
te-a bgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleac cu apa si s-a necat. Sracul acesta avea
multe fapte bune, dar pentru acel pcat, c n-a srit s-l scoat pe acela din ap, se ducea
n iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mil si a vrut s-i plteasc n lumea aceasta, pentru c a
avut greseala aceea din tinerete, cnd nu a vrut s-l scoat pe acela din ap. El l-a omort
pe acela c nu l-a scos din ap atunci, si acum l-a omort pe el nevinovat boierul sta.
Dumnezeu a fcut foarte bine, c prin moartea asta, l duce la bucurie si la rai n vecii
vecilor pe srac.
- Dar boierul?
- L-ai vzut pe boier cum se btea cu palma peste cap? Mai ncolo l-a mustrat cugetul c
l-a omort pe btrn. A ntlnit un om si i-a dat calul de poman, si a ntlnit altul si i-a
dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mnstire s se fac
clugr. Si dup 40 de ani ct o s se pociasc acolo, o s-l ierte Dumnezeu c a omort
un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mrturiseste si face canon si se
mntuieste.
Si tu ai zis c la fntna asta s-au fcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a fcut trei
lucruri drepte si bune. C judectile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasc.
N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe ct este mai nalt cerul dect pmntul, pe ct este mai
departe rsritul de apus, pe att sunt mai departe judectile Mele de judectile voastre si
gndurile Mele de gndurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele dect tine, nu le ridica si pe cele mai
adnci dect tine, nu le cerca, ca s nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judectile Domnului sunt adnc mult?
Cum ai ndrznit tu un om, s stii judectile lui Dumnezeu, pe care nici ngerii, nici
serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, printe, s-ti art
c judectile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.
Si tu ai judecat ceva, dar judectile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, c ele au fost bune
foarte! Deci de acum nainte s nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea s zici:
Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judectile Tale!
Dar, fiindc esti om, Dumnezeu te-a iertat, ns m-a trimis s te nteleptesc s nu mai

ndrznesti s iscodesti judectile Lui, c judectile lui Dumnezeu sunt adnc mult si nu
le poate sti nimeni, nici ngerii din ceruri.
*
Asadar s tinem minte din aceast povestire, c tot ce ni se pare nou n lumea asta c-i
strmb si ru, de multe ori ne nselm! C nu cunoastem jude-ctile lui Dumnezeu cele
ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi s ajungi cele neajunse! Amin.