Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Artrologie Si Biomecanica
Artrologie Si Biomecanica
1. Generalit@]i
Articula]iile sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc
^ntre ele. Aceste elemente sunt reprezentate de forma]iuni conjunctive }i mu}chi.
F@r@ articula]ii nu ar fi posibil@ realizarea func]iei statice }i dinamice a oaselor, deci
deplasarea }i activit@]ile organismului.
Are forma unui man}on fibros, tapetat la interior de sinovial@. Are grosime variabil@,
^n raport cu mobilitatea articular@.
Este mai groas@ la articula]iile cu mi}c@ri limitate }i care nu sunt protejate de mu}chi.
%n timpul mi}c@rilor articulare, capsula nu este prins@ ^ntre segmentele ^n mi}care
deoarece pe ea se inser@ fibre musculare care ^mpiedic@ plicaturarea ei (mu}chii tensori
ai capsulei articulare).
Capsula articular@ este vascularizat@ de ramuri ale arterelor musculare. Venele se
vars@ ^n re]eaua periarticular@. Inerva]ia este asigurat@ de termina]ii nervoase libere }i
^ncapsulate = proprioceptori.
e. Ligamentele articulare sunt forma]iuni anatomice fibroase, sub form@ de benzi,
care se inser@ pe oasele ce formeaz@ o articula]ie, ajunt$nd la men]inerea lor ^n contact.
Dup@ structur@ }i situa]ie topografic@, ligamentele se clasific@ ^n:
ligamente capsulare, care au rolul de ^nt@rire a capsulei articulare. Sunt por]iuni
^nt@rite ale capsulei;
ligamente tendinoase, rezultate din transformarea unor tendoane (ligamentul
popliteu oblic, rotulian);
ligamente musculare provenite din atrofierea unor mu}chi (ligamentul acromiocoracoidian);
ligamente fibrozate (stilohioidian);
ligamente interosoase, intracapsulare;
ligamente la distan]@, care unesc dou@ oase f@r@ a intra ^n contact cu capsula
articular@.
Rolurile ligamentelor ^n biomecanica articular@ sunt:
^nt@resc capsula articular@;
previn dep@}irea limitei fiziologice a mi}c@rii;
sunt suficient de flexibile ^nc$t s@ nu ^mpiedice executarea mi}c@rilor;
sunt suficient de rezistente }i inextensibile ^nc$t s@ men]in@ ^n contact suprafe]ele
articulare.
%n cazul unor solicit@ri prelungite apar dureri la nivelul ligamentelor. C$nd mi}c@rile
dep@}esc amplitudinea normal@ se pot produce rupturi sau smulgeri ligamentare.
f. Membrana sinovial@. %mpreun@ cu lichidul sinovial face parte din mijloacele de
alunecare ale unei articula]ii. Ea formeaz@ stratul profund al capsulei articulare. E sub]ire,
neted@ }i lucioas@. Acoper@ toate forma]iunile situate ^n interiorul capsulei articulare.
Suprafa]a exterioar@ ader@ de stratul fibros al capsulei articulare. Suprafa]a interioar@
prive}te spre articula]ie.
E bogat vascularizat@ }i inervat@.
s$nge = hemartroz@;
puroi.
rota]ia este o mi}care circular@, care const@ ^n r@sucirea osului ^n jurul axului
s@u longitudinal. Dac@ axul este situat ^n afara osului, rota]ia e ^nso]it@ de
deplasare. Ex.: prona]ia, supina]ia m$inii.
2. Articula]iile capului
Oasele capului sunt unite ^ntre ele prin articula]ii imobile sau suturi, exist$nd o
singur@ excep]ie, articula]ia temporomandibular@, care este mobil@. At$t oasele bol]ii
craniene c$t }i cele ale fe]ei sunt articulate prin suturi de mai multe tipuri: solzoas@,
plan@, din]at@. Aceste suturi au importan]@ ^n cre}terea craniului }i ^n arhitectura acestuia.
Ligamentul medial este inconstant. Capsula fibroas@ este tapetat@ de sinovial@, care are
dou@ por]iuni: suprameniscal@ }i submeniscal@.
2.1.2. Biomecanica articula]iei temporomandibulare
%n cursul evolu]iei, mi}c@rile mandibulei s-au modificat }i s-au perfec]ionat prin
adapt@ri func]ionale la felul alimenta]iei }i la condi]iile mediului extern.
Articula]ia temporomandibular@, singura articula]ie mobil@ la nivelul capului, face
parte din aparatul dentomaxilar.
Mandibula se comport@ ca o p$rghie de gradul III: punctul de sprijin este situat la
nivelul articula]iei temporomandibulare, rezisten]a este reprezentat@ de duritatea
alimentelor }i greutatea mandibulei, iar for]a este dat@ de inser]ia mu}chilor ridic@tori pe
unghiul mandibulei.
La om, ^n articula]ia temporomandibular@ se pot executa trei feluri de mi}c@ri:
mi}c@ri de cobor$re }i de ridicare a mandibulei, mi}c@ri de proiec]ie ^nainte }i ^napoi,
mi}c@ri de lateralitate sau diduc]ie. Starea de repaus trebuie considerat@ ca o u}oar@
inocluzie a mandibulei arcadele dentare sunt minim ^ndep@rtate.
1. Mi}c@rile de cobor$re }i ridicare
Aceste mi}c@ri au ca rezultat deschiderea, respectiv ^nchiderea cavit@]ii bucale. Axul
mi}c@rii este transversal }i trece prin cele dou@ ramuri ale mandibulei.
Sunt mi}c@ri verticale }i sagitale, care se petrec simultan:
mi}care de transla]ie (alunecare) a capului mandibulei ^mpreun@ cu discul articular: dinapoi-^nainte ^n mi}carea de cobor$re }i dinainte-^napoi ^n mi}carea
de ridicare. Mi}carea se produce ^n articula]ia disco-temporal@. %n cobor$re,
capul mandibulei, ^mpreun@ cu discul, iese din fosa mandibulei }i se a}eaz@
sub tuberculul articular; este limitat@ de tensiunea fr$ului posterior al capsulei.
%n ridicare capul revine ^n fosa mandibulei; este ajutat@ de elasticitatea fr$ului
posterior al capsulei;
mi}care de rota]ie a capetelor mandibulei pe fa]a inferioar@ a discului articular. Mi}carea se produce ^n articula]ia discomandibular@. Este ^nso]it@ de
deplasarea ^nainte a capului mandibulei. Axul mi}c@rii trece prin axul de curbur@
al capetelor mandibulei. Este limitat@ de ligamentul lateral.
Mu}chii motori sunt:
pentru ridicarea mandibulei: maseter, temporal, pterigoidian medial;
pentru cobor$rea mandibulei: digastric, milohioidian, geniohioidian.
2. Proiec]ia ^nainte (propulsie)-^napoi (retropulsie)
Sunt mi}c@ri sagitale care au loc ^n etajul discotemporal.
Capetele mandibulei, ^mpreun@ cu discul articular, execut@ o mi}care de alunecare
ce, ^n proiec]ia ^nainte, duce capul mandibulei ^mpreun@ cu discul sub tuberculul articular, la proiec]ia ^napoi, capul mandibulei este readus ^n fosa mandibulei.
%n proiec]ia ^nainte, arcada dentar@ inferioar@ alunec@ dinainte ^napoi pe arcada
dentar@ superioar@ }i o dep@}e}te cu 4-5 mm. Este limitat@ de ^ntinderea fr$ului posterior
al capsulei.
%n proiec]ia ^napoi mi}carea are sens invers. Este ajutat@ de elasticitatea fr$ului posterior sl capsulei.
Mu}chii motori sunt:
pentru propulsie: maseter, pterigoidian medial, pterigoidian lateral;
pentru retropulsie: temporal (fasciculul posterior }i pterogoidian lateral).
3. Mi}c@rile de lateralitate (diduc]ie)
Mandibula este dus@ c$nd ^nspre dreapta, c$nd ^nspre st$nga. Mi}c@rile corespund
fazei de m@cinare a hranei. Aceste mi}c@ri rezult@ din alternarea unor mi}c@ri diferite ale
unui cap al mandibulei fa]@ de cel@lalt. Unul dintre capete (capul de balans) se deplaseaz@
^mpreun@ cu discul articular, ^nainte, ^n jos }i pu]in ^n@untru, a}ez$ndu-se sub tuberculul
articular; are loc ^n etajul discotemporal. Cel@lalt cap (capul de mastica]ie) se rote}te pe
loc ^n jurul unui ax vertical, pe fa]a inferioar@ a discului; are loc ^n etajul discomandibular.
Mandibula este dus@ de partea opus@ a discului care se deplaseaz@, apoi rolul
capetelor se inverseaz@.
Mu}chii motori sunt: pterigoidian medial }i pterigoidian lateral.
Mi}c@rile de intruzie-extruzie
Sunt mi}c@ri care se produc la nivelul alveolelor dentare cu ajutorul articula]iei
temporomandibulare.
Intruzia rezult@ din contrac]ia suplimentar@ a mu}chilor ridic@tori ai mandibulei,
c$nd arcadele dentare sunt ^n contact; rezultatul este p@trunderea mai ad$nc a din]ilor ^n
alveole.
Extruzia se realizeaz@ prin relaxarea mu}chilor ridic@tori, iar din]ii revin la pozi]ia
ini]ial@.
300;
mu}chii motori sunt: sternocleidomastoidian, trapez, splenius, drept lateral al
g$tului, ^n contrac]ia unilateral@.
na}terii.
5. Rota]ia se execut@ spre partea dreapt@ sau spre st$nga ^n jurul unui ax vertical
care trece prin centrul discurilor intervertebrale.
Mobilitatea coloanei vertebrale difer@ ^n raport cu regiunea considerat@:
este maxim@ ^n regiunea cervical@;
este mai mic@ ^n regiunea lombar@;
este mult mai redus@ ^n regiunea toracic@ din cauza discurilor intervertebrale
de dimensiuni reduse }i suprapunerii accentuate a lamelor arcului vertebral }i
a proceselor articulare.
La nivelul regiunilor coloanei vertebrale se produc urm@toarele mi}c@ri:
^n regiunea cervical@ sunt posibile toate mi}c@rile datorit@ urm@toarelor:
discurile intervertebrale sunt mari;
fe]i}oarele proceselor articulare sunt plane }i descendente ^n jos }i ^napoi;
^n regiunea toracic@ se produc mai ales mi}c@ri de ^nclina]ie lateral@, dar sunt
posibile }i celelalte mi}c@ri. Mi}c@rile coloanei toracice sunt limitate de prezen]a
coastelor;
^n regiunea lombar@ au amplitudine mare mi}c@rile de flexiune-extensiune,
datorit@:
discului intervertebral relativ ^nalt;
dispozi]iei suprafe]elor articulare ale proceselor articulare.
%ntreaga coloan@ vertebral@ este mobil@ pe sacru, ^n articula]ia lombo-sacrat@. Aici
sunt posibile toate mi}c@rile.
Mi}c@rile coloanei vertebrale depind de:
felul articula]iilor proceselor articulare. Rolul primordial ^n direc]ionarea
mi}c@rilor ^l au articula]iile proceselor articulare, care au fost comparate cu
ni}te }ine conduc@toare;
grosimea discului intervertebral, }i anume:
cu c$t discul este mai ^nalt, cu at$t mi}carea este mai accentuat@;
raportul dintre ^n@l]imea discului }i cea a corpului vertebral este de 2:5 cervical, 1:5 toracal, 1:3 lombar.
Mu}chii motori ai coloanei vertebrale sunt urm@torii:
Flexori: lungul g$tului, scaleni, sternocleidomastoidian, iliopsoas, dreptul abdominal, oblicul extern }i oblicul intern.
Extensori: erector spinae, semispinalul, interspino}i, splenius.
%nclinare lateral@: trapez, ridic@tor al scapulei, splenius, sternocleidomastoidian,
lungul g$tului, p@tratul lombelor, intertransversari.
Rotatori:
de aceea}i parte: oblic intern, splenius, complexul mic;
5. Articula]iile toracelui
5.1. Elemente descriptive
Articula]iile toracelui, dup@ situa]ia lor, se ^mpart ^n dou@ grupe: grupul posterior
}i grupul anterior.
Grupul posterior este reprezentat de urm@toarele articula]ii:
articula]iile costo-vertebrale (capetelor coastelor);
articula]iile costotransversare;
Grupul anterior este format din:
articula]iile condrosternale;
articula]iile intercondrale;
articula]iile costocondrale;
articula]iile pieselor sternale.
5.1.1. Articula]iile capetelor coastelor
Sunt articula]ii sinoviale plane.
Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de:
capul unei coaste;
cavitate format@ din fe]i}oarele costale a dou@ vertebre toracice al@turate.
Suprafe]ele articulare sunt acoperite de fibrocartilaj.
Mijloacele de unire sunt:
capsul@ articular@;
ligamentul costo-transversar, inserat pe fa]a posterioar@ a coastei }i pe procesul
transversar corespunz@tor;
ligamentul costo-transversar superior inserat pe colul coastei }i pe procesul
transversar suprajacent;
ligamentul costotransversar lateral ^ntins ^ntre fa]a posterioar@ a colului coastei
}i baza procesului transversar suprajacent;
ligamentul lombosacrat inserat pe colul coastei a XII-a }i pe corpurile primelor
dou@ vertebre lombare.
Mi}carea de ridicare-cobor$re
axul mi}c@rii este antero-posterior }i trece prin inser]ia costal@ a ligamentului
costoclavicular;
^n mi}carea de ridicare, extremitatea lateral@ a claviculei se ridic@, iar cea medial@ coboar@; este limitat@ de ligamentul sternoclavicular superior. Se
realizeaz@ de mu}chiul trapez }i ridic@tor al scapulei;
^n mi}carea de cobor$re extremitatea lateral@ a claviculei coboar@, iar cea sternal@
este ridicat@. Mu}chiul motor este subclavicular. Mi}carea este limitat@ de
ligamentul costoclavicular.
Mi}carea de proiec]ie ^nainte }i ^napoi
axul mi}c@rii este vertical }i trece prin extremitatea sternal@ a claviculei;
^n mi}carea de proiec]ie ^nainte, extremitatea lateral@ a claviculei ^mpreun@ cu
um@rul se deplaseaz@ ^nainte, iar cea medial@, ^napoi. Mu}chii motori sunt:
pectoralul mic, din]atul mare, pectoralul mare. Mi}carea este limitat@ prin
^ntinderea ligamentului sternoclavicular anterior;
^n mi}carea de proiec]ie ^napoi extremit@]ile claviculei se deplaseaz@ ^n sens
invers ca la proiec]ia ^nainte. Mu}chii motori sunt romboid }i trapez. Mi}carea
este limitat@ de ligamentul sternoclavicular posterior;
distan]a dintre punctele extreme ale acestei mi}c@ri este de 7-10 cm.
Mi}carea de circumduc]ie
provine din succesiunea alternativ@ a mi}c@rilor precedente;
execu]ia mi}c@rii reproduce dou@ conuri imaginare: unul mai mic, cu baza la
nivelul extremit@]ii sternale a claviculei }i unul mai mare cu baza la nivelul
extremit@]ii acromiale a claviculei, v$rfurile conurilor se unesc la nivelul
ligamentului costoclavicular.
}an]ul intermediar.
De partea ulnei exist@ incizura trohlear@; radiusul particip@ prin foseta capului radial.
Trohleea corespunde incizurii trohleare a ulnei, capitulul corespunde fosetei capului
radial, iar }an]ului intermediar ^i corespunde marginea fosetei radiale.
Suprafe]ele articulare sunt acoperite cu cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
capsula articular@ format@ dintr-un strat extern fibros }i din altul intern, sinovial.
Capsula fibroas@ se inser@ pe humerus de-a lungul unei linii ce trece ^nainte,
deasupra fosetei coronoide }i a celei radiale; ^napoi, la periferia fosei
oleocraniene; cei doi epicondili r@m$n ^n afara capsulei. Inser]ia pe antebra] pe
antebra] se face astfel: pe radius, ^mprejurul colului la 5-6 mm. sub capul radial, iar pe uln@, pe marginile incizurii trohleare, pe incizura radial@, pe olecran
}i pe procesul coronoidian; v$rfurile olecranului }i procesului coronoidian se
g@sesc ^n interiorul capsulei;
ligamentul colateral ulnar se inser@ pe epicondilul medial al humerusului, de
unde radiaz@ spre fa]a medial@ a epifizei proximale a ulnei; are dou@ fascicule:
humerocoronoidian }i humeroolecranian;
ligamentul colateral radial se desprinde de pe epicondilul lateral al
humerusului }i apoi se ^mparte ^n dou@ fascicule care trec anterior }i posterior
fa]@ de capul radiusului }i se inser@ pe incizura radial@ a ulnei.
Stratul sinovial tapeteaz@ fa]a profund@ a capsulei fibroase. Sinoviala tapeteaz@ fosa
coronoidian@ }i radial@ form$nd un fund de sac bilobat anterior; pe fa]a posterioar@
tapeteaz@ fosa olecranian@ form$nd un fund de sac posterior.
6.3.2. Biomecanica cotului
Articula]ia cotului este o articula]ie cu conducere osoas@; are un singur ax de mi}care,
fiind posibile dou@ mi}c@ri: flexiunea }i extensiunea.
Axul mi}c@rii este transversal }i trece prin mijlocul trohleei }i al capitulului humeral.
Deoarece acest ax nu este perfect transversal, ci orientat dinafar@-^n@untru, dinainte-^napoi
}i de sus ^n jos, ^n ambele mi}c@ri, bra]ul }i antebra]ul nu se comport@ ca ramurile unui
compas; ^n flexiune, antebra]ul ajunge pu]in medial fa]@ de bra], iar ^n extensiune cele
dou@ segmente formeaz@ un unghi deschis ^n afar@.
Flexiunea este mi}carea prin care antebra]ul se apropie de bra].
amplitudinea mi}c@rii este de 140-1500;
este limitat@ de ^ntinderea por]iunii posterioare a capsulei }i de mu}chiul triceps brahial;
medial.
Supina]ia este mi}carea invers@ prin care fa]a palmar@ este orientat@ anterior }i
policele lateral.
C$nd antebra]ul este ^ntins orizontal, ^n prona]ie fa]a palmar@ prive}te ^n jos }i
policele lateral.
%n pozi]ia de repaus a antebra]ului, ^n prona]ie extremitatea proximal@ a radiusului
se rote}te pe loc, iar extremitatea distal@ a lui execut@ o rota]ie combinat@ cu transla]ie.
Raporturile dintre radius }i uln@ se schimb@ : extremitatea distal@ a radiusului trece medial fa]@ de uln@ }i astfel cele dou@ oase se ^ncruci}eaz@ prin diafizele lor. Supina]ia se
execut@ invers.
Mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie se produc ^n mod excep]ional ^n activitatea obi}nuit@.
%n aceste mi}c@ri ulna este imobil@, singurul os care se mi}c@ fiind radiusul. Axul mi}c@rii
este oblic }i trece prin capul radiusului }i al ulnei.
Mi}c@rile de prona]ie }i supina]ie combinate sunt ^nso]ite de mi}c@ri ale membrului superior ^n articula]ia scapulohumeral@.
Axul mi}c@rii trece ^ntre cele dou@ oase ale antebra]ului }i prin mijlocul m$inii.
M$na fiind legat@ de antebra] ^i va urma mi}c@rile, fiind vorba despre un lan] articular.
Prona]ia este combinat@ cu rota]ia intern@ a bra]ului, iar supina]ia cu rota]ia extern@.
%n pozi]ia intermediar@ membrana interosoas@ este ^ntins@ la maximum. %n mi}c@rile
de prona]ie spa]iul interosos nu dispare.
Amplitudinea mi}c@rilor
^n mi}c@rle pure, cu bra]ul fixat 1800 (prona]ie-supina]ie);
^n mi}c@rile combinate: prona]ia-supina]ia = 3600, din care 1500 se realizeaz@
prin rota]ia intern@ a bra]ului }i 300 prin rota]ia extern@ a acestuia.
Limitarea mi}c@rilor
Prona]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a mu}chilor periradiali
}i de interpunerea mu}chilor flexori profunzi ^ntre cele dou@ oase.
Supina]ia este limitat@ de ^ntinderea ligamentului p@trat }i a coardei oblice, de
interpunerea mu}chilor extensori ^ntre oase, de ^nt$lnirea procesului stiloid al
ulnei cu incizura ulnar@ a radiusului.
Mu}chii motori
Mu}chii pronatori sunt: rotund pronator, p@trat pronator, flexor radial al
carpului, palmar lung, brahioradial.
Mu}chii supinatori sunt: biceps brahial, supinator, brahioradial.
Articula]iile interfalangiene
Degetele m$inii prezint@ c$te dou@ articula]ii: proximal@ }i distal@. Ambele articula]ii
sunt trohleene. Policele are o singur@ articula]ie .
Suprafe]ele articulare
suprafa]a proximal@ este reprezentat@ de extremit@]ile distale ale falangelor I }i II;
suprafa]a distal@ este reprezentat@ de extremit@]ile proximale ale falangelor II }i III.
Mijloacele de unire sunt:
capsula articular@, c@ptu}it@ cu sinovial@;
un ligament palmar;
dou@ ligamente colaterale.
6.5.2. Biomecanica articula]iilor m$inii
6.5.2.1. Biomecanica g$tului m$inii
Din complexul osteoarticular al g$tului m$inii fac parte articula]iile: radiocarpian@,
intercarpiene }i mediocarpian@. Acest complex osteoarticular permite efectuarea mi}c@rilor
de flexiune-extensiune, adduc]ie-abduc]ie }i circumduc]ie. Amplitudinea acestor mi}c@ri
este o rezultant@ a amplitudinilor ^nsumate ale tuturor acestor articula]ii.
Dintre toate articula]iilerolul cel mai important revine articula]iilor radiocarpian@
}i mediocarpian@.
Articula]ia radiocarpian@
este o elipsoid@;
cavitatea de recep]ie a antebra]ului este format@ din fa]a inferioar@ a epifizei
distale a radiusului }i fa]a inferioar@ a discului articular;
din partea carpului este o proeminen]@ elipsoid@ format@ din lateral spre medial de: scafoid, semilunar }i piramidal.
Articula]ia medio-carpian@
Une}te r$ndul proximal (f@r@ pisiform) cu r$ndul distal al carpului:
r$ndul proximal prezint@:
medial o cavitate glenoid@: piramidal semilunar }i fa]a medial@ a scafoidului;
lateral un condil format de scafoid.
Flexiunea extensiunea
Flexiunea = palma se apropie de fa]a anterioar@ a antebra]ului.
Extensiunea = dosul m$inii se apropie de fa]a dorsal@ a antebra]ului.
%n flexiune:
primul r$nd carpian se ^nclin@ pe oasele antebra]ului. Axul transversal trece
prin osul semilunar;
al doilea r$nd carpian se mi}c@ pe primul. Axul transversal trece prin osul
capitat;
Flexiunea se produce mai ales ^n articula]ia radiocarpian@.
%n extensiune se produc acelea}i fenomene, dar ^n sens contrar.
Extensiunea se produce mai ales ^n articula]ia mediocarpian@.
Amplitudinea mi}c@rilor
de la flexiune maxim@ la extensiune maxim@ 1800;
depinde de pozi]ia m$inii fa]@ de antebra] }i de pozi]ia degetelor:
flexiunea este maxim@ c$nd m$na este ^nclinat@ medial }i degetele extinse;
extensiunea este maxim@ c$nd m$na este ^n abduc]ie }i degetele flectate.
Mi}c@rile de flexiune }i extensiune sunt limitate de ligamentele dorsale }i palmare
}i mai ales de tendoanele mu}chilor extensori }i flexori ai degetelor.
Mu}chii motori
flexori: flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor
superficial }i profund al degetelor, flexor lung al policelui;
extensori: extensor ulnar al carpului, scurt }i lung extensor radial al carpului,
extensorul degetelor.
Adduc]ia-abduc]ia
Flexiunea-extensiunea degetelor
Se produc fie simultan, fie izolat, at$t la nivelul articula]iei interfalangiene I c$t }iII;
axele sunt transversale }i trec prin trohleea extremit@]ii distale a falangelor I }i II;
Mu}chii motori sunt:
flexori: flexiunea falangei II pe I este efectuat@ de mu}chiul flexor superficial }i
profund al degetelor iar flexiunea falangei distale pe mijlocie este efectuat@ de
mu}chiul flexor profund al degetelor;
extensori: mu}chii lombricali, interoso}i, palmari }i dorsali, mu}chiul extensor
al degetelor, al indicelui, al degetului mic, al policelui (lung).
%nclinarea marginal@
%n articula]iile interfalangiene sunt posibile ^nclin@ri marginale sub 50 0 prin flexarea
falangei proximale sau 100, prin mi}c@ri pasive.
6.5.4. Biomecanica policelui
Spre deosebire de ultimele patru degete, care au posibilit@]i mai reduse de mi}care,
policele poate executa mi}c@ri mai ample }i variate. Aceasta se realizeaz@ cu participarea
^ntregii raze externe a m$inii, care se mai nume}te coloana policelui, }i care este format@
din:
falangele policelui;
primul metacarpian;
trapez;
scafoid.
La
Abduc]ie-adduc]ie
Circumduc]ia
Se realizeaz@ prin efectuarea succesiv@ a mi}c@rilor prezentate mai sus.
Opozi]ie-repozi]ie
Opozi]ia este o mi}care combinat@ }i se realizeaz@ prin apropierea activ@ a coloanei
policelui de ultimele patru degete. %n acest fel, m$na omului se transform@ ^ntr-o veritabil@
pens@ de prins obiecte.
axul mi}c@rii este radio-ulnar;
opozi]ia rezult@ din combina]ia a trei mi}c@ri:
mi}care unghiular@, prin care v$rful policelui descrie un arc de 1200, ^ntre
punctul cel mai ^ndep@rtat de axul longitudinal al m$inii }i un punct care
dep@}e}te ^n direc]ie medial@ aceast@ ax@;
mi}care concomitent@ de rota]ie de 900 a policelui ^n jurul axei lui longitudinale;
mi}care de flexie a ultimei falange pe prima }i a falangei I pe metacarp.
Pentru realizarea opozi]iei, policele pleac@ din pozi]ia de abduc]ie }i extensie
maxim@, ^n care fa]a lui dorsal@ este situat@ pe acela}i plan cu fa]a dorsal@ a m$inii. Ajunge
^n pozi]ia de adduc]ie }i flexiune maxim@, ^n care fa]a dorsal@ a policelui ajunge perpendicular@ pe fa]a dorsal@ a m$inii.
Mi}carea de opozi]ie este caracteristic@ m$inii omului.
Mu}chii motori sunt:
Opozi]ia se realizeaz@ prin ac]iunea mai multor mu}chi:
lung abductor }i scurt extensor al policelui, ^ndep@rteaz@ policele la maxim
(pozi]ia de start);
flexorul lung }i mai pu]in adductorul policelui apropie policele de unul din
cele patru degete;
Cu c$t opozi]ia se face spre degetul mic, intervine mai intens mu}chiul flexor scurt
}i mu}chiul opozant al policelui.
6.6. Prehensiunea
Se define}te ca fiind posibilitatea de care dispune m$na omului de a prinde obiectele
ca ^ntr-o pens@.
Prehensiunea presupune existen]a urm@toarelor elemente:
dou@ bra]e de pens@ rigide, care se unesc la unul din capetele lor;
lan] articular, care s@ permit@ deschiderea }i ^nchiderea pensei, cu bra]ele ^ntinse
sau ^n form@ de cerc;
un aparat musculotendinos care s@ mobilizeze bra]ele pensei ^n sensul dorit
pentru prehensiune sau deprehensiune;
acoperire tegumentar@ }i de ]esuturi moi mobile }i suficiente pentru a permite
^nchiderea }i deschiderea pensei.
M$na omului dispune de trei forme de prehensiune.
1. Prehensiunea ^ntre dou@ din ultimele patru degete
Bra]ele pensei sunt reprezentate de dou@ degete al@turate.
Permite o form@ simplist@ de prehensiune, f@r@ mult@ for]@ }i nu pentru lung@ durat@.
%n sport aceast@ form@ de prehensiune este folosit@ pentru prinderea suli]ei.
Mu}chii: mai particip@ flexorul superficial }i profund al degetelor, extensorul indicelui,
interoso}ii palmari.
2. Prehensiunea dintre ultimele patru degete (^mpreun@ sau izolat) }i podul palmei.
6.7. Prinderea
Se face ^n raport de forma, dimensiunile, volumul }i greutatea obiectelor, cu for]a }i
precizia pe care o pretinde mi}carea.
Exist@ mai multe tipuri de prindere:
1. Prinderea cu m$na ^ntreag@ a uneltelor grele. %n sport apare la canotaj, haltere, scrim@
(sabie), gimnastica la aparate. Pentru a m@ri for]a de prindere se pot folosi ambele m$ini
suprapuse (aruncarea ciocanului).
2. Prinderea prin adduc]ia policelui, care se aplic@ pe marginea extern@ a indexului
f@cut c$rlig. Are for]@ }i precizie relative.
3. Prinderea cu pensa curb@ police-index; are precizie, dar f@r@ for]@. %n sport apare la
prinderea floretei.
4. Prinderea cu primele trei degete extinse. Are for]@ }i precizie. Exemplu: prinderea
bisturiului.
suprafe]e articulare.
Ligamentul pubian superior, care se ^ntinde de la un tubercul pubian la cel@lalt.
Ligamentul pubian arcuat, semilunar cu concavitatea ^n jos, este a}ezat imediat
sub simfiza pubian@.
Abduc]ie adduc]ie
Axul mi}c@rii este sagital }i trece prin centrul capului femural.
Abduc]ia este mi}carea prin care coapsa se ^ndep@rteaz@ de planul mediosagital.
Adduc]ia este mi}carea prin care coapsa se apropie de planul mediosagital.
Amplitudinea de mi}care
Abduc]ia:
cu coapsele extinse - 60; ^ntre cele dou@ coapse se formeaz@ un unghi de 120;
cu coapsele ^n flexiune 70; ^ntre cele dou@ coapse se formeaz@ un unghi de
140;
este limitat@ de ligamentele iliopretrohanterian }i pubofemural.
Adduc]ia
este de 30;
este limitat@ de ^nt$lnirea coapselor; c$nd coapsele se ^ncruci}eaz@ este limitat@
de ^ntinderea ligamentelor iliopretrohantinian }i de ligamentul capului femural.
Circumduc]ia
Rezult@ din executarea succesiv@ a mi}c@rilor precedente. Capul femural se
^nv$rte}te ^n acetabul, epifiza inferioar@ a femurului descrie un cerc, iar diafiza un con cu
v$rful la nivelul articula]iei }oldului.
cei doi condili femurali; condilul medial este mai voluminos }i coboar@ mai
mult dec$t cel lateral;
fa]a posterioar@ a patelei;
fa]a articular@ superioar@ a platoului tibiei, care prezint@ dou@ fose articulare
separate prin eminen]a intercondilian@. Fe]ele articulare sunt acoperite de
cartilaj hialin (6-7 mm. grosime), care fiind elastic are rolul de a atenua presiunile
}i traumatismele produse de mi}c@rile ce se efectueaz@ ^n mers, fug@ }i s@rituri.
se inser@ pe cuboid;
ligamentul talonavicular, ^ntins de la colul talusului la fa]a superioar@ a
navicularului.
transvers profund.
este ridicat de pe sol: pozi]ia pe v$rfuri sau purtarea unui toc prea ^nalt la pantofi. Prin
schimbul succesiv al bol]ilor toate capetele metatarsienilor devin, pe r$nd, puncte de
sprijin.
%n mers, alergare, s@rituri, cobor$rea sc@rilor, unde intervine efortul digitigrad,
greutatea se transmite prin talus navicularului }i apoi metatarsienilor, cu rol de sus]inere.
St$lpul posterior al bol]ii d@ inser]ie tendonului tricepsului sural, care reprezint@
rezultanta for]elor care se opun gravita]iei, dar }i mu}chilor plantari, factor important ^n
men]inerea piciorului ^n pozi]ie digitigrad@.
tripl@ oblicitate: ^n jos, ^napoi }i ^nafar@, trec$nd prin colul talusului, sinus tarsi, calcaneu.
%n jurul acestui ax se produc mi}c@ri complexe, rezultate din combinarea mai multor
mi}c@ri individuale ale celor trei articula]ii ale tarsului posterior (subtalar@,
talocalcaneonavicular@ }i calcaneocuboidian@). Acestea sunt:
inversiunea (r@sturnarea ^n@untru) rezultat@ din adduc]ia, supina]ia }i flexiunea plantar@
a piciorului;
eversiunea (r@sturnarea ^nafar@) rezultat@ din abduc]ia, prona]ia }i flexiunea dorsal@ a
piciorului.
%n articula]iile tarsului anterior sunt posibile mi}c@ri de alunecare; aceste articula]ii
continu@ mi}c@rile tarsului posterior. Rolul principal al acestor articula]ii este de a asigura
elasticitatea tarsului }i de a-l proteja de traumatisme.
Capitolul II
Pozi]iile sau posturile
O parte din pozi]iile ^nt$lnite ^n activit@]ile motorii sunt prezente frecvent ^n
practicarea exerci]iilor fizice }i sportului. Acestea au fost denumite pozi]ii fundamentale.
Deoarece acestea difer@ ^n func]ie de ramura sportiv@, pentru analiza unei pozi]ii se
utilizeaz@ un plan general, care include: denumirea pozi]iei, pozi]ia segmentelor, baza
de sus]inere, pozi]ia centrului de greutate, men]inerea echilibrului }i rolul reflexelor
posturale, raporturile axelor biomecanice ale segmentelor, p$rghiile osteoarticulare,
grupurile musculare ^n activitate static@, variantele pozi]iei.
Stabilitatea pozi]iei este cu at$t mai mare cu c$t proiec]ia centrului de greutate este mai
apropiat@ de centrul bazei de sus]inere }i men]inut@ la acest nivel prin reflexe de postur@.
Raporturile axelor biomecanice ale segmentelor. Fiecare pozi]ie presupune o
anumit@ orientare a segmentelor corpului, deci }i o modificare a axelor biomecanice ale
acestor segmente.
P$rghiile osteoarticularte se schimb@ ^n func]ie de pozi]ia adoptat@.
Grupele musculare ^n activitatea static@. Pentru men]inerea unei pozi]ii intr@ ^n
activitate numai anumite grupe musculare.
Stabilizarea pasiv@. %n men]inerea unei posturi intr@ ^n ac]iune }i factori de stabilizare
pasiv@: echilibrul intrinsec al coloanei vertebrale, ligamentele, capsulele unor articula]ii
aflate ^n hiperextensie, intrarea ^n contact a unor segmente osoase care limiteaz@ sau
blocheaz@ mi}carea.
Variantele pozi]iei. Orice pozi]ie principal@ poate prezenta variante legate de
caracteristicile individuale ale subiectului, talent, fantezie etc.
%n raport cu inciden]a axei mediosagitale a corpului fa]@ de sol, pozi]iile pot fi
^mp@r]ite ^n:
pozi]ii orizontale, ^n care sprijinul pe sol se realizeaz@ pe una din fe]ele
corpului: decubit dorsal, ventral }i lateral;
pozi]ii verticale, cu sprijinul pe extremit@]i: ^n ortostatism, pe fe]ele plantare
ale picioarelor sau ^n m$ini, pe fe]ele palmare al m$inilor;
pozi]ii ^nclinate, cu sprijinul at$t pe membrele superioare, c$t }i pe cele
inferioare.
ale gravita]iei. Indiferent de pozi]ia corpului, gravita]ia ac]ioneaz@ de sus ^n jos, fiind
direct propor]ional@ cu masa, densitatea, lungimea sau num@rul corpurilor aflate ^n
mi}care.
Valoarea for]ei exterioare se poate reduce la mas@. Pentru aceea}i for]@ motric@,
viteza corpului care se mi}c@ este invers propor]ional@ cu greutatea sa.
Masa se calculeaz@ dup@ formula:
Masa = Volumul x Densitatea
Cu c$t masa este mai mic@, corpul este mai pu]in dens }i viteza de deplasare este
mai mare.
La corpul uman intr@ ^n calcul }i valoarea masei musculare, care poate modifica
aceast@ lege.
For]a gravita]ional@ intervine hot@r$tor ^n realizarea mi}c@rilor prin atragerea
continu@ spre sol a corpului.
%n cursul evolu]iei filogenetice, for]a gravita]ional@ a reprezentat factorul esen]ial
de des@v$r}ire a mi}c@rilor, mi}carea put$nd fi considerat@ ca o reac]ie a materiei vii la
tendin]a gravita]iei de a imobiliza corpurile pe sol.
La ^nceput, mi}c@rile elementare s-au produs ^n mediul lichid, unde se efectueaz@
mai u}or (corpurile pierd din greutate ^n func]ie de volumul lichidului ^nlocuit). Pe uscat,
organismele vii s-au t$r$t pe sol, apoi au devenit patrupede }i ulterior bipede.
Mu}chii care la un moment dat }i ^ntr-o anumit@ pozi]ie a corpului sau a unui segment al s@u, prin ac]iunea lor se opun gravita]iei se numesc mu}chi antigravita]ionali.
For]a gravita]ional@ ac]ioneaz@ vertical, de sus ^n jos. %mpotriva ei ac]ioneaz@ for]ele
interioare cumulate, ^n direc]ie de jos ^n sus.
For]a gravita]ional@ se aplic@ ^n centrul de greutate al segmentului respectiv, iar
^nvingerea ei presupune un mare consum de energie muscular@.
Forma superioar@ de mi}care care ^ncearc@ s@ ^nving@ gravita]ia este s@ritura ^n
^n@l]ime. %n condi]ii de imponderabilitate ac]iunea gravita]iei este nul@ }i s@riturile se
pot efectua cu mare u}urin]@ }i la mari distan]e cu o for]@ muscular@ numit@ for]@ absolut@
de contrac]ie. %n condi]ii prelungite de imponderabilitate, mu}chii antigravita]ionali se
pot atrofia, iar oasele se rarefiaz@ prin lipsa excitantului fiziologic al ]esutului osos,
contrac]ia muscular@.
Presiunea atmosferic@ este for]a exterioar@ care apas@ asupra corpului cu o
intensitate direct propor]ional@ cu viteza de deplasare.
%n repaus, la o suprafa]@ corporal@ de 1,8-2 m2 ac]ioneaz@ o presiune de 20.000 Kg.,
repartizat@ uniform, adic@ aproximativ 1 kg/cm2.
Aceast@ presiune men]ine ^n contact suprafe]e articulare. Presiunea din torace }i
abdomen realizeaz@ un echilibru cu presiunea exterioar@.
Rezisten]a mediului are importan]@ at$t ^n aer c$t }i ^n ap@. Viteza v$ntului
influen]eaz@ decisiv sportul de performan]@ ^n aer liber. Dac@ dep@}e}te 114 km/h omul
poate fi ridicat ^n aer.
Pentru ^not, la un curent al apei mai mare de 1,66 m/sec, ^not@torul r@m$ne pe loc
sau este dus de curent ^napoi.
Iner]ia este tendin]a corpurilor de a r@m$ne pe loc sau de a continua mi}carea.
Datorit@ interven]iei iner]iei, un corp aflat ^n repaus tinde s@ r@m$n@ ^n repaus = iner]ia de
repaus. Un corp aflat ^n mi}care tinde s@ se deplaseze ^n continuare = iner]ia de mi}care
c$}tigat@.
%n momentul startului for]ele interioare trebuie s@ ^nving@ iner]ia de repaus. %n
momentul termin@rii unei mi}c@ri trebuie s@ se opun@ iner]iei de mi}care c$}tigate.
Rezisten]a for]elor exterioare diverse sunt reprezentate de diverse obiecte asupra
c@rora organismul trebuie s@ ac]ioneze: greut@]i, obiecte de lucru, iar ^n sport obiectele
care se arunc@. For]ele interioare trebuie s@ fie superioare ca intensitate acestor rezisten]e
}i s@ ac]ioneze ^n sens invers cu for]ele exterioare.
Lan]ul triplei extensiuni este cu mult mai important }i mai puternic din cauza
ortostatismului. Ac]ioneaz@ preponderent antigravita]ional. Este format din gluteul mare,
cvadricepsul femural }i tricepsul sural.
mai mici, are ca efect ^n sport ob]inerea unor performan]e deosebite prin r@sucirea ^n aer
a ^ntregului corp (la s@ritura cu pr@jina, gimnastic@, s@rituri ^n ap@).
4.1. Mersul
Mersul este deprinderea motric@ prin care se realizeaz@ ^n mod obi}nuit locomo]ia,
iar ^n sport probele de mar}.
Evolu]ia ontogenetic@ a mersului. Copilul ^ncepe prin a se t$r^, a merge de-a
bu}ilea, apoi se ridic@ ^n picioare }i face primii pa}i. Mersul poate ^ncepe mai repede
dac@ un copil este sus]inut sau ]inut de m$ini.
%n primii ani copilul merge cu baz@ mare de sus]inere pentru a putea men]ine centrul
de greutate al corpului ^n interiorul poligonului de sprijin. Copilul se leag@n@ pentru a}i putea men]ine echilibrul, imit$nd mersul maimu]elor antropoide. %n jurul v$rstei de 4
ani, mersul copilului ^ncepe s@ semene cu cel al adultului }i evolueaz@ odat@ cu v$rsta.
%n evolu]ia sa filogenetic@, ^n mers au trebuit s@ fie respectate dou@ cerin]e: stabilitatea
}i mobilitatea.
Stabilitatea este esen]ial@ deoarece balansarea }i echilibrul trebuie sus]inute ^n
timpul acceler@rii }i oscila]iilor care se produc la fiecare pas.
Mobilitatea rezult@ din coordonarea ac]iunilor musculare a gravita]iei }i a iner]iei
sistemelor de p$rghii pentru dirijarea diferitelor segmente ale corpului.
Fazele mersului
Mersul se realizeaz@ cu ajutorul pa}ilor. Pasul corespunde seriei de mi}c@ri ce se
succed ^ntre cele dou@ pozi]ii identice ale unui singur picior.
%n timpul efectu@rii pa}ilor exist@ urm@toarele momente mai importante:
1. debutul dublului sprijin;
2. dublul sprijin;
3. sprijinul unilateral, cu:
semipasul posterior;
momentul verticalei;
semipasul anterior;
4. debutul dublului sprijin ulterior.
%n orice mi}care primul impuls porne}te din apropierea centrului de greutate.
Trunchiul se apleac@ ^nainte pentru ca proiec]ia centrului de greutate s@ treac@ ^naintea
bazei de sus]inere. Concomitent membrul de sprijin se extinde iar cel@lalt devine
pendulant, p@r@se}te solul, apoi este proiectat ^naintea membrului de sprijin, fiind fixat
din nou pe sol. Mi}carea se repet@, cu rolul membrelor inversat.
3. Sprijinul unilateral este perioada ^n care membrul situat posterior p@r@se}te solul
}i devine pendulant (semipasul posterior) trece pe l$ng@ membrul inferior de sprijin
4.2. Alergarea
Alergarea este o form@ a locomo]iei care ajut@ la deplasarea rapid@ a corpului
omenesc. Ea const@ ^n trecerea succesiv@ }i rapid@ a unui membru inferior ^naintea celuilalt,
cu sprijin alternativ pe membrele inferioare. Spre deosebire de mers, alergarea nu prezint@
perioada de sprijin dublu; ^naintarea se realizeaz@ prin mici s@rituri, separate prin perioada
de sprijin unilateral.
Fazele alerg@rii
muscular@ trebuie s@ ating@ valori mai mari, pentru a ^nvinge aceste for]e exterioare.
%n alergare, pe l$ng@ deplasarea rectilinie, centrul de greutate se deplaseaz@ vertical }i lateral. Dac@ se calculeaz@ distan]a parcurs@ de subiect ^n alergare, ea nu corespunde
traiectoriei parcurse de centrul de greutate, care este ^ntotdeauna mai lung@. Acest lucru
este explicabil prin deplasarea sinusoidal@ pe vertical@ a centrului de greutate, care este
proiectat ^n sus }i ^nainte, apoi ^n jos }i ^nainte; centrul de greutate se deplaseaz@ tot
dup@ o traiectorie sinusoidal@ }i lateral. %n timpul unei curse de 100 m. plat, centrul de
greutate are o traiectorie de 105-113 m., ^n condi]iile unei tehnici de alergare corect@. Cu
c$t tehnica de alergare este mai deficitar@, cu at$t lungimea traiectoriei centrului de
greutate cre}te.
Caracteristicile alerg@rilor de vitez@ }i de fond
%n timpul alerg@rilor de vitez@ subiectul fuge dup@ propriul s@u centru de
greutate, care cade ^ntotdeauna ^naintea poligonului de sprijin. Trunchiul alerg@torului
este aplecat ^nainte, for]a muscular@ este mai mare }i direc]ia ei de ac]iune este mai
^nclinat@. Fa]@ de mers, ^nceputul sprijinului difer@ prin faptul c@ atingerea c@lc$iului de
sol este superficial@; planta nu se a}eaz@ pe sol ca un t@v@lug, ci numai mu}c@ solul. Se
disting dou@ momente de rulaj plantar: la ^nceput dinainte ^napoi, p$n@ ce c@lc$iul atinge
solul, iar dup@ ce s-a dep@}it momentul verticalei, planta ruleaz@ invers, dinapoi ^nainte
pentru a participa la propulsia corpului ^nainte. La alergarea ^napoi cu spatele
planta nu atinge solul ^n totalitate, deoarece alergarea se realizeaz@ pe v$rfuri, ^n schimb
centrul de greutate cade ^n interiorul poligonului de sprijin. C$nd subiectul alearg@ cu
trunchiul aplecat ^napoi, centrul de greutate cade ^naintea poligonului de sprijin (^naintea
alerg@rii).
%n timpul alerg@rilor de fond, centrul de greutate se plaseaz@ ^n permanen]@ ^n
interiorul poligonului de sprijin. Alergarea de fond este o alergare economic@: trunchiul
subiectului alege pozi]ia cea mai comod@ }i cea mai pu]in solicitant@; for]a muscular@
necesar@ deplas@rii este mai mic@, direc]ia de ac]iune mai apropiat@ de vertical@, ^nceputul
sprijinului se realizeaz@ cu c@lc$iul, iar ^n perioada de sprijin unilateral planta ruleaz@
pe sol dinapoi ^nainte, pe toat@ suprafa]a de contact, realiz$nd o mi}care de tip t@v@lug.
Viteza de alergare
%n alergarea de vitez@, subiectul nu poate alege pozi]ia cea mai pu]in solicitant@, ci
pozi]ia care-i permite s@ ^nving@ mai u}or frecarea aerului, pentru a c$}tiga ^n vitez@.
Aplecarea trunchiului ^nainte reprezint@ o pozi]ie aerodinamic@, ^n care trunchiul ^n atac
}i suprafa]a de sec]iune se mic}oreaz@, ^n consecin]@ se mic}oreaz@ }i rezisten]a aerului.
Viteza de deplasare este condi]ionat@ de caden]a fuleelor pe secund@, de lungimea
fuleului, de factorii meteorologici, de calitatea echipamentului etc.
Dac@ se ia ^n considerare numai lungimea }i frecven]a fuleului, f@c$nd abstrac]ie de
for]a muscular@ }i de rezisten]a aerului, viteza de deplasare reprezint@ produsul dintre
lungimea fuleului (L) }i frecven]a lui (N), exprimat@ prin formula V=LxN.
Viteza se m@re}te dac@ cre}te numai frecven]a fuleului, dac@ cre}te numai lungimea
fuleului sau, ideal, dac@ cresc ambii factori. Frecven]a este legat@ de caracteristicile
neuromusculare ale subiectului, unde este inclus }i startul. Cre}terea lungimii fuleului
se realizeaz@ prin trei modalit@]i: m@rind intensitatea for]ei de extensie a piciorului de
sprijin, m@rind unghiul fuleului (unghiul femuro-femural, cu v$rful la nivelul articula]iilor
coxofemurale) sau pendul$nd c$t mai ^nainte gamba. Aceste trei modalit@]i au numai
valoare teoretic@, deoarece unghiul femuro-femural nu poate fi m@rit ^ntr-o alergare
eficient@, iar pendularea ^nainte a gambei duce fie la pierderea echilibrului, fie la alungirea
prea mare a fuleului, care este ^nso]it@ de sc@derea frecven]ei. Singura modalitate eficient@
r@m$ne cre}terea intensit@]ii for]ei de extensie a piciorului de sprijin, care se poate dezvolta
prin antrenament.
Cre}terea frecven]ei implic@ ameliorarea impulsurilor nervoase motorii (viteza de
execu]ie) }i senzitivo-motorii (viteza de reac]ie). Cre}terea vitezei de reac]ie, important@
^n cazul startului sau a ruperilor de ritm, este extrem de greu de realizat, dat fiind caracterul
ei constitu]ional. %n schimb, cre}terea frecven]ei se poate realiza prin ameliorarea
excitabilit@]ii arcurilor reflexe de tip somatic, de exemplu prin alergarea pe plan ^nclinat
}i medica]ie neurotrop@ adecvat@. Exerci]iile de alergare pe un u}or plan ^nclinat (8-10)
u}ureaz@ biomecanica deplas@rii }i cre}terea frecven]ei. Dup@ numeroase repet@ri,
frecven]a poate fi men]iunut@ }i pe teren plat.
4.3. S@riturile
S@ritura sau saltul este o deprindere motric@ prin care corpul uman realizeaz@ o
desprindere momentan@ de sol, ^nving$nd for]a gravita]iei }i greutatea proprie.
S@riturile sunt dependente de o serie de factori lega]i de constitu]ie, ras@, influen]a
mediului etc.
S@riturile se utilizeaz@ ^n domenii diferite, de la exerci]iile simple din }coli, p$n@ la
s@ritura cu pr@jina, prob@ atletic@ deosebit de dificil@. S@riturile se ^nt$lnesc ^n atletism
(lungime, ^n@l]ime, triplu salt, pr@jin@), ^n gimnastic@ }i jocuri sportive.
C$t timp corpul omenesc se afl@ situat pe sol (iner]ia de repaus) asupra sa ac]ioneaz@
dou@ for]e egale }i de sens contrar, ale c@ror efecte se anuleaz@ reciproc. Aceste for]e sunt:
ac]iunea gravita]iei (for]a de ac]iune) }i rezisten]a solului (for]a de reac]ie). Pentru
^nvingerea iner]iei de repaus este necesar@ interven]ia for]elor interioare, care trebuie s@
fie mai mari dec$t ^n mers sau alergare, deoarece intervine desprinderea de sol.
%n timpul s@riturii se disting urm@toarele faze: elanul, preb@taia, zborul }i aterizarea,
prezente la toate tipurile de s@ritur@ din mi}care. La s@riturile de pe loc, aceste faze se
modific@ calitativ }i cantitativ.
Elanul este una din fazele premerg@toare s@riturii propriu-zise. %n s@riturile din
mi}care el const@ dintr-o alergare cu accelera]ie progresiv@. La s@riturile de pe loc, elanul
4.4. Detenta
Detenta este o modalitate specific@ de salt, motiv pentru care se va descrie separat,
av$nd ^n vedere }i implica]iile ei ^n sportul performan]@.
Detenta reprezint@ o declan}are brusc@ a energiei fizice acumulate la maximum,
urmat@ de distensie brusc@. %n salt, detenta depinde de viteza de detent@, care pune ^n
4.5. Aruncarea
Aruncarea este o mi}care complex@, care const@ ^n propulsarea unui obiect oarecare
c$t mai departe de cel care arunc@. Obiectul poate fi suli]@, disc, greutate, ciocan, minge.
Aruncarea are patru faze principale: preg@tirea, ghemuirea, explozia }i echilibrarea.
Preg@tirea sau elanul const@ ^n prinderea obiectului ce urmeaz@ a fi aruncat, plasarea
de aruncare. La arunc@ri, viteza are important@ mai mare ^n arunc@rile cu piruet@ dec$t la
arunc@rile simple. Rezisten]a }i elasticitatea solului }i unghiul de aruncare sunt factori
exteriori de mare importan]@. Unghiul de aruncare trebuie s@ fie c$t mai favorabil.
Randamentul arunc@rii depinde }i de calitatea solului; dac@ acesta nu are rezisten]@
suficient@ o parte din for]a de aruncare se pierde.
Bibliografie selectiv@
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Cuprins
Artrologia
1
1. Generalit@]i
1
1.1. Clasificarea articula]iilor 1
1.1.1. Articula]iile fibroase 1
1.1.2. Articula]iile cartilaginoase
1.1.3. Articula]iile sinoviale 2
1.2. Elementele anatomice care particip@ la biomecanica articular@ 3
1.2.1. Mi}c@rile ^n articula]ii 8
1.3. Conducerea ^n articula]ii 9
1.4. Lan]ul articular sau cinematic 10
2. Articula]iile capului 10
2.1. Articula]ia temporomandibular@ 10
2.1.1. Elemente descriptive 10
2.1.2. Biomecanica articula]iei temporomandibulare 12
3. Articula]iile capului cu coloana vertebral@ 15
3.1. Elemente descriptive 15
3.1.1. Articula]ia atlanto-occipital@ 15
3.1.2. Articula]ia atlanto-axoidian@ 15
3.2. Biomecanica articula]iilor capului cu coloana vertebral@ 16
4. Articula]iile coloanei vertebrale 18
4.1. Elemente descriptive 18
4.1.1. Articula]iile vertebrelor adev@rate 18
4.1.2. Articula]iile vertebrelor false 20
4.2. Biomecanica coloanei vertebrale 20
5. Articula]iile toracelui 23
5.1. Elemente descriptive 23
5.1.1. Articula]iile capetelor coastelor 23
5.1.2. Articula]iile costotranversare 24
5.1.3. Articula]iile costocondrale 24
5.1.4. Articula]iile condrosternale 25
5.1.5. Articula]iile intercondrale 25
5.1.6. Articula]iile sternului 25
5.2. Biomecanica toracelui 25
6. Articula]iile membrului superior 28
6.1. Articula]iile centurii scapulare 28
6.1.1. Elemente descriptive 28
6.1.1.1 Articula]ia sternoclavicular@ 28
6.1.1.2. Articula]ia acromioclavicular@ 29
6.1.1.3. Sindesmoza coracoclavicular@ 29
6.1.1.4. Ligamentele proprii ale scapulei 30
6.1.2. Biomecanica centurii scapulare 30
6.1.2.1. Articula]ia sternoclavicular@ 30
6.1.2.2. Articula]ia acromioclavicular@ 31
6.1.2.3. Articula]ia coracoclavicular@ 31
6.1.2.4. Articula]ia scapulotoracic@ 32
6.1.2.5. Biomecanica centurii scapulare ^n totalitate 32