CONSERVAREA COLECTIILOR DE CARTE SI DOCUMENTE

Conservarea si restaurarea cartilor si a documentelor de arhiva se afla in

pragul unei perioade de schimbari majore: este vorba despre transformarea
activitatilor marginale, artizanale si administrate individual de fiecare institutie
intr-o misiune esentiala, bazata pe date stiintifice si organizata la nivel regional si
national.
Organizarea clara si eficienta a strategiei de conservare si restaurare
presupune o echipa eficienta de restauratori, unele instrumente practice, precum
instrumentele de masura climatice, cutii si invelitori din hrtie neacida, ct
si instrumente intelectuale care ajuta la stabilirea liniilor principale ale acestei
strategii privitor la institutie, regiune si tara.
Masurile de conservare vizeaza incetinirea pe ct posibil a diminuarii
nivelului de informare potential al unui obiect sau al unui grup de obiecte.
O strategie de conservare cuprinde toate masurile cu privire la depozitarea,
protectia si manipularea obiectelor, destinate incetinirii proceselor de degradare
endogene si exogene.
Limitele unei strategii de conservare sunt stabilite de catre evolutia naturala
a nivelului de informare potential in timp: nici un obiect nu poate fi conservat fara
a fi deloc alterat. Aceste limite sunt legate in principal de materialele si tehnicile
folosite pentru fabricarea obiectului. Imbatranirea se va produce cu atat mai repede
cu cat materialele folosite sunt de calitate proasta si suporta procese relativ rapide
de autodistrugere. Acest aspect se remarca in special pentru o mare parte din hartia
fabricata industrial.
Influenta conditiilor de conservare si de consultare este totusi foarte
importanta pentru toate materialele: atunci cand conditiile sunt bune, procesele de
imbatranire incetinesc brusc, devenind aproape imperceptibile pentru materialele
de buna calitate; dac aceste conditii sunt proaste, chiar si cele mai bune materiale
se altereaza cu rapiditate.
Obiectele compuse din materii putin stabile, care se altereaza repede, sunt
deosebit de sensibile la conditiile de conservare: in conditii bune "normale" (fara
sa luam in considerare tehnicile deosebit de scumpe, precum conservarea la
temperaturi negative), este posibil sa incetinim procesul de imbatranire a unui
factor 100% in raport cu unele conditii de conservare proaste.
In principiu, conservarea materialelor mai sensibile si mai putin stabile
chimic ar trebui sa constituie o prioritate in raport cu conservarea materialelor de
foarte buna calitate. Acest aspect a fost deseori ignorat in cadrul organizarii
masurilor de conservare din muzee, biblioteci si arhive, unde s-a privilegiat
1

aproape intotdeauna conservarea fondurilor cele mai vechi. Aceasta remarca

trebuie bineinteles pusa in legatura cu anumite criterii mentionate in continuare.
Pe plan financiar, o strategie de conservare este intotdeauna mai
avantajoasa decat o strategie de restaurare. Masurile de conservare permit
incetinirea imbatranirii unor grupuri de obiecte (fonduri, depozite intregi) prin
luarea unor masuri foarte economice, daca se imparte costul intre obiectele
respective. Datorita unor conditii bune de conservare se evita aparitia degradarilor
care ar necesita interventia unui restaurator, cu unele consecinte financiare
semnificative. Desi exista constrangeri impuse de unele limite financiare riguroase,
este intotdeauna posibil sa se amelioreze conditiile de conservare cu ajutorul unor
masuri simple si putin costisitoare.
O strategie de conservare este intotdeauna prioritara in raport cu orice fel
de restaurare, datorita urmatoarelor motive:
- permite ameliorarea vietii unei cantitati semnificative de obiecte, prin
incetinirea unor procese de imbatranire si evitarea dezvoltarii unor procese grave
de alterare exogene;
- nu are efecte secundare daunatoare, in ciuda interventiilor directe pe
obiect;
- este indispensabila oricarei restaurari: intr-adevar, un obiect restaurat,
depozitat in conditii proaste, se degradeaza din nou foarte rapid si beneficiul
restaurarii se pierde in scurt timp.
ELABORAREA UNEI STRATEGII DE CONSERVARE
Daca principalele materiale din compozitia cartilor si a documentelor de
arhiva, ca si degradarile lor, sunt relativ bine cunoscute, situatia colectiilor de carte,
din muzee sau din arhive este diferita pentru fiecare in parte; din acest motiv nu
este posibil sa se conceapa un program care sa se aplice peste tot.
Diversitatea fondurilor, a starii si a conditiilor de conservare si consultare
nu pot fi rezumate cu ajutorul unei scheme. Prin urmare, o strategie coerenta de
conservare trebuie sa porneasca de la o constanta care se bazeaza pe patru aspecte:
- conditiile efective de conservare in diverse parti ale bibliotecii sau ale
serviciilor de arhiva, inclusiv conditiile de consultare;
-starea de conservare a diferitelor fonduri sau grupe de obiecte, in functie
de caracteristicile materialelor suport;
-frecventa utilizarii cartilor sau a documentelor de arhiva;
2

-valoarea culturala a fondurilor, colectiilor si obiectelor.

Biblioteca Public Raional A.Donici ncearc pe ct este posibil s-i elaboreze
diverse strategii de conservare a coleciilor sale.