Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Insuccesul Scolar Forme Si Definitii
Insuccesul Scolar Forme Si Definitii
Se poate observa un deosebit interes pentru evolutia scolara a elevului atat din partea
acestuia, cat mai ales din partea parintilor, profesorilor si chiar a societatii.
Principalul motiv al acestei preocuparii il constituie faptul ca succesul sau insuccesul scolar
se reflecta si in relatiile de familie, relatiile cu grupul de prieteni, precum si in pozitia si
prestigiul pe care il detine familia respectiva in societate.Astfel insuccesul scolar determina
deprecierea individului, a scolii, a familiei,devenind o problema sociala.
Succesul si insuccesul scolar trebuie privite din mai multe puncte de vedere si intr-o relatie
dinamica si complexa.
In primul rand, succesul si insuccesul scolar nu se pot judeca independent de cadrul si
exigentele mediului scolar, de traditiile culturale ale fiecarei tari, de modalitatile de depasire al
unui nivel de scolaritate la altul, de calitatea instruirii.Astfel succesul scolar consta in obtinerea
unui
randament
superior
in
activitatea
instructiv-educativa,
la
nivelul
cerintelor
faza esecului scolar formal caracterizata de repetentie sau abandon scolar care au drept
consecinta degradarea personalitatii si neintegrarea sociala si profesionala.
Formele de insucces scolar mai pot fi clasificate si in functie de indicatorii existentei unor
forme stabilizate de esec:
De cele mai multe ori aprecierea pe care o acorda profesorul cunostintelor si competentelor
elvului difera foarte mult de evaluarea acestuia si respective de cea a parintilor.Ceea ce este
important consta in modul si nivelul de aspiratie pe care se asteapta sa-l obina un elev intr-o
anumita activitate scolara. Astfel avem de-a face cu doua situatii:prima in care elevul si/sau
parintii sunt nemultumiti de notele inferioare
obtinute,in acest caz dezvoltandu-se un insucces prihologic care se masoara prin distanta dintre
rezultatele asteptate si cela obtinute sic ea de-a doua situatie in care elevul este multumit cu
succesele saleatunci cand promoveaza la limita.
In ambele cazuri un rol deosebit de important il are familia care determina fixarea sau
reglarea nivelului de aspiratie al elevului, precum si impactul pe care il are aprecierea
profesorului asupra elevului.Insuccesul va determina astfel o depreciere a imaginii de sine,
pierderea increderii si dezvoltarea unui sentiment de ineficienta personala.
Subaprecierea capacitatilor de a face fata cerintelor va determina o subapreciere a
problemelor intalnite, sarcinile scolare devenind foarte dificile si el va considera ca nu poseda
nicio calitate, deci nu se va mobiliza in depasirea situatiei.
De multe ori parintii fixeaza un nivel superior al aspiratiilor fara sa tina cont de ceea ce vor si
pot sa faca copii lor.Daca ei nu si-au realizat obiectivele pe parcursul vietii lor vor dori ca cel
putin copii lor sa aibe un alt viitor.Astfel ei dezvolta in elev o teama de esec care va impiedica
realizarea performantelor dorite si chiar va dezvolta vulnerabilitatea acestuia la esec.
O alta cauza a insuccesului scolar o au si sistemele de invatamant care in momentele de
promovabilitate scazuta inregistreaza o eficacitate direct proportionala. In acest caz ar trebui
adaptarea scoliila elev, deci ar trebui reevaluate cerintele si obiectivele sistemului.
La inceputul sec xx s-a realizat primul test de inteligenta de catre A.Binet si T.Simon cu
scopul de a identifica copii cu serioase deficiente intelectualepentru a le asigura o educatie
speciala. Mai tarziu a fost adoptat conceptual IQ care reprezinta raportul dintre varsta mentala sic
ea cronologica in luni.
S-a observat ca 50% din succesul scolar este datorat inteligentei copilului,nivelul de reusita
scolara fiind corelat cu grade de inteligenta.Insa inteligenta este doar unul din factorii individuali
ce determina succesul/insuccesul elevului la invatatura.
Testele de inteligenta permit evaluarea in momentul administrarii. In ultima vreme insa s-a
dezvoltat conceptual de evaluare a potentialului de invatare pe baza metodelor formativdinamice prin care se estimeaza daca elevul este capabil sa invete si cat poate, urmarindu-se
viteza invatarii,capacitatile de conservare si transfer.
Teoria handicapului sociocultural sustine ca mediul defavorizat din care provine copilul nu
poate asigura o dezvoltare optima in cadrul scolii care reproduce inegalitaile sociale.
Atunci cand se studiaza impactul mediului socio-familial asupra evolutiei scolare a
individului se are in vedere:
situatia economica;
structura familiei;
relatiile intrafamiliale;
unele zone rurale exista copii care nu au vazut cum arata un calculator ceea ce are un mare
impact asupra acestora atunci cand accede pe o treapta superioara de invatamant in mediul urban,
mai ales ca profesorii ignora starea materiala a acestor elevi si a scolilor din care provin.
In functie de calitatea actiunii pedagogice si personalitatea profesorului se face distinctia
intre mediul scolar selective si cel adaptativ.In mediul selectiv, elevul trebuie sa se adapteze
conditiilor oferite de scoala, regulilor si modului de predare al profesorului indiferent de
aptitudinile si capacitatile sale, iar in cel adaptativ ia in consideratie diferentele individuale dintre
elevi.
Trebuie avute in vedere si continuturile invatamantului despre care se spune ca are un
caracter supradimensionat, programele scolare fiind din ce in ce mai incarcate.Se cultiva
intelectualismul, performantele de exceptie si etilismul astfel ca nu toti elevii au egalitate de
sanse.
Studiul asupra reformei curriculare in invatamantul general arata faptul ca fiecare disciplina
doreste sa ocupe locul sau in planul de invatamant si de aceea in locul unor sinteze
interdisciplinare se observa o multiplicare si ingreunare a continuturilor cu un grad ridicat de
abstractizare, cu prea putine aplicatii practice si relationare cu viata cotidiana.Numarul mare de
sarcini, numarul mare de ore pe saptamana, dispunerea defectuoasa a acestora, conditii minime
de igiena intelectuala contribuie inevitabil la aparitia dificultatilor si implicit a esecului scolar.
Metodele de predare-invatare au si ele rolul lor in activitatea scolara.Rigiditatea metodelor de
predare- invatare, accentul pus pe memorare si reproducere, precum si activitatile de tip exclusiv
frontal genereaza probleme de invatare multor elevi.
Exista scoala centrata pe professor care presupune ca rolul cel mai important sa fie detinut de
acesta, elevul fiind doar un receptor pasiv al informatiilor.Exista, de asemenea, scoala centrata pe
elev in care acesta ia initiative, actioneaza pentru a descoperi, isi afirma ideile proprii, isi
satisface propriile interese, curiozitati, pasiuni.In acest caz are loc schimbarea de roluri, desi tot
profesorul detine controlul.
Invatamantul nu se centreaza pe crearea situatiilor favorabile pentru fiecare elev, pentru
descoperirea intereselor, aptitudinilor si posibilitatilor de formare proprii.O buna cunoastere a
elevilor poate determina o evolutie favorabila si o buna functionare a relatiei profesor-elev.
Astfel profesorii ar trebui sa aiba cunostinte despre personalitatea elevilor sai, a mediului din
care provin sau a starilor de sanatate.De cele mai multe ori atunci cand isi caracterizeaza elevii
profesorii se refera la situatia lor scolara adica la dimensiunea obiectiva a invatamantului.
Exista si situatiile in care profesorii se lasa ghidati de anumite reprezentari pe care si le
formeaza pe parcursul orelor. Astfel cei buni sunt motivati, inteligenti, sociabili, adaptati pe cand
ceilalti sunt lenesi, au deficiente intelectuale si le lipseste motivatia.Tinand cont de aceste
calificative profesorul isi desfasoara activitatilor in acest sens,recompensandu-i pe cei buni si
ignorandu-i pe cei slabi.
De asemenea, unii profesori considera ca insuccesul scolar este datorat lipsei de efort a
elevului tocmai pentru a-si mentine identitatea profesionala pozitiva.Indiferent care este
vinovatul responsabilitatea este pasata in mainile elevului.
Toate aceste date indica faptul ca profesorul ramane un factor important in determinarea
rezultatelor scolare ale elevului.Ceea ce conteaza in abordari situatiilor dificile nu consta in
pregatirea de specialitate a profesorului, ci pregatirea sa psihopedagogica acesta reusind sa
rezolve problemele in cunostinta de cauza si sa dovedeasca flexibilitate in abordarea contextelor
educatioanale.
BIBLIOGRAFIE