VIRUSURI

PARTEA GENERALA

Definitii

VIRION: particula matura, infectioasa =

nitate integrata ca structura si functie, dotata
cu proprietati de infectiozitate
Reprezinta faza extracelulara a ciclului
infectios al virusului.
Contine una sau mai multe molecule de DNA
sau RNA.
VIRUS: include pe lnga virion si ARNm,
proteinele virale care pot lipsi din structura
virionului, dar si alte proteine sau structuri.

Definitii

Virusurile sunt microorganisme strict parazite

intracelular.
Conin un singur tip de acid , fie ADN,fie ARN,
protejat de un nveli proteic.
Invelisul proteic poate fi dublat de o anvelop
(membran lipoproteic care deriva din membrane
ale gazdei, modificate prin insertia de peplomere).
Sunt lipsite de enzime productoare de energie si de
capaciti de biosintez.
Nu se divid, ci sunt replicate de celulele vii pe care
le paraziteaz.

Definitii

Lwoff (1957): virusurile sunt entitati potential

patogene care au o faza infectioasa, poseda un
singur tip de acid nucleic, multiplica sub forma
de material genetic, nu cresc, nu se divid
Luria (1959): virusurile sunt elemente de
material genetic care pot sa determine in
celulele in care se reproduc biosinteza unui
aparat specific in vederea propriului lor
transfer in celule.

STRUCTURA VIRIONILOR
Capsida
Genom
Invelis

Morfologii

Cilindru sau bastonas, rigid sau flexibil (VMT,

fagii filamentosi, V. Ebola).
Sferica (Parvoviridae)
Sferoidala (v. gripal, adenovirusurile)
Paralepipedica (Poxvirusurile)
Obuz (V rabiei Rhabdovirusuri)
Spermatozoid (fagii cu coada din seria T par ai
E coli).

Forma cilindrica (ex. Virus gripal)

Forme sferice V Epstein Barr

Forma sferica - rotavirusurile

Forma sferoidala: virusul gripal

Forma paralepipedica: poxvirusurile

Forma de obuz sau cartus: V rabic

Forma de obuz sau cartus: V rabic

Bacteriofagi

Bacteriofagi - ME

Dimensiuni

20 300 (400) nm
Tehnici de determinare:
ME;
Ultracentrifugare (determinarea dimensiunilor
pe baza ratei de sedimentare);
Filtrarea prin membrane cu grade de porozitate
cunoscute.

CAPSIDA

Este un perete proteic compus din uniti structurale

repetitive, identice sau diferite.
Unitatea structural cea mai simpl compus dintr-o
unitate proteic se numete PROTOMER.
Grupuri de protomere formeaz CAPSOMERUL
care este unitatea structural de baz a virusului.
Un anumit numr de capsomere (n funcie de
mrimea i morfologia virionului) asezate ntr-o
ordine precis determinat, se asambleaz formnd
CAPSIDA.

FUNCTIILE CAPSIDEI

Protejeaz genomuil viral de aciunea distructiv a

unor factori de mediu.
Confer forma caracteristic virionului.
Fixeaz virionul pe receptori celulari specifici i
iniiaz astfel penetrarea acestuia n celul.
Conine determinanii antigenici fa de care gazda
vertebrat infectat reacioneaz prin rspuns imun,
inclusiv formare de Ac specifici, care n cazul
virusurilor nenvelite (nude) au rol protector;
Prin reaciile Ag-Ac, folosind seruri imune cunoscute
putem identifica un virus pe baza structurii
antigenice a capsidei.

NUCLEOPCAPSIDA

CAPSIDA
GENOMUL VIRAL: ARN sau DNA , m.c. sau
d.c., circular sau linear, unic sau segmentat
(e.g. rotavirusuri, virusurile gripale) .
Genom cu polaritate pozitiva (notata +) sau
negativa (notata -).
Polaritatea (+): genomul are functie de ARNm.

FUNCTIILE GENOMULUI

Purttorul informaiei genetice necesar pentru

sinteza unui nou virus; se realizeaz prin devierea
metabolismului gazdei n direcia sintezei de noi
genoame i ai celorlali constituieni ai virionilor
progeni.
Acizii nucleici snt determinanii infeciozitii
virusului; fr acid nucleic capsida rmas goal nu
este infecioas.
Genomul viral poate suferi mutatii: n timpul
replicrii pot apare virioni descendeni diferii de
cei parentali; la rndul lor mutanii pot s produc
descendeni modificai genetic.

ORGANIZAREA GENOMULUI

ORGANIZAREA GENOMULUI

Tipuri de simetrie ale nucleocapsidei

Simetrie icosaedric
Acidul nucleic condensat este cuprins ntr-o capsid
cu forma unui icosaedru (figur geometric cu
faete triunghiulare echilaterale, 30 muchii i 20
vrfuri) de unde forma aparent sferic a nucleocapsidei).
Pot fi nude sau au anvelop. Ex: Picornaviridae
Simetrie helical
Capsomerele nconjur spirala de acid nucleic ntr-o
teac helical.
Exemple: ortho- i paramixovirusurile, rhabdovirusurile.
Au anvelop.

Tipuri de simetrie ale nucleocapsidei

Simetrie binar: fagii din seria T au

nucleocapsid icosaedric, coada helical.
Organizarea complex a poxvirusurilor: miez
biconcav, doi corpi laterali i o membran
extern din microtubuli dispui lateral.

Simetria icosaedrica

Simetrie icosaedric VHA in ME

Simetrie helical: V. rabic

Simetrie complex

Simetrie binar

Invelisul viral (peplos = manta)

Deriv din sistemul membranar al celulei gazd

(membrana citoplasmic, reticul endoplasmic).
Poate prezenta spiculi glicoproteici virali ce apar
pe suprafa cu:
funcie de ligand (e.g. hemaglutinina);
funcie enzimatic (e.g. neuraminidaz).
Lipsit de regiditate apare cu diferite forme n
microscopia electronic:
cele mai multe sunt sferice;
rhabdovirusurile au form de glon;
virusul gripal are form sferic sau filamentoas.
Unitatea structurala: PEPLOMERUL

Virusuri nvelite - HIV

Virusuri nvelite HIV (me)

Funciile invelisului viral (1)

Unele dintre proieciile invelisului au funcia de

atasare la receptorii celulei gazd mijlocind
ptrunderea virionului n celul; ex: hemaglutinina
v. gripal mijlocete atasarea de receptorii de
suprafa ai hematiilor i produce aglutinarea lor;
altele posed activitate enzimatic: neuraminidaza
cliveaz acidul neuraminic din glicoproteinele
celulei gazd; lizeaz glicocalixul eucariot;
favorizeaz penetrarea barierelor epiteliale i
tisulare;

Functiile invelisului viral (2)

Fiind de natur proteica peplomerele s unt

imunogene;
Ac-ii specifici rezultai pot inhiba:
atasarea la receptorii celulari (neutralizarea
infecivitii);
la receptorii hematiilor (inhibarea
hemaglutinrii);
anula activitatea enzimatica (inhibarea
neuraminidazei).

Enzime virale

Neuraminidaza:
hidrolizeaz legturile galactoz - acid Nacetilneuraminic i extremitile oligozaharidice;
rol probabil n eliberarea virionilor din celula care
i-a format.
ARN polimeraz.
ADN polimeraz ARN dependent, numit
transcriptaz revers (reverstrancriptaz RT;
o regsim la retrovirusuri (transcrie ARNm.c. n
ADNd.c.: ADN transcris se integreaz n genomul
celulei gazd).

REPLICAREA VIRUSURILOR

ATASAREA
PENETRAREA
DECAPSIDAREA
SINTEZA COMPENENTELOR VIRALE
(TRANSCRIPTIA SI TRANSLATIA,
REPLICAREA GENOMULUI)
MORFOGENEZA
ELIBERAREA

ETAPELE REPLICARII

ADSROBTIA

Receptor specifica: structuri virale (liganzi)

interactioneaza cu receptori celulari specifici.
Specifictatea de receptor explica:
spectrul de gazde (nu orice virus poate infecta o
gazda)
tropismul de organ, tesut sau celula (e.g. virusul
gripal recunoaste glicoproteine ale mucoasei
respiratorii ce contin acid sialic; virusull rabic
recunoaste receptorii de acetil colina, virusul polio
recunoaste enterocitele si neuronii SNC, HIV se
ataseaza pe celule CD4 +).

Adsorbtia- receptor specifica (polio)

ADSORBTIA (e.g. HIV)

Penetrarea

Virusurile nude (si rar cele invelite) patrund prin

pinocitoza (receptor dependenta) cu includerea
virionilor in endozomi.
Picornavirusurile si papovavirusrile pot intra prin
translocarea directa a membranei citoplasmatice
(viropexie).
Virusurile invelite patrund prin fuziune si eliberarea
NC direct in citoplasma.
Virusurile invelite pot penetra si prin endocitoza,
fenomen insotie de decapsidare.

Penetrarea

Penetrarea - HIV

Decapsidarea

Are loc sub actiunea enzimelor lizozomale sau direct

in citoplasma.
Genomul ajunge la sediul replicarii pentru a deveni
accesibil transcriptiei (producerea de ARNm sub
actiunea transcriptazei virale sau cea furnizata de
catre gazda).
Translatia: atasarea ARNm la ribozomii celulei
gazda si dirijarea sintezei proteice specificate de
virus, adica proteine functionale (nestructurale de
regula enzime) si proteine structurale.

Sinteza componentelor virale

Include: replicarea genomului,

Sinteza de ARNm si sintezele proteice.

REPLICAREA:
-

Sediul: in citoplasma pentru virusurile ARN

(cu exeptia virusului gripal) si in nucleu,
pentru cele ADN (cu exceptia poxvirusurilor,
care se replica in citoplasma).
Se desfasoara diferit, in functie de tipul de
genom (clasificarea Baltimore).

Clasificarea Baltimore (VII clase)

Clasa I: virusuri ADN d.c. (adenovirusuri,

papovavirusuri, herpesvirusuri, poxvirusuri)
Formarea ARNm se realizeaz prin transcriere
asimetric este transcris o singur caten.

Virusurile ADN dublu catenar

(e.g. herpesvirusurile).

Decapsidarea final realizat n nucleu, nu n citoplasm.

Sinteza de ARNm controlat de ARN polimeraza II a gazdei
cu participarea de factori virali.
Faza precoce si tardiv a sintezei proteice bine definite.
Transcrierea genelor precoce n nucleu si traducerea ARNm
precoce n citoplasm cu sinteza proteic precoce (enzime
sau proteine care se leag de ADN ori inhib sinteza
proteic a gazdei).
Replicarea ADN viral si transcrierea genelor tardive i
sinteza tardiv: proteine si glicoproteine structurale.
Asamblarea i maturarea virionilor.

Virusurile ADN dublu catenar

(e.g. herpesvirusurile)

Clasificarea Baltimore (clasa a II-a)

Virusuri mici, ADNm.c., cu polaritate pozitiv,

deci indentic cu cea a ARNm corespunztori
(parvovirusurile).
Sinteza ARNm presupune formarea unei
catene ADN complementare (numit i
antigenom), cu polaritate (-).
Aceast caten va deveni prin transcriere,
ARNm.

Clasificarea Baltimore (clasa a III-a)

Virusuri cu genom ARN d.c., segmentat

(reovirusurile).
Ca si la cele ADN, transcrierea este asimetric
(se copiaz o singur caten) pentru a forma
ARNm.
Prin convenie, catena transcris este cea (-).

Virusurile ARN genom d.c. ( - ),

segmentat (rotavirusuri)

Are loc sinteza de catene pozitive care intervin

ca tipar (matri) pentru sinteza de noi catene
(-);
acestea restaureaza catena dubla.

Clasificarea Baltimore (clasa a IV-a)

virusuri cu genom ARN cu sens (+) m.c.,

continuu sau segmentat (picornavirusuri,
flavivirusuri).
Genomul ARN are caracter infectant n stare
chimic pur.

Replicarea: Virusuri cu genom cu sens (+)

(picornavirusuri, flavivirusuri)

Genomul viral este a macromolecul gigant de

ARNm tradus direct gen cu gen.
Replicarea ARN: cnd se acumuleaz suficient
ARN- polimeraz.
Catena pozitiv este copiat n caten negativ.
Catena negativ servete ca matri pentru catene
pozitive progene.
Asamblarea virionilor prin incorporarea ARN n
capside iniial goale.
Eliberarea exploziv a numeroi virioni prin liza
celulei.

Replicarea virusului poliomielitei

Clasificarea Baltimore (clasa a V-a)

Virusurile ARN cu genom m.c. (-), unic sau

segmentat (orthomixovirusuri, paramixovirusuri, rhabdovirusuri).
ARN polimeraza viral transcrie catena ARN
(-) n caten ARN (+) (ARNm).
Sinteza proteinelor virale.
Asamblarea nucleocapsidelor.
Eliberarea virusului prin nmugurire.

Virusurile ARN cu caten m.c. -

Clasificarea Baltimore (clasa a VI-a)

Virusuri ARN m.c., cu sens (+) dar care se

replic diferit comparativ cu virusurile din
clasa a IV-a;
Prezint o reverstransciptaza viral.

Replicarea retrovirusurilor

Dup decapsidare, genomul viral ARNm.c.

(+) este transcris de RT viral, n caten
ADNmc (-).
Formarea ADNd.c. care:
poate servi ca matri pentru transcriere a
asimetric de ARNm si ARN viral progen.
se poate integra ca provirus n genomul
celulei gazd cu eventual maturare tardiv.

Replicarea retrovirusurilor

Replicarea HIV

Clasificarea Baltimore (clasa a VII-a)

Virusuri ADN cu genom parial d.c. (Hepadnaviridae - VHB).

O ADN-polimeraza a virionului completeaza catena mai scurta
chiar din citoplasma (inainte ca genomul sa ajunga in nucleu).
In nucleu, genomul este transcris de catre o transcriptaza
celulara pentru a sintetiza o molecula intermediara de ARN
m.c.
O RT virala va sintetiza una dintre cele doua catene ADN,
ulterior pe cea de a doua.
Sinteza catenei (+) este stopata (fenomen legat de
morfogeneza precoce a capsidei virale) si, de aceea, in final
catena (+) va fi mai scurta.

Replicarea la Hepadnaviridae (VHB)

Morfogeneza

La sfrsitul perioadei de sinteza, ncepe

asamblarea intracelulara de virioni (asocierea
acidului nucleic la capsomerele sintetizate,
pentru a forma nucleocapside).

Eliberarea

Virusurile nude sunt eliberate prin liza celulei

gazda.
Virusurile invelite sunt eliberate progresiv,
NC-le inmuguresc prin zone ale membranei
celulare in care au fost inserate glicoprteinele
virale.
Virusurile care nmuguresc la nivelul
membranelor intracitoplasmatice pot fi
eliberate prin liza sau prin exocitoza.

Ciclul de replicare al unui virus nud

sau invelit

Ciclul de replicare al HIV

Relatia virus celula gazda

Celule permisive: realizeaza integral toate etapele

ciclului replicativ.
Celule semipermisive: replica numai mici cantitati de
virus.
Infectia virala a celor doua tipuri de celule realizeaza o
infectie productiva.
Celule nerpermisive: adsorb, endociteaza si replica
genom viral dar numai pina la un anumit stadiu al
maturarii si eliberarii (realizeaza infectii neproductive).

Infectii productive
Infectii citocide
Infectii productive neletale
transformante
Infectii productive persistente.

Infectii productive
Infectii citocide: virusul introduce in
celula gazda informatia genetica
completa.
Realizeaza infectii acute, manifeste
clinic sau subclinic (e.g. gripa,
rujeola, enterovirozele, etc).

Infectii productive

Infectii productive neletale transformante :

sunt determinate de ambele tipuri de virus.
Oncornavirusurile sunt retrovirusuri care
inmuguresc prin MC, fara efect citocid;
integrarea ADN viral in genom, are efect
transformant.
VHB determina hepatite cronice si, uneori,
dupa 20-40 de ani,carcinom hepatocelular.

Infectii productive

Infectii productive persistente:

Adenovirusurile infecteaza celule fibroblastice
ale tesutului adenoidian (celule semipermisive);
sunt replicate persistent fara alte efecte (celule
purtatoare ce virus).
Sindromul rubeolic congenital: copiii elimina
virus fara efect citopatic (steady state infection),
eliminind virus prin secretii, orofaringe, urina,
fecale, etc.

Infectii neproductive

(a)
(b)

Infectii letale
Infectii abortive
Infectii integrate latente
Infectii cu genom integrat
infectii lente
infectii transformante
Infectii inaparente

Infectii neproductive

Infectii letale: unele virusuri (e.g. V. vaccinei)

determina raspuns celular apoptotic in absenta
oricareii replicari cu producere de virus progen.
Infectii abortive: virusul are acces n celul dar
aceasta moare nainte de a elibera virioni maturi.
Sunt celule nepermisive sau marginal permisive.
Infecii abortive pot surveni i cnd un virus
infecteaz celule permisive pretratate cu IFN.

Infectii neproductive

Infectii integrate latente: spre deosebire de

infeciile persistente unde producia de virus
poate fi important, infecia latent se nsoete
de eliminarea sporadic de virus matur.
Desi replicarea viral ncepe, aceasta este
stopat n stadiile tardive.

Infectii neproductive

Infeciile latente sunt caracteristice doar

pentru unele virusuri DNA, mai exact cu cele
herpetice.
Genomul lor (DNA d.c.) este integrat in cel al
celulelor gazda (e.g. neuronii din ggl nervilor
spinali sau trigemen VHS sau VVZ), in limf
T (VCM), limf B sau celule faringiene (VEB).
Printr-un mecanism nc neexplicat pe deplin,
infeciile persistente se pot reactiva,
determinnd infecii ciclice, neprogresive.

Infectii neproductive
Infectii cu genom integrat: virusuri ADN sau cpii
ale unor virusuri ARN (retrovirusuri) se pot integra ca
provirus n genomul celulei gazda unde poate
persista timp ndelungat, fr exprimarea genelor
virale (genom viral represat).
In funcie de virus, in timp, se pot produce
urmtoarele evenimente:
(a) manifestarea infeciei dup o perioad ndelungat
ca n cazul infeciilor lente, cum este infecia cu HIV;

Infectii neproductive

(b) Infectii transformante: genomul viral integrat in

nucleul celulei gazd interfereaz cu reglarea normala
a diviziunii celulare, celulele pierd inhibiia de
contact i determin apariia de tumori, cel mai
frecvent maligne
se considera ca este posibil ca virusul sa introduc si
sa exprime o asa numit gen transformant sau
virusul oncogen poate modifica exprimarea unor gene
preexistente in celule.
Ex., virusuri oncogene umane sau animale cum sunt
papilomavirusurile, virusul Epstein Barr (VEB),
virusul hepatitei B i C, HTLV I i II.

Infectii neproductive

Infectii inaparente: prezena virusului este dificil

de evideniat.
Ca exemple sunt virusurile BK i JC.
Virusul BK infecteaz indivizii nc din adolescen
i induc o infecie inaparent, n focare, a rinichilor,
unde se presupune c determin o infecie
inaparent dar persistent a creierului asociat cu
leziuni de leucoencefalopatie progresiv
multifocal.
Virusul se replic la niveluri att de reduse nct nu
poate fi decelat prin teste de laborator clasice
Virusul JC este un papovavirus asemntor cu v BK

GENETICA VIRALA

Mutatiile apar prin substitutia unei pb intr-un codon

(mutatii punctiforme) sau prin deletii.
Rata mutatiei
Virusurile ARN 10 - 4
Virusurile DNA 10 - 6 .
Exemple
Mutante conditionat letale sunt replicate numai in
anumite conditii de temperatura, de gazda, etc.
mutante reci: replicate optim la 25 C;
mutante calde: replicate la temperaturi mai mari decit
cele ale gazdei.

GENETICA VIRALA

Mutantele dependente de gazda: selectate prin

pasaje repetate pe alte gazde (tulpina mutanta devine
mai putin virulenta).
Practic: o mutanta rece a virusului gripal, utilizata ca
vaccin.
Mutante rezistente la antivirale: presupun asocierea
de antivirale (e.g. terapia HIV infectiei).
Mutante antigenice: mai frecvent eludeaza raspunsul
imun al gazdei.
Mutante cu dimensiunea plajelor modificate: mai
mici sau mai mari decit tulpini initiala.
Mutante interferferent defective: apar prin deletii.

Virusuri defective

Sunt virusuri lipsite de unele gene necesare

pentru un ciclu complet infecios (muli sunt
mutani prin deleie) si necesit un alt virus,
numit virus helper, care sa compenseze funcia
pierdut

Virusuri defective

Exemple de virusuri defective:

unele parvovirusuri ncadrate in genul
Dependovirus (sau AAV = adeno-associated
virus) nu posed informaia genetic suficient
pentru replicarea n celula gazd.
Ca urmare, aceste virusuri necesit un virus
ajuttor, respectiv co-infecie cu un
adenovirus;
au fost izolate din MF, de la nivel ocular sau
probe respiratorii, etc., de la pacieni cu
infecii simultane cu adenovirusuri.

Virusuri defective

AAV se integreaz n genomul celulei gazd i

se replic n paralel cu el.
Nu sunt patogene pentru om.
Semnificaie biologic: pot fi utilizate ca
vectori pentru terapia genic (n stadiu latent
poate fi carrier pentru gene recombinante).

Virusuri defective

virusul Delta, un virus ARN circular (asemntor cu

viroizii de la plante dar codifica o protein, Ag
Delta);
necesita funcia de ajuttor a VHB care i ofer
AgHBs pentru a fi nvelit si eliberat din hepatocit si
astfel devine infecios.
Semnificaie biologic: determin agravarea unei
hepatitie B sau induce o hepatit la un purttor de
AgHBs (prin supra- si respectiv coinfecie; vezi curs
hepatite).

INTERACTIUNI GENETICE
(1)
(2)
(3)
(4)

Reasortarea de fragmente genomice

Recombinarea genetica
Reactivarea genetica
Complementarea

INTERECTIUNI GENETICE

(1) Reasortarea de fragmente genomice:

caracteristica pentru virusurile cu genom segmentat
(rotavirusuri, v. gripale). Determina variatia
antigenica majora (virus gripal A)
(2) Recombinarea genetica: ruperea si reunirea de
fragmente cu omologie structurala.
Virusul recombinant este stabil si genereaza progeni
identici.
(3) Reactivarea genetica- varianta a recombinarii.
Are doua variante:
salvarea de marker
reactivarea prin multiplicitate

INTERACTIUNI GENETICE
Salvarea de marker
(b) Reactivarea prin multiplicitate
(a) Salvarea de marker: coinfectia cu un virion
activ + un virion cu genom partial inactivat.
Recombinarea poate duce la salvarea de
fragmente genetice apartinind virionului
inactiv; in acest fel progenul care poarta
markeii genetici salvati este genetic stabil dar
nu este identic cu parentalul inactivat.
(a)

INTERACTIUNI GENETICE
(b)Reactivarea prin multiplicitate: infectia
determinata de o suspensie virala concentrata
astfel incit numarul virionilor care infecteaza
o celula este mai mare.
Acest tip presupune infectia cu un numar mare
de virioni dar care sunt afectati de un agent
mutagen. Dupa recombinare se poate ajunge
la un genom viral care se poate replica,
deoarece acizii nucleici lezati au fost
inlocuiti.

INTERACTIUNI GENETICE
(4) Complementarea: fenomen genetic intre doua

virusuri dintre care care cel putin unul este

defectiv.
- Rezulta replicarea unui virus sau a ambilor.
- In absenta acestui fenomen replicarea
virionului defectiv nu este posibila.
- Prin complementare virusul defectiv capata
gene de la celalalt virus.

INTERACTIUNI NEGENETICE

Mixajul fenotipic: coinfecia cu virusuri

strns nrudite duce la un mozaic proteic
capsidal.
Mascarea fenotipic: genomul unui virus
cuprins n capsida codificat de alt virus.
Pseudotipuri: genomul unui serotip cuprins n
nveliul altui serotip.
Interferenta

INTERACTIUNI NEGENETICE

Infecia mixt a unei celule in vivo sau in vitro

care determin inhibarea unui virus este
cunoscut sub numele de interferen.
Interferena viral este de fapt o stare de
rezisten a celulei, esutului sau organului
respectiv (numit inductor) fa de infecia cu
un alt virus (numit virus interferat).

INTERFERENTA

omogen, numit si autointerferen sau homotipic

este mediat de particule virale defective care au
proprietatea de a interfera cu replicarea virionului
complet.;
acest tip de interferen apare frecvent n timpul
infectivitii virale sub forma fenomenului de
prozon: animale inoculate cu concentraii mai mici
de virus dau un procent de letalitate mai mare,
comparativ cu animalele inoculate cu virus nediluat

Interferenta

interferena heterogen extrinsec sau interferena

indus prin producia de interferon;
n acest caz, virusul interferent nu determin direct
modificri n celula gazd, ci prin intermediul unui
factor difuzibil n mediu, interferonul.
Interferonii s-au dovedit nu doar mediatorii
fenomenului de interferen, ci proteine celulare
purttoare de mesaje multiple la nivel celular.

Interferenta

Interferena heterologa intrinsec reprezint

inducerea de ctre un virus heterolog a unei
stri antivirale care previne suprainfecia cu
virusul prototip sau cu alte virusuri nrudite ( se
deosebeste de cea extrinseca prin IFN
deoarece nu este dependent de sinteza ARN
celular.)
S-au descris 4 mecanisme prin care un virus
poate inhiba creterea altuia :

Interferena heterologa intrinsec

competiia pentru receptori celulari sau distrugerea

acestora, astfel nct cel de al doilea virus s nu se
poat adsorbi;
inhibarea penetrrii unui virus deja adsorbit;
datorita aciunii mecanismelor de sintez
intracelular;
prin modificri aprute n faza multiplicrii
virionului.
Ex. de virusuri care pot induce interferena
heterologa intrinsec: virusul rubeolic, West Nile,
citomegalovirus, poliomielitic i unele
orthomixovirusuri.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Integrarea n genom, exclusiv la virusurile

ADN.
Dup integrare, genomul viral se poate
transmite orizontal i infecta alte celule, dar i
vertical.
n ultima situaie induce infecii persistente cu
minima implicare a rspunsului imun.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Propagarea direct de la o celul la alta , cu

formare de sinciii i celule gigante multinucleate
(herpes virusuri, HIV, paramixovirusuri).

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Infectarea celulelor lipsite de CMH I (ex.

neuronii), care face ca sistemul imun s nu poat
recunoate peptidele virale din complexele pe
care le realizeaz cu membranele celulelor
gazd.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Inhibarea expresiei complexelor peptid

viral CMH I: transportul acestui complex
ctre suprafa presupune existena unor
proteine de transport.
Unele virusuri perturb acest proces si previn
recunoasterea celulei infectate de ctre
celulele Tc.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Variaia antigenic, ca n cazul HIV, este

rezultatul unor erori induse de RT n timpul
sintezei ADN pe matria ARN.
Mutaiile induc modificarea gp 120 la nivelul
unor structuri fa de care apruser anterior
Ac specifici care nu mai sunt capabili s
recunoasc noua variant Ag.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Modularea antigenic, cum ar fi pierderea

Ag implicate n recunoaterea celulelor
infectate, mecanism care pare implicat n
PESS.
Acesti pacieni prezint Ac n titruri mari fa
de Ag diferite ale virusului rujeolei, dar
acestea nu pot fi recunoscute la nivelul
celulelor nervoase.
Celulele infectate ale creierului nu exprim
Ag virale la nivelul membranei, desi n
citoplasm exist mari cantiti de
polipeptide i glicopeptide virale.

Mecanisme de eludare a rspunsului imun

Inhibarea efectorilor sistemului imun:
a) multe poxvirusuri produc asa numii viroreceptori
sau molecule solubile, omologi ai receptorilor
pentru IFN si TNF, care ar bloca efectul antiviral al
citochinelor;
b) VHB induce sinteza unor mari cantiti de AgHBs de
ctre celulele infectate.
Acest Ag circulant blocheaz Ac antivirali nainte
ca ei s ajung la celulele infectate viral, acionnd
ca un scut reflector care deviaz Ac si protezeaz
celulele infectate.