Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ORTODOXIE
Editura Christiana
Bucuresti 2002
SUMAR
CUVNT NAINTE
Am publicat adeseori - fie n presa exilului ("Cuvntul romnesc" din
Canada, "Buletinul" parohiei mele de lng Washington1 etc.), fie n presa din
tar ("Puncte cardinale", "Ziua" etc.) - articole sau simple stiri despre
convertirile unor americani la Ortodoxie. Aceste convertiri, din ce n ce mai
numeroase, se fac n tcere, fr fast si fr trmbitri.
Dintre acesti convertiti, al cror zel pentru traditia ortodox este foarte
mare, s-au ales si o seam de ctitori de biserici, mnstiri si schituri pe
cuprinsul Americii, rugtori n tain pentru lume, pentru America, pentru
toate trile si pentru unificarea Bisericilor n traditia si dreapta credint a
Bisericii primare, fr inovatii moderniste, credinciosi asezmintelor celor
sapte Sinoade Ecumenice, singurele adevrate.
Sunt de ani de zile n legtur duhovniceasc si misionar cu
majoritatea acestor biserici si mnstiri. Cunosc lupta lor cu demonul
orgoliului si nsingurrii impus de societatea si educatia american, cu
demonul insubordonrii la disciplina ierarhic, rtcirile lor, cderile si
ridicrile lor, mai altfel dect ale noastre, dar si marea lor struint n
rugciune si n strdania de a nvta ce este ascultarea si ce nseamn
omoforul ierarhicesc pentru o adevrat Biseric: fr ierarh, nu exist
Harul lui Dumnezeu, pentru c numai prin ierarh curge Harul spre preot.
Acum, aproape toate aceste biserici si mnstiri se gsesc sub jurisdictia
unor episcopi canonici, fie srbi, fie bulgari.
n ceea ce priveste viata monahal, relatiile mele sunt permanente cu
trei schituri si cu trei mnstiri de americani convertiti, precum si cu
aproximativ 20 de biserici, mprstiate de pe coasta de Est pn pe coasta de
Vest si din California pn n Alaska2.
Mai cu seam n ultimii cinci ani, dup aparitia crtii mele Christ is
Calling You ("Hristos te cheam"), am fost invitat n multe comunitti
americane ortodoxe spre a le vorbi si prin viu grai despre Ortodoxie, despre
suferintele Bisericii Ortodoxe Romne si despre toate ncercrile prin care a
trecut poporul nostru. Am fost nu o dat surprins s descopr ce mare
influent are Ortodoxia asupra unor comunitti americane: pe msur ce
Catolicismul (din ce n ce mai secularizat) si Protestantismul (despuiat de
Una dintre mnstirile cele mai dragi mie, cu care am si avut strnse
legturi duhovnicesti, este mnstirea de maici "Sfntul Paisie Velicikovski",
unde staret este Maica Michaela, convertit de la Catolicism. De curnd,
mnstirea s-a mutat din California n Arizona, unde au cumprat terenul
unei foste ferme (a se vedea, n acest volum, textul intitulat "Ortodoxia n
Arizona", n care este povestit sfintirea bisericii mnstirii, o tritoare descriind bucuria celor de acolo c se afl din nou sub o jurisdictie canonic si
c simt din plin lucrarea Duhului Sfnt n comunitatea lor).
2
NOT EDITORIAL
n Romnia, majoritatea textelor reunite n acest mic volum au aprut
initial, de-a lungul ultimilor sapte ani, n revista sibian Puncte cardinale (de
unde unele dintre ele au fost reluate si n alte publicatii, sau au cunoscut,
ulterior, si alte versiuni romnesti), creia i multumim pentru ngduinta de a
le tipri laolalt, cu minime ajustri de natur editorial. Fac exceptie textul
semnat de fratele ntru Hristos Ioan E. Weiss1 ("Ortodoxia este respiratia
A se vedea, pentru aria american, textul intitulat "Uluitoarea convertire"
din recenta mea carte Homo americanus. O radiografie ortodox, Editura
Christiana, Bucuresti, 2002
4
1 Eric
sufletului meu"), care, din cte stiu, vede acum pentru prima oar lumina
tiparului n versiune romneasc, precum si textul lui Maxime Egger despre
"Cazul Kallistos Ware" (cf. Addenda), preluat din volumul mprtia
luntric (Editura Christiana, Bucuresti, 1996), tradus de Maica Siluana Vlad.
Traducerea celorlalte texte antologate aici apartine fie Printelui Gheorghe
Calciu (Magdalene McCann, relatarea voit anonim "Ortodoxia n Arizona",
textul din Addenda despre "Cazul Seraphim Rose"2), fie tnrului preot
Toderit Rusu, doctorand al Printelui Galeriu (interviul cu danezul Nicholas
Michael, revizuit aici de Gabriela Moldoveanu), fie lui Codrin V. Smirnoff
(Maxime Egger despre sine nsusi), fie subsemnatului (Placide Deseille3).
Precizrile sau complinirile puse ntre paranteze drepte apartin fie
traductorilor respectivi, fie ngrijitorului editiei. Putinele note de subsol sunt
de origine auctorial. Regimul majusculelor si "stilul" punctuatiei n-au putut fi
rigid unificate, aprnd diferente n functie de habitudinile
autorilor/traductorilor si/sau de anumite accente contextuale.
Mrturiile directe n-au fost retinute aici pe criterii de important sau de
notorietate, ci au ncercat s acopere ipostaze diferite ale umanului (o actrit
mam a doi copii, un fost muzician declasat, un intelectual cu renume
comunist. Tnrul evreu iluminat ntru Hristos a petrecut mult vreme n
Franta si s-a apropiat de mediile ortodoxe de acolo (pstrndu-i o deosebit
pretuire distinsului teolog Olivier Clement). Emotionantul su apel la unitate
interreligioas si interconfesional (pe care l pregtise si n versiune francez)
dateaz din 1997. Versiunea publicat aici i apartine, autorul fiind un excelent
vorbitor de limba romn. Pentru o anumit receptie ngust-ortodoxist, textul
su este, probabil, cel mai incomod dintre cele incluse n culegerea de fat.
Fratele Ioan mi l-a ncredintat prin 1998, att ca o baz de discutie n
particular, ct si pentru o eventual publicare n pagina crestin sptmnal a
cotidianului Ziua, unde n-a ajuns s apar. De atunci, nu fr un sincer regret,
i-am pierdut urma fratelui Ioan. Am ncredintarea c nu se va supra c i-am
fcut textul public n contextul acestui volum, pe care-1 ntregeste cu
remarcabil folos.
Cf. si prefata volumului Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu n inima
omului, Asociatia Filantropic Medical "Christiana", Bucuresti, 1996.
2
Textul se regseste (cu unele diferente structurale), ntr-un context mai larg
si ntr-o alt traducere (Dora Mezdrea), n volumul Nostalgia Ortodoxiei,
Editura Anastasia, Bucuresti, 1995.
3
R. C.
Dac cineva mi-ar fi spus acum cinci ani c viata mea va fi n mod
profund schimbat de fiintele unui loc si ale unei culturi att de ndeprtate de
sofisticatul, tehnologizatul si progresivistul mod de viat american, fiinte
dintr-un loc total nefamiliar mie, dar mbrtisnd secole de istorie, as fi
respins aceast posibilitate, ca pe un non-sens. De altfel, eram foarte
constient de diferitele influente exercitate asupra vietii mele; ele erau, asa
credeam eu, n special cele de aici si de acum, cu urmri imediate si vizibile.
Atunci, prin harul Domnului, un glas s-a auzit din nalt si, n marea tapiserie
lucrat de Creator, firul meu s-a ntretesut cu firul incandescent numit
Romnia.
La vremea cnd miracolul a avut loc, nu am realizat imediat chemarea:
la nceput, urechile mele n-au putut s aud... Misterioase sunt cile
Domnului! Pn n acel moment din viata mea, dup lungi ani de frustrare
spiritual, fusesem sigur c eram, n cele din urm, pe adevratul meu drum.
n pragul vrstei de 40 de ani, ncepusem s cred c, n aceste zile si n acest
secol, nu mai este posibil existenta unei traditii religioase pure. Am fost
crescut n traditia protestant, ca prezbiterian. ncercasem sincer n prima
tinerete, dar si mai trziu, dup 30 de ani, s aflu ntelesul real al nvtturilor
acestei biserici, dar nu reusisem s-1 gsesc. Asa c am nceput s-mi caut
hrana spiritual n alt parte. Totusi, credeam c ar fi posibil, chiar si-ntr-o
vreme "fr Dumnezeu" ca a noastr, s se fac o art sacr, iar sufletul
umanittii s strluceasc, n ciuda ntunecrii orizontului, pentru srmanii
descendenti ai lui Adam. M-am strduit din rsputeri s-mi aduc modesta mea
contributie la nltarea sufletului omenesc.
Ca artist de teatru, am hotrt s ofer productii spirituale oamenilor
frmntati de ntrebri reale si nsetati de adevr. Am pus n scen o pies ntrun act, mai putin cunoscut, a poetului irlandez Yeats, intitulat nvierea, n
turneul cu acest spectacol, la festivalul de teatru din Edinburgh, Scotia, am
vzut, n interpretarea unei companii de teatru romnesti, ceea ce eu cutasem
dintotdeauna: o sacralizare a artei teatrale. Talentatul regizor romn Andrei
Serban a conceput si-a realizat, cu trupa Teatrului National din Bucuresti, acea
Trilogie antic, dup Medeea, Troienele si Electra. Experienta exceptional la
NICHOLAS MICHAEL
N SFRSIT, ACAS
MAXIME EGGER
CUM AM DEVENIT ORTODOX
(Un ziarist elvetian convertit la dreapta credint si devenit slujitor al lui
Hristos)
"Ce putem face oare pentru ca Dumnezeu s nu dispar ntre rndurile unui text?"
(Georges Khodr)
oameni prin care (fr s fii ntotdeauna constient) Dumnezeu nsusi ti vine n
ntmpinare, ndrumndu-te.
Itinerariul meu spiritual si diferitele sale etape... Ce-ar fi de spus? Mai
nti... copilria... ntr-o familie catolic, mai degrab pioas dect rigorist,
cu catehismul si slujba religioas mai mult sau mai putin "obligatorii". Apoi,
ndat dup confirmare [ritualul de mbisericire n sens plenar, adic accederea
la Tainele Bisericii Romano-Catolice], a venit timpul revoltei adolescentine
mpotriva unei Biserici judecate (cu sau fr dreptate) drept fariseic, ipocrit,
moralizatoare, culpabilizant; revolt care m-a fcut s arunc pruncul (adic
pe Hristos) cu scldtoare cu tot (adic institutiile si dogmele Sale).
Pot spune c de pe la 15 ani devenisem agnostic, ns adnc muncit de
marile ntrebri metafizice: Cine sunt? Care-mi este scopul vietii? De ce
suferinta si moartea? etc. Sosise timpul cutrilor. Lectura marilor autori
existentialisti, studiile de sociologie, angajamentul cultural si jurnalistic...
toate acestea m entuziasmau, ns nimic nu m multumea pe de-a-ntregul.
Parc dinuia n mine un gol secret. Intuiam c omul nu poate s-si fie
propriul sens, s-si fie izvorul propriei sale vieti, n cele din urm, obsedat de
nemplinire, obosit de "micile eternitti ale plcerii" n care m regseam
zilnic, m-am hotrt, n 1983 (data consacrrii mele ca ziarist), s-mi iau un an
de odihn, un an al bilantului si al contemplrii, un an sabatic, care s-mi
ngduie realizarea unui vis mai vechi. Asa se face c am petrecut cu totul
vreo nou luni prin tinuturile subcontinentului indian. Orientul - n aceast
cltorie att de bogat si de tulburtoare nct nu am ncetat nici pn astzi
s m bucur de roadele ei - mi-a fost ca o vreme a desteptrii, iar una dintre
experientele capitale mi-a fost dat s o triesc n desertul Thar din Rajasthan.
nvins - si sufleteste, si trupeste - de rigorile drumului, am descins n zori
de zi pe malul unui iaz n care se oglindea un templu. Acolo, n linistea si n
singurtatea rsritului, n transparenta cristalin a apei si a aerului, am fost
deodat ca acoperit de o fort a pcii, a plenitudinii, a luminii. Lacrimile mi
curgeau abundente, fr motiv, ntre lume si mine, brusc, era comuniune, era
armonie, era iubire. Dup aceea, nimic nu a mai fost ca nainte. Atins n
adncul sufletului, o alt dimensiune a constiintei se deschisese n mine. ntradevr, exist, n adncul fiintei si al lumii, o Fort, o Fiint, o Prezent
infinit, dincolo de spatiu si timp, dincolo de realitatea pe care o sustine, ntradevr, omul este un amestec de finitudine si infinitate, de temporalitate si
eternitate, n acel moment, aceast Fiint, aceast Alteritate absolut, era nc
puteam s-o fac oriunde (din perspectiva acestor ntmplri, nu cred s existe
Biseric mai putin preocupat de prozelitism dect cea ortodox). Mi-au
trebuit, prin urmare, mai bine de doi ani pn ce-am fcut pasul. Privind
napoi, cred c atitudinea rezervat a printelui, de chemare la rbdare si
perseverent, a fost plin de ntelepciune. Acest timp al asteptrii, adevrat
kenoz ["golire", "tiere a voii"] s-a dovedit ntr-adevr foarte folositor si
fecund, permitndu-mi s-mi adncesc credinta, s-mi rspund la anumite
ndoieli, s-mi mplinesc cateheza, s-mi abandonez de la sine anumite
prejudecti asupra Bisericii Ortodoxe, s-mi pun la ncercare profunzimea
dorintei mele. De asemenea, mi-am clarificat problema originilor mele
confesionale.
Am ncercat totusi, la un moment dat, printele Sofronie refuzndu-m,
s m ntorc la Biserica Catolic, n ciuda eforturilor mele, n ciuda
persoanelor remarcabile cu care am stat de vorb, maioneza, cum se spune, nu
s-a mai prins... M aflam deja cu sufletul n alt parte, irezistibil atras de spiritualitatea crestin a Rsritului, acolo unde respiram din toti plmnii. Si apoi,
ntr-att de organic apropiat m simteam fat de teologia si eclesiologia
ortodox, si ntr-att m poticneam de unele aspecte ale catolicismului roman,
cum ar fi mai ales institutia papal, sau conceptia despre Duhul Sfnt, sau un
anume formalism juridic, nct...
Am petrecut Sptmna Luminat a anului 1990 n Mnstirea "Sfntul
Ioan Boteztorul". Si a fost o adevrat moarte ntru nviere mpreun cu
Hristos, ceea ce a fcut ca trecerea mea (n sens pascal) la Ortodoxie s fie pe
ct de evident, pe att de inevitabil. Aceast "trecere" (de care eram sigur)
era o necesitate interioar, nu o simpl chestiune de convenient, nici o
alegere pur si simplu subiectiv, superficial. Printele Sofronie a nteles si
cteva sptmni mai trziu eram primit n comunitatea sacramental a
Bisericii Ortodoxe. Pentru a marca acest "Paste" personal si a-mi ncuviinta
ntr-un mod aparte dorinta de a ncepe o viat nou, printele Sofronie mi
ddu prenumele de Maxime, asezndu-m sub patronajul Sfntului Maxim
Mrturisitorul (sec. VII), mare discipol al Sfntului Sofronie al Ierusalimului.
S fie limpede: "trecerea" mea la Ortodoxie nu este rezultatul unei
reflectii intelectuale, nici al unei fascinatii mai mult sau mai putin exotice, ci
rodul unei ndelungi formri spirituale, n "trecerea" mea nu este nici renegare,
nici trdare a unei alte confesiuni. Dat fiind ndelunga mea ndeprtare de
Biserica Catolic, nu era vorba de o schimbare, si cu att mai putin de o
ruptur, ci de o reintegrare n alt parte, dar n trupul lui Hristos, care este
unica Biseric. Nu am ales o confesiune opunnd-o celeilalte, dup savante
comparatii ntre msurile de adevr ale fiecreia. Nu, ci pur si simplu mi-am
urmat calea ce se deschidea pasilor mei, supunndu-m irezistibil unei lumi de
o strlucire si de o puritate nepmntesti, n acest sens, convertirea mea este,
n mod esential, o mplinire. De fapt, nu m-am convertit la Ortodoxie, ci la
Hristos, Care este Adevrul si Calea.
Trebuie s se disting limpede ntre a fi ortodox si a tri n ortodoxie.
Cu alte cuvinte, esti ortodox prin "ncadrarea" ta sacramental si prin credinta
pe care o mrturisesti, dar devii crestin prin viata pe care o duci, prin
cptarea Duhului Sfnt o dat cu mprtsirea cu Sfintele Taine. Este cert c
aceast viziune contrazice o mrturisire de credint multumit de sine,
exclusivist, nationalist, etnic sau triumfalist. Personal, m simt nti
crestin si abia apoi ortodox. Sau, mai degrab, nu concep Ortodoxia dect ca
sinonim vietii crestine, plinttii evanghelice, n acest sens, a deveni ortodox
nu nseamn doar s te acoperi cu hain nou, tesut-n rituri si formule
teologice, ci nseamn s te nvesmntezi cu nsusi Hristos. Dar a te
nvesmnta cu "Noul Adam" ce altceva este dac nu a accepta s mori
vechiului Adam, s-ti schimbi si firea, si viata?
Am spus c intrarea mea n comunitatea sacramental a Bisericii
Ortodoxe a fost o mplinire. Concluzionnd, as vrea s adaug c a fost de fapt
un nceput. Cci adevrata convertire, si singura ce conteaz dincolo de orice
aparent spiritual, este abia metanoia, adic ntoarcerea ntregii noastre fiinte,
a simtmintelor noastre celor mai ascunse, ctre mila lui Dumnezeu. Or, n
msura n care rmn un pctos, aceast revolutie este una fr de sfrsit,
care nu se opreste si nu-si atinge captul niciodat. Este o miscare infinit, o
devenire care nu nceteaz din devenire, nseamn cale n urma Celui ce este
Calea, a Celui ce cltoreste cu mine si n mine: Hristos, Cel ce pe toate le
nnoieste! A fi ortodox, pentru mine, nseamn a-mi repeta n fiece dimineat,
precum Sfntul Antonie: "Astzi ncep!".
PLACIDE DESEILLE
I
Am ales calea monahal n 1942, la Abatia cistercian de la
Bellefontaine (Anjou).
Hirotonit preot n 1952, am fost n scurt vreme numit profesor de
Teologie dogmatic, iar apoi nsrcinat s m ngrijesc si de formarea
duhovniceasc a tinerilor monahi ce se pregteau pentru asumarea preotiei.
Nzuind eu un nvtmnt teologic n duhul Sfintilor Printi, am profitat
de cteva deplasri la Paris (de unde procuram cele strict trebuincioase
mnstirii) pentru a-l ntlni pe Printele Ciprian Kern, profesor de Patristic
la Institutul "St. Serge", precum si pe Vladimir Lossky, a crui Teologie mistic a Bisericii de Rsrit m incita (n pofida serioaselor rezerve cu care
bunul printe iezuit svrsise, vai, imprudenta de a-mi mprumuta o astfel de
carte exploziv!). Din nefericire, Lossky avea s moar la putin vreme dup
ce ajunsesem s-l ntlnesc.
Printele Ciprian m-a introdus n doctrina Sfintilor Grigorie de Nyssa,
Maxim Mrturisitorul si Grigorie Palama. Mi-a deslusit pe ndelete, ntr-un sir
de lungi ntrevederi pline de bunvoint, de ce hristologia Sinodului de la
Calcedon si doctrina palamit a energiilor necreate reprezint cheia ntegerii
ortodoxe a omului si a lumii. Cu toate acestea, plin de discretie si respect fat
de alteritatea spiritual, Printele Ciprian nu mi-a sugerat vreodat s devin
membru al Bisericii ortodoxe. La vremea aceea, de altfel, ideea aceasta nu
ncoltise nici n mintea mea. Apartenenta la Biserica Catolic mi se prea ceva
de la sine nteles si mai presus de orice discutie. Ceea ce m preocupa pe mine
III
Contrareforma: ampl miscare de reform intern a Bisericii RomanoCatolice, initiat imediat dup ncheierea Conciliului tridentin (1545-1564) si
avnd drept scop remedierea neajunsurilor si abuzurilor care pricinuiser
aparitia si extinderea Reformei protestante [declansate de Martin Luther n
1517]. Totdeodat, unele mari figuri clugresti, precum Sf. Teresa de {vila
[Santa Teresa de Jesus: 1515-1582] si Sf. Ioan al Crucii [San Juan de la Cruz:
2
traditionale. Intuiam n toate acestea mai degrab un nou avatar al Catolicismului modern dect o vie ntoarcere la izvoare, ceea ce ar fi impus o radical
rennoire a problematicii aferente.
Nu mi-am dat seama atunci suficient de limpede c acest din urm curent
traducea, n mult mai mare msur dect primul, logica nssi a Catolicismului
modern, si c era foarte posibil ca el s ajung pn la urm s neutralizeze si
s nlocuiasc celelalte tendinte. Trgeam ndejde ca osemintele fr viat s
fie iarsi nsufletite, ca toate elementele traditionale, pe care Biserica Catolic
le pstrase pe plan institutional si liturgic, s redevin o hran ntritoare si
lesne asimilabil pentru omul modern. Si mai ndjduiam c, ntr-un fel
oarecare, profilul Contrareformei catolice, cu vditele ei abateri de la marea
Traditie a Bisericii, avea s cedeze locul unei renvieri a Ortodoxiei apusene"
a primelor veacuri, prin mpreun-lucrarea vechii mosteniri regsite si a
fortelor vii ale prezentului.
distant de conflictele sterile dintre cei ce pstrau o traditie deja alterat - cea
a Evului Mediu trziu si a Contrareformei - si partizanii transformrilor posttridentine?
Nu cine stie ce legtur cu Rsritul m mboldea s m ntorc spre
Traditia bizantin. Nu m-am simtit niciodat rsritean" si nici tentat s
devin. Practica Liturghiei bizantine mi se prea ns cel mai potrivit mijloc, n
ordinea real a lucrurilor, de a ptrunde n plintatea Traditiei patristice, ntrun chip care s nu fie unul didactic si intelectual, ci unul viu si concret.
Liturghia bizantin mi-a aprut dintotdeauna nu att ca Liturghie
rsritean", ct ca singura traditie liturgic existent despre care se poate
spune fr nconjur: Ea n-a fcut altceva dect s ncorporeze n viata ei
liturgic marea teologie elaborat de Printi si de Sinoadele de pn n veacul
al IX-lea. n ea se preaslveste harul Bisericii care a biruit ereziile, marea
doxologie a teologiei trinitare si a hristologiei Sfntului Atanasie, a Printilor
capadocieni, a Sfntului Ioan Gur-de-Aur, a Sfntului Chiril al Alexandriei si
a Sfntului Maxim Mrturisitorul. Din ea se vdeste spiritualitatea marilor
curente monahale, ncepnd cu Printii pustiei, cu Evagrie, cu Cassian, cu
clugrii de la Sinai si apoi de la Studion, iar mai trziu cu cei de la Athos... n
ea, n fine, lumea ntreag, transfigurat de prezenta slavei dumnezeiesti, si
vdeste dimensiunea ei eshatologic" (M.-J. Le Guillou, L 'esprit de
l'Orthodoxie grecque et russe, Paris, 1961, p. 47).
VII
VIII
nu le-au mai ignorat ca-n vremea cnd lipsa mijloacelor rapide de comunicare
si informare ntrzia propagarea lor.
Eram pus astfel n situatia de a medita asupra istoriei religioase a
Apusului, si ndeosebi asupra schimbrilor profunde care pot fi depistate, n
mai toate domeniile, ntre secolele XI-XIII. Vedem atunci modificndu-se
institutiile Bisericii (mai cu seam conceptia asupra papalittii, n urma
reformei gregoriene), inovndu-se pe teren cultic, liturgic (abandonarea
botezului prin cufundare, cele dou feluri de mprtsanie, omiterea rugciunii
de invocare a Sfntului Duh la sfintirea Darurilor) si dogmatic (introducerea
adaosului Filioque n Simbolul credintei, dezvoltarea metodei scolastice n
teologie). Vedem aprnd, cam n acelasi timp, si o nou art religioas, de tip
naturist, emancipat de canoanele traditionale ale artei crestine, asa cum
fuseser ele rnduite n cursul perioadei patristice.
Faptul este recunoscut, de altfel, si de istoricii catolici. Printele Congar
scria: Marea ruptur este situat la rspntia veacurilor XI si XII. ns
ruptura nu s-a fcut simtit dect n Apus, acolo unde, n perioada dintre
sfrsitul veacului XI si veacul XIII, totul se transform; ea nu se face simtit
n Rsrit, acolo unde, n att de multe privinte, rnduielile crestine au rmas
pn astzi asa cum erau - inclusiv la noi - pn spre sfrsitul veacului XI.
Constatare cu att mai evident cu ct cunoastem lucrurile mai bine, dar care
nu nceteaz s fie extrem de grav, cci se raporteaz exact la momentul n
care schisma a cptat o form de manifestare care s-a dovedit a nu avea
remediu nici pn astzi. Iar o astfel de coincident nu poate s fie doar
aparent si ntmpltoare" (Y. Congar, Notes sur le schisme oriental,
Chevtogne, 1954, p. 43).
Si mai aproape de noi, un alt istoric venea s confirme aceste preri: Nu
este ntmpltor, fr ndoial, faptul c ruptura dintre Roma si
Constantinopol s-a petrecut n 1054, adic exact n momentul n care, sub
influenta miscrii reformatoare, papalitatea si Biserica apusean o apucaser,
n materie de religie, pe ci cu totul noi" (A. Vauchez, La spiritualit du
Moyen Age occidental, Paris, 1975, p. 68).
Dup printele Congar, aceast mutatie nu atinge nicidecum esenta
credintei. Adevrul e totusi acela c s-a apreciat, att de o parte, ct si de
cealalt, c divergentele iscate ntre cele dou Biserici n-au cum s nu atrag
inevitabil si ruperea comuniunii lor. Asadar, avem de-a face cu o schism, ba
chiar cu o erezie, de vreme ce au existat elemente dogmatice sustinute de o
IX
n-au ncetat nici o clip s fie unite. Ele sunt dou Biserici locale - sau mai
degrab dou grupe de Biserici locale - ce realizeaz fiecare n parte, n moduri specifice, dar echivalente, plintatea Bisericii lui Hristos. Exist ntre ele
o disput secular, generat de anumite nentelegeri conjuncturale, dar cele
dou nu sunt separate n mod real si n-au ncetat nici o clip s alctuiasc
laolalt unica Biseric vzut a lui Hristos.
Dac e s admitem o asemenea tez, atunci putem merge pn la a spune
c Biserica Ortodox a conservat mai bine dect Biserica Catolic anumite
aspecte ale Traditiei originare a Bisericii, dar si c Biserica Catolic nici n-a
lsat deoparte, nici n-a schimbat nimic esential, ba chiar a dezvoltat mai bine
dect Biserica Ortodox anumite aspecte ale vietii crestine, n special sensul
misionar si sensul universal, izbutind si o adaptare superioar la lumea
modern. Iar refacerea deplinei lor comuniuni, n fata creia, teoretic, n-ar sta
nici o piedic, nu ar fi potrivnic intereselor nici uneia dintre ele, ci ar aduce
un spor sensibil si uneia, si celeilalte, permitnd Bisericii Catolice s
depseasc si sirul de dificultti ale perioadei post-conciliare.
O experient cum este cea fcut de noi la Aubazine ar dobndi, n
aceast perspectiv, un interes aparte, cptnd o semnificatie oarecum
profetic. Multi dintre prietenii nostri catolici, ba poate si unii dintre cei
ortodocsi, si-ar fi nsusit, mai mult sau mai putin constient, acest mod de a
vedea, pe care ridicarea excomunicrilor de la 1054, ca si calificativul de
"Biserici-surori", frecvent folosit la Roma, prea s-l autorizeze deplin.
Treptat, nu fr durere si zbucium luntric, am nteles c aceast
conceptie nu era dect o amgire - una nendoielnic generoas, dar
contravenind celor mai elementare date ale eclesiologiei. Cci nu este cu
putint ca dou Biserici care nu mai sunt n comuniune sacramental de peste
o mie de ani, iar ceea ce una a decretat ca dogm de credint cealalt respinge
ca fiind contrar credintei apostolice, s fie laolalt si pe aceleasi temeiuri Biserica lui Hristos. Aceasta ar nsemna s se admit c Portile iadului se afl
mai presus de Biseric, de vreme ce diviziunea s-a ncuibat chiar n interiorul
ei. Printii ar fi respins la unison o asemenea nvttur. De altfel, nsusi
faptul c Biserica Catolic numeste de sute de ani episcopi catolici, fie ei uniti
sau latini, pe scaunele episcopale ocupate deja de episcopi ortodocsi
reprezint o dovad manifest a non-identittii celor dou Biserici, chiar si pe
plan local.
XI
XII
Cel Viu, iar prin aceasta depune mrturie n fata evreului, care se gseste
ndoliat n templul su, c adevratul Templu a nviat din morti a treia zi dup
distrugerea Sa (Ioan 2,19-21) si c acum El i cere lui Dumnezeu s cldeasc
si s nvie n sufletul credincios Templul Duhului Su (I Corinteni 6,19).
Aceasta este unul dintre motivele care m fac s cred c Crestinismul ortodox
reprezint o chemare special pentru evreu (mai ales pentru cel ortodox) de a
se uni cu adevratul Hristos. n plus, sunt convins c mostenirea oriental a
Crestinismului este foarte aproape de vechea traditie a lui Israel n tot ceea ce
priveste rugciunea nssi, caracterul ei carnal-spiritual, care-l transform pe
cel ce se roag n rugciune vie, ajungnd pn la rugciunea nencetat (vezi
isihasmul) n numele Domnului Iisus, rugciune care-I deschide lui Hristos,
clip de clip, usa (Apocalipsa 3, 20) inimilor si a vietilor noastre. Am
convingerea importantei traditiilor crestine orientale pentru ntlnirea cu evreii
n rugciunea fat de Unicul Dumnezeu si, dup vointa lui Dumnezeu, pn la
recunoasterea Hristosului Su Iisus, n Duhul Sfnt. Tot astfel, nu am nici o
ndoial cu privire la importanta Bisericilor rsritene pentru ntlnirea cu
credinciosii musulmani; despre aceasta voi vorbi ns cu un alt prilej.
Cu toate acestea, observatorul occidental este mirat de marele grad de
nchidere al multor crestini ortodocsi n interiorul comunittilor si al trilor
lor, precum si de dezinteresul lor fat de ceilalti, iar toate acestea cu
ncurajarea anumitor ierarhi ai institutiilor ortodoxe. Este corect s semnalm
c aceast nchidere este partial justificat n cazul clugrilor contemplativi,
n pofida exceptiilor, multora li se pare c aceasta este situatia general n
aceste comunitti, si mai cu seam n trile de veche traditie ortodox.
Desigur, exist cauze istorice, o mentalitate diferit de cea occidental si o
nencredere fat de Occident. Lucrurile au ajuns pn acolo nct, n multe
situatii, Bisericile ortodoxe par s manifeste tendinte nationaliste extreme
(mpinse pn la filetism), care contravin dreptei credinte a Bisericii. Aceste
tendinte duneaz mult misiunii spirituale a Bisericii n lume, duneaz
credinciosilor si tuturor cuttorilor adevrului. Ele pot scandaliza prin
caracterul lor fariseic negativ, ajungnd pn la un mesianism national foarte
lumesc, n loc s proclame "nebunia" Crucii (I Corinteni l, 21-23). Ierarhiile
acestor Biserici sunt pscute de riscul de a repeta pcatele fariseilor si
crturarilor (Matei 23, 23-33), dar greselile lor ar fi nc si mai mari, deoarece
aceste ierarhii au primit Evanghelia lui Iisus Hristos si vorbesc tocmai n
numele Lui. Dup prerea mea, aceast problem este cu att mai grav cu ct
consider Ortodoxia (fr s neg importanta altor confesiuni) ca pe o cale
foarte nalt a plenitudinii spirituale n Hristos si, prin aceasta, cred c res-
Adevr (Matei 5, 3-11) sub semnul Sfintei Cruci; spre a primi din nou duhul
smereniei si al curtiei, care-i caracteriza pe primii crestini, este necesar s
avem un spirit elevat, mai putin materialist, mai putin violent si mai putin
exclusivist. E nevoie de mai mult respect pentru mediul nconjurtor, pentru
natur, pentru creatie n genere, de mai mult simplicitate si noblete natural,
de mai putin lux si de mai mult milostenie fat de srmanii acestei lumi.
Numai asa vom putea da cu adevrat fiecrui suflet hrana cea vesnic:
Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.
O MRTURIE ANONIM
ORTODOXIA N ARIZONA
(Pioas relatare monahiceasc despre sfintirea unei biserici ortodoxe ntr-o
mnstire din inima Americii)
de a putea face din mnstirea noastr un loc al rugciunii. Tot atunci, tinta
noastr era s ajungem s avem liturghie zilnic si mai aveam de asteptat un
an pn ce Printele Dorotheos urma s fie hirotonit.
n timpul Sptmnii Patimilor, dup hirotonire, am putut primi din
mna noului preot - Dorotheos - toate tainele si odoarele: Sfnta mprtsanie,
Cina de Tain, Maslul, coborrea de pe cruce, Sfntul Aer, mpodobit cu
nenumrate flori rosii din desert si Sfintele Pasti [pinea special de Pasti]. De
Pasti a fost prima liturghie svrsit de ctre Printele Dorotheos si prima
liturghie a Sfntului Ioan Gur de Aur. Am avut mai multi oaspeti - rusi din
Tucson, mbrcati n costume nationale si ncrcati de daruri. Primul nostru
Paste a avut loc ntr-o primvar de desert, cnd pn si cactusii erau gata s
nfloreasc.
Sptmna Luminat a fost ocupat cu pregtirea pentru trnosirea
bisericii. Printre cntrile pascale, mnstirea a fost lustruit, florile plantate,
biserica pregtit: am pus crucile pe turl si pe usile mprtesti. La
ndemnurile Maicii Starete, ne-am pregtit si templul inimilor noastre, ca s
fie sfintite o dat cu biserica.
Poate c ar trebui s m ntorc putin napoi, pentru a-mi aminti cum a
aprut gndul trnosirii bisericii. La scurt vreme dup ce am ajuns n
Arizona, Maica Staret a adus vorba despre acest lucru. Desi eu am sustinut
foarte puternic idea, nu am realizat atunci pe deplin sensul consacrrii. Cu
ocazia primei vizite a Episcopului, Maica Staret a adus vorba despre
trnosire. Vldica a ntrebat: "De ce?". Si Maica a rspuns: "Pentru c vrem s
avem permanent un nger n altar". Dup mai multe discutii, s-a ajuns la
fixarea datei: Smbta Luminat, dat care s-a dovedit a fi ct se poate
potrivit.
Alegerea Sfintei Anastasia ca patroan a bisericii s-a petrecut oarecum
deosebit. La nceput nu ne-am gndit la aceast Sfnt. Vldica ne-a ntrebat
ce hram vrem s ne alegem si noi i-am spus c nc nu ne-am hotrt. Fireste,
Sfntul Paisie Velicikovski putea fi o alegere foarte probabil, el fiind patronul
mnstirii, dar noi doream s avem si o biseric dedicat Maicii Domnului.
Maica Staret sugera si posibilitatea unei capele dedicate Sfintei Anastasia,
dar totul rmnea nedecis. La un moment dat, a venit vorba despre icoana
Sfintei Anastasia pe care Jasminka, o femeie pioas din California, se angajase
s-o picteze si s-o doneze mnstirii. Problema era unde s punem icoana.
Vldica a spus: "Depinde de patronul cruia i veti dedica biserica". Atunci a
devenit brusc foarte clar pentru Maica Staret si pentru tot soborul c biserica
trebuia dedicat Sfintei Anastasia. Interesant, numele ei nseamn "nviere"
[gr. anastasis], reflectnd nvierea pe care am trit-o sub oblduire episcopal
n noua noastr cas, dup suferinta ultimilor doi ani, asemenea patimilor
Mntuitorului pe cruce.
Sensul patronajului Sfintei Anastasia are mai multe substraturi legate de
sfintenia Episcopului nostru. As dori ca vorbele mele s poat descrie aceast
persoan rar, care se dovedeste a fi un adevrat ascet, un pstor desvrsit, un
paznic al sfinteniei Bisericii si un printe iubitor. Dintru nceput, Preasfintitul
ne-a spus de mai multe ori: "Sprijiniti-v pe mine! Dati-mi mie greuttile
voastre!". Si simteam n cuvintele lui puterea spiritual de a-si asuma aceste
greutti. Istoria vietii lui este unic. Cnd era copil, era gata s moar, si tatl
su a fcut o promisiune sincer lui Dumnezeu, c dac fiul su va fi salvat, l
va dedica Domnului. Dar aceast fgduint a rmas ascuns tuturor: numai
tatl si mama o stiau. La vrsta de zece ani, Jovan a vizitat mnstirea din
vecintatea casei lor si a simtit o mare dorint de a rmne acolo. Tatl, care
se temea c fiul su ar putea fi influentat de promisiunea lui, a ncercat s-l
opreasc de la hotrrea aceea, fiind prea tnr. Tatl su era un om puternic,
foarte pios si drept, si era fiu spiritual al Sfntului Nicolae Velimirovici. Cnd,
n sfrsit, tatl a acceptat ca fiul su s rmn n mnstire, i-a spus c dac
vreodat fiul va ntina cumva numele familiei sale, el va veni n persoan si-l
va pedepsi drastic. Acest cuvnt venea din puternicul su simt moral al
onoarei si din sfintenia fgduintei fcute lui Dumnezeu, dar si pentru a-l face
pe fiu s nteleag responsabilitatea fat de curtia vietii monahale. Dup
ctiva ani, Jovan a fost mutat ntr-o alt mnstire, fr nici un fel de legtur
cu comportametul su. Tatl a auzit despre aceast mutare si, creznd c era
legat de purtarea lui, nu l-a mai vizitat ctiva ani. ntr-un trziu, mnat de
dor, a venit la mnstire: fiul crescuse si era de nerecunoscut. Ajuns pe patul
de moarte, si-a dorit s-l mai vad o dat pe Jovan. El si-a binecuvntat fiecare
copil n parte, dar venindu-i rndul lui Jovan, tatl i-a spus simplu: "Tu ai
Biserica, s te nvete ea". L-a ntrebat dac este clugr deplin (tuns). Numai
dup ce a auzit c tnrul avea schima ngereasc, tatl a putut muri n pace.
Apoi, Printele Jovan a fost hirotonit preot. Desi era n mnstire de
multi ani, era nc foarte tnr. Dup 15 ani de vietuire n Studenita, btrnul
Staret al locului s-a retras si Printele Jovan a fost rugat s preia stretia. Era
cel mai tnr clugr din mnstire! I-a fost foarte greu. si aminteste cum
veneau credinciosii si-i cereau s-i conduc la... Staret. El i ducea la biroul
Seara am avut priveghere de obste pentru Duminica Tomei, iar dup cin
ne-am adunat n sala cea mare, spre a folosi posibilitatea de a-i pune ntrebri
Preasfintitului Jovan. Aceast ntlnire cu Episcopul ne-a amintit de adunrile
Bisericii de la nceputurile ei.
Zorii Duminicii si-au adus binecuvntarea lor: muntele era de un alb
strlucitor, acoperit de zpad nou. Printele Hilarion a fost hirotonit diacon.
Vldica s-a ostenit s citeasc o parte din hirotonire n limba englez.
Sufletele noastre erau pline de bucurie si ochii plini de lacrimi cnd ne-am
luat rmas bun de la Preasfintia Sa.
Viata si-a reluat cursul, cu toate grijile ei, dar pentru noi aceast sfintire
a bisericii a nsemnat sfrsitul unui lung drum de nesigurant si un nou
nceput duhovnicesc, o renviere, o centrare a tririi noastre pe Biseric si n
jurul Sfintei Mese, unde cerul coboar pe pmnt.
"Ce voi rsplti Domnului pentru toate cte mi-a dat mie? Paharul
mntuirii voi lua si numele Domnului voi chema... Fgduintele mele le voi
plini Domnului, naintea a tot poporul Lui, n curtile casei Domnului, n
mijlocul tu, Ierusalime" (Psalmul 115, 3-4 si 9-10).
de cte ori se ntmpla s aib de-a face cu bietele victime ale acestei lumi,
orict de deczute ar fi fost ele.
O boal pe ct de neasteptat, pe att de fulgertoatre puse capt vietii
Printelui Seraphim, n ziua de 2 septembrie 1982. Nu mplinise dect 48 de
ani si arta s fie un om n deplintatea puterilor sale. ntins n sicriu, sub
boltile bisericii modeste a mnstirii [St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California], fata lui iradia un fel de liniste nepmnteasc, mrturisind
despre pacea pe care-o aflase la bunul Dumnezeu. Atta strlucire era pe
chipul acela - ca de aur curat - nct fiii si duhovnicesti abia de putur fi
desprinsi de lng sicriu. Taina mortii si a vietii de dincolo, la care care
meditase adnc si despre care scrisese de-a lungul vietii lui pmntesti, nu mai
avea de-acum, pentru el, nici un ascunzis1. Putin dup ce a fost pus n
mormnt, fiii lui duhovnicesti prinser s dea mrturie despre multe lucruri
minunate svrsite cu ajutorul printelui lor, chiar din lumea de dincolo.
n cei peste zece ani de la moartea sa [n septembrie 2002, se mplinesc
chiar douzeci], scrierile Printelui Seraphim Rose au cunoscut o mare
rspndire si au avut un viu ecou n toat lumea crestin [celor publicate n
timpul vietii adugndu-li-se numeroase pagini postume]. Traduse destul de
repede n mai multe limbi, ele au preschimbat nenumrate vieti si destine,
aducndu-le pe fgasul adevrului dumnezeiesc, n Uniunea Sovietic, chiar si
pe vremea cnd comunismul agonic mai interzicea nc difuzarea literaturii
religioase, unele dintre scrierile sale de referint precum Ortodoxia si
1 n
ncheierea lucrrii sale The Soul qfter Death (1980) scrisese: "Exist via
dup moarte, sau nu? n fond i la urma urmelor, toate acestea sunt de primit
doar prin credin. Dar i faptul c nu mai este via dup moarte tot prin
credin l primim. Pentru a fi siguri, ar trebui s mearg cineva acolo. i ct
vreme noi nine nu am fost acolo, unii au o credin prin care se bucur i
ntru care svresc fapte bune, pe cnd alii, aidoma demonilor, cred i se
cutremur [Iacov 2, 19]. Necredincioii tremur cu toii n faa morii i,
indiferent cte leacuri ar putea exista, sau indiferent ct de mult s-ar putea
prelungi viaa pmnteasc, de moarte tot nu putem scpa. Singura izbvire de
moarte o avem prin Domnul nostru Iisus Hristos" (Seraphim Rose, Sufletul
dup moarte. Experienele "post mortem" contemporane, in lumina
nvturii ortodoxe cu privire la viaa de apoi, traducere din limba englez de
Constantin Jinga, Editura Anastasia, Bucureti, 1996, p. 228). [Nota ed.]
religia viitorului2, sau Sufletul dup moarte3, sau Descoperirea lui Dumnezeu
n inima omului4 - circulau pe ascuns, n copii dactilografiate, ajungnd sub
ochii a sute de mii (si poate chiar a milioane) de oameni.
O dat cu ncetarea prigoanei antireligioase [1988-89], att n Rusia, ct
si n alte tri din fostul lagr comunist, crtile, brosurile si articolele sale au
fost publicate n tiraje de mas, iar astzi, la Moscova cel putin, se vnd pn
si-n statiile de metrou. Crestinii ortodocsi americani, cnd se ntmpl s
mearg n centre ortodoxe din Rusia sau Ucraina, sunt de obicei ntrebati,
nainte de orice altceva: "l cunoasteti pe Printele Seraphim Rose?". Prin
opera sa, el este o prezent mereu vie, din California pn-n Caucaz.
Este adevrat lucrare dumnezeiasc faptul c rusii zilelor noastre vd n
acest american din sudul Californiei pe unul dintre restauratorii de seam ai
principiilor traditionale n patria lor rvsit de materialismul si ateismul celor
70 de ani de regim comunist, Printele Seraphim Rose aducndu-le, prin
duhul scrierilor sale, o raz de sperant ntr-un viitor nc att de tulbure. Si ar
fi poate vremea ca si pentru fratii si americani - care sunt amenintati de
incertitudini si primejdii nc si mai mari - mesajul lui s se fac mai mult
auzit si s-i trezeasc sufleteste la vesnicul Adevr pe care el l-a trit plenar,
mrturisindu-l pn la moarte - si chiar dincolo de ea.
Vezi mai sus, prima not a capitolului de fat. Alt editie romneasc (sub
orice critic) apruse n 1994 la Editura Episcopiei Romanului si Husilor
(traducere de prof. Gratia Lungu, editie ngrijit de protos. Teodosie
Paraschiv). [Nota ed.]
3
Fie ca smnta nvtturii sale s dea rod nmiit, iar rugciunile sale s
uneasc ntr-un duh Orientul si Occidentul celui de-al treilea mileniu crestin.
"n Biserica slavei Tale stnd, n cer a sta ni se pare", cnt Biserica
Ortodox ntr-un tropar. Preasfintitul Kallistos Ware, pe atunci Timothy, avea
saptesprezece ani cnd s-a ntlnit pentru prima oar cu Ortodoxia. O amintire
nc vie si strlucitoare: "Era ntr-o smbt dup-amiaz", ne povesteste
Preasfintia Sa. "Treceam pe una dintre strzile Londrei cnd, deodat, am
vzut o biseric pe care n-o cunosteam, mpins de curiozitate, am intrat. Prima
impresie a fost aceea de gol. Nu vedeam nimic - nici pupitru, nici scaune, nici
bnci. Doar o imens pardoseal lustruit. Era foarte ntunecos. Apoi,
obisnuindu-mi-se ochii cu ntunericul, am observat c biserica nu era cu
desvrsire goal, n picioare, de-a lungul peretilor, erau niste oameni. Erau si
icoane luminate de candele, iar undeva cnta un cor. Sentimentul de gol de la
nceput s-a transformat n opusul su si m-a coplesit impresia unei
extraordinare plenitudini. Prin icoane si mna aceea de credinciosi am
perceput, tainic, Biserica nevzut. M simteam parc sorbit n sus, nltat
ntr-o lucrare mult mai mare dect mine. Da, mi-era dat s vd cerul pe
pmnt!".
Fr s stie, Kallistos Ware retria experienta trimisilor printului
Vladimir la Constantinopol, ntr-o zi a anului de gratie 988. "Cnd, mult dup
aceea, am citit relatarea lor", adaug printele, "ardea inima n mine. Dar
atunci, nscut fiind n 1934 din printi anglicani practicanti, nu stiam mai
nimic despre Ortodoxie. Nu ntelegeam limba slavon. Structura si sensul
slujbei la care nimerisem, privegherea de smbt sear, mi erau total
necunoscute, fiind o slujb care se oficia pe vremea aceea, la Londra, numai n
Biserica rus. Si nu avea nimic fastuos: corul era mediocru, credinciosii
putini, icoanele caracteristice stilului decadent al secolului al XIX-lea, locul o ntunecoas si foarte mare cldire gotic, pe care Biserica anglican o
mprumutase rusilor. Nu, ceea ce m-a atras atunci n-a fost splendoarea
exterioar, a fost ceva luntric: evlavia credinciosilor, sentimentul tainic si
foarte puternic de comuniune cu sfintii. Din acest moment, nainte chiar de a
fi citit ceva despre Biserica Ortodox, despre doctrina si cultul ei, am stiut c-i
apartin, c vreau s devin ortodox1. Astzi sunt fericit c n-am descoperit
Ortodoxia prin lecturi sau ntlniri, ci prin Liturghie. Cred c e drumul cel mai
bun".
Dar, cu toat convingerea sa intim, Kallistos Ware a mai asteptat nc
sase ani pn la convertirea formal, n timp ce studia la Oxford (patru ani
limbi clasice si doi teologie), l-a ntlnit pe preotul ortodox local, printele
Vasili Krivosein, mai trziu arhiepiscop n Belgia si autor al unei valoroase
crti despre Sfntul Simeon Noul Teolog (949-1022). Devine membru al
foarte activei Asociatii anglicano-ortodoxe "Sfintii Alban si Serghie", unde
cunoaste conferentiari strluciti precum Nikolai Zernov si printele Lev Gillet,
cunoscut mai bine cu numele su de scriitor: "Un monah al Bisericii de
Rsrit"2, nvat astfel, putin cte putin, s cunoasc mai bine Ortodoxia. Este
atras n mod special de patru elemente, n primul rnd, de puterea Traditiei, de
continuitatea vie a Bisericii din Rsrit cu Biserica Apostolilor, a Martirilor si
a Printilor, departe de rupturile si diviziunile care au afectat crestinismul
occidental ncepnd nc din Evul Mediu. Al doilea, Liturghia si simtul
profund al comuniunii cu sfintii, al unittii Bisericii pmntesti cu Biserica
1 Dans
2 Cf.
Ambele sunt Taine ale iubirii. Dar ceea ce sotul si sotia realizeaz unul prin
cellalt, clugrul se strduieste s dobndeasc direct. [...] Amndou cile
sunt expresii reale ale preotiei mprtesti, universale, a celui botezat.
Amndou sunt necesare Bisericii si nici una din ele nu poate fi nteleas cu
adevrat dect n lumina celeilalte. [...] Monahul si crestinul cstorit sunt, si
unul, si cellalt, deopotriv ascetici si trupesti, [...] n sensul c mrturisesc
potentele spirituale ale trupurilor. Ambii reneag pcatul si afirm lumea.
Diferenta dintre ei st doar n conditiile exterioare ale luptei lor ascetice. [...]
Pentru noi toti, cstoriti sau monahi, iubirea este, cu harul dumnezeiesc, att
ceva ce avem deja si izbucneste spontan n inimile noastre, ct si ceva ce
trebuie s nvtm si pentru care trebuie s luptm si s suferim mereu. Iubirea
este att punctul de plecare, ct si cel de sosire. Iubirea este n centrul viu al
fiintei noastre: este chiar esenta noastr si, dac nu iubim, nimic nu suntem.
Oriunde am fi, n cminul nostru sau n mnstirea noastr, s ne strduim s
devenim mai deplin ceea ce suntem deja"7.
n 1966, Kallistos Ware este hirotonit preot, chiar nainte de a pleca la
Oxford, unde primise numire la Universitate. Singurul ortodox n colegiul
profesorilor, va preda cursul de "Studii ortodoxe orientale" la catedra
Faculttii de Teologie, n 1982, "mpotriva vointei sale", este hirotonit episcop
vicar de Diokleia (Asia Mic), sub autoritatea diecezei ortodoxe din Marea
Britanie.
La Oxford, Kallistos Ware s-a nevoit n ascultarea pe care i-o dduse
duhovnicul su de la mnstirea din Patmos, printele Amphilokios (+1970):
s fac punti. S fie un "podar" (adic cel care ajut la trecerea frontierelor, la
depsirea lor, pentru reunirea celor divizati de ele), s deschid trectori ntre
Orient si Occident. Este o lucrare pe care a mplinit-o la dou nivele, n primul
rnd, ntre ortodocsii uniti n aceeasi credint si n Duhul Sfnt, dar de attea
ori separati n fapt de granitele de nationalitate si jurisdictie, n 1966, la
Oxford nu era dect o comunitate rus. Athenagoras II i cere s nfiinteze o
parohie greac. O face, dar - fr nici o greutate - n colaborare cu rusii.
Rezultatul? n 1973, eveniment absolut exceptional, cele dou comunitti
hotrsc s-si uneasc fortele si s construiasc, mpreun, o singur biseric.
"Astzi", explic Preasfintitul Kallistos, "avem dou parohii (greac si rus),
dou jurisdictii (Patriarhia Ecumenic de Constantinopol si Patriarhia
Moscovei), dou calendare (iulian si gregorian), dar o singur biseric, n
7 "La
9 Cf.
Philocalie des Pres neptiques, Abbaye de Bellefontaine, 11 vols.,19791991. Sub form de extrase, Petite Philocalie de la prire du caeur,Seuil
(Points-Sagesses), 1979, p. 248, i Nouvelle petite Philocalie, Labor et
Fides, 1992, p.195
10 The
Domnului sau Rugciunea lui Iisus (nsotit, eventual, de tehnici corporale sau
respiratorii).
La ora la care Ortodoxia este pndit, aici si n alte prti, de ritualism,
este fundamental aceast reamintire a priorittii "omului celui luntric" (cf.
Romani 7,22; II Corinteni 4, 16; Efeseni 3, 16) asupra celui din afar, a
rugciunii inimii asupra celei a buzelor, a luntricului asupra exteriorului, a
duhului asupra literei. Cum explic Nicodim Aghioritul n introducerea sa la
Filocalia, nevointele ascetice, mplinirea rnduielii, ostenelile trupesti,
respectarea sfintelor canoane, orict de importante ar fi, sunt pentru viata
duhovniceasc ce sunt si frunzele pentru pomi. Singure nu sunt suficiente nici
pentru pstrarea credintei si traditiei ortodoxe, nici pentru cresterea
duhovniceasc. Esentialul, "singurul lucru necesar", este pn la urm fructul,
adic trezvia luntric, pzirea mintii si curtia inimii, singurele mijloace de a
ne "ntoarce la harul desvrsit al Duhului ce ne-a fost dat la nceput prin
Botez".
Cuviosul Nicodim Aghioritul sublinia vocatia universal a Filocaliei.
Cuviosul Paisie Velicikovski (1722-1794), dimpotriv, temndu-se ca ea s nu
cad n minile unor persoane nepregtite sau lipsite de ndrumare
duhovniceasc, s-a mpotrivit mult timp ca traducerea fcut de el n slavon
s fie tiprit. Kallistos Ware este cu totul de partea Cuviosului Nicodim.
Calea filocalic si practicarea Rugciunii lui Iisus, care este inima acestei ci,
nu sunt rezervate exclusiv monahilor sau ortodocsilor, cu conditiile s "apartii
deplin si activ Bisericii" si s duci o "viat sacramental regulat". Ca si porunca Sfntului Apostol Pavel, "Rugati-v nencetat!" (I Tesaloniceni 5, 17),
ea se adreseaz oricrui crestin, oricare i-ar fi ocupatia n lume. "Chemarea
Numelui este o rugciune de o extrem simplitate", scrie Preasfintia Sa. "Este
o rugciune ce poate fi adoptat de toti: nu pretinde nici vreo cunoastere
special, nici vreo pregtire complicat. [...] Fiind att de scurt si simpl,
Rugciunea lui Iisus poate fi rostit oriunde si oricnd, [...] n autobuz, n
timpul lucrului, n grdin sau n buctrie, mbrcndu-ne sau mergnd, cnd
suferi de insomnie, n perioadele de disperare sau tensiune, cnd alte forme de
rugciune sunt imposibile. Din acest punct de vedere, trebuie s recunoastem
c este o rugciune foarte potrivit pentru tensiunea lumii moderne. [...] Este o
rugciune potrivit pentru toate etapele vietii duhovnicesti, de la cea mai
elementar pn la cea mai avansat"11.
n Introducerea egumenului Hariton. Cf. L 'Ari de la Prire, Abbaye de
Bellefontaine (Spiritualit orientale - Nr. 18), 1966, pp. 5-44.
11
13 Ed.
arat c "nu-i ajutm pe altii prin ce spunem, ci prin ce suntem, prin maniera
noastr de a tri. Credinta nu se predic prin elocvent sau prin argumente
subtile, ci prin real compasiune"14. Pentru aceasta trebuie s-ncepem prin a
ne realiza vocatia proprie. "S devii, constient si activ, ceea ce esti deja n mod
potential si secret, n virtutea crerii tale dup chipul lui Dumnezeu si a recrerii tainice prin Sfntul Botez", proclam Kallistos Ware. "S devii ceea ce
esti: mai exact, s revii la tine nsuti; descoper-l pe cel ce deja este n tine;
ascult-l pe cel ce niciodat n-a ncetat s vorbeasc n tine; posed-l pe cel ce
chiar acum te posed!"15.
Maxime Egger
14