BIOMECANICA ARTICULATIEI GLEZNEI

Articulatia gleznei formeaza jonctiunea dintre scheletul gambei si

piciorul transformat intr-o platforma orizontala, mobila, adaptabila la
neregularitatile suportului. Ea este legata functional de articulatiile situate la
nivelul retro- si antepiciorului cu care formeaza un complex articular ce permite
orientarea piciorului in toate directiile spatiului, absorbtia socurilor si transmiterea
greutatii spre suportul de sprijin in statca si locomotie.
KINEMATICA GLEZNEI
Dupa forma suprafetelor articulare, glezna este considerata un ginglym
(trohleartroza) care permite uniplanar realizarea miscarilor de flexie-extensie. Unii
autori considera ca articulatia talocrurala este o articulatie in sa, in care miscarile
in plan sagital sunt favorizate. Ca in orice trohleartroza, conducerea miscarilor
articulare este dubla, ligamentara si osoasa. Indiferent de geometria articulara luata
in consideratie, axul de miscare este transversal deviat spre posterior, aproximand
linia care uneste varful celor doua maleole. El este directionat lateral si posterior,
fiind rotat extern fata de axul articulatiei genunchiului cu 20 - 30.
Glezna detine o stabilitate articulara intrinseca care tine de geometria
elementelor osoase componente.
Amplitudinea de miscare
In articulatia talocrurala, miscarile piciorului fata de gamba si invers( ale
gambei fata de piciorul fixat ) sunt posibile pentru o amplitudine de 45 in plan
sagital, cu mari variatii in functie de individ si varsta. Aceste miscari reprezinta
parti constituiente ale diferitelor faze ale mersului.
Din pozitie neutra, piciorul liber poate face flexia plantara 25 - 35.
Extensia ( flexia dorsala ) se realizeaza in mod normal intre 10 - 20. Cu piciorul
fixat, gamba se poate inclina spre inainte in sensul unei extensii pana la 30. In
flexia plantara corespunzatoare, gamba se poate inclina cu 50 spre inapoi fata de
picior. Ca amplitudine, flexia plantara suporta cele mai mari variatii individuale, in
special in timpul gimnasticii si a baletului.
Articulatia gleznei este foarte inportanta in realizarea mersului. In
momentul atacului calcanean, pozitia articulatiei este in usoara flexie plantara, care
se accentueaza pe masura ce piciorul ruleaza spre contanctul plantar complet. In
faza de spriji, flexia plantara se transforma rapid in extensie cand centrul de

greutate se proiecteaza peste antepicior. La sfarsitul fazei de sprijin, ridicarea

calcaiului se face in pozitie de flexie plantara, care se continua la ridicarea
degetelor si inceputul fazei de balans. La mijlocul fazei de balans pozitia gleznei
revine spre extensie, pentru a pregati atacul calcanean. Amplitudinea de miscare in
timpul mersului (in special flezia plantara) depinde de inaltimea tocului
incaltamintei purtate. Spre deosebire de articulatiile soldului si genunchiului, unde
amplitudinea de miscare creste odata cu frecventa pasului, in articulatia gleznei
flexia dorsala ramane constanta, iar flexia plantara scade odata cu cresterea vitezei.
Miscarea suprafetelor articulare
Articulatia talocrurala si sindesmoza tibiofibulara sunt cuplate prin
intermediul furcii maleolare. Miscarea suprafetelor articulare se realizeazaa atat in
articulatia tibiotalara, cat si fibulotalara, iar in timpul extensiei sindesmoza
tibiofibulara se largeste cu 1-2 mm. Din punct de vedere kinematic, miscarile
articulatiei gleznei nu se desfasoara ca miscari pure de rotatie intr-o balama.
Determinarea centrilor de rotatie instantanee si a directiei de deplasare a punctelor
de contact articulare au demonstrat ca miscarea articulara incepe prin separarea
(distractia) suprafetelor articulare la inceputul miscarii, efectuarea miscarii prin
blocarea suprafetelor articulare (prin compresie). Reluarea miscarii in sens invers
presupune decomprimarea prin distractie a suprafetelor blocate, alunecare si
reblocare prin compresie la sfarsitul miscarii. Se presupune ca jocul alternativ al
blocarilor si deblocarilor articulare cu variatiile de presiune intraarticulara
corespunzatoare contribuie efectiv la lubrifierea articulara.
Proiectia centrilor de miscare sagitala a articulatiei gleznei se realizeaza
la nivelul corpului talusului pe o arie atat de restransa, incat poate fi considerata ca
punctiforma. Prin aceasta arie poate fi trasat axul transversal al miscarilor de
flexie-extensie, inclinat fata de axul tibiei cu 82 spre lateral (unghiul talo-crural).
Pozitia oblica a axului face ca in flexia plantara a piciorului talusul sa execute o
rotatie mediala prin care capul talusului vine in contact cu cavitatea navicularului.
Miscarea de rotatie mediala a talusului in articulatia tibiotalara se continua cu
miscarea de inversiune a piciorului din articulatiile subtalara si
talocalcaneonaviculara. In miscarea de flexie dorsala, desfasurarea miscarilor se
inverseaza.
Desi suprafetele articulare ale talusului si tibiei sunt orientate strict
orizontal, se considera ca trohleea talusului face parte dintr-un con cu baza

orientata spre fibula. Pozitionarea oblica a axului si orientarea ligamentara

contribuie la realizarea unor miscari asimetrice ale trohleei: cand piciorul este fixat
la sol, se realizeaza o deplasare anteroposterioara a maleolei fibulare mai mare
decat a maleolei tibiale, fixata de ligamentul deltoid. Influenta oblicitatii axului
face ca in faza de pendulare, in timpul extensiei dorsale, piciorul sa fie orientat in
afara, iar flexia plantara sa se orienteze spre inauntru. In faza de sprijin, cand
piciorul este bine aplicat pe sol (inainte de a ridica calcaiul), extensia este cuplata
cu rotatia interna a furcii maleolare ( si deci a axului gambei) cu 5 - 12. In acelasi
timp maleola peroniera se rotaeza extern, transleaza proximal se si indeparteaza de
maleola tibiala. Flexia plantara a articulatiei tibiotalare produce rotatia externa a
gambei, translatia distala, rotatia interna si apropierea maleolei peroniere de cea
tibiala. Axul de miscare intersecteaza talusul la nivelul santului talusului si
incruciseaza axul articulatiei subtalare. Lipsa insertiilor musculare pe talus face ca
echilibrul articulatiei tibiotalare sa se poata realiza numai prin blocarea
(inchiderea) articulatiei subtalare. Aceste miscari de rotatie apar in timpul mersului
la nivelul intregului membru inferior si ridica problema unui mecanism de
absorbtie la nivelul piciorului.