Privacy & Cookies Policy

5 Aprilie, 2016
Abonare newsletter
Contact
RSS

ACAS
TIRI
SPECIALITI
LEGISLAIE
MONITOARE OFICIALE
NOUL COD FISCAL 2016
UTILE
FORUM
MEDIA
Acasa Specialiti Juridic Ce Pedepse Se Aplic Minorilor, Conform Noului Cod
Penal?

Ce pedepse se aplic minorilor, conform noului Cod penal?

Apr 27, 2015 Postat De Mdlina Moceanu In Juridic Etichete Codul Penal, Minor,
Pedepse, Raspundere Penala
Comentarii 2
Ce trebuie s cunoatem despre rspunderea penal a minorului?

Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu rspunde penal, n timp ce minorul

care are vrsta ntre 14 i 16 ani rspunde penal, numai dac se dovedete c a
svrit fapta cu discernmnt; mplinind deja vrsta de 16 ani minorul va rspunde
penal.

Inspirndu-se din legislaia altor state, i legiuitorul romn a ales s renune

complet la pedepsele aplicabile minorilor care rspund penal i s aplice doar
msuri educative n sperana obinerii unor rezultate satisfctoare n activitatea
educativ i de reintegrare social a minorilor; reinem c msurile educative nu
atrag interdicii, decderi sau incapaciti.

Astfel, cu referire la minori regula este reprezentat de aplicarea msurilor

educative neprivative de libertate, iar excepia o reprezint msurile privative de
libertate n cazul infraciunilor grave (pentru care legiuitorul a prevzut pedeapsa
nchisoarii de 7 ani sau mai mare ori deteniunea pe via) sau n cazul minorilor
care au comis multiple infraciuni.

Pentru a observa diferenele dintre vechiul i noul Cod penal privind rspunderea
penal a minorilor, consultai acest INFOGRAFIC.

Care sunt msurile educative neprivative de libertate ?

Msurile educative neprivative de libertate reglementate n noul Cod penal sunt

stagiul de formare civic, supravegherea, consemnarea la sfrit de sptmn i
asistarea zilnic.

Stagiul de formare civic reprezint n fapt un program cu o durat maxim de 4 luni

la care minorul este obligat s participe, sub atenta monitorizare a serviciului de
probaiune; rolul programului respectiv este acela de a-l ajuta pe minor s neleag
consecinele legale i sociale la care se expune n cazul svririi de infraciuni i de
a-l responsabiliza cu privire la comportamentul su viitor.

Msura educativ a supravegherii const n controlarea i ndrumarea minorului n

cadrul programului su zilnic, pe o durat cuprins ntre 2 i 6 luni, sub coordonarea
serviciului de probaiune, pentru a asigura participarea la cursuri colare sau de
formare profesional i prevenirea desfurrii unor activiti sau intrrii n legtur
cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de ndreptare al acestuia.

Aadar, supravegherea nu presupune dect o monitorizare din exterior a conduitei

minorului sub coordonarea direct a serviciului de probaiune.

Consemnarea la sfrit de sptmn este msura educativ ce const n obligaia

minorului de a nu prsi locuina n zilele de smbt i duminic, pe o durat
cuprins ntre 4 i 12 sptmni; minorul poate s prseasc locuina n aceast
perioad doar dac are obligaia de a participa la anumite programe ori de a
desfura anumite activiti impuse de instan.

Asistarea zilnic este o msur educativ ce se poate dispune pe o durat cuprins

ntre 3 i 6 luni i care presupune intervenia direct a serviciului de probaiune
ntruct acesta ntocmete programul zilnic al minorului ce include, alturi de
elementele obinuite n raport de vrsta i situaia colar sau profesional a
minorului (de exemplu, frecventarea cursurilor colare) i pe cele impuse de
judector (de exemplu, s urmeze un curs de pregtire colar sau formare
profesional, s se supun msurilor de control, tratament sau ngrijire medical
etc).

Care sunt msurile educative privative de libertate ?

Msurile educative privative de libertate sunt internarea ntr-un centru educativ (pe
o durat de la 1 la 3 ani) i internarea ntr-un centru de detenie (pe o durat de la 2
la 5 ani sau de la 5 la 15 ani).

Internarea ntr-un centru educativ este msura educativ ce const n internarea

minorului ntr-o instituie specializat n recuperarea minorilor, unde va urma un
program de pregtire colar i formare profesional potrivit aptitudinilor sale,
precum i programe de reintegraresocial.

Dac minorul dovedete n timpul internrii n centrul educativ c a fcut progrese

semnificative n direcia reintegrrii sociale, dup executarea a cel puin jumtate
din durata msurii, judectorul poate dispune, fie nlocuirea acestei msuri cu
msura asistrii zilnice, dac nu a mplinit vrsta de 18 ani, fie eliberarea, atunci
cnd a mplinit vrsta de 18 ani.

n ambele ipoteze, judectorul va impune respectarea uneia sau mai multor obligaii
(de exemplu s urmeze un curs de pregtire colar sau formare profesional; s nu
depeasc, fr acordul serviciului de probaiune, limita teritorial stabilit de
instan; s nu se afle n anumite locuri sau la anumite manifestri sportive,
culturale ori la alte adunri publice, stabilite de instan etc).

n cazul n care minorul nu are un comportament care s permit repunerea sa n

libertate nainte de mplinirea duratei msurii, el va rmne n centrul educativ pn
la executarea integral a acesteia sau chiar judectorul poate dispune continuarea
executrii msurii educative ntr-un centru de detenie.

n situaia n care cel internat a mplinit vrsta de 18 ani i are un comportament

prin care influeneaz negativ sau mpiedic procesul de recuperare i reintegrare a
celorlalte persoane internate, judectorul poate dispune continuarea executrii
msurii educative ntr-un penitenciar.

Msura educativ a internrii ntr-un centru de detenie presupune ca minorul s fie

internat ntr-o instituie specializat n recuperarea minorilor, cu regim de paz i
supraveghere, unde s urmeze programe intensive de reintegrare social, precum i
programe de pregtire colar i formare profesional potrivit aptitudinilor sale.

Legiuitorul a prevzut c i n acest caz judectorul poate dispune continuarea

executrii msurii ntr-un penitenciar dup mplinirea vrstei de 18 ani atunci cnd
n cursul executrii persoana are un comportament prin care influeneaz negativ
sau mpiedic procesul de recuperare i reintegrare a celorlalte persoane internate.

Ai nevoie de Codul penal? Poi cumpra actul la zi, n format .pdf, de AICI!

comentarii
Despre Autor Mdlina Moceanu
Mdlina Moceanu este specialist cu o experien de peste 15 ani n domeniul
dreptului, ea colabornd att cu societi din mediul privat, ct i cu societi din
mediul public. Totodat, este autoarea/coautoarea a zece cri de specialitate n
domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

PRECEDENTUL
CASELE DE SCHIMB VALUTAR VOR AVEA UN CONTROL MAI SEVER!
URMATORUL
MEMENTO: CE OBLIGAII FISCALE TREBUIE S DEPUNEM ASTZI?
Articole similare

Insulta i calomnia, puse din nou de politicieni n dezbatere la Parlament

Mar 22, 2016

Cum se pedepsete furtul, conform Noului Cod penal?

Mar 4, 2016

Cum se contopesc pedepsele cnd exist mai multe infraciuni vechiul vs noul Cod
penal
Feb 12, 2016

Norme Noul Cod fiscal 2016: Deducerea personal. Persoanele aflate n ntreinere
Ian 19, 2016
Comentarii
RSPUNDE
Vali
aprilie 28 2015
Cand alegem un titlu verificam intelesul notiunii in materia respectiva. Minorilor nu
li se aplica pedepse, ci masuri educative (privative ori nu).

RSPUNDE
gabi
aprilie 28 2015
As vrea sa vad cum aplicati acest cod penal in cazul puradeilor care fura si distrug
pentru ca asa vor ei, pentru ca pot si pentru a face in necaz vecinilor. As vrea sa va
vad ce faceti cand va rupe unul gardul pentru ca poate si vrea sa-si dovedeasca
forta, care-ti arunca petarda in curte incepand de la mijlocul lui decembrie pana in
ianuarie inclusiv, pe care-l prinzi la furat si nu-i poti trage o palma ca te da tac-su in
judecata si iti sare maica-sa in cap cu o mie de injuraturi, facandu-te roman
spurcat, rasa spurcata de romani, etc, si pe care daca-i reclami la Politie nu se
rezolva absolut nimic. Se vede treaba ca traiti in turnurile voastre de fildes fara sa
aveti habar de ce-i pe lumea asta, la firul ierbii, neispravitilor!

Scrie un comentariu

Prenume

Nume

Mail

Site

Mesajul tau

ADAUGA COMENTARIU
Caut pe site:

caut
mprietenete-te cu noi pe Facebook!

Urmrete-ne pe Google+

Forum Legestart
Rovinieta C.N.A.D.N.R.
4 April 2016
Spor vechime
4 April 2016
Lips gestiune
4 April 2016
Amplasarea unei viitoare constructii pe terenul din spatele casei mele
5 April 2016
concediu odihna platit
4 April 2016

 2014 Indaco Systems. Toate drepturile rezervate.

PROTECTIA CONSUMATORILOR - A.N.P.C.
Termeni i CondiiiIndacoLege5
To Top

Documente online.
Username / Parola inexistente
Zona de administrare documente. Fisierele tale

email

Login Am uitat parola x Creaza cont nou

Home Exploreaza

Upload
Administratie
Arta cultura
Biologie
Casa gradina
Diverse
Economie
Geografie
Gradinita
Istorie
Jurnalism
Limba
Literatura romana
Management
Medicina

Personalitati
Profesor scoala
Sociologie
Stiinta
Arhitectura constructii
Astronomie
Chimie
Drept
Fizica
Informatica
Matematica
Stiinte politice
Tutorials
Tehnica mecanica
Timp liber

loading...

PEDEPSELE - MINORI
Drept

ALTE DOCUMENTE
Izvoarele dreptului penal
NEVOILE,OBLIGATIILE SI DREPTURILE VICTIMELOR
CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE IN RELATIILE DE AFACERI
LUCRARE DE LICENTA - '' COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI IN MATERIE
PENALA ''
Paradisurile fiscale si Companiile offshore
Protectia locului de munca
Pirateria
UMARIREA SILITA MOBILIARA
PRINCIPII Sl COMANDAMENTE MAJORE IN ELABORAREA Sl APLICAREA DREPTULUI
COMPETENTA MATERIALA A INSTANTELOR JUDECATORESTI

Search

PEDEPSELE - MINORI
4.1. Pedepse aplicabile minorilor

Pedepsele care pot fi aplicate minorului, cand raspund penal, sunt prevazute in
art.109 Cod penal.
'Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt inchisoarea sau amenda prevazute
de lege pentru infractiunea savarsita. Limitele acestor pedepse se reduc la
jumatate. In urma reducerii, in nici un caz, minimul pedepsei nu va depasi 5 ani.
Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita, pedeapsa detentiunii pe
viata, se aplica minorului inchisoare de la 5 la 20 de ani.
Pedepsele complementare nu se aplica minorului.
Condamnarile pronuntate pentru faptele savarsite in timpul minoritatii nu atrag
incapacitati sau decaderi.'

Pedeapsa inchisorii si amenda au acelasi caracter si acelasi continut ca si

pedepsele inchisorii si amenzii aplicabile infractorilor majori. Ceea ce le diferentiaza
sunt limitele speciale in care ele pot fi aplicate, limite care se reduc la jumatate,
limita minima neputand fi, in nici un caz, mai mare de 5 ani.
De exemplu, omorul calificat (art.175 Cod penal) si omorul deosebit de grav
(art.176 Cod penal) se sanctioneaza cu inchis 353c22d oarea de la 15 pana la 25
ani, pentru faptele comise de un minor, pedeapsa inchisorii va fi intre 5 si 10 ani, in
nici un caz, intre 7 si jumatate si 12 si jumatate. Pentru faptele comise de un minor,
pedeapsa inchisorii va fi intre 5 si 10 ani. Cadrul de pedepse prevazut de lege,
special pentru minorii infractori, nu constituie un tratament sanctionator atenuant
fata de tratamentul prevazut pentru infractorii majori, fiindca minoritatea nu
constituie, asa cum ar parea la prima vedere, o cauza de atenuare a pedepsei, adica
o imprejurare care diminueaza in concret gradul de pericol social al faptei savarsite
de minor, ci o cauza speciala de diferentiere a regimului sanctionator penal al
infractorilor minori.
Faptul ca s-a creat pentru infractorul minor un sistem special
de pedepse, din care sunt eliminate detentia pe viata si pedepsele complementare
constituie o aplicare a principiului umanismului dominant in reglementarile
privitoare la raspunderea penala a minorilor.
Pedepsele complementare nu se aplica minorilor pentru ca scopul lor, fiind
acela de a spori intensitatea constrangerii pe care o realizeaza pedeapsa principala,
ar fi ilogic ca ele sa fie aplicate unor categorii de infractori pentru care legiuitorul a
instituit un regim de sanctionare diferentiat, mai usor, iar, pe de alta parte, aceste
pedepse executandu-se dupa executarea pedepsei principale ar constitui o piedica
in calea redresarii morale si materiale a minorului ajuns in preajma majoratului,
cand se impune deschiderea perspectivelor unei vieti noi, degrevata de greselile
trecutului.
In ceea ce priveste pedepsele accesorii, cand se aplica pedeapsa inchisorii,
trebuie sa se pronunte si pedepsele accesorii, pentru ca acestea decurg chiar din
condamnarea definitiva la aceasta pedeapsa, neputand fi inlaturate dispozitiile
art.71 Cod penal, fara a exista o dispozitie expresa ca in cazul pedepselor
complementare, conform art.109 alin.3 Cod penal.
Condamnarile care s-au pronuntat in timpul minoritatii nu atrag incapacitati
sau decaderi, deci nu decurg din aplicarea pedepselor accesorii, ci ele sunt
constante si aplicate de catre alte organe, dupa ce hotararea de condamnare a
ramas definitiva, iar pedeapsa s-a executat. De exemplu, fostul condamnat minor va
putea fi judecator, avocat, nu va fi exclus de la tutela, asa cum se intampla cu fostii
condamnati majori.
Sanctiunile prevazute pentru minorii care raspund penal, ca oricare sanctiune
de drept penal, sunt supuse principiului general al individualizarii, prevazut de
art.72 alin.1 Cod penal, conform caruia 'la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine
seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate
in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite de persoana
infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala'.

Cand, pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedepse alternative, se tine

seama de dispozitiile alineatului precedent, atat pentru alegerea unei pedepse
alternative, cat si pentru proportionalizarea acesteia.
In ipoteza sanctiunilor prevazute pentru infractorii minori, aceasta operatie de
individualizare se desfasoara in doua faze.
In prima faza, dupa anumite criterii si in masura in care este posibil, trebuie sa
se aleaga categoria sanctiunii de aplicat, adica o masura educativa sau pedeapsa.
Dupa aceasta alegere si in raport cu ea, trebuie ales felul sanctiunii: care dintre
masurile educative sau care dintre pedepse va fi aplicata. Dupa alegerea sanctiunii
in acest mod, se va trece la stabilirea duratei sau cuantumului sanctiunii alese.
La alegerea privitoare la categoria sanctiunii, masura educativa sau pedeapsa
care urmeaza sa fie aplicata minorului infractor, trebuie sa se tina seama, potrivit
art.100 alin.1 Cod penal, de doua criterii principale:
a) pericolul social pe care il prezinta fapta savarsita;
b) caracteristicile pe care le prezinta persoana faptuitorului.

a) In privinta primului criteriu, este de mentionat ca art.100 alin.1 Cod penal

reproduce expresia 'gradul de pericol social al faptei savarsite' care este folosita si
in art.72 alin.1 Cod penal, care prevede criteriile generale de individualizare a
pedepsei. Desigur, ambele articole se refera nu la gradul de pericol social abstract
al infractiunii, reflectat in limitele speciale ale pedepsei, prevazute in textul de
incriminare, ci la gradul de pericol social concret al infractiunii, adica la cel
determinat de conditiile concrete in care infractiunea a fost savarsita.
De gradul concret al pericolului social al faptei savarsite trebuie sa se tina
seama, in primul rand, fiindca, chiar in cazul faptelor savarsite de minori, nu trebuie
sa scapam din vedere faptul ca sanctiunea penala trebuie sa constituie o justa
masura de constrangere, corespunzatoare faptei savarsite. Nu este, in principiu,
admisibil ca o fapta deosebit de grava ca omorul, spionajul, talharia, sa fie
sanctionata cu o simpla masura educativa, pe considerentul ca infractorul este
minor.
Cunoasterea continutului concret rezulta din cercetarea modului de realizare a
elementelor constitutive ale infractiunii si ale particularitatilor pe care le reprezinta
aceasta realizare. Cunoasterea trasaturilor de fapt extrinseci continutului legal, dar
care pot concura la determinarea gradului de pericol social al faptei concrete,
rezulta din examinarea intregului complex de date, stari, situatii, imprejurari care
inconjoara comiterea infractiunii.
b) Cu privire la al doilea criteriu, pentru alegerea sanctiunii, caracteristicile
personale, art.100 alin.1 Cod penal are in vedere efectuarea unei anchete sociale
care sa stabileasca:

-starea fizica a minorului, dezvoltarea intelectuala si morala, comportarea,

conditiile in care a crescut sau a trait, orice alte elemente de natura sa
caracterizeze persoana infractorului.
Din punct de vedere procedural, culegerea datelor privind persoana minorului
se face, in mod obligatoriu, prin persoane desemnate de Autoritatea Tutelara a
Consiliului Local in a carei raza teritoriala domiciliaza minorul care, in cazul unei
anchete sociale, culeg date cu privire la purtarea ce o are minorul in mod obisnuit,
la starea fizica si mentala a acestuia, la antecedentele sale, la conditiile in care a
fost crescut si a trait, la modul in care parintii, tutorele sau persoana in grija careia
se afla minorul isi indeplinesc indatoririle fata de acesta si in general, la orice
elemente ce pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei sanctiuni (art.482
Cod pr.pen.).
Ancheta sociala este un act esential pentru realizarea unei adevarate judecati
si a unei juste sanctionari a infractorului minor.
Deosebita importanta a investigarii mediului in care traieste minorul a
determinat legiuitorul sa prevada ancheta sociala ca obligatorie, sub sanctiunea
nulitatii exprese, in caz de neefectuare. (art.197 alin.2 Cod pr.pen).
Nerespectarea de catre organele de urmarire penala a acestei obligatii duce la
anularea tuturor actelor procedurale anterioare, inclusiv a actului de sesizare si a
hotararii pronuntate, neregularitatea neputand fi acoperita in instanta. Pentru
asemenea situatii, se restituie procurorului, in vederea completarii actelor de
urmarire.
Obligativitatea efectuarii anchetei sociale se mentine, chiar daca, intre timp,
inculpatul a devenit major, intrucat este o cerinta impusa de legea penala
substantiala. (art.100 alin.1 Cod penal combinat cu art.483 alin.2 Cod pr.pen.).
In practica judiciara, s-a stabilit ca depunerea la dosarul cauzei in copie a unui
referat de ancheta sociala, intocmit anterior, fie in alta cauza penala privitoare la
acelasi minor, fie in cadrul altei proceduri, cum ar fi cea pentru internarea minorului
intr-o institutie de ocrotire, nu echivaleaza cu efectuarea unei anchete sociale si nu
acopera nulitatea ce decurge din nerespectarea art.482 Cod pr.pen.
4.1.1.Starea fizica a minorului.
Starea fizica a minorului este nu numai o realitate ce se pune singura in
evidenta, dar constituie si o baza cu privire la indiciul unei serioase prezumtii ca
exista grave deficiente si o puternica tendinta inteleasa in mod gresit ca
emancipare.
A avea in vedere starea fizica a minorului mai inseamna posibilitatea fizica de
a suporta regimul inchisorii sau, dimpotriva, debilitatea organica a minorului ori
starea de boala cronica a somnului sau infirmitate ce ar putea conduce la solutia
aplicarii cu preferinta a unei masuri educative in locul unei pedepse privative de
libertate.

De aceea, inainte ca instanta sa se pronunte asupra sanctiunii ce urmeaza sa-i

fie aplicata minorului, este bine ca acestuia sa i se faca un examen medical si
psihologic, sa se poarte convorbiri cu el, cu parintii sau cu persoana in ingrijirea
careia se afla, cu educatorii lui, cu colegii de clasa ori de munca, deoarece, numai
astfel se pot afla si intelege imprejurarile care au dus la aparitia manifestarilor
antisociale ale minorului.
Actiunea de cunoastere a minorului trebuie sa inceapa chiar din faza urmaririi
penale, continuandu-se tot timpul, pana la faza de dupa eliberare, pentru a se sti in
ce stare de sanatate se afla minorul si ce masuri trebuiesc luate.
4.1.2. Dezvoltarea intelectuala si morala a minorului
Dezvoltarea intelectuala si morala a minorului constituie un element foarte util
de apreciere, un indiciu precis asupra necesitatii de a aplica sau nu masuri
educative.
Minorul care, desi are un ridicat nivel moral si intelectual si totusi a savarsit o
infractiune, dovedeste ca a actionat cu discernamant si deci, in privinta lui, de cele
mai multe ori, remediul cel mai potrivit este aplicarea pedepsei cu inchisoarea, daca
se vor avea in vedere si celelalte aspecte ale individualizarii si ca sopul educativpreventiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea acesteia.
In acest caz, desi minorul a avut posibilitatea sa-si dea seama mai bine de
urmarile negative ale faptelor lui, totusi a staruit in executarea lor. Pentru probarea
discernamantului minorului, instanta va dispune efectuarea unei expertize
psihiatrice.
4.1.3. Comportarea minorului
Comportarea minorului, adica conduita lui de zi cu zi in mediul ambiant, poate, de
asemenea, furniza un serios criteriu in alegerea intre aplicarea fie a unei masuri
educative, fie a unei pedepse.
A aprecia conduita minorului inseamna a examina cu atentie conduita sa
obisnuita si nu intamplatorare, in familie, extrascolar, scolar, in grupul de prieteni si,
numai cand aceasta conduita dovedeste o atitudine necorespunzatoare, de sfidare a
regulilor de convietuire sociala, o optiune constienta a minorului pentru incalcarea
legii penale, trebuie sa se ajunga la aplicarea unei pedepse.
Dimpotriva, daca se constata ca manifestarea infractionala a minorului s-a
datorat intamplarii, influentei nefaste, dar temporare a mediului ambiant, a unui
moment de ratacire, care nu a lezat fondul psihic corect al minorului, urmeaza ca
instanta sa ia o masura educativa.
Comportarea minorului implica in continutul ei si unele circumstante atenuante
sau agravante. De exemplu, conduita buna a minorului inainte de savarsirea
infractiunii, cat si atitudinea lui dupa savarsirea infractiunii, concretizata in staruinta
depusa pentru inlaturarea urmarilor infractiunii sau a repararii pagubei pricinuite,
ori prezentarea in fata autoritatii si comportarea sincera in cursul procesului, pot

constitui circumstante atenuante, dupa cum, o atitudine contrara, ar putea constitui

o circumstanta agravanta.
Obligatia impusa instantei de a nu aplica minorului inchisoarea decat pe baza
aprecierii ca alte masuri nu ar fi indicate, daca se are in vedere comportamentul
minorului, implica si obligatia instantei de a motiva de ce luarea altor masuri a fost
socotita insuficienta.

4.1.4. Conditiile in care minorul a crescut si traieste

Conditiile in care minorul a crescut si traieste constituie, in general, un indiciu
foarte pretios asupra cauzelor care l-au adus pe minor in situatia de a savarsi fapte
prevazute de legea penala.
In cazul minorilor care au crescut si au trait in conditii vitrege si cu totul
improprii pentru a primi educatie corespunzatoare si de a se dezvolta normal, asa
incat comportarea lor tradeaza inraurirea acestor lipsuri, sunt mai indicate masurile
educative.
Punctul de vedere potrivit caruia, familiile dezorganizate sunt o cauza directa a
comportamentului delincvent, nu mai este sustinut cu aceeasi tarie, consideranduse, in schimb, ca destructurarea familiei mareste in anumite conditii riscul aparitiei
unei conduite antisociale, datorita lipsurilor pe care le antreneaza.
Atmosfera materiala, morala sau afectiva a caminului familial este decisiva in
stabilirea unei conduite acceptabila social. Devianta copiilor ori atitudinea lor
antisociala de negare a normelor si valorilor mediului social global tradeaza, in
primul rand o preocupare insuficienta sau inexistenta din partea parintilor, dar si din
vina de a le fi oferit exemplul necinstei, viciului si violentei.
4.1.5. Alte elemente de natura a-l caracteriza pe minor
In art.100 alin.1 Cod penal se prevede ca se va tine seama si de alte elemente
de natura a-l caracteriza pe minor:
- imprejurarea ca minorul se afla mai aproape de limita inferioara a varstei
privitoare la raspunderea penala a minorului, caz in care, sunt mai indicate masurile
educative sau imprejurarea ca minorul se afla in vecinatatea limitei superioare a
varstei privitoare la raspunderea penala a minorului cand aplicarea de masuri
educative, de cele mai multe ori, nu este posibila;
- imprejurarea ca minorul a mai savarsit anterior o fapta prevazuta de legea
penala, fie in timpul cand nu avea varsta ceruta pentru raspunderea penala, fie
dupa ce a devenit minor cu raspundere penala si a mai fost supus unei masuri
educative. In cazul acestor minori, se impune, de cele mai multe ori, recurgerea la
pedepse. In cazul ca a savarsit fapta si cu alte persoane, se va examina rolul pe
care l-a avut, gradul de participatie, forma de vinovatie etc.
In cazul in care a fost aleasa ca sanctiune categoria masurilor educative, din
punct de vedere al determinarii masurii, hotaratoare vor fi criteriile speciale

prevazute in art.100 alin.1 Cod penal, deoarece, alegerea felului masurii depinde de
justa folosire a acestor criterii.
Cu ocazia stabilirii sanctiunii penale ce urmeaza a fi aplicata infractorului
minor, se va tine seama si de dispozitiile din partea generala a Codului penal ce
stabilesc reguli speciale privind pe minori, cum ar fi: excluderea starii de recidiva
(art.38 lit.a), considerarea ca infractor primar la acordarea suspendarii conditionate
a executarii pedepsei (art.80 Cod penal). Consideram ca, tot in scopul aratat, in
cazul unor categorii de minori care sunt incadrati in campul muncii si urmeaza si
diferite cursuri de calificare, care au implinit varsta de 15 ani, daca instanta
apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins, fara privatiune
de libertate, se dispune executarea pedepsei la locul de munca.

4.2. Sanctionarea minorului in cazul concursului de infractiuni

In ceea ce priveste situatia in care minorul a savarsit mai multe infractiuni
inainte de a fi judecat definitiv pentru una dintre ele, se pot ivi mai multe cazuri:
1. instanta considera ca, pentru fiecare dintre infractiuni, s-ar impune luarea
unei masuri educative.
In acest caz, prevederile art.34 si 36 Cod penal sunt aplicabile numai
pedepselor, ceea ce inseamna ca masurile educative nu pot fi nici contopite juridic,
nici cumulate aritmetic, deci se va lua o singura masura pentru pluralitatea de
infractiuni. In cazul in care infractiunile concurente au fost judecate separat, luanduse prin hotarari deosebite numai masuri educative, inculpatul minor va executa
numai una din ele, pe cea mai grea.
2. instanta considera ca, pentru fiecare infractiune concurenta, se aplica o
pedeapsa.
Regulile privitoare la concursul de infractiuni prevazute de Codul penal sunt
aplicabile minorului cand, in raport cu gradul de pericol social al faptei savarsite si
cu persoana minorului, luarea unei masuri educative nu este suficienta. Deci, se va
stabili cate o pedeapsa pentru fiecare infractiune concurenta, dupa care, se va
dispune aplicarea celei mai grele, la care se poate adauga un spor, conform art.34
Cod penal.
3. instanta considera ca, pentru una sau pentru unele din infractiunile
concurente, ar trebui luate masuri educative, iar pentru alta sau pentru altele dintre
acestea, ar trebui stabilite pedepse.
In ipoteza in care, una sau unele din infractiunile concurente prezinta gradul de
pericol social care atrage aplicarea unei pedepse, instanta va stabili tot pedepse si
pentru infractiunile mai putin grave, dupa care se va aplica art.34 Cod penal.
De asemenea, in ipoteza in care unele dintre infractiunile concurente savarsite
de minori prezinta un pericol social redus, care ar fi atras, daca minorul nu ar fi
comis si fapte mai grave, luarea de masuri educative, trebuie sa se tina seama de

principiul general inscris in art.100 Cod penal, conform caruia, alegerea sanctiunii
este in functie de comportarea minorului, pedeapsa aplicandu-se ori de cate ori
luarea unei masuri educative in raport cu acel comportament nu apare ca fiind
suficienta.
Or, daca minorul a savarsit mai multe infractiuni, dintre care, pentru unele se
constata ca trebuie aplicate pedepse, inseamna ca pericolul social pe care il
prezinta persoana acestuia este mai mare, iar indreptarea sa nu s-ar putea face prin
masuri educative, ci numai prin aplicarea si executarea unei pedepse.
Deci instanta va trebui sa stabileasca pedeapsa pentru toate infractiunile si sa
faca aplicarea art.34 Cod penal.
Daca, dupa luarea unei masuri educative, se descopera ca minorul a mai comis
infractiuni pentru care se considera ca ar fi cazul sa i se aplice pedeapsa inchisorii,
masura educativa se va revoca, deoarece minorul nu poate fi supus executarii, in
acelasi timp, atat a unei pedepse, cat si a unei masuri educative.

4.3. Amenda
Aplicarea pedepsei amenzii fata de minorii care raspund penal se impune
instantei, mai ales cand acestia sunt in preajma ajungerii la majorat. De asemenea,
in ipoteza alineatului 3 al aceluiasi articol, cand legea prevede pedeapsa amenzii,
fara a-i arata limitele, dar alternativ cu pedeapsa inchisorii si instanta se opreste la
aplicarea amenzii, reducerea prevazuta pentru a i se face la 250 lei - minimul
special si 15.000.000 maximul special, in cazul pedepsei alternative a inchisorii de
cel mult un an, si la 350.000 lei minimul special si 30.000.000 maximul special cand
pedeapsa alternativa este mai mare de un an.
In cazul cand in sarcina infractorului minor sunt retinute circumstante
agravante, sau in favoarea sa - circumstante atenuante, sporurile sau reducerile de
pedepse se vor stabili in raport cu limitele pedepsei amenzii, astfel cum ele au fost
reduse potrivit art.109 Cod penal.
In cazul de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii, daca s-au
stabilit sau aplicat mai multe pedepse cu ani in urma, se va face contopirea lor
potrivit art.34 Cod penal.
In ipoteza in care, instanta, judecand cauza, apreciaza ca sunt intrunite
conditiile prevazute de art.81 Cod penal si dispune suspendarea conditionata a
executarii pedepsei amenzii, conform art.110 Cod penal, termenul de incercare va fi
de 6 luni si nu de un an ca in cazul infractorilor majori (art.82 alin.2 Cod penal).
Pentru cazul in care condamnatul se sustrage, cu rea-credinta, de la
executarea amenzii s-a prevazut pentru instanta posibilitatea inlocuirii pedepsei
amenzii cu pedeapsa inchisorii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost
achitata.

Dispozitiile privind inlocuirea pedepsei cu cea a inchisorii, conform art.63 Cod

penal, se aplica numai in cazurile in care legea prevede amenda alternativ cu
inchisoarea, iar instanta s-a oprit asupra amenzii. Inlocuirea nu va putea avea loc
cand amenda a rezultat, ca efect al aplicarii circumstantelor atenuante (art.76 lit.e
Cod penal) pentru ca ar insemna ca se anuleaza efectul acestor circumstante, ceea
ce nu este posibil.
Aceasta posibilitate legala este fundamentata pe ideea ca sustragerea cu reacredinta de la executarea amenzii inseamna ca instanta, alegand pedeapsa amenzii,
dintre pedepsele alternative prevazute de legea penala, nu a facut o justa
individualizare a sanctiunii penale si se impune reexaminarea acesteia.
Potrivit art.4491 Cod pr.pen., inlocuirea pedepsei amenzii in cazul neachitarii
acesteia, cu rea-credinta, se dispune de instanta de executare, sesizarea instantei
facandu-se din oficiu, sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda.

4.4. Inchisoarea
Pedeapsa privativa de libertate a inchisorii poate fi aplicata minorilor care
raspund penal, daca, in urma operatiei de individualizare, prevazuta de art.100 Cod
penal, se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru
indreptarea minorilor. Este deci o masura extrema, luata in cazul unui infractor
minor.
4.4.1.Limite
In cazul in care s-a apreciat ca minorul trebuie supus, pentru indreptarea sa si
pentru realizarea preventiei generale, pedepsei inchisorii, instanta va trebui sa
individualizeze acesta sanctiune.
Individualizarea pedepsei inchisorii se face potrivit criteriilor generale de
individualizare prevazute de art.72 Cod penal, intre limitele prevazute pentru
minori.
Potrivit art.109 alin.1 Cod penal, limitele pedepsei prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita se reduc la jumatate, dar fara ca in urma reducerii, minimul
pedepsei inchisorii sa poata depasi 5 ani.
Cand infractorul este minor, atat minimul cat si maximul pedepsei legale a
infractiunii savarsite se reduc la jumatate, iar in urma acestei operatiuni daca ar
rezulta un minim mai mare de 5 ani, acesta va fi redus la 5 ani.
Limitele pedepsei inchisorii aplicata minorului se determina prin derivatie, in
sensul ca, limitele pedepsei inchisorii prevazute in partea speciala a Codului penal,
pentru fiecare infractiune, se reduc la jumatate.
In cazul savarsirii tentativei la o infractiune, limitele pedepsei ce se vor aplica
minorului, nu sunt cele prevazute in partea speciala pentru acea infractiune, reduse
la jumatate, ci limitele prevazute pentrui tentativa acelei infractiuni, reduse la
jumatate. Practic, cand fapta a ramas in forma tentativei, instanta va opera mai intii

reducerea pedepsei prevazuta pentru tentativa, dupa care, la pedeapsa astfel

redusa, va opera si reducerea pedepsei prevazuta pentru minori.
In cazul in care, majorul determina sau ajuta cu intentie un minor care nu
raspunde penal, sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, acesta,
neputand sa fie subiect de drept penal, nu va fi sanctionat; in schimb, pentru major,
se retine fapta ca infractiune si va raspunde penal, tinand seama de actele sale de
participatie, retinandu-se participatia improprie, forma intentie si lipsa de vinovatie
(art.31 alin.2 Cod penal).
In ce priveste ipoteza cand, in sarcina infractorului minor, sunt retinute
circumstante agravante, sau in favoarea sa - circumstante atenuante, sporurile,
respectiv reducerile de pedeapsa se vor stabili in raport cu limitele pedepsei
inchisorii, astfel cum ele au fost in prealabil reduse potrivit art.109 Cod penal.
Avandu-se in vedere ca, in partea speciala a Codului penal, se prevad limite de
pedeapsa de la o luna (exemplu: art.180 alin.1, art.193 alin.1 Cod penal etc),
inseamna ca, daca asemenea fapte sunt comise de minori, in urma reducerii
pedepsei pentru ei, limita speciala minima va fi de 15 zile, deci egala cu limita
generala. Daca fapta a ramas in forma de tentativa pedepsibila, aceasta ar urma sa
fie santionata in limitele reduse la jumatate pentru infractiunea comisa de un major.
In ceea ce priveste efectul circumstantelor agravante (art.75 Cod penal), se
aplica minorilor la pedeapsa in limitele reduse la jumatate. Pedeapsa se poate
aplica pana la maximul special redus la jumatate. Daca acesta nu ar fi indestulator,
in cazul inchisorii, la acest maxim redus, se adauga sporul de pana la 5 ani, iar in
cazul amenzii, un spor de pana la jumatate din maximul special. De vreme ce
pedeapsa se reduce la jumatate, poate s-ar impune ca si sporul sa poata fi aplicat in
aceleasi limite, fara a putea depasi 2 ani si jumatate.
Dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni se aplica si in cazul in care
minorul este condamnat la pedeapsa inchisorii stabilita separat pentru mai multe
infractiuni savarsite inainte de a fi fost, anterior, condamnat pentru vreuna din ele.
In aceasta situatie, pedeapsa concreta pentru fiecare infractiune se va stabili in
limitele reduse la jumatate, iar sporul de pana la 5 ani, daca pedeapsa de baza ar fi
considerata neindestulatoare, se aplica la acest maxim special rezultat in urma
reducerii pedepsei legale la jumatate. Daca infractiunile concurente ar fi in forma de
tentativa, pedeapsa s-ar aplica la jumatate din limitele pentru minori, la care se
poate aplica sporul de pana la 5 ani.
In ipoteza cand, pentru o infractiune, minorul este pedepsit cu inchisoarea, iar
pentru alta cu amenda, pedeapsa inchisorii va putea fi cumulata cu amenda in totul
sau in parte (art.34 alin.1 lit."c" Cod penal).
Potrivit dispozitiilor art.38 lit."a" Cod penal, minorilor nu le sunt aplicabile
sporurile de pedeapsa rezultate din starea de recidiva, deoarece hotararile de
condamnare privitoare la infractiunile savarsite in timpul minortatii nu atrag starea
de recidiva.

Daca minorul a savarsit doua fapte si, prin hotarari deosebite a fost condamnat
pentru una din acele fapte la pedeapsa inchisorii, iar, pentru cealalta fapta, s-a luat
fata de el o masura educativa, aceasta masura se va revoca, deoarece nu este
compatibil ca minorul sa fie supus, in acelasi timp, atat la executarea pedepsei
inchisorii, cat si la o masura educativa.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
Art.110 Cod penal prevede posibilitatea suspendarii conditionate a executarii
pedepsei ca mijloc de individualizare a executarii pedepsei, aplicabile minorilor, fara
insa a preciza conditiile cuprinse in art.81-86 Cod penal, cat si acelea din art.861866 privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, in art.1102, introdus prin art.1 pct.42 din Legea nr.140/1996
pentru modificarea si completarea codului penal, se arata ca 'odata cu suspendarea
conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate minorului, in conditiile art.110
Cod penal, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la
implinirea varstei de 18 ani, incredintarea minorului unei persoane sau institutii din
cele aratate in art.103, putand stabili, totodata, pentru minor, una sau mai multe
obligatii dintre cele prevazute in art.103 alin.3, iar dupa implinirea varstei de 18 ani,
respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute
in art.863 Cod penal.'
In cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei dispusa cu privire la
minor, termenul de incercare este compus din durata pedepsei inchisorii, la care se
adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, pe care il stabileste instanta, iar
daca minorul este condamnat la pedeapsa amenzii, termenul de incercare este de 6
luni.
In mod facultativ, instanta poate stabili ca minorul sa indeplineasca una sau
unele obligatii prevazute de art.103 alin.3 Cod penal.
In ceea ce priveste conditia impusa privind repararea prejudiciului, pentru a fi
aplicabile dispozitiile art.181 Cod penal, se impune precizarea ca, la minor, raportat
la posibilitatile mai reduse ale acestuia de a avea venituri, orice persoana
interesata, avand in vedere principiul disponibilitatii, care guverneaza latura civila,
poate achita paguba in asa fel incat, sa nu fie impedimente pentru instanta in a
aplica suspendarea conditionata a aplicarii pedepsei.
De altfel, art.84 Cod penal prevede ca revocarea suspendarii nu va avea loc
daca condamnatul dovedeste ca nu a putut indeplini obligatiile civile stabilite in
hotararea de condamnare pana la expirarea termenului de incercare.

Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei

Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei are loc in mod
facultativ, daca minorul se sustrage de la indeplinirea obligatiei sau obligatiilor
impuse de catre instanta, sau, cand a savarsit o noua infractiune din culpa in cursul
termenului de incercare, pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva. In acest

caz, suspendarea va putea fi mentinuta si se va putea aplica si pentru noua

infractiune - suspendarea, iar pedepsele se vor cumula aritmetic, negasindu-si
aplicabilitatea principiul de calcul al cumulului juridic.
Anularea suspendarii executarii pedepsei, astfel cum este prevazuta in art.85
Cod penal, are loc cand se descopera ca minorul condamnat mai savarseste o
infractiune inainte de pronuntarea hotararii prin care s-a dispus suspendarea sau
pana la ramanerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa
inchisorii, chiar dupa expirarea termenului de incercare si se vor aplica dispozitiile
referitoare la concursul de infractiuni sau la pluralitatea intermediara, dupa caz,
deoarece recidiva nu se poate retine conform art.38 Cod penal in sarcina
inculpatilor minori.
Daca pedeapsa rezultata in urma contopirii nu depaseste doi ani, instanta
poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei al carei termen de
incercare se va calcula de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a
pronuntat suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Daca minorul nu a comis din nou a infractiune in cursul termenului de
incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, el va fi reabilitat de drept.
In perioada termenului de incercare minorul trebuie sa se supuna unor masuri
de supraveghere si sa indeplineasca unele obligatii astfel cum sunt ele prevazute in
art.103 alin.3 Cod penal:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata
de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa
programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.
De asemenea, s-ar impune luarea si a altor masuri de supraveghere, care sa
fie in acelasi timp si obligatii ale minorului, cum ar fi:
- sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui,
sau la alte organe stabilite de instanta (Parchet, Politie). De asemenea, asa cum
prevede si proiectul legii privind probatiunea, din 11.04.1997, minorii sunt obligati
sa se prezinte si la agentul de probatiune, pentru ca acesta, din perioada in
perioada, sa poata verifica comportamentul acestora si, daca au respectat masurile
de supraveghere impuse.
- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta, si
orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea, masura care opereaza
indiferent daca minorul ar locui la parinti sau in alta parte.
- sa anunte si sa justifice schimbarea locului de munca.
-sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de
existenta, indiferent ca este intretinut de parinti sau alte persoane sau are venituri
proprii din munca.

Daca suspendarea a fost dispusa, instanta are latitudinea sa impuna minorului

respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii, in afara celor
prevazute in art.103 alin.3 Cod penal:
- sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de
calificare, ceea ce implica faptul ca condamnatul dovedeste ca isi castiga mijloacele
de existenta dintr-o activitate utila sau ca urmeaza o forma de invatamant.
- sa nu se schimbe domiciliul sau resedinta avuta, ori sa nu depaseasca limita
teritoriala stabilita decat in conditiile fixate de lege, pentru ca, numai astfel, se
poate asigura supravegherea minorului.
- sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, aceasta masura avand un rol
preventiv, pentru ca poate fi vorba de acele locuri care ar favoriza savarsirea de
infractiuni.
- sa nu intre in legatura cu anumite persoane ca cele care au fost condamnate
pentru infractiuni de prostitutie, proxenetism, alcoolici, traficanti sau consumatori
de droguri.
- sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul
dezintoxicarii.
Spravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta se face de judecatorul
desemnat cu supravegherea condamnatului sau de organele stabilite de instanta
sau, asa cum s-a mai aratat, de agentul de probatiune instituit prin proiectul legii de
probatiune din 11.04.1997.
Aceste organe au obligatia de a sesiza instanta in caz de neindeplinire a
obligatiilor, in vederea aprecierii daca este cazul sa revoce suspendarea ori sa
dispuna prelungirea termenului de incercare cu cel mult trei ani, sau sa dispuna
executarea in intregime a pedepsei, in conformitate cu art.864 Cod penal.
Executarea se va face la un loc de detinere, desi legea nu prevede, pentru ca in alt
loc nu ar fi posibil, fiind vorba de executarea pedepselor.
Dispunerea executarii in intregime impune faptul neluarii in considerare a
timpului scurs din termenul de incercare, deoarece nu s-a executat nimic din
pedeapsa, aceasta fiind suspendata.
Daca, in cursul termenului de incercare, cel condamnat a savarsit o noua
infractiune, din culpa, instanta, in mod facultativ, poate revoca suspendarea, dar
poate aplica suspendarea sub supraveghere si pentru aceasta fapta, daca sunt
indeplinite conditiile legale. In aceasta situatie, nu va avea loc revocarea
suspendarii si ca atare vor fi doua suspendari cu termen propriu.
Daca, pana la expirarea termenului de incercare, condamnatul minor nu a
indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta poate
dispune revocarea suspendarii executarii sub supraveghere, cu exceptia cazului
cand el dovedeste ca nu a avut posibilitatea de a indeplini acele obligatii (art.864
Cod penal combinat cu art.84 Cod penal).

Cand infractiunea nou savarsita in termenul de incercare este intentionata si

pentru ea s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva, chiar dupa expirarea
acestui termen, instanta revoca, obligatoriu, suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere si dispune executarea pedepsei suspendate in intregime, la care
adauga pedeapsa aplicata pentru a doua infractiune, in baza principiului de calcul al
cumulului aritmetic.
Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca (art.867 - 8611 Cod penal)
Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca de catre minor poate avea loc
numai daca minorul este angajat si are varsta de 15 ani, asa cum prevad dispozitiile
art.45 alin.4 din Constitutie.

Instanta va putea dispune acest mijloc de individualizare a executarii pedepsei,

tinand seama de gravitatea faptei comise, de imprejurarile in care a fost savarsita,
de conduita profesionala etc. si considera ca sunt temeiuri suficiente ca scopul sa
fie atins fara privare de libertate, daca unitatea in care urmeaza sa-si desfasoare
activitatea isi da acordul si este indeplinita conditia ca pedeapsa aplicata de
instanta sa fie de cel mult 5 ani, neavand relevanta daca a mai fost condamnat
anterior, deoarece nu se ia in considerare la starea de recidiva.
In art.867 alin.3 Cod penal, se prevede ca nu se poate dispune executarea
pedepsei inchisorii la locul de munca in cazul infractiunilor intentionate pentru care
legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani. Avand in vedere ca
legiuitorul prevede limite de pedeapsa reduse la jumatate pentru minori si cum nu
exista limita speciala maxima mai mare de 25 de ani, deci, pentru minori va fi
maximul de 12 ani si 6 luni, in urma reducerii la jumatate, aceasta inseamna ca si
pentru ei, aceasta conditie ar opera, pentru ca maximul pedepsei inchisorii ar fi de
12 ani si 6 luni, iar nu mai mare, deci oricum mai mare de 12 ani.
Consideram ca intentia legiuitorului este de a lua in considerare limita maxima
speciala prevazuta in cod, fara a fi redusa la jumatate, deoarece ar insemna ca
minorul va putea, in principiu, sa execute pedeapsa inchisorii, pentru orice
infractiune, cu exceptia celor prevazute in mod expres in alin. 3 art.867 Cod penal,
vatamarea corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, viol, talharie
si tortura.
Executarea in acest fel se poate dispune si daca minorul de 16 ani nu
desfasoara o activitate remunerata la data aplicarii pedepsei.
In ceea ce privesc aspectele legate de retinerea din venituri, in procent de 1540 % in cazul minorilor, acestea se reduc la jumatate, in conformitate cu dispozitiile
art.868 lit."a" Cod penal.
Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte una sau mai multe din
obligatiile prevazute in art.863 Cod penal.
Cand condamnatul isi pierde total capacitatea de munca, instanta revoca
executarea pedepsei la locul de munca, si, tinand seama de imprejurarile care au

determinat incapacitatea si de criteriile de individualizare a pedepsei prevazuta in

art.72 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar daca
nu sunt intrunite conditiile prevazute in art.81 sau 861 Cod penal, deci fie
suspendarea conditionata, fie sub supraveghere.
Revocarea si anularea executarii pedepsei la locul de munca pot avea loc in
aceleasi conditii in care au loc revocarea si anularea suspendarii conditionate sau
sub supraveghere a executarii pedepsei.
Daca condamnatul mai savarseste o infractiune pana la ramanerea definitiva a
hotararii de condamnare, si aceasta a fost descoperita mai inainte ca pedeapsa sa fi
fost executata la locul de munca sau considerata ca executata, instanta, daca nu
sunt intrunite conditiile pentru a putea dispune executarea pedepsei la locul de
munca, anuleaza executarea pedepsei in acest loc. Pedeapsa se va stabili, in acest
caz, conform regulilor de la concursul de infractiuni, pluralitatea intermediara sau
recidiva.
Cand infractorul minor savarseste din nou o infractiune, dupa o condamnare
definitiva, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia ori
in stare de evadare, sunt incidente prevederile art.40 Cod penal, daca i s-a aplicat o
pedeapsa, si pentru a nu se crea o situatie identica cu cea a recidivistilor,
sanctiunea se stabileste dupa regulile concursului de infractiuni.

4.4.2. Executarea
Pedeapsa inchisorii aplicata minorilor care raspund penal se diferentiaza de
pedeapsa aplicata infractorilor majori nu numai prin cuantum, dar si prin felul in
care este reglementata executarea acestei pedepse.
Potrivit art.57 alin.3 Cod penal 'minorii condamnati la pedeapsa inchisorii
executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detinere speciale,
asigurandu-li-se posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a
dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor'.
In art.1 din Legea nr.8/1973, se arata ca pedeapsa inchisorii se executa in baza
mandatului de executare emis in temeiul unei hotarari judecatoresti de executare,
in penitenciare, unde minorii vor fi tinuti separati de majori sau in locuri de detinere
special create pentru aceasta categorie de condamnati (art.3 alin.2).
In locurile de detinere, minorii condamnati sunt supusi, in timpul executarii
pedepsei, unor actiuni de reeducare deosebita, pentru a se putea incadra rapid in
viata sociala, in masura in care sunt asigurate toate conditiile acestea pentru
reinsertia sociala.
Minorii care, de la primirea in locul de detinere, mai au de executat cel putin 6
luni inchisoare, vor continua invatamantul general obligatoriu si li se va asigura
posibilitatea sa dobandeasca o pregatire profesionala potrivit cu gradul de
scolarizare si cu aptitudinile lor.

In alta ordine de idei, detinerea minorului in continuare in locurile de detinere

destinate acestora si in regimul prevazut pentru ei ofera posibilitatea sa se
actioneze asupra lui in vederea reeducarii sale. Transferarea acestor condamnati la
implinirea varstei de 18 ani in locurile de detinere pentru majori, pe langa ca i-ar
priva de aceste avantaje, ar avea o influenta negativa asupra lor, deoarece ar veni
in contact cu niste infractori cu un grad de pervertire si de decadere morala mult
mai mare. Tot din punct de vedere al executarii pedepsei inchisorii, minorul
beneficiaza de conditii mai favorabile si in ceea ce priveste obtinerea liberarii
conditionate. Aceasta se poate acorda insa numai daca cei condamnati in timpul
minoritatii au executat fractiunea de pedeapsa mentionata inainte de implinirea
varstei de 18 ani.
Liberarea conditionata, potrivit art.450 Cod pr.pen., se dispune la cerere sau la
propunerea facuta de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de
detinere. Referitor la libertatea conditionata a minorilor, art.110 alin.3 Cod penal
prevede ca, odata cu acordarea liberarii conditionate, se poate dispune
incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii aratate in art.103
Cod penal. Astfel, supravegherea va fi dispusa de catre instanta care acorda
liberarea conditionata, adica judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de
detinere (art.450 Cod pr.pen.).
Munca se va desfasura cu respectarea normelor referitoare la protectia muncii,
numai cu avizul medicului penitenciarului.
Condamnatii minori au dreptul la odihna, plimbare, asistenta sanitara, dreptul
la petitie, dreptul de a primi vizite, carti, ziare, etc.

4.5. Pedepse care nu se aplica minorului

A. Pedeapsa detentiunii pe viata

In art.109 alin.2 Cod penal se prevede ca, atunci cand legea prevede pentru
infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului inchisoarea
de la 5 la 20 de ani.
Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii pe timp
determinat este conditionata de existenta starii de minoritate la data savarsirii
infractiunii, indiferent daca la data judecarii si solutionarii cauzei faptuitorul a
devenit major.
Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata infractorilor minori se bazeaza pe
conceptia ca acestia nu-si dau bine seama de fapta ce o savarsesc, nu au
experienta de viata necesara.
B. Pedepsele complementare

O alta diferentiere a tratamentului juridic al infractorilor minori, spre deosebire

de cel al majorilor, il constituie inaplicabilitatea pedepselor complementare fata de
minori (art.109 alin.3 Cod penal).
Prevederile textului de mai sus se aplica prin aceea ca pedepsele
complementare executandu-se de regula dupa executarea pedepselor principale ar
constitui o piedica in calea redresarii morale si materiale a minorului.
Ratiunea inlaturarii pedepselor complementare este aceea de a nu afecta viata
minorilor in societate dupa ce vor deveni majori.
Sintagma 'nu se aplica minorului' trebuie inteleasa in sensul ca pedepsele
complementare nu se aplica numai persoanelor care la data condamnarii aveau
calitatea de minor, ci si persoanelor care la data condamnarii devenisera intre timp
majore, fiind necesara existenta starii de minoritate doar la data savarsirii
infractiunii.

C. Ca si in cazul pedepselor complementare, si pentru aceeasi ratiune,

incapacitatile sau decaderile prevazute in legi speciale ca urmare a unor
condamnari, nu sunt aplicabile minorilor.
Alin.4 al art.109 Cod penal dispune in acest sens ca 'condamnarile pronuntate
pentru fapte savarsite in timpul minoritatii, nu atrag incapacitati sau decaderi', este
deci indiferenta varsta faptuitorului la data condamnarii.
Incapacitatile si decaderile la care se refera textul citat nu sunt insa cele
derivate din aplicarea pedepselor complementare si accesorii, ci este vorba de
incapacitati si decaderi care nu sunt pronuntate de instanta si nici prevazute in
cuprinsul hotararii de condamnare, ci constatate si aplicate de alte organe, dupa ce
hotararea a ramas definitiva si pedeapsa s-a executat.
Ocrotirea acordata minorilor este compatibila cu inlaturarea interzicerii de
drepturi si decaderi dupa terminarea pedepsei, deoarece, cel care a savarsit o fapta
penala in timpul minoritatii nu ramane stigmatizat de consecintele acestei fapte in
cadrul pozitiei pe care este chemat s-o ocupe in viata sociala.
4.6 Reglementarile in materie ale noului Cod Penal
Analizand prevederile noului Cod Penal in materia pedepselor aplicabile minorilor,
trebuie sa pornim de la imprejurarea ca in acest act normativ regimul pedepselor in
general a suferit modificari fata de reglementarea anterioara. Vom analiza pe scurt
care sunt aceste reglementari, urmand sa prezentam apoi modul in care acestea se
aplica infractorilor minori, in situatiile unde apar modificari in raport cu
reglementarea in vigoare.
4.6.1

. Regimul pedepselor in reglementarea noului Cod Penal

Noul Cod Penal prevede doua categorii de pedepse principale, urmand distinctia pe
care o face intre cele doua tipuri de infractiuni: crime si delicte.

Pedepsele principale pentru crime sunt detentiunea pe viata si detentiunea

severa intre 15 si 30 de ani.
Pedepsele principale pentru delicte sunt: inchisoarea stricta intre un an si 15
ani, inchisoarea intre 15 zile si un an, amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si
360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 lei si 1.000.000 lei si munca in
folosul comunitatii, intre 100 si 500 de ore.
4.6.2. Pedepsele ce pot fi aplicate minorilor
In functie de pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savirsita de catre minor,
i se va aplica, daca este necesar, o pedeapsa mai usoara, in conformitate cu
prevederile articolului 123. din noul Cod Penal, dupa cum urmeaza.
In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa cu detentiunea pe
viata, minorului i se va aplica pedeapsa cu inchisoarea stricta intre un an si 15 ani.
In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii severe, se
aplica pedeapsa cu inchisoarea stricta de la 3 la 12 ani.
Pentru infractiunile pedepsite cu inchisoarea stricta, minorului i se va aplica
pedeapsa inchisorii stricte intre limitele reduse la jumatate ale pedepsei prevazute
de lege pentru infractiunea savarsita, fara ca minimul inchisorii stricte aplicabile
minorului sa depaseasca 3 ani.
Pentru infractiunile pedepsite cu pedeapsa inchisorii, minorului i se poate
aplica aceasta pedeapsa intre limitele reduse la jumatate ale pedepsei prevazute
pentru infractiunea respectiva.
Pentru alte infractiuni, se mai pot aplica minorului pedeapsa cu amenda sub
forma zilelor-amenda, intre 5 si 180 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 50.000 lei si
500.000 lei si pedeapsa cu munca in folosul comunitatii, intre 50 si 250 de ore.
Se poate observa ca noua reglementare nu va aduce schimbari de esenta. Se
va aplica in continuare acelasi principiu al reducerii la jumatate a limitelor
pedepselor atunci cand acestea se aplica infractorilor minori. De observat ar fi
faptul ca vor exista doua pedepse principale distincte care nu pot fi aplicate
minorilor: pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa detentiunii severe.
Faptul ca minorului nu i se poate aplica pedeapsa detentiunii severe
intre
15 si 30 de ani se poate justifica prin analogie cu neaplicarea pedepsei detentiunii
pe viata, in baza considerentului ca minorii nu-si dau bine seama de consecintele
faptei savarsite, neavand experienta de viata necesara.
In ceea ce priveste pedepsele complementare si incapacitatile sau decaderile
prevazute in legi speciale, acestea nu se vor aplica minorilor nici sub viitoarea
reglementare.
Regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicate minorului nu
sufera nici el modificari de esenta.
In ceea ce priveste executarea pedepselor, noul Cod Penal nu mai stabileste
explicit un regim de executare, dispunand doar, in art. 123. alin. (2), ca pedepsele

aplicate minorului se executa in regimul prevazut in legea pentru executarea

pedepselor.

4.6.3. Renuntarea la pedeapsa aplicabila minorului

In articolul 126, noul Cod Penal prevede posibilitatea ca instanta de judecata
sa renunte la aplicarea unei pedepse minorului. Instanta poate recurge la aceasta
solutie daca sunt indeplinite cumulativ mai multe conditii:
-infractiunea comisa de catre minor sa fie sanctionata cu pedeapsa inchisorii
sau cu pedeapsa inchisorii stricte de cel mult doi ani,
-minorul sa nu fi avut antecedente penale;
-sa se fi acoperit prejudiciul cauzat;
-minorul sa fi dat dovezi temeinice ca se poate indrepta chiar fara aplicarea
unei pedepse.
Coroborand prevederile acestui articol cu cele ale articolului 114, care prevede
ca : "Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se
poate aplica o pedeapsa", tragem concluzia ca in cazul adoptarii solutiei prevazute
de articolul 126, judecatorul este obligat sa inlocuiasca pedeapsa pe care renunta
sa o pronunte cu o masura educativa.
Articolul 126, prin conditia pe care o contine, referitor la faptul ca judecatorul
nu poate renunta la aplicarea pedepsei decat daca aceasta nu depaseste 2 ani, pare
sa implice, prin contrar, ca judecatorul nu ar putea renunta la aplicarea pedepsei in
celelalte cazuri, adica atunci cand pedeapsa prevazuta de lege este mai severa.
4.6.4. Amanarea aplicarii pedepsei minorului
Articolul 127. din noul Cod Penal prevede posibilitatea ca instanta, dupa
stabilirea pedepsei, sa amane aplicarea acesteia, daca sunt andeplinite cumulativ
urmatoarele conditii:
-legea sa prevada pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii sau a
inchisorii stricte de cel mult 5 ani;
-minorul sa nu aiba antecedente penale;
-minorul sa fi acoperit prejudiciul cauzat sau sa dovedeasca ca are posibilitatea
de a-l acoperi;
-minorul sa fi dat dovezi temeinice, dupa savarsirea faptei, ca se poate
indrepta chiar fara aplicarea pedepsei.
Instanta trebuie sa fixeze in cuprinsul hotararii data la care urmeaza sa se
pronunte asupra aplicarii pedepsei; intervalul de timp cuprins intre aceasta data si
data hotararii nu poate depasi doi ani. Pentru minor, acest interval constituie o
perioada de proba.

In perioada de proba, dar inainte de implinirea de catre minor a varstei de 18 ani,

instanta poate dispune incredintarea minorului unei persoane din cele aratate in art.
117 (parinti, parinte adoptiv, tutore, persoana de incredere), ori unei institutii legal
insarcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare sociala si
supraveghere, putand sa dispuna totodata pentru minor unele din obligatiile
prevazute in art. 117 alin. (3), adica sa nu frecventeze anumite locuri si persoane,
sa frecventeze cursuri scolare din invatamantul general obligatoriu si sa presteze o
activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o
durata intre 50 si 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in
zilele nelucratoare si in vacanta.
La expirarea perioadei de proba, optiunile instantei sunt doua, in functie de
modul in care a inteles sa se comporte minorul in acest interval de timp:
-Daca acesta a avut o conduita corespunzatoare, instanta poate sa renunte la
aplicarea pedepsei;
-Daca minorul nu a avut o conduita apreciata de instanta ca fiind
multumitoare, instanta are doua optiuni, si anume sa mai amane inca o data, pentru
acelasi termen, aplicarea pedepsei, sau sa dispuna aplicarea acesteia in limitele
prevazute de lege.
Masura amanarii aplicarii pedepsei se deosebeste de cea a suspendarii
pedepsei prin urmatoarele caracteristici:
-legea impune anumite restrictii in privinta pedepselor a caror aplicare poate fi
amanata, respectiv, acestea nu trebuie sa depaseasca nivelul inchisorii stricte pe
cel mult 5 ani, in vreme ce pentru suspendarea executarii nu exista o asemenea
restrictie.
-in vreme ce suspendarea pedepsei presupune o pedeapsa deja stabilita si
aplicata, amanarea inseamna de fapt decizia instantei de a nu il pedepsi pe minor,
neaplicand pedeapsa si acordandu-i acestuia un termen in care sa isi indrepte
conduita, sub presiunea existentei unei pedepse deja stabilite, si care-I poate fi
aplicata daca nu se va indrepta.
Apreciem ca aceasta masura va putea, prin efectul psihologic asupra minorului,
duce la bune rezultate in directia reeducarii acestuia.

CAPITOLUL V.

PRACTICA JUDICIARA
Masura educativa a libertatii supravegheate. Limita de varsta pana la care
poate fi aplicata (C.S.J., sectia penala, decizia nr.1369/1999, cu note de Dan
Lupascu). Dreptul nr.2/2001, p.214.
Instantele anterioare au retinut faptul ca, dupa un plan mai dinainte stabilit, la
data de 8 mai 1998, noaptea, inculpatul s-a urcat in conducta unui imobil
apartinand societatii comerciale - parte civila, dupa care, folosindu-se de o bucata
de fier, a desprins grilajul si a spart un geam. In continuare, impreuna cu un alt

inculpat, au asigurat paza, in timp ce alti doi faptuitori s-au introdus in cladire, de
unde au sustras moneda divizionara.
In aceeasi noapte si in aceleasi conditii, acestia si-au insusit bunuri alimentare
din patrimoniul altei societati comerciale.
In fine, la data de 25 octombrie 1998, folosind copertina unui magazin, din
aceeasi zona a orasului, cu aceeasi distribuire de sarcini, au deposedat patrimoniul
privat de tigari cu o valoare de 5 milioane lei.
Faptele recurentului au fost incadrate in doua complicitati la furt calificat prev.
de art.26 rap. la art.208, art.209 lit. a, g, i cu aplicarea art.41 alin.2, art.99 si art.33
lit.a Cod penal, dispunandu-se internarea intr-un centru de reeducare.
Recursul declarat vizeaza inlocuirea masurii cu libertatea supravegheata prev.
de art.103 Cod penal.
Masura educativa dispusa de instanta este justa, criteriile de individualizare
inscrise sub art.100 Cod penal respectandu-se intocmai. In sensul acestui text de
lege, la alegerea sanctiunii care se aplica minorului ce raspunde penal, instantele
judecatoresti sunt obligate sa tina seama nu numai de gradul de pericol social al
faptei savarsite, ci si de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si a trait,
precum si de orice alte elemente de natura a forma convingerea ca procesul
educativ se poate definitiva cu sau fara supunere la programe educative intr-un
centru de reeducare.
In speta, din ancheta sociala rezulta ca recurentul provine dintr-o familie cu
mai multi copii minori, dezorganizata, parintii neocupandu-se constant de
supravegherea si scolarizarea acestuia. Ca urmare, desi este in varsta de 16 ani, el
nu a frecventat cursurile vreunei unitati de invatamant si nici nu desfasoara o alta
activitate, aderand la medii criminogene si aflandu-se in evidenta pentru savarsirea
altor abateri de genul celor care formeaza obiectul judecatii.
Aceste elemente unite si cu pericol social concret al activitatii infractionale
descrise mai sus, desfasurate in timpul noptii, prin efractie, in grup, justifica
concluzia ca atat reeducarea lui cat si preventia generala nu pot fi realizate decat
intr-un centru institutionaizat astfel ca acesta, prin reeducare, sa nu mai incalce
legea.

Masura internarii intr-un centru de reeducare.

Nu se poate lua decat fata de inculpatul care, la data judecatii cauzei, nu
devenise major, ci, daca pana la implinirea varstei de 18 ani, timpul este suficient
pentru realizarea scopului prevazut de art.104 alin.1 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.409 din 10 februarie 1998 a Judecatoriei Braila, s-a
dispus aplicarea fata de inculpatul C.M., a masurii educative a internarii intr-un
centru de reeducare in scopul reeducarii minorului caruia i se asigura posibilitatea
de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivita cu aptitudinile

sale; aceasta masura se ia pe timp nedeterminat, insa nu poate dura decat pana la
implinirea varstei de 18 ani, cu posibilitatea prelungirii cu inca doi ani daca din
aceasta dispozitie rezulta ca, pentru a-si atinge scopul, masura internarii nu se
poate lua decat fata de un minor daca de la data pronuntarii hotararii si pana la
majorat exista suficient timp pentru reeducare.
Prin urmare, masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare nu va
putea fi luata fata de infractorul minor care, la data judecarii cauzei, a devenit
major.
In speta, din actele dosarului rezulta ca, la data de 10 februarie 1998, cand a
fost judecata cauza si cand instanta a dispus luarea masurii internarii intr-un centru
de reeducare fata de inculpat acesta devenise major, avand 18 ani si 20 de zile,
instanta pronuntand o hotarare cu incalcarea legii.
In consecinta, hotararea atacata a fost casata cu trimitere la prima instanta
pentru rejudecare.
(C.S.J., decizia nr.2278 din 4 iunie 1999)
Pedeapsa aplicabila minorului.
Pentru o infractiune de furt calificat (art.208, art.109 lit. a si c Cod penal)
savarsita in ziua de 28 septembrie 1992, inculpatei - minora, i s-a aplicat pedeapsa
de 1 an inchisoare a carei executare a fost suspendata conditionat.
Impotriva acestei solutii, parchetul a declarat recurs, invocand ca temei de
casare prevederile art.385 pct.14 Cod pr.pen; se sustine ca, intrucat inculpata este
minora, instanta de fond trebuie sa-I aplice o masura educativa in baza Decretului
nr.218/1997, care constituie legea penala mai favorabila, astfel ca, pedeapsa
privativa de libertate apare ca nelegala.
Conform art.385 pct.14 Cod pr.pen. invocat de parchet, constituie caz de
casare aplicarea unei pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege, dar,
potrivit art.109 Cod penal, aplicat de judecatorii fondului, pedeapsa de un an
inchisoare se situeaza in limitele prevazute de textele legale sus-mentionate. Cazul
de casare prevazut de art.385 pct.20 Cod pr.pen, deoarece, la data savarsirii faptei,
Decretul nr.218/1977, considerat a cuprinde conditii mai favorabile, era in vigoare,
iar Legea nr.104 din 1 octombrie 1992 - adica legea care a intervenit in sensul
art.385 pct.20 Cod pr.pen. - nu constituie o lege mai favorabila in raport cu legea
existenta.
Recursul, fiind nefondat, a fost respins.
(C.A. Bucuresti, sectia penala, decizia nr.165/1996)

BIBLIOGRAFIE
1. M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, I.Vida - Constitutia Romaniei
comentata si adnotata, 1992, p.110;
2. Matei Basarab, Drept Penal, Parte Generala, Editura Lumina Lex, Cluj Napoca,
1997, p.258;
3. A. M. Guerry, Essai sur la statistique morale en France, Paris, 1834;
4. Marioara Petcu, Delincventa, repere psiho-sociale;
5. N.Mitrofan, V. Zdrenghea, T.Butoi, Psihologie judiciara, p.280;
6. Gheorghita Mateut, Criminologie (note de curs), Arad, 1993;
7. D.P.Banciu, S.M.Radulescu, M.Voicu - Introducere in sociologia deviatiei, A.S.E.
Bucuresti;
8. V.Dongoroz, S.Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.Stanoiu, V.Rosca Explicatii teoretice ale Codului penal roman- Partea speciala, vol.II, Bucuresti, 1970;
9. I.Oancea, Tratat de drept penal, partea generala, Editura All, Bucuresti, 1997;
10. Vintila Dongoroz, Drept Penal, Bucuresti, 1939;
11. L.Biro, M.Basarab, Curs de drept penal, parte generala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1993;
12. Scrin M.Radulescu, Dan Baciu - Introducere in sociologia delincventei juvenile,
Editura Medicala, Bucuresti, 1990;
13. Mircea Sandu Godea, Minoritatea in dreptul penal roman, Editura Servo-Sat,
1998;
14. Culegere de practica judiciara 1992- Casa de Editura si Presa 'Sansa' SRL,
Bucuresti, 1993;
15. C.Mitrache, Dreptul penal roman, parte generala, Bucuresti, 1997;
16. Gh.Buzatu, Reeducarea morala, Jurnalul National, nr.2/1965;
17. V.Ramureanu, Masuri educative ce se pot lua fata de minorul infractorinternarea intr-un centru medical-educativ, Revista Romana de Drept nr.7/1971,
p.16;
18. Ordonanta de Urgenta privind protectia copilului aflat in dificultate, a Guvernului
Romaniei, in Monitorul Oficial nr.120 din 12 iunie 1997;
19. St.Danet, V.Papadopol, Individualizarea judecatoreasca a pedepselor, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985;

20. Matei Basarab, Drept procesual penal, partea aII-a, editura aII-a, revazuta si
adaugita, 1973 ;
21. Constitutia Romaniei, Codul penal roman, Codul de procedura penala;
22. T.Vasiliu, A. Antoniu, St.Danes, G.Daranga, D.Lucimescu, V.Papadopol, D.Pavel,
Codul Penal al R.S.R. - comentat si adnotat, partea generala, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1972;
23. M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, F.Vasilescu, I.Vida,
Constitutia Romaniei -comentata si adnotata, Regia Autonoma "Monitorul Oficial",
Bucuresti, 1992;
24. C.Mitrache, Masurile educative, Drept penal, parte generala, Tipografia
Universitatii Bucuresti, 1983;
25. Legea nr.104 din 1 octombrie 1992, Monitorul Oficial nr.244 din 1 octombrie
1992.
loading...

Document Info

Accesari: 8778
Apreciat:

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

<a href="http://www.scritub.com/stiinta/drept/PEDEPSELE-MINORI75328.php"
target="_blank" title="PEDEPSELE - MINORI - http://www.scritub.com">PEDEPSELE MINORI</a>

Coduri - Postale, caen, cor

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2016 )