F

Cuprins
1.Date Bibliografice
2.Eseu
3.Comentarii
4.Galerie Foto
5.Explorarea Textului

Date
bibliografice
Nscut
21 mai 1880
Bucureti
Decedat
14 iulie 1967
Bucureti
Tabel cronologic
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la Bucureti, poetul care numele su
adevrat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul su, Arghezi,
provenind, explic nsui poetul, din Argesis - vechiul nume al
Argeului. Ali critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfini
eretici, Arie i Geza.
1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 - Debut literar sub influena "magistrului" Alexandru Macedonski,
n "Liga ortodoxa", semnnd Ion Theo.
1900 - 1904 - Poetul e civa ani clugar la Cernica. n romanele sale
mrturisete c nu era foarte atras de cariera de clugar, cci
autorul ciclului Psalmilor era un eretic i nu un spirit mistic.
Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii
si fiind un nalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romne. n romanul
Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toat aceast lume.
1905 - 1910 - Cltorie n strinatate. Puin timp la Paris, apoi la
Mnstirea Cordelierilor, unde e asaltat s devin catolic. Plictisit de
insistene, se mut la Geneva, unde scrie poezii, asist la cursurile
Universitii i, ca s-i ctige existena, lucreaz ntr-un atelier dini
de aur, inele i capace de ceasornice. n 1909, viziteaz Italia.
1912 - 1916 - Revine n Romnia. La "Facla", "Viaa romneasc",
"Teatru", "Rampa" public versuri, pamflete, articole polemice .a.
1918 - 1919 - n timpul realizrii Romniei Mari, e nchis doi ani,
mpreun cu 11 ziariti i scriitori (ntre care i Ioan Slavici), la
penitenciarul Vcreti, acuzat de trdare, pentru ca se pronunase
pentru neutralitatea Romniei.
1927 - Apare cu mare ntrziere prima sa carte de poezii "Cuvinte
potrivite".
1928 - Sub direcia sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
1929 - Prima sa carte n proz "Icoane de lemn".

1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" legat, ca i "Poarta

neagr", de anii de detenie. Tot acum, pentru copii, public
volumul n proz "Cartea cu jucrii", inaugurnd o direcie
secundar n creaia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu
volumele tiute de colari: "Cntec de adormit Mitzura", "Buruieni",
"Mrioare", "Prisaca", "Zdrean" .a. Manualele colare cuprind
multe creaii destinate copiilor.
1934 - Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea matern i
devotamentul filial).
1935 - "Versuri de sear".
1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman.
1939 - "Hore", volum de versuri.
1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem n proz.
1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informaia zilei")
public ndeosebi pamflete usturtoare, pentru care e cercetat de
poliie. La 30 septembrie, apare excepionalul pamflet "Baroane",
atacnd pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat
confiscat, scriitorul e nchis la Bucureti i n lagrul de la Tg. Jiu.
1944 - Iese din lagr.
1946 - Pentru activitatea literatura remarcabil primete Premiul
Naional de poezie.
1948 - Apare n ziarul PCR Scnteia n patru episoade articolul celebrul
articol al lui Sorin Toma ntitulat "Poezia putrefaciei sau putrefacia
poeziei", n care, printre altele, acuznd pestilenialul poetic al lui
Tudor Arghezi, autorul sancioneaz un "urt mirositor vocabular".
Articolul se ncheie cu o veritabil ameninare cu moartea. Scriitorul
va fi interzis imediat dup publicarea acestuia i se retrage din
viaa public n casua lui de la Mrior unde supravieuiete din
vnzarea cireelor!
1952 - 1967 - Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu
Dej, este distins cu premii i titluri, ales membru al Academiei
Romne, srbtorit ca poet naional la 80 i 85 de ani. S-a bucurat
de mari avantaje n regimul comunist, ca i Mihail Sadoveanu,
colabornd cu autoritile i scriind poezii sociale pe placul
acestora. Public poemul "1907 - peizaje", "Cntare omului",
"Stihuri pestrie", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucureti".
1965 - Primete Premiul Internaional Johann Gottfried von Herder.
1966 - Se stinge, rpus de cancer, soia sa de o via, Paraschiva.
1967 - Moare i el, fiind nmormntat, alturi de Paraschiva, n grdina
casei din Str. Mrior. Funeralii naionale. Casa e astzi muzeu,
ntreinut de fiica sa Mitzura.

Adam si Eva
Porunca
Pedeapsa

Adam si Eva
de Tudor Arghezi

Poezia Adam si Eva este o prezentare a creatiei cu o tenta alegorica. Arghezi, un

titan al poeziei moderne, resuseste sa dezvolte literatura pentru copii, sa
foloseasca o variatie de mijloace artistice pentru a o face cat mai complexa si mai
cuprinzatoare. Importanta lui Tudor Arghezi in literatura romana este inestimabila,
intrega sa opera cupranzand o varietate de teme si dezvoltand numeroare motive.
Tema esteticii uratului este prezenta in arta poetica a lui Arghezi, fiind una din
cele mai importante si mai surprinzatoare abordari literare ale sale. Tudor Arghezi
mai contribuie si la dezvoltarea literaturii pentru copii. Poeziile sale reprezinta o
invitatie la a medita si a cunoste. Temele sale cu tenta religioasa sunt printre
cele mai disputate. O astfel de tema se regaseste si in poezia Adam si Eva. Spre
deosebire sentimentele si ideile contradictorii din Psalmi, in poezia Adam si Eva se
renunta la profunzimea detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii
cugetata in alte poezii de ale autorului. Motivul crearii omului, motiv prezentat in
poezie, este lipsit de profunzimea tainei. Arghezi isi imagineaza scopul acestei
lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: urandui-se singur in stihii,/a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii. Ofensat, autorul
mentioneaza ca omul ar fii putut fi creat din borangic, argint sau promoroaca,,
insa el a fost creat din cu praf si nitelus scuipat, acesta fiind si motivul pentru care
Adam a iesit trandav si naravas. Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a
omului din lipsa unei extravagante a bazei din care divinitatea a facut fiinta
omeneasca. Adevarul biblic revelat este neluat in seama de autor, el prezentandu-si
propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea faptei si de sacralitatea
infaptuirii. Aluatul gresit reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se
foloseste de aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii.
Experienta monahala a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si punct de
plecare in abordarea temelor religioase. Poezia Adam si Eva ascunde o ipostaza a
neintelesului, prin jocul crearii. Divinitatea este inchipuita ca o fiinta omeneasca,
fiinta care se plictiseste si care din materia creata anterior, creeaza omul. Adam,
primul om, nu poate fi insa descris cu minutiuozitate de catre autor deoarece, nici
o poza nu ne-nvata/Cum ar fi fost omul dintai la fata. Aici autorul da libertate
imaginatiei, a gandurilor. Este o invitatie la a descoperii imaginea promordiala. Din
costa lui Adam este facuta Eva. Poetul nu insista in a descrie aceasta zamislire a
Evei. Primii oameni sunt inchipuiti de Arghezi ca niste copii surpinsi intr-un moment
de joaca: s-au luat de maini si-au cutreierat/gradina toata-n lung si-n lat. In acesta
secventa se surpinde intr-un mod exceptional nevinovatia, curatia, frumusetea

primilor oameni. Erau precum copii liberi, ce sovaiau prin gradina. Intreaga poezie
este vazuta ca o armonie a creatiei, un tablou ce infatiseaza pe Adam si Eva in
gradina raiului. Acest act al creatiei este surprins de poet ca o joaca, in care omul
creat de Dumnezeu isi atribuie acesta taina a facerii si nestingheriti profita de
minunatiile raiului.

Porunca
de Tudor Aghezi
Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucureti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor romn
cunoscut pentru contribuia sa la dezvoltarea poeziei i a literaturii pentru copii..Printre
volumele sale de poezie se numara si Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) care cuprinde o
grupare de cinci poezii:Adam si Eva, Paradisul, Porunca, Pacatul, Pedeapsa.Ele s-au
publicat in august 1944 in Revista Fundasiilor Regale.
Poezia Porunca are ca sursa de inspiratie Vechiul Testament.Titlul este sugestiv
pentru porunca divina de a interzica oamenilor sa se infructe din pomul cunoasterii.Este
structurata in trei segvente lirice inegale ca marime.
Prima segventa prezinta universal minuscul reprezentat de gaze, iezi, muguri,
copii.Incipitul exprima un adevar general-valabil:Prin rai copii au dus-o foarte bine.
A doua segventa prezinta traiul fericit din rai care se datoreaza absentei
constrangerii de orice fel, lipsei indrumarilor permanente, cicalitoare ale parintilor, lipsei
grijilor fata de scoala.Repetitia adverbului nici si enumeratia evidentiaza traiul lipsit de
griji din rai.Se ramarca intentia ludica dar si ironia poetului adresata copiilor care ar dorii
san u aiba nici o indatorire , tot timpul sa fie destinat distractie si jocurilor.Verbul
asteptaisugereazadiscret idea ca astfel de trai ar conveni oracarui om inclusive
cititorului
In a treia segventa Dumnezeu apare grandiose ,autoritar ca un stapan atotputernic
dand primele porunci, adresarea directa se constituie din vocativul Evo, Adame.
Atitudinea Evei si a lui Adam este realizata prin dialog.
Lirismul este obiectiv deoarece lipsesc marcile lexico gramaticale ale eului
liric.Sinegdota pom sugereaza toate tentatiile pentru omul plin de slabiciuni ultimele doua

versuri definesc o caracteristica tipic umana tentatiile ispitesc omul mai ales cand i se
interzice un lucru.
In text se manifesta lirica mastilor Eva, Adam, Dumnezeu nu sunt pesonaje ci
voci lirice, masti sub care se ascunde eul liric.

Pedeapsa
de Tudor Arghezi
Poezia Pedeapsa de Tudor Arghezi se inscrie in randul poeziilor ce innobileaza
liricul prin stilul unic si expresiv plin de semnificatii dure si sentimente dintre cele
mai neasteptate. Creatia argheziana este una a contrastelor, poetul fiind intr-o
permanenta cumpana intre razvratire si impacare, frumos si urat, cadere si inaltare,
disperare si tacere. Poezia Pedeapsa poate fi considerata o continuare a poeziei
Adam si Eva in care tema creatiei, a contextului promordial este reluata si aici ca o
prelungire a stilului simplu ce invaluie o serie de motive precum conditia omului
primordial, a caderii, si a izgonirii din rai. Atentia lui Arghezi pentru scrierile cu
subiect religios se observa cu usurinta in intreaga sa creatie. Stilurile, insa, in care
sunt abordate acestea sunt din cele mai diferite. Daca in Psalmi poetul trece prin
sentimente contradictrorii de la razvratire la evlavie in timp ce in alte lucrari ale sale
trateaza diferite teme din aceasi sfera fara a cuteza intr-o exprimare grea si
profunda. In poezia Pedeapsa eul liric se situeaza undeva in spatele actului poetic,
isi retrage subiectivitatea in mijloacele artistice, aici impunandu-si amprenta
stilistica. Textul da impresia unei povestiri, poetul fiind capabil de a vedea si de a
relata cele petrecute. Limbajul , expresia poetica este in acesta poezie una simpla,
ce arata alegerea scriitorului pentru literatura celor mici. Astfel formularile sunt mai
pline de haz, de umor, fara insa de a absolvi ideea poetica de profunzime si
unicitate. Inceputul poeziei demasca trasaturile primilor oameni ea, cam neroada,
dansul cam netot ce credeau in fluturii ca iscoade trimisi
de Dumnezeu pentru a-i veghea. Poetul face o remarca extraordinar de fina cu
privire la atotprezenta Divinitatii credeau ca Domnul e culcat. In acest vers este
cuprinsa o intreaga teorie a profunditatii mesajului. Intr-o exprimare simpla se
dezvaluie de fapt tainica atotprezenta a lui Dumnezeu care vegheaza neincetat: Nu
se asteptau ca Domnul vede tot/ ca ochiul lui deschis, intr-adevar,/ si departarile le
vede in raspar. Calcarea poruncii duce bineinteles la pedeapsa. Nici nu-nghitisera
o-mbucatura/ C-au fost si prinsi cu ea in gura, aceste versuri prezinta caderea lor in
pacatul neascultarii. Omul si dovedeste lacomia sa pentru tot, chiar daca Dumnezeu
le-a pus a dispozitie toata frumusetea si bunatatea, descrise in poezia Adam si
Eva in acelasi stil si cu aceeasi tehnica literara. Creatia argheziana centreaza

raportul omului cu divinitatea. Acest raport in poezia Pedeapsa este unul care
adanceste ideea de absolut religios, de necuprindere a imaginii dumnezeirii.
Dumnezeu este vazut de autor aici ca o fiinta ce vegheaza cu ochiul lui deschis.
Poetul face ideea poetica a divinitatii usor de perceput prin faptul ca foloseste o
exprimare simpla, populara. Dumnezeu, vazut, venind in rotogoale este pus sub
aspectul unei prezenta imediate, deoarece, el si departarile le vede in raspar.
Poezia nu dezvaluie alte amanunte despre felul in care primii oameni cad in pacat,
se infrupteaza la indemnul sarpelui sa guste din pomul interzis. Din text se
subintelege intreaga intamplare plina de semnificatii ce descopera taina caderii
primului intr-o forma capabila de a putea fi inteleasa si cugetata. Raspunsul aspru
si scurt al oamenilor in fata divinitatii pune in evidenta importanta extraordinara a
poruncii. Mancand sin pom au incalcat porunca lui Dumnezeu. Adam a invinovatit-o
pe Eva, iar Eva pe sarpe. Aceasta eschivare a recunosterii, a asumarii
responsabilitatii este apare in poezie ca o dovada a neintelegerii puterii
dumnezeiesti. Dumnezeu este atotvazator si stiutor a toate, iar aceste lucruri nu
sunt cunoscute si intelese de oameni. Poetul sugereaza acestea cu o sesizabila
finete lirica. Minciuna este cea care decide pedeapsa caci: Dumnezeu lovestentotdeauna/ mai tare decat faptele minciuna. Caderea la Arghezi este un motiv
esential in a raporta omul la divinitate. Pedeapsa este de fapt o consecinta, o
urmare a neascultarii. Din Raiul dulce si din tihna buna/ Domnul i-a dat afara, in
furtuna. Omul, acum decazut spiritual este dat furtunii adica vietii trectoare, a
suferintelor si a durerii. Epitetul raiul dulce evidentiaza bunatatea oferita omului,
ce ar fii putut sa disfute din plin din dulceata raiului ce era facut pentru el. Fara o
adancire religioasa a poeziei, tema argheziana ar fii una fara profunzime. Adancirea
intelesurilor face ca lirica lui arghezi sa creeze noi raporturi in relatia om-Dumnezeu,
om spatiu, om-cunoastere.

Mormantul lui
Arghezii

Tudor

Casa memoriala