Caracterizarea personajului

Apostol Bologa
Reprezentnd epicul pur, Liviu Rebreanu marcheaz o nou faz a realismului
romnesc: Niciodat realismul romnesc, naintea lui Rebreanu , nu nfiripase o viziune a
vieii mai sumbr, nfruntnd cu mai mult curaj urtul i dezgusttorul, ntocmai ca n
varietatea mai nou a realismului european, crudul naturalism francez i rus afirm Tudor
Vianu. Eugen Lovinescu vorbete de realismul dur din opera lui Rebreanu, de originalitatea
marilor sale construcii epice, de obiectivarea prozei. Romanul lui Liviu Rebreanu fortific
intuiiile romanului din secolul al XIX-lea, restabilind legtura cu tradiia reprezentat de
Nicolae Filimon i Duiliu Zamfirescu, dar i cu proza lui Ioan Slavici. Asemenea lui Nicolae
Filimon, creatorul primului roman realist de tip balzacian, Rebreanu aeaz n centrul
romanului su un erou voluntar, produs simbolic al unei anumite realiti social-istorice, dar,
n plus, i confer monumentalitate. Autorul analizeaza personajul din punct de vedere
psihologic cu obiectivitate si, pentru prima oara in proza romaneasca, aduce in prim plan o
criza de constiinta a unui intelectual ce aspira la o existenta bazata pe principii morale clare si
intransigente.
Apostol Bologa este personajul principal i protagonist al romanului Pdurea
Spnzurailor, reprezentnd primul erou din literature romn care intruchipeaz
intelectualul ce triete o dram de contiin, un tragic conflict interior datorat sentimentului
datoriei de cetean. Personajul este caracterizat prin numeroase procedee artistice indirecte
de caracterizare, alctuind, intr-un mod obiectiv, sondajul psihologic al personajului.
Cteva dintre aceste procedee sunt autoanaliza, sau monologul interior, ca principal
modalitate de analiz a psihologiei personajului: Am pierdut pe Dumnezeu , vorbele
personajului ce se constituie n mrturisiri ale propriilor concepii "Lege, datorie, jurmnt ...
sunt valabile numai pn n clipa cnd ii impun o crim fa de contiina ta , caracterizarea
fcut direct de ctre naratorul omniscient : Bologa se fcuse rou de luare-aminte i privirea
i se lipise pe faa condamnatului. i auzea btile inimii ca nite ciocane, i casca i strngea
easta ca i cum i-ar fi fost mult prea strmt i ndesat cu sila. Toate aceastea mpreun cu
armonizarea naturii sumbre, mohorte cu zbuciumul dramatic din contiina personajului
contureaz un personaj realist modern, imposibil de caracterizat succint, prin complexitatea
tririlor i tumultul contiinei.
Cu ajutorul flash-back-ului, perspectiva temporal lipsit de continuitate aduce n prim
plan copilria personajului, avnd un rol decisiv n conturarea evoluiei psihologice i a
concepiilor protagonistului despre lume i via n general. Influenat de mama sa, copilul are
revelaia lui Dumnezeu la o vrst fraged: "inima si-a oprit bataile, iar ochii i s-au umplut de
o lucire stranie bolnava, in vreme ce sufletul era plin de fericire...". Acest moment este
interpretat ca pe un semn divin, iar copilul este dirijat spre calea preoiei. Fiind fiul aprigului

avocat Iosif Bologa, biatul primete o educaie sever, lipsit de sentimentalisme, tatl su
dorind s accentueze latura patriotic n structura moral a biatului si s-l nvee s
dobndeasc stima oamenilor, dar mai ales pe a lui insui : "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa
nu uiti niciodata ca esti romn!". Trind mai departe cu aceast structur educaional, copilul
evolueaz cu o baza de principii ce preau solide. Primul dezechilibru se produce tocmai la
moartea tatlui, atunci cnd Apostol are sentimentul ca i-a pierdut definitiv orice urm de
credin n Dumnezeu.
Fiind student la Facultatea de Filozofie, Bologa cauta certitudini n tiin, care crede
c i poate oferi "un adevr absolut", ce l-ar putea lmuri pe deplin. i formeaza aici anumite
principii asupra vieii, considernd c "omul singur nu e cu nimic mai mult dect un vierme".
Conceptia despre via format i impune opinia care i se va zdruncina din temelii mai trziu:
"Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile. Bologa se inroleaza in armat ca rezultat al unei
mndrii specifice tinereii, sustinand ideea c "razboiul este adevaratul izvor de viata si cel
mai eficace element de selectiune. Numai in fata mortii pricepe omul pretul vietii si numai
primejdia ii oteleste sufletul".
Prima zguduire a conceptiilor sale despre viata, ce pareau atat de solide, are loc atunci
cand, asistnd la executarea sublocotenentului ceh Svoboda, este surprins de privirea
condamnatului: Obrajii sublocotenentului de sub treang se umplur de via, iar n ochii lui
rotunzi se aprinse o strlucire mndr, nvpiat, care parc ptrundea pn n lumea
cealalt. La nceput, aceast privire l infricoeaz pe Bologa, ns mai trziu " simi
limpede c flacra din ochii condamnatului i se prelinge in inima ca o imputare dureroas..".
Atitudinea lui Svoboda l fascineaza pe Bologa si-i provoaca un puternic dezechilibru interior.
Apostol nu intelege lumina din ochii cehului si incearca sa-si restabileasca echilibrul
constiintei, apeland la conceptiile sale ce parusera solid inradacinate.
Relatarea lui Klapka despre padurea spanzuratilor ii zguduie lui Apostol Bologa toate
conceptiile formate pana atunci in constiinta sa, schimbandu-i radical opinia asupra existentei
obiective. Noua viziune impune certitudinea ca "nimic nu e mai presus de om, c omul este
centrul universului. Conceptiile protagonistului se clatin puternic i el ii d seama c ceea
ce gndise rmne o simpl formul neroad, de care acum era jenat.
Ceea ce duce la prabusirea definitiva a constiintei personajului este mutarea diviziei
pe frontul din Ardeal. ncercnd o ultima speranta de salvare a propriei constiinte, reuete sa
sparga reflectorul rusesc, fapt ce dovedete amibia i perseverena eroului. Bologa insa ii
cere generalului favoarea de a fi scutit sa mearga pe frontul romanesc, aflndu-se in
imposibilitate morala, dar generalul refuz cu hotrre o asemenea aberaie. Apostol, dnd
dovad de indecizie, hotaraste sa dezerteze, dar este ranit in lupta si este spitalizat, timp n
care se gndete c apropiindu-se de frontul romanesc, are prilejul sa treaca la ai sai.
Cuvintele tatalui sau, adnc imprimate in constiinta, il determina pe Bologa sa considere ca
datoria lui e aceea de a tri i de a triumfa, deoarece moartea nu nseamn nimic mai mult
dect laitate pentru acel cineva cu un ideal.
Prin autointrospecie, Bologa realizeaz c se ndreapt cu singuran ctre un destin tragic, c
n sufletul su s-a prbuit o lume. Acesta i exprim conceptia c omul trebuie s fie capabil

de a-i controla faptele, astfel ca "sa nu faca niciodata inima ce nu vrea creierul si mai cu
seama creierul sa nu faca ce sfasie inima!". Aflat n convalescen n satul natal, Bologa i d
seama c avusese o fals percepie asupra sentimentului de iubire i rupe logodna cu Marta,
fiind mndru de fermitatea cu care luase aceast hotrre. Cunoscnd-o pe Ilona, Apostol
ajunge s simt cu adevrat sentimentul de iubire pur, adevrat.
Un punct decisiv n evoluia personajului l reprezint desemnarea acestuia ca i membru al
Curtii Martiale pentru a judeca cativa tarani romani acuzati de dezertare. Drumul cu maina
spre comandamentul diviziei constituie unul dintre cele mai semnificative momente ale
romanului. Contiina amplific ceea ce vede ochiul, n aa fel nct numrul ranilor
spnzurai capt proporii incredibile: Branitea se transforma treptat ntr-o pdure fr
margini, spintecat de un drum fr sfrit. i n fiecare copac al pdurii nemrginite, de-a
lungul oselei nesfrite, i se prea c atrn ali oameni, mereu alii, toi cu ochii dup el,
cerndu-i socoteal.
Dezertarea lui Apostol Bologa, considerat a fi echivoc, ridic mai multe semne de
ntrebare privind competenele acestuia m domeniul rzboiului. Bologa simte dorinta
nestapanita de a-i explica framntarile care-i determinaser dezertarea, de a-i face pe cei din
jur s neleag tulburarea sa sufleteasc. Fiind condamnat la spnzurare, refuza cu
incapatanare sa fie aparat de Klapka, care ncearc din rsputeri sa-l trezeasc la realitate:
Numai un om nebun i vr gtul n la, cnd viaa i surde i i fgduie te...E ti dator s
trieti!. Cu sufletul inundat de iubire, Bologa ignor sfaturile pline de neles ale lui Klapka,
impunndu-i o nou credin n ceea ce exist i n ceea ce nu fusese nc descoperit: Cine
tie dac dincolo de moarte nu e adevrata via? [...] Iubirea mi ajunge, cci iubirea
mbrieaz deopotriv pe oameni i pe Dumnezeu, viaa i moartea. Cu iubirea n suflet po i
trece pragul morii, cci ea stpnete i dicolo,pretutindeni, n toate lumile existente i
inexistente .
Bologa i gsete astfel sfritul ca un erou al patriei, din dragoste pentru propriul neam,
pentru dreptate i mai ales pentru adevr i triumful valorilor morale umane. Tragismul
eroului const tocmai n destabilizarea sa evident ca i principal consecin a luptei
permanente cu sine nsui, deoarece el nu poate iei din propria dilem existenial dect prin
moarte, asemenea eroilor tragediilor antice.