SUBIECTE EXAMEN ANATOMIE AN II SEMESTRUL II

I
1. Impartirea anatomo-topografica si anatomo-clinica a peretelui abdominal
Peretele anterior al abdomenului este mprit de 2 linii orizontale n 3 etaje abdominale:
- ntre reperele de proiecie ale diafragmei (sup) i linia orizontal ce unete extremitatea anterioar
ale coastelor X (inf) EAS (etaj abdominal superior)
- linia ce unete arcul costal (extremitatea anterioar ale coastelor X) i linia bispinoas = EAM
- plica inghinal =plici cutanate ce delimiteaz peretele anterior al abdomenului de faa anterioar a
coapsei
- ntre linia bispinoas i plicile inghinale ce delimiteaz EAI
- fiecare etaj abdominal e mprit de 2 linii verticale n cte 3 regiuni
EAS (etajul abdominal superior) conine :
- regiunea hipocondrului drept
- regiunea hipocondrului stng
- regiunea epigastric
Cele 2 linii verticale se numesc linii pararectale i corespund marginii laterale a muchiului
drept abdominal. Ele unesc extremitile de aceeai parte C X cu tuberculul pubic de aceeai parte:
- ficat : lob drept hipocondrul drept ; lob stng hipocondrul stng
Deine:
- fa superioar diafragmatic
- fa inferioar - visceral
- margine inferioar unirea anterioar a celor 2 fee
Posterior, peste cele 2 fee se continu una cu alta.
Viscerele EAS au proiecie parial pe peretele toracic pentru c diafragma e boltit axul
ficat-stomac.
Stomacul se proiecteaz n regiunea epigastric (dac e plin stomacul se verticalizeaz i
ajunge i n regiunea mezogastric).
Peretele anterior al stomacului se proiecteaz n regiunea epigastric:
- splina regiunea hipocondrului stng
- duoden 4 pri
Ulcerul duodenal nu se malignizeaz niciodat, numai cel gastric ( n ulcer duodenal se
afecteaz pilorul constricie piloric stomac mrit de volum marea curbur poate ajunge pn n
regiunea hipogastric).
EAM in regiunea lateral dreapt (flanc drept) se proiecteaz rinichiul drept i CA
- regiunea mezogastric XCT : megadolicolon = ieiri ca calibru i ca lungime : constipaie, ocluzie,
cancer, echilibrare hidroelectrolitic
- regiunea lateral stng
EAI in regiunea inghinal dreapt se proiecteaz cecul i apendicele vermiform
- anexit dreapt i litiaz renal dreapt tot n regiunea inghinal dreapt
Semnul sau manevra Giordani :se percuta spatele, cu marginea ulnar a minii pentru
litiazele renale.
n cazul apendicitei acute nu se utilizeaz antiinflamatoare i antibiotice rectal.
n regiunea inghinal stng : dureri colicative :ne intereseaz: constipaie, anexit stng,
colon sigmoid.
n regiunea hipogastric anse intestinale, i restul colonului sigmoid.
Vezica urinar plin fundul ei ajunge n regiunea hipogastric (e deasupra simfizei
pubiene)
n sarcin , n luna a 2 a fundul uterului e n dreptul sinfizei pubiene, pentru ca n luna a 8 a s
ajung n dreptul procesului xifoid.
Prostata : - transformare benign (adenom) sau malign (carcinom (din lobul posterior)).
Globul vezical reprezint umplerea exagerat a vezicii urinare pn ajunge la ombilic
chirurgical.
Prostata se palpeaz prin tueu rectal (se simte linia vertical de pe lobul posterior. Dac nu
se simte suspectm un carcinom.
2. Zone slabe ale peretelui antero-lateral abdominal
Linia alb la nivelul poriunii supraombilicale. La acest nivel se angajeaz herniile
epigastrice. Clinic, se mai numete i diastazis al muchilor drepi abdominal i.
Regiunea ombilical la acest nivel se angajeaz herniile ombilicale.

Linia Spiegel (semilunar sau pararectal) la acest nivel se angajeaz herniile Spiegeliene
(foarte rare).
Canalul inghinal la acest nivel se angajeaz herniile inghinale. Acestea pot fi oblic externe
(angajate prin orificiul inghinal profund) sau directe (angajate direct prin peretele posterior al
canalului inghinal fascia transversalis).
Lacunele neuromuscular vascular i inelul femural la acest nivel se angajeaz herniile
femurale, mai frecvente prin inelul femural.
Tetragonul lombar aici se angajeaz herniile lombare, care sunt extrem de rare.
Herniile abdominale reprezint exteriorizarea viscerelor abdominale cuprinse ntr-un sac
herniar prin zone slabe ale peretelui abdominal existente n mod fiziologic.
Ele apar n mod patologic fie la efort mic i repetat (tuse cronic, efect mic ional cronic), fie la
eforturi brute i puternice.
Eventraia reprezint hernierea viscerelor abdominale prin zone slabe ale peretelui abdominal,
aprute postchirurgical sau posttraumatic.
Evisceraia reprezint exteriorizarea viscerelor abdominale posttraumatic sau postchirurgical
i poate fi blocat (viscerele abdomenului sunt imediat sub tegument) sau liber (viscerele sunt
exteriorizate n totalitate).
3. Dezvoltarea seroaselor
Exista 3 cavitati: pleurala, parietala si pericardica, care se separa dintr-o cavitate unica existenta
initial: cavitatea celomului intraembrionar.
n saptamana 3 apare mezoblastul, care da nastere ecto, endo si mezodermului.
Mezodermul se separa in:
paraxial
intermediar
lateral - somatopleural si splahnopleural, intre cele doua aflandu-se celomul intraembrionar care
se continua cu cel extraembrionar
n urma procesului de cudare transversala are loc inchiderea peretilor corpului embrionar si
celomul intraembrionar se separa de cel extraembrionar, devenind clar delimitat:
somatopleura - foita parietala a seroaselor
splahnopleura - foita viscerala a seroaselor
Cavitatile celomului intraembrionar se vor numi santuri si apoi canale pleuroperitoneale.
Etape:
a. formarea santurilor pleuro-peritoneale
b. formarea canalelor pleuro-peritoneale
c. formarea canalelor pericardo-pleuro-peritoneale
Mezodermul lateral se continua spre extremitatea cefalica cu mezodermul nesegmentat cefalic.
La acest nivel se diferentiaza mezodermul cardiogen, care s-a deplasat de pe extremitatea
cefalica pe fata anterioara a corpului embrionar, inferior de stomodeum, si formeaza proeminenta
cardiaca.
La acest nivel apar vacuole care prin fuziune vor da nastere cavitatii pericardice primitive care
adaposteste tubul cardiac primitiv
Cavitatea pericardica va comunica posterior cu cele 2 santuri (canale) pleurperitoneale, dand
nastere cavitatii pericardo-pleuro-peritoneala, de forma unui "U" rasturnat
d. formarea diafragmei
Este un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau
parte septul transvers. Apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin.
Este de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite trecerea
tubului digestiv. Posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal
n procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care va
ajunge pana la L1. Va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei
(dovada originii este inervatia din nervul frenic - C3-C4).
Mezoesofagul i plicile pleuroperitoneale apar de o parte si de alta a esofagului i formeaza prin
unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale. Alipirea formatiunilor si separarea
cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga la embrionul de 19-20 cm.
Din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei, iar din mezoesofag deriva
partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic).
Pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii
diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace).
e. separarea cavitatii pericardice de cavitatea pleurala

Are loc concomitent cu formarea diafragmei. Odata cu dezvoltarea tubului cardiac, are loc
eliberarea extremitatii inferioare a septului transvers si incorporarea in cavitatea pericardica primitiva.
Cordul creste foarte mult (corp sigmoideus), extremitatea atriala si venoasa se aseaza superior si
posterior de bulbul atrial, venele atriale comune ridica plicile pleuropericardice, le aseaza frontal, iar
prin inchiderea plicilor pp se formeaza pericardul si astfel se separa complet cele 2 cavitati.
Tranzitoriu, cele doua cavitati comunica prin hiatus.
f. formarea cavitatii testiculului
Din cavitatea peritoneala porneste descendent prin canalul inghinal un diverticul al acesteia,
insotind coborarea testiculului.
Acest diverticul se numeste procesul vaginal al cavitatii peritoneale, din care va rezulta cavitatea
seroasa a testiculului.
4. Tubul intestinal primitiv: formare, limite, derivate
- endoderm, sant intestinal, tub intestinal primitiv
Limite:
- membrana buco-faringiana, resorbita la 3 saptamani
- membrana cloacala, resorbita la 3 luni
- comunicare larga a portiunii mijlocii cu vezicula vitelina
Intestinul primitiv e legat de peretele post al trunchiului prin:
- mezenterul comun dorsal care s.n. mezoesofag, respetiv mezocolon
- mezenterul comun ventral care nu se intinde pe toata lungimea ci doar pana la mugurele
hepatocistic (jumatatea ansei duodenale) si care va forma la adult marginea inferioara a
ligamentului falciform, in care se gaseste ligamentul rotund al ficatului (restul obliterat al venei
ombilicale stangi)).
- cele doua jumatati ale cavitatii celomice comunica pe sub marginea inf a mezoului ventral (pe
sub lig falciform)
- fiecare segment al intestinului primitiv are un vas propriu:
- ant - trunchiul celiac
- mijl - a mezenterica superioara
- post - a mezenterica inf
Derivate:
Din endoderm deriva doar:
- mucoasa tubului digestiv
- glandele mucoasei tubului digestiv.
Celelalte sunt de natura mezodermala si deriva din splahnopleura:
- submucoasa
- musculara
- tunica seroasa
Din crestele neurale deriva:
- celulele sistemului APUD
- plexurile submucoase (Meissner si Auerbach)
5. Dezvoltarea esofagului, malformatii
Dezvoltare:
Se dezvolt din intestinul primitiv anterior (proenteron). Initial este foarte scurt, dar sufera un
proces de alungire prin procesul de descensus al stomacului.
n sapt 4, epiteliul interior al esofagului se divide foarte mult, devine pluristratificat si
obstureaza in totalitate lumenul.
n sapt 7, apar vacuole care conflueaza, lumenul se repermeabilizeaza si ramne mucoasa
pluristratificata.
Din mezenchimul din jur se dezvolta musculatura esofagului, astfel:
- luna 2 - longitudinala
- lunile 3-4 - circulara
Din crestele neurale se dezvolt plexurile intrinseci. n partea superioara, muschii striati se
dezvolta din arcul 6 branhial.
nervatia este asigurat de nervul vag, prin n. laringeu inferior.
Malformaii:
Atrezie esofagian i/sau fistula esofagian cauzate de deviaia posterioar spontan a
septului traheo-esofagian, sau de aciunea unui factor mecanic ce exercit presiune ctre anterior la
nivelul peretelui dorsal al proenteronului. Frecvent, por iunea proximal a esofagului se termin n

fundul de sac, iar poriunea distal este conectat cu traheea printr-un canal ngust situat imediat
deasupra bifurcaiei.
Atrezia esofagian mpiedic pasajum normal al lichidului amniotic spre tractul intestinal,
astfel nct n sacul amniotic lichidul se acumuleaz excesiv (polihidramnios).
n afar de atrezie, lumenul esofagian poate prezenta o ngustare, cu producerea stenozei
esofagiene, care de obicei afecteaz treimea inferioar a esofagului. Stenoza poate fi cauzat de
repermeabilitatea incomplet, de anomalii vasculare sau de accidente care compromit fluxul sanguin.
Ocazional esofagul nu se alungete suficient, stomacul este trac ionat cranial prin hiatusul
esofagian al diafragmului, producnd astfel hernia hiatal.
6. Dezvoltarea stomacului, malformatii
Dezvoltare:
Apare ca o dilatatie fusiforma a tubului intestinal primitiv, situata in plan sagital. Are o margine
anterioar si una posterioar.
Sufera un proces de fals descensus si coboara pana in regiunea inferioara a toracelui, sub
diafragma.
Marginea posterioara creste foarte rapid in lungime si rezulta marea curbura a stomacului,
situata la stanga, legata de perete prin mezogastrul dorsal.
Marginea anterioara are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta mica curbura a stomacului, care
se plaseaza la dreapta si e legata de perete prin mezogastrul ventral.
ntre foitele mezogastrului dorsal se dezvolta mugurele splenic.
ntre foitele mezogastrului ventral se dezvolta mugurele hepatic.
Din plan sagital, dilatatia (stomacul) incepe sa se deplaseze in plan frontal.
Din mezogastrul dorsal deriva:
- lig gastrolienal
- lig reno(pancreatico)lienal
Din mezogastrul ventral deriva:
- lig hepatogastric (parte a omentului mic (micul epiploon) )
- lig falciform
Pe partea superioara a stomacului apare o dilatatie care s.n. fundul stomacului (fornix, punga
de aer a stomacului).
Stomacul are marginea inferioara usor anterior. n decubit dorsal, punga de aer apare la
marginea inferioara; a nu se confunda cu o tumora !
Musculatura: in luna 3 apar fibrele longitudinale, in luna 7 cele circulare si oblice.
Malformaii:
Stenoza piloric se produce prin hipertrofia stratului muscular circular al stomacului din
regiunea pilorului i ntr-o msur mai mic a stratului muscular longitudinal. Stenoza piloric este una
dintre cele mai frecvente anomalii ale stomacului ntlnite la sugari i se presupune c se dezvolt n
timpul vieii fetale. Este caracterizat prin ngustarea extrem a lumenului piloric, iar tranzitul
alimentelor este mpiedicat, ceea ce conduce la episoade severe de vrsturi.
Alte malformaii ale stomacului, cum ar fi duplicaiile i prezena unui sept prepiloric, sunt rare.
7. Dezvoltarea splinei
Incepe sa se dezvolte la sfarsitul primei luni din v.i.u. apare in mezogatsrul dorsal prin
proliferarea mezenchimului si epiteliului celomic care il inveleste, formand mugurele/primordiul splinei.
In cursul diferentierii, celulele plate ale peiteliului celomic devin inalte, prismatice, si se comporta ca si
celulele epiteliului celomic la nivelul gonadelor.
Toate regiunile mezenchimului invelite de peritoneu, au capacitatea de dezvoltare a tesutului
splenic.
Indepartarea mugurelui splenic principal este urmata de proliferarea mezenchimului si de
formarea unei spline accesorii invecinata. Asa se explica formarea de spline accesorii in coada
pancreasului, omentul mare, mezenter, mezocolon transvers, testicul, ovar etc.
In unele cazuri s-au intalnit peste 50 spline accesorii. Este initial fragmentat si ulterior
fuzioneaza pentr a forma organul compact. Proliferarea si diferentierea celulelor nu este uniforma, ci
se realizeaza in mici centrii de crestere.
La sfarsitul L2, splina se individualizeaza prin separarea progresiva de mezogastrul dorsal, cu
care isi pastreaza legatura numai prin formatiuni peritoneale, in vecinatatea hilului. Astfel, ea ramane
invelita de peritoneu iar mezogastrul dorsal va fi subimpartit de splina in ligamentul gastrolienal si
renolienal (in care cuprinde coada pancreasului si vasele lienale).

In S6, in stanga mezogastrului dorsal prolifereaza celule ale epiteliului celomic, formand
mugurii splenici care patrund in mezenchimul celor 2 foite ale mezogastrului dorsal.
Mugurii fuzioneaza in S6 si formeaza o masa unica ce proemina in stanga (splina primara).
Urma acestor muguri este vizibila si la adult, la nivelul marginii superioare a splinei, care este
crenelata. Aceasta forma crenelata se pastraza si in splenomegalie.
Din mezenchimul mezogastrului dorsal se vor forma capsula, trabeculele splenice si pulpa
(rosie si alba).
Splina are rol hematopoietic pe toata perioada vietii intra-uterine. Dupa nastere are doar rol
limfopoietic (limfocite si monocite).
In capilarele sinusoide si venele splinei se gasesc aproximativ 500ml de sange.
Reprezinta elementul esential al adaptarii la efort. Contractia mobilizeaza sange in depozitul
splenic.
Splenectomia la copil da deficit adaptativ. Nu poate efectua efort. Mai da si deficiente
imunitare.
8. Dezvoltarea duodenului, malformatii
Dezvoltare:
Segmentul localizat imediat dupa pilor (jumatatea inf a intestinului ant si jumatatea sup a
intestinului mijlociu) formeaza o ansa convexa anterior care s.n. ansa duodenala (situata in plan
sagital).
Aceasta sufera un proces de alipire (coalescenta) si rotire inspre dreapta, datorita cresterii
ficatului si astfel apare fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica (Treitz).
Duodenul este deci un organ retroperitoneal secundar (este acoperit anterior de o foita), cu
exceptia pars tecta duodenum (intre mezocolon transvers si radacina mezenter) unde este tertiar.
Limita dintre ansa duodenala si ansa ombilicala devine flexura duodeno-jejunala care se va
gasi la stanga coloanei vertebrale, sub pediculul mezenteric superior.
Malformaii:
Megaduodenul primitiv (congenital) apare ca urmare a unor tulburari embriologice, in urma
permeabilizarii acestuia, in perioada embrionara precum si prin agenezia plexurilor nervoase,
Meissner si Auerbach.
Obstructii duodenale congenitale atrezie, stenoza, volvulus (ocluzie provocata de rasucirea
intestinului).
9. Ansa ombilicala, hernia fiziologica
Dupa formarea duodenului ansa ombilicala se dezvolta foarte mult in lungime, initial mai mult
ramura superioara din care se dezvolt anse care "cad" la dreapta ramurei inferioare.
Ansele nu mai incap in cavitatea celomica si in sapt 6 se dezvolta intr-un sac peritoneal in
cordonul ombilical ("ies" din cavitatea abdominala) = hernia fiziologica.
Ansele cresc si mai mult in numar, iar pe ramura inferioara apare o umflatura (diverticul,
proeminenta) cecala.
Cavitatea abdominala creste in dimensiuni datorita cresterii peretilor si regresiei
mezonefrosului (din care va rezulta rinichiul).
Ansele reintra in sapt 10 in cavitatea peritoneala in urmatoarea ordine:
- ansele jejunale (la stanga liniei mediale)
- ansele ileale (la dreapta liniei mediale)
- diverticulul cecal si ramura inferioara (sub ficat)
10. Derivatele mezenteronului, malformatii
Derivatele mezenteronului:
Dezvoltarea intestinului mijlociu se caracterizeaz prin alungirea rapid a tubului intestinal i al
mezenterului acestuia, cu formarea ansei intestinale primare.
La extremitatea apical, ansa comunic liber cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin
ngust .
Segmentul cefalic al ansei se dezvolt i d natere por iunii distale a duodenului, jejunului i
unei pri din ileon.
Segmentul caudal formeaz poriunea inferioar a ileonului, cecul, apendicele, colonul
ascendent i cele dou treimi proximale ale colonului transvers.
REZUMAT LANGMAN:

Mezenteronul formeaz ansa intestinal primar, d na tere por iunii distale a duodenului
(situat caudal de orificiul ductului biliar) i se continu pn la jonc iunea dintre cele dou treimi
proximale ale colonului transvers cu treimea distal.
Extremitatea apical a ansei intestinale primare comunic temporar cliber cu sacul vitelin prin
intermediul ductului vitelin.
n S6 creterea acestei anse se realizeaz att de rapid nct intestinul ptrunde n cordonul
ombilical (hernia fiziologic).
n S10 ansele intestinale revin n cavitatea abdominal. Pe parcursul derulrii acestor procese
mezenteronul se rotete cu 270 n sens invers acelor de ceasornic.
Printre malformaiile frecvente ale intestinului mijlociu se numr prezen a unor vestigii din
ductul vitelin, persistena anselor intestinale n afara cavit ii abdominale, malrota ia intestinal,
stenoza lumenului intestinal i duplicaiile intestinale.
Anomalii ale mezenteronului:
stenoza intestinala
diverticul Meckle = persistenta canalului vitelin (de la valvula ileo-cecala pe intestin la 70-80
cm)
insule heterotopice de tesut pancreatic in int subtire
fistula onfaloenterica = neinchiderea canalului vitelin (semn: secretie cu pH alcalin; daca r fi
pH acid = canalul alantoid)
chistul vitelin (enterochistom) - poate duce la volvulus (ocluzie)
omfalocel = ansele raman in hernia fiziologica
evisceratie = peretele anterior nu se inchide, toate viscerele sunt sub piele
malpozitii
- vicii de asezare
- vicii de rotatie
- cec subhepatic - cel mai frecvent - lipseste colonul ascendent (nu a coborat diverticulul
cecal si nu a format colonul ascendent)
11. Derivatele metenteronului, malformatii
Derivatele metenteronului:
D natere treimii distale a colonului transvers, colonului descendent, colonului sigmoid,
rectului i poriunii superioare a canalului anal.
Endodermul intestinului posterior formeaz de asemenea mucoasa vezicii urinare i a uretrei.
REZUMAT LANGMAN:
Din metenteron se formeaz intestinul gros ncepnd de la treimea distal a colonului
transvers pn la poriunea superioar a canalului anal; portiunea distal a canalului anal are origine
ectodermic.
Intestinul posterior se deschide n regiunea posterioar a cloacei (viitorul canal ano-rectal), iar
alantoida ptrunde n regiunea anterioar (viitorul sinus urogenital).
Dispariia membranei cloacale permite comunicarea liber cu exteriorul a anusului i a
sinusului urogenital. Dimensiunile anormale ale regiunii posterioare a cloacei conduc la deplasarea
orificiului anal ctre anterior, cu apariia fistulelor i atreziilor recto-vaginale i recto-ureterale.
Anomalii ale metenteronului:
imperforatia anala = nu s-a resorbit membrana anala, frecventa 1/5000. Tratament = bisturiu
atrezia rectala = nu exista canal anal (doar rect). Reprezinta 75% din malformatiile anorectale.
Tratament = daca exista sfincter - se "lungeste", daca nu - anus iliac ("anus contra naturii")
fistule vezico-rectale, recto-vaginale, recto-uretrale
boala Hirschprung = agerezia plexurilor intramurale, intestinul nu are mobilitate, se destinde
foarte mult - anomalie de creste neurale.
12. Dezvoltarea ficatului
ncepe din saptamana 4 de viata intrauterina, la embrionul cu 17 somite.
Apare mugurele hepatocistic ca o evaginare a tubului intestinal primitiv (endoderm), la nivelul
ansei duodenale.
Mugurele migreaza intre foitele mezogastrului ventral si se dezvolta ascendent in grosimea
septului transvers.
La originea mugurelui hepatocistic apare si mugurele pancreatic ventral.
Din mugurele hepatic se dezvolta ficatul, ductele hepatice stang, drept si comun.
Din mugurele cistic se dezvolta vezica biliara si canalul cistic.
Din partea comuna se dezvolta ductul coledoc.

La om, pasari si mamifere, ficatul, vezica biliara si ductele se dezvolta din muguri epiteliali plini
care se vor tuneliza. La pesti se dezvolta din muguri tubulari.
Dupa formare, mugurele hepatic se imparte in 2 muguri, drept si stang, viitori lobi. Acestia vor
da nastere numai hepatocitelor. Restul structurilor provin din mezenchimul septului transvers care
invadeaza mugurii si ii imparte in cordoane celulare.
Din mezenchimul septului transvers rezulta:
- tesutul conjunctiv al ficatului
- capsula ficatului
- capilarele sinusoide care se diferentiaza local din mezenchim sub influenta inductoare a
endodermului
- sistemul celulelor Kupffer
- tesutul hematopoietic
Ficatul se dezvolta foarte rapid in viata intrauterina si ocupa pentru o scurta perioada cea mai
mare parte a cavitatii peritoneale. Ulterior, lobul drept creste foarte mult, lobul stang se diminueaz.
Datorita hematopoiezei hepatice, care incepe in saptamana 6, cand ficatul are o culoare rosie,
acesta creste foarte mult in luna 2, astel incat la sfarsitul saptamanii a 9-a reprezinta 10% din
organismul fetal.
Ficatul are secretie biliara dupa saptamana 13. Bila ajunge in duoden si participa la formarea
continutului intestinului, numit neconiu, eliminat in cavitatea amniotica si, dupa nastere, la exterior
hepatocitele se dezvolta din endoderm si se organizeaza in cordoane.
13. Dezvoltarea pancreasului
ncepe in saptamana 4, origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre pro
si mezenteron, in vecinatatea mugurelui hepatocistic.
Mugurele pancreatic este format din mugurele pancreatic ventral si cel dorsal. Din mugurele
pancreatic ventral deriva :
- partea inferioara a capului pancreasului
- procesul uncinat al pancreasului
Din mugurele pancreatic dorsal deriva
- partea superioara a capului
- corpul
- coada
Fiecare mugure prezinta un duct prin care isi varsa continutul. Cei doi muguri se apropie si
fuzioneaza formand pancreasul datorita:
- rotirii ansei duodenale si formarii posterior de ea a fasciei de coalescenta Treitz
- cresterii inegale in circumferinta a ansei duodenale
ntre cele doua ducte apare o anastomoza oblica.
Ductul principal Wirsung va lua nastere din:
- partea proximala a ductului ventral
- anastomoza oblica
- partea distala a ductului dorsal
- canalul accesor Santorini, care poate avea multiple variatii, ia nastere din partea proximala a
ductului dorsal
nsulele Langerhans isi au originea in crestele neurale.
Ductul Wirsung are deschidere comuna cu canalul coledoc prin ampula Vater la nivelul papilei
duodenale mari.
Canalul Santorini se deschide separat la nivelul papilei mici.
n urma procesului de coalescenta duodenul si pancreasul devin organe secundare
retroperitoneale, cu exceptia bulbului duodenal si cozii pancreasului.
Datorita dezvoltarii splinei se pastreaza raportul dintre coada pancreasului si hilul splenic.
14. Formarea sistemului port
15. Anastomoze porto-cave
Sistemul vascular port este un sistem de vascularizaie de tip special numit i extraordinar
alctuit din 2 reele capilare ntre care se ntind vase de tip venos .
Reelele capilare :
- capilarele tubului digestiv, pancreasului, splinei, de la nivelul formaiunilor peritoneale
- plexul capilar reprezentat de capilarele sinusoide hepatice de la nivelul lobulului hepatic
Vascularizaia de acest tip port ntlnim :

1. la nivelul sistemului hipotalamo-hipofizar

2. la nivelul tubului digestiv
3. la nivelul pancreasului
4. n glanda suprarenal
Se realizeaz ntre afluenii principali (colaterali) ai venei porte i venele tributare venei cave
superioar sau venei cave inferioar.
Aceste anastomoze intr n funciune n sindromul de hipertensiune portal.
Anastomoze :
a) viscerale :
- de la nivelul jonciunii eso-gastrice
- de la nivel rectal
b) parietale :
- anastomoza porto-cav din regiunea ombilical
- anastomoza porto-cav Retzius
- anastomoza porto-cav de la nivelul ligamentului renosplenic i falciform
Anastomoza porto-cava esofagiana
anastomoza portocava viscerala
rol foarte important in patologia hipertensiunii portale (ciroza sau alte boli de ficat) in care
dilatarea venelor din mucoasa duce la varice esofagiene si ulterior la hemoragii digestive
superioare potential letale.
structura sistemului venos al esofagului a fost descrisa de Carvalho:
- venele se asaza in palisada, trecand din submucoasa in mucoasa si apoi in submucoasa
din nou.
- o parte din drenaj se realizeaza via azygos si hemiazygos catre cava inferioara.
- cealalta parte din drenaj se realizeaza catre gastrica stanga si mai departe porta.
Anastomoze porto-cave parietale. Vene porte accesorii
cele mai importante sunt la nivel paraombilical si peritoneoparietal.
la nivel paraombilical se realizeaza anastomoze intre
- venele profunde ale peretelui, tributare
- VCS prin v epigastrica superioara si
- VCI prin epigastrica inferioara
- venele paraombilicale, afluenti ai partii neobliterate din vena ombilicala - drenaj spre VP
dilatarea lor in ciroza da aspectul patognomonic de cap de meduza
la nivel peritoneoparietal, pe fata posterioara a colonului ascendent si descendent se definesc
venele Rhetzius ca anastomoze portocave (sistem port prin vene colice si VCI prin vene lombare)
se mai descriu anastomoze retropancreatice, splenorenale si diafragmatice
Anastomoza porto-cava rectala
anastomoza portocava viscerala
se afla la nivelul a 2 straturi venoase: submucos si perimuscular, primul fiind cel cu importanta
in patologie.
se descrie o limita a drenajului la nivelul m mucosae ani
- superior de el dreneaza catre vena porta prin rectala superioara
- inferior catre cava prin rectala inferioara (si medie, cred dar nu e precizat clar).
zona superioara este denumita zona hemoroidala interna (deasupra liniei pectinate)
zona inferioara este denumita zona hemoroidala externa care se dilata in cazul stazei venoase pe
sistem port.
16. Structura unitara a tubului digestiv
Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care indeplinesc importanta functie de
digestie si absorbtie a alimentelor (prehensiunea, modificarile fizico-chimice ale alimentelor, absorbtia
substantelor cu rol nutritiv, excretia reziduurilor neabsorbite).
Aparatul digestiv se compunde din tubul digestiv si organele anexe.
Tubul digestiv (tractul digestiv) este un conduct lung de 10-12m care comunica cu mediul
extern la cele 2 extremitati ale sale. Incepe prin cavitatea bucala, strabate gatul, toracele, abdomenul,
bazinul, si se termina prin anus.
I se descriu mai multe segmente diferentiate dupa forma, relatii topografie, functii. Pornind de
la cavitatea bucala intalnim faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros, anusul.
Pentru ca faringele si cavitatea bucala au si rol respirator, NA descrie la canalul alimentar doar
esofagul, stomacul, intestinul subtire, gros.
In structura canalului alimentar intra 4 tunici, descrise de la exterior spre lumen:

1. Tunica externa:
Formata din tesut conjunctiv lax la nivelul esofagului si al rectului, constituie adventitia acestor
segmente si seroasa peritoneala in restul canalului alimentar.
2. Tunica musculara:
Alcatuita din fibre musculare netede, dispuse in 2 straturi:
- extern longitudinal
- intern circular
- oblic la nivelul stomacului
3. Tunica submucoasa:
Bogat vascularizata este formata din tesut conjunctiv lax cu un nr mare de fibre elastice, care
permite mobilitatea mucoasei.
4. Tunica mucoasa:
Formata din:
- componenta epiteliala epiteliul de suprafata si glandele subepiteliale
- componenta conjunctiva corion sau lamina proprie mucoasei
Peretele tubului digestiv reprezinta o bariera intre mediul extern si organism, procesele
digestive desfasurandu-se in afara organismului. Consecutiv proceselor de absorbtie, nutrimentele
patrund in interiorul organismului, in mediul intern.
Tubul digestiv poate fi divizat in 3 portiuni:
- ingestiva deasupra stomacului serveste transportului alimentelor
- digestiva stomac si intestin subtire alimentele sunt pregatite pentru absorbtie
- egestiva intestin gros resturile digestiei sunt eliminate.
17. Structura ficatului
Este invelit de 2 membrane: peritoneu si tunica fibroasa. Parenchimul este format din lame de
celule hepatice, anastomozate intre ele, cuprinsa intr-o vasta retea de capilare sangvine. Intre lamele
de celule hepatice se formeaza un sistem de canalicule biliare.
Invelisurile ficatului.
In cea mai mare parte este invelit de peritoneu visceral, care formeaza tunica seroasa. De la
marginea inferioara, peritoneul acopera fata viscerala si majoritatea fetei diafragmatice. Cele 2 foite
peritoneale (sup si inf) tind sa se apropie pe portiunea posterioara a fetei diafragmatice, formand
ligamentul coronar. Ele se apropie la extremitati, dar raman departate in partea mijlocie, lasand o
portiune neacoperita aria nuda si vine in contact direct cu diafragma.
Peritoneul ficatului, trecand pe organele invecinate, da nastere unor formatiuni peritoneale:
oment mic, ligg falciform, coronar, triunghiulare. Intre diafragma si organele din etajul supramezocolic
se formeaza 2 depresiuni adanci ale peritoneului: recesurile subfrenice stg si dr, separate intre ele de
ligamentul falciform. In aceste recesuri se pot forma abcesele subfrenice.
Pe fata rotunda a peritoneului se gaseste o patura subtire de tesut conj lax stratul subseros.
Sub peritoneu, ficatul e invelit de o membrana subtire, foarte rezistenta, aproape inextensibila
tunica fibroasa, pe care multi autori o denumasc capsula Glisson. Ea adera intim la peritoneu. De pe
suprafata ei profunda, care e in contact cu tesutul hepatic, pleaca fine prelungiri conjunctive care se
pierd in parenchim. La nivelul hilului ficatului, tunica fibroasa se ingroasa si da o formatiune patrulatera
placa hilara. Aceasta se rasfrange si patrunde in ficat instind ramificatiile elementelor pediculului
hepatic (rr venei porte, ale a.hepatice si conductele biliare intrahepatice). Prelungirile fibroase insotesc
aceste elemente pe parcursul ramificarii lor si le imbraca in niste teci perivasculare.
Ansamblul acestor teci formeaza capsula fibroasa perivasculara, adevarata capsula Glisson.
Ea se prelungeste pana in spatiile porte si formeaza stroma conjunctiva sau glissoniana a ficatului. Din
stroma conjunctivo-vasculara a spatiilor porte se desprind septuri conjunctive subtiri care se
insinueaza intre lobulii hepatici, fara a-i inconjura complet.
Parenchimul hepatic.
Ficatul este un organ lobulat. Datorita complexitatii structurale si functionale, acest termen
este diferit interpretat. Descriem anatomic lobulul hepatic clasic, iar histologic se va descrie lobulul
portal Sabourin si acinul descris de Rapaport (dar la disciplina histologie ultimele 2).
Lobulul hepatic clasic uman este format din parenchimul tributar unei vene centrale sau
centrolobulare. La periferie este delimitat de linii conventionale care unesc intre ele spatiile porte.
Priviti in spatiu, lobulii hepatici au forma de prisma sau piramida poliedrica (5-6 fete), cu 1mm
lungime si 2mm latime. Lobulii se alatura unii langa altii, intra in contact prin fetele lor, iar la nivelul
muchiilor a 3 lobuli vecini se delimiteaza spatiul port, in care gasim ultimele ramificatii ale v.porte,
a.hepatice, 1 duct biliar si 1 vas limfatic, toate invelite in stroma glissoniana.

La periferie, lobulii sunt inconjurati de vase perilobulare. Lobulul este o structura arbitrata,
pentru ca este delimitat la periferie de o linie conventionala ce uneste spatiile porte, nu de septuri
conjunctive perilobulare ca la urs sau porc.
Se defineste prin arhitectura interioara si prin dispozitivul vascular. Sunt formati din lame
hepatice. Celulele hepatice sunt asezate in spatiu sub forma unor placi sau lame, formate dintr-un
singur rand de celule lamina hepatica. Lamele alaturate sunt legate intre ele prin punti anastomotice
de celule hepatice asezate neregulat, in asa fel incat in ansamblu rezulta o structura unitara in forma
de retea tridimensionala. Intre lame se delimiteaza lacune in care se gasesc capilare sinusoide.
Lamele sunt perforate de orificii care permit realizarea unor multiple comunicari intre sinusoide. In
grosimea unei lame, intre 2 hepatocite adiacente se formeaza canaliculele biliare (capilare biliare).
Este alcatuit macroscopic din lobi si segmente, ce reprezinta unitatile anatomice si functionale
ale ficatului.
Ficatul este alcatuit functional din 2 lobi, stang si drept,a caror limita este reprezentata de o
zona paucivasculara lata de circa 1cm, corespunzatoare planului ce trece prin fosa vezicii biliare si
prin santul VCI, la 2 laturi de deget la dreapta lig.falciform.
Cei 2 lobi sunt aproape egali, lobul drept fiind cam cu 100g mai mare decat cel stang.
Bilobaritatea hepatica este extinsa si asupra fluxului sangvin portal.
NU exista anastomoze importante intre canalele biliare ale celor 2 lobi. Exista totusi la nivelul
lobului caudat niste rezerve functionale in compresii, ligaturi, hepatectomii partiale.
NU exista anastomoze porto-portale intre cei 2 lobi.
18. Structura pancreasului
Capsula conjunctiva este slab dezvoltata si trimite septuri care delimiteaza incomplet lobii si
lobulii.
Pancreasul exocrin reprezinta 97-99% din volumul glandei si este format din acini de tip
serozimogen, asemanatori cu cei din parotida.
Sistemul canalicular ia nastere prin ductele intercalare, care se unesc si formeaza ductele
colectoare intra-/interlobulare. Acestea din urma se termina in ductul principal Wirsung si ductul
accesor Santorini.
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans, raspandite difuz in tesutul
exocrin. Unii autori le denumesc organ insular.
Insulele Langerhans sunt formate din cordoane celulare (5 tipuri de celule):
Cel A alfa partea periferica a insulei, elaboreaza si secreta glucagon.
Cel B beta numeroase, in centrul insulei, secreta insulina.
Cel C precursoare ale celulelor A
Cel D delta nr redus, in toata insula, secreta somatostatina, care inhiba eliberarea de
insulina, glucagon, posibil PP.
Cel G elibereaza gastrina, stimuleaza producerea de ac.clorhidric.
Cel PP predomina in capul pancreasului elibereaza polipeptidul pancreatic (PP)
19. Structura splinei
Reflecta functiile splinei. Indeplineste functie hematopoietica in viata embrionara, functie care
treptat este preluata de maduva osoasa. Are o serie de functii permanente:
rezervor de sange, pe care il expulzeaza in organism la nevoie.
Distuge hematiile imbatranite, transforma hemoglobina in bilirubina, care transportata in ficat
prin porta, devine pigmenti biliari.
Functie imunologica prin producerea de limfocite si prin cooperarea la nivelul pulpei albe
dintre limf.T si Bparticipa la rasp imun. Produce anticorpi prin intermediul plasmocitelor.
Este un organ parenchimatos, cu consistenta moale si culoare rosie inchisa datorita sangelui
pe care il contine.
Este invelita de peritoneu la suprafata (tunica seroasa), sub peritoneu gasim tunica fibroasa
(capsula splinei). Aceasta este formata din fibre colagene, bogata retea de fibre elastice si fibre
musculare netede reduse (nu pot realiza o splenocontractie puternica).
Tesutul splenic din interiorul capsulei este denumit pulpa. Din capsula pleaca tracturi
conjunctive neregulate si anastomozate, mai groase la nivelul hilului trabeculele splenice.
Prin trabecule trec vasele sanguine mari, reprezentate de aa.si vv.trabeculare. formeaza
scheletul conjunctiv al splinei. Intre capsula si trabecule gasim reteaua de tesut radicular strabatut de
multe vase sg care formeaza scheletul reticular al splinei.

10

In aceasta retea reticulata se afla pulpa rosie, care este formata din vase largi cu perete
subtire, numite sinusoide sau sinusuri, si din tesutul celular dintre ele care formeaza cordoanele
splenice (Bilroth) sau coardele pulpare.
Pulpa alba este alcatuita din:
- tecile periarteriale limftice aspect cilindric
- noduli/foliculi splenici corpusculi Malpighi
Aceste formatiuni ale pulpei albe sunt separate intre ele de pulpa rosie. Regiunea de jonctiune
se numeste zona marginala. La nivelul ei are loc cooperarea dintre limfocitele B si T in raspunsul
imun. Plasmocitele formate la acest nivel patrund in pulpa rosie, radiar, unde elaboreaza anticorpii, ca
reactie la diversi antigeni.
20. Dezvoltarea rinichiului
n timpul vieii i.u. se formeaz secvenial n direcie cranio-caudal 3 sisteme renale ntre
care exist un grad redus de suprapunere: pronefrosul, mezonefrosul i metanefrosul.
Pronefrosul este rudimentar i nefuncional. La nceputul S4 este reprezentat de 7-10 grupuri
de celule situate n regiunea cervical. Acestea formeaz uniti excretorii vestigiale, nefrotoame care
regreseaz naintea formrii unor nefrotoame situate mai caudal. Pn la sfr itul S4 toate structurile
pronefrosului dispar.
Mezonefrosul funcioneaz un timp scurt la nceputul perioadei fetale. Acesta i ductele
mezonefrice sunt structuri derivate din mezodermul intermediar prezent ntre segmentele toracice
superioare i segmentele lombare superioare. La nceputul S4, n timpul regresiei sistemului
pronefrotic, apar primii tubuli excretori ai mezonefrosului. Ace tia se alungesc rapid, formeaz o ans
n form de S i prezint la extremitatea medial un ghem de capilare din care se va forma un
glomerul. n jurul glomerulului tubulii formeaz capsula Bowman, iar aceste structuri constituie
mpreuncorpusculul renal. n partea lateral tubulii ptrund n ductul colector longitudinal (duct
mezonefric Wolff).
La L2 mezonefrosul formeaz de fiecare parte a liniei mediane un organ ovoid de
dimensiuni mari. Deoarece gonada n dezvoltare este situat pe fa a medial a acestui organ, creasta
format de aceste dou structuri poart denumirea de creast urogenital. n timp ce tubulii caudali
continu s se diferenieze, tubulii i glomerulii din zona cranial ncep s degenereze, iar la sfr itul
L2 majoritatea tubilor mezonefrotici au disprut. La brbat, un nr mic de tubuli situa i caudal , precum
i ductul mezonefric persist i particip la formarea sistemului genital, ns la femeie aceste structuri
dispar.
Metanefrosul d natere sistemului renal definitiv. Apare n S5. Unitile excretorii ale acestuia
se dezvolt din mezodermul metanefric n aceea i manier ca i sistemul mezonefric. Dezvoltarea
sistemului ductal este diferit de cea a celorlalte 2 sisteme.
Sistemul colector. Se dezvolt din mugurele ureteral, o evagina ie a ductului mezonefric
localizat n apropierea locului de ptrundere a acestuia n cloac. Mugurele penetreaz esutul
metanefric, care se muleaz pe extremitatea lui distal asemeni unei calote. Ulterior mugurele se
dilat, formnd pelvisul renal primitiv, i se scindeaz n dou pri, cranial i caudal, din care se vor
forma viitoarele calice mari. Fiecare calice d natere la ali 2 muguri, care continu s se ramifice
pn formeaz cel puin 12 generaii de tubuli. n acest timp la periferie continu s se formeze al i
tubuli pn la sfritul S5.
Tubulii de ordinul 2 se mresc i nglobeaz tubulii de genera ia a 3-a i a 4-a, dnd na tere
calicelor mici ale pelvisului renal. Ulterior, tubulii colectori de genera ia a 5-a i din genera iile
succesive alungesc se semnificativ i au traiect convergent ctre calicele mici, formnd piramidele
renale.
Din mugurele ureteral iau natere ureterul, pelvisul renal, calicele mari i mici i aproximativ
1-3 milioane de tubuli colectori.
Sistemul excretor. Fiecare tubul colector nou format este acoperit la captul distal de un esut
metanefric. Sub influena tubulilor, celulele acestui strat formeaz vezicule mici, veziculele renale, care
la rndul lor formeaz mici tubuli n form de S. n spa iul de la captul tubilor n S se dezvolt vase
capilare, care ulterior se difereniaz i formeaz glomerulii. Tubulii i glomerulii formeaz nefronii sau
unitile excretorii. Captul proximal al fiecrui nefron formeaz capsula Bowman, la nivelul creia
glomerulul formeaz o identaie profund. Alungirea continu a tubului excretor conduce la formarea
tubului contort proximal, a ansei lui Henle i a tubului contort distal.
Deci rinichiul de dezvolt din 2 surse: mezodermul metanefric (se formeaz unit ile
secretorii) i mugurele ureteral (d sistemul colector).
Formarea nefronilor continu pn n momentul naterii (aprox 1 milion nefroni). Formarea
urinei incepe la puin timp dup diferenierea capilarelor glomerulare. La na tere rinichii au aspect

11

lobulat, lobulaia disprnd n primele luni de via datorit cre terii n dimensiuni a nefronilor, numrul
lor rmnnd constant.
21. Dezvoltarea vezicii urinare si a uretrei
Vezica urinar i uretra sunt n strns legtura cu evoluia segmentului anterior al cloacei
numit sinusul urogenital; el se separ complet de sinusul anorectal, ncepnd cu sptmna a 4-a i
pn n sptmna a 7-a. Canalele mezonefrotice (canalele Wolff) se deschid pe faa posterioar a
sinusului urogenital i l mpart n dou poriuni: una superioar, poriunea urinar a sinusului, n
continuare cu alantoida, i alta inferioar sau poriunea genital a sinusului.
Din poriunea superioar a sinusului urogenital, care se continu fr o limita precis cu
alantoida, va lua natere cea mai mare parte a vezicii urinare.
Poriunea genital a sinusului urogenital a fost submprit i ea ntr-un segment superior,
vertical sau pelvian, i un segment inferior, orizontal sau falic. Dezvoltarea acestor segmente este
diferit la cele dou sexe, fiind legat de dezvoltarea organelor genitale.
Poriunea din canalele mezonefrotice cuprins ntre emergena mugurelui ureteral i
deschiderea lui n sinusul urogenital se dilat i formeaz dou proeminene sau coarne pe faa
posterioar a sinusului; n fiecare corn se deschid, alturi, canalul mezonefrotic (Wolff) i ureterul.
Prin dezvoltarea peretelui posterior al sinusului, n sptmna a 7-a, cele dou proeminene
vor fi ncorporate i orificiile ureterelor se dispun n afara canalelor Wolff. n timpul sptmnii a 8-a,
orificiile ureterale se deprteaz mai mult de canalele Wolff, care rmn fixe, i se dispun lateral i
superior fa de ele. Dezvoltarea ulterioar a sinusului urogenital determin deschiderea ureterelor n
vezica urinar i a canalelor Wolff, n uretr: poriunea din peretele vezicii urinare dintre aceste orificii
devine trigonul vezical, de origine mezodermic. Epiteliul trigonului va fi nlocuit curnd de epiteliul
de origine endodermic al ntregii vezici urinare, care se formeaz din poriunea urinar
(endodermic) a sinusului urogenital. La nivelul mucoasei trigonale pot s rmn insule epiteliale
de tip vaginal (mezodermic).
Prelungirea superioar a alantoidei n cordonul ombilical regreseaz i se transform ntr-un
cordon fibros denumit uraca sau ligamentul ombilical median, care se ntinde de la vrful vezicii
urinare la ombilic.
La femeie, uretra, scurt i mai larg, se dezvolt n ntregime din segmentul urinar al
sinusului urogenital; ea se deschide n vestibulul vaginal, derivat din segmentul pelvian al sinusului.
La brbat, uretra, format din mai multe poriuni, se dezvolt mai complex. Poriunea ei
cuprins ntre vezic i deschiderea canalelor Wolff, adic poriunea prostatic superioar, se dezvolt
ca i uretra feminin, din segmentul urinar al sinusului urogenital. Partea inferioar a uretrei
prostatice, mpreun cu uretra membranoas, se dezvolt din segmentul pelvian al poriunii genitale
a sinusului. Uretra spongioas se dezvolt din poriunea falic a sinusului urogenital.
22. Malformatii in dezvoltarea aparatului urinar
Rinichi
agenezia renala = lipsa completa a rinichiului uni sau bilateral, frecventa de 1/1500 nasteri
aplazia renala = dezvoltarea incompleta: mai mic, incomplet, cu chisturi, uretere fara lumen;
cauza este lipsa inductiei intre blastem si mugure
rinighi supranumerali = mai multi, functionali, normali; cauza: blastem divizat
hipoplazia renala = rinichi mai mic, cu functionalitate redusa
rinichi polichistic = lipsa unirii intre sistemul secretor si cel excretor duce la dilatarea nefronilor
si la formarea de chisturi
hidronefroza congenitala = masa de lichid acumulat care preseaza rinichiul )poate fi si la adult,
in urma unei pietre care blocheaza uretra)
ectopia renala = pozitionare in alt loc, de ex in pelvis
ptoza renala = pozitionarea in alt loc, dar prin cadere, nu din nastere; cauza: (ex) daca un
ureter e cudat, lung
rinichi in potcoava = rinichii sunt uniti intr-un pol (sup sau inf)
rinichi inelar = uniti in ambii poli
rinichi bifid
Vezica
extrofia vezicala = deschisa pe peretele anterior
epispadis = uretra se deschide pe fata dorsala a penisului; cauza: mezodermul nu migreaza si
se resoarbe
agenezia vezicala = lipsa vezicii urinare; se poate forma chirugical din sigmoid, colon
transvers sau stomac

12

Fistule
-

hipoplazia vezicala
vezica urinara dubla
ombilicale - din uraca
rectovaginale
rectovezicale
rectouretrale

23. Proiectiile viscerelor din etajul supramezocolic

Ficatul:
Fata diafragmatica a ficatului, se muleaza pe suprafata inferioara a m.diafragma si din aceasta
cauza proiectia ficatului urca si coboara in inspir si expir.
Acest lucru este folosit in clinica pentru a trage, ridica in sus ficatul atunci cand vrem sa-i
palpam marginea inferioara. Pacientul trebuie sa stea in decubit dorsal si sa efectueze un inspir fortat,
astfel putand palpa marginea inferioara a ficatului.
Proiectia superioara se face la nivelul coastei V in partea dreapta, respectiv spatiul intercostal
stang in partea stanga.
In partea dreapta, deasupra matitatii hepatice se percuta sonoritatea pulmonara.
In partea stanga se percuta matitatea ariei cardiace.
In partea inferioara, catre dreapta proiectia ficatului coboara urmand recesul pleural
costodiafragmatic astfel:
- intersecteaza coasta a VII-a la nivelul liniei axilare anterioare
- intersecteaza coasta a VIII-a la nivelul liniei axilare mijlocii
- intersecteaza coasta a IX-a la nivelul liniei axilare posterioare
- intersecteaza coasta a X-a pe linia scapulara. Deasupra acestei linii nu se vor efectua punctiile
hepatice deoarece riscul de perforare a pulmonului si de instalare a unui pneumotorax sunt foarte
mari.
Marginea inferioara a ficatului se proiecteaza oblic spre superior si stanga pe o linie care
uneste extremitatea anterioara a coastei X drepte cu extremitatea anterioara a coastei VIII stangi.
Proiectia ariei nuda se face pe peretele toracic posterior, ea avand o forma triunghiulara cu
baza la coloana vertebrala, respectiv vertebrele T10-T11 si varful la coasta a X-a pe linia scapulara.
Regiunea este foarte periculoasa pentru punctii deoarece riscul de lezare a venei cave
inferioare este maxim.
Vezica biliara:
Proiectia cailor biliare se face intr-o regiune patrulatera delimitata astfel:
- superior: orizontala dusa prin extremitatea coastelor IX (dreapta si stanga)
- inferior: linia orizontala dusa prin ombilic
- dreapta: linia pararectala
- stanga: linia medio-sternala (mediosagitala)
Esofagul:
Esofagul se proiecteaza in functie de pozitia corpului si de miscarile respiratorii la nivelul
vertebrelor T9-T10-T11.
Stomacul:
Proiectia stomacului pe peretele toraco-abdominal se face la nivelul a 2 spatii:
1. Spatiul semilunar al lui Traube
Este zona de proiectie a stomacului pe hipocondrul stang, raportul fiind mediat de diafragma,
recesul pulmonar fiind marginea inferioara a pulmonului stang.
Spatiul semilunar al lui Traube este delimitat prin 2 linii, ambele cu concavitatea spre dreapta:
- linia mai mediala este proiectia extremitatii lobului stang hepatic. Pleaca de la cupola diafragmica
(spatiul V intercostal stg. Si coboara pana in dreapta extremitatii anterioare a coastei VIII din stanga;
- linia mai laterala este proiectia marii curburi gastrice. Incepe tot in spatiul V intercostal si coboara mai
jos, pana la extremitatea ant. a coastei IX stg.
3. Trigonul lui Labbe
Este locul in care fata anterioara a stomacului vine in raport direct cu peretele anterior
abdominal la nivelul epigastrului.
Limite:

13

 Superior - marginea inferioara a ficatului care se proiecteaza pe o linie care uneste extremitatea
anterioara a coastei X din dreapta cu extremitatea anterioara a coastei VIII din stanga.
Inferior - proiectia marii curburi gastrice pe o linie curba cu concavitatea superior, linie ce uneste
extremitatile anterioare ale coastelor IX din dreapta si IX din stanga.
la stanga se afla rebordul costal.
4. Proiectia cardiei la nivelul coloanei vertebrale este relativ stabila in dreptul T11.
5. Proiectia pilorului e variabila in functie de gradul de distensie gastrica, in mod normal gasinduse la dreapta ombilicului in dreptul marginii superioare L1.
Duodenul:
Duodenul 1 (subhepatic) urca la dreapta c.v. (coloana vertebrala) pana in zona spatiului dintre T12 si
L1.
Duoden 2 (prernal) coboara la dreapta c.v. pana la marginea inferioara a L2.
Duoden 3 ( preaortic) intersecteaza c.v. la nivelul discurilor intervertebrale L2-L3
Duoden 4 (latero-aortic) urca la stanga c.v. pana in dreptul lui L1.
Splina:
Proiectia splinei se face pe peretele lateral toracic, marginea superioara fiind tangenta la
coasta a IX-a, marginea inferioara fiind tangenta la coasta a XI-a la locul de intersectie cu linia medioaxilara.
Axul lung al splinei este paralel cu directia spatiului X intercostal si pleaca de la intersectia
acestui spatiu cu linia axilara posterioara pana la intersectia cu linia axilara anterioara.
Splina nepatologica nu este palpabila, aflandu-se sub rebordul costal stang.Devine palpabila
in splenomegalii.
24. Proiectiile viscerelor din etajul inframezocolic
Duodenul:
Duodenul 1 (subhepatic) urca la dreapta c.v. (coloana vertebrala) pana in zona spatiului dintre T12 si
L1.
Duoden 2 (prernal) coboara la dreapta c.v. pana la marginea inferioara a L2.
Duoden 3 ( preaortic) intersecteaza c.v. la nivelul discurilor intervertebrale L2-L3
Duoden 4 (latero-aortic) urca la stanga c.v. pana in dreptul lui L1.
Pancreasul:
Regiunea pancreatica reprezinta regiunea de proiectie a intregului pancreas. Are forma
patrulatera si e delimitata astfel:
- superior orizontala ce uneste extremitatile anterioare ale coastelor VIII;
- inferior orizontala dusa la 2 cm deasupra ombilicului;
- la dreapta verticala dusa la 2 cm la dreapta de ombilic;
- la stanga verticala dusa la 2 cm la stanga liniei medio claviculare
In mod specific in inflamatiile acute ale pancreasului (pancreatite acute) apare o durere in bara
la nivelul mezogastrului.
Regiunea pancratico coledociana Chauffard Rivet, reprezinta regiunea de proiectie a
capului pancreasului si ductului coledoc iar durerea aparuta la acest nivel sugereaza suferinte ale
capului de pancreas sau de litiaza coledociana.
Delimitarea acestei regiuni, se face ducand verticala superioara prin ombilic si orizontala la
dreapta prin acesta, iar unghiul drept astfel format este impartit cu ajutorul bisectoarei.
Regiunea Chauffard reprezinta unghiul de 450 situat superior si se intinde pana la 5-7 cm si
pe lina verticala si pe bisectoare.
In regiune a fost descris si punctul Desjardin care ar fi proiectia papilei duodenale mari. El se
gaseste pe linia ombilico-axiala dreapta la aproximativ 6 cm de ombilic. In pancreatitele cronice
apasarea acestui punct este foarte dureroasa.
Intestin gros apendice:
Se descriu urmatoarele linii topografice:
Linia spino-ombilicala dreapta uneste SIAS dr. cu cicatricea ombilicala
Linia bispinoasa uneste cele 2 SIAS
Linia pararectala e reprezentata de marginea dreapta a m.drept abdominal ( pentru a fi usor
de reperat se verifica reflexele cutanate abdominale).
Linia ombilicala orizontala dusa prin ombilic.

14

Rinichi:
proiectie : scheletotopic
polul superior al rinichiului drept T12
polul inferior al rinichiului drept L3
polul superior al rinichiului stang T11
polul inferior al rinichiului stang L2
Rinichiul stang este intersectat aproximativ la jumatatea sa de coasta a XII-a .
I.C. Acest plan dur poate determina ruptura renala in traumatismele regiunii lombare.
Coasta XII trece in raport cu polul superior al rinichiului drept
Coasta XI trece in raport cu polul superior al rinichiului stang.
25. Puncte dureroase abdomino-pelvine
Ficat si vezica biliara:
1. Punctul lui Murphy (cistic) punct dureros biliar, ce reprezinta proiectia fundului
colecistului la nivelul peretelui abdominal. Se gaseste la locul unde linia ombilicoaxilara dreapta se
intersecteaza cu rebordul costal, de obicei in dreptul coastei IX.
Durerea in acest punct sugereaza cel mai frecvent afectiuni hepatobiliare, dar poate aparea si
in afectiuni ale unghiului hepatic ale colonului, sistemului pielocaliceal renal.
2. Punctul epigastric situat la distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Devine sensibil
la palpare in afectiuni biliare, dar cel mai frecvent e sensibil in afectiuni gastrice.
Alte puncte sensibile in afectiuni biliare situate la nivelul toracelui sunt:
1. Punctul frenic situat intre cele doua capete de insertie ale m.sternocleidomastoidian drept.
Torace posterior:
1. Punctul scapulo-apexian, situat la noivelul varfului omoplatului drept
2. Puncte spinoase situate la nivelul apofizelor spinoase ale vertebrelor VIII, IX, X, XI dorsale.
Pancreas:
In mod specific in inflamatiile acute ale pancreasului (pancreatite acute) apare o durere in bara
la nivelul mezogastrului.
Regiunea pancratico coledociana Chauffard Rivet, reprezinta regiunea de proiectie a
capului pancreasului si ductului coledoc iar durerea aparuta la acest nivel sugereaza suferinte ale
capului de pancreas sau de litiaza coledociana.
In regiune a fost descris si punctul Desjardin care ar fi proiectia papilei duodenale mari. El se
gaseste pe linia ombilico-axiala dreapta la aproximativ 6 cm de ombilic. In pancreatitele cronice
apasarea acestui punct este foarte dureroasa.
Semnul lui Courvoisier Terrier reprezinta un semn clinic al cancerului de cap de pancreas.
In mod normal fundul veziculei biliare nu poate fi palpat dedesuptul rebordului costal.
Daca exista un cancer de cap de pancreas, el va exercita o compresiune asupra canalului
coledoc care strabate capul pancreasului.
Din aceasta cauza apare staza biliara si dilatarea marcata a colecistului, ce astfel devine
palpabil, fara ca acesta sa fie dureros. Acest semn nu are valoare de diagnostic decat in prezenta
icterului.
Esofag:
Punctul subxifoidian este situat imediat sub stern pe linia mediana.
Durerea in acest punct apare in afectiuni ale esofagului, cardiei, lob stang hepatic si fornix
gastric.
Stomac:
1. Punctul subxifoidian situat pe linia xifoombilicala, imediat sub apendicele xifoid, dureros
in afectiuni ale cardiei si fornixului gastric, hernia hiatala.
2. Punctul epigastric este situat la intersectia 1/3 superioare cu 1/3 medie a liniei
xifoombilicale ( jumatatea distantei xifoombilicale) si devine sensibil in afectiuni gastrice, cel mai
adesea in ulcer gastric dar poate fi sensibil si in afectiuni biliare.
3. Punctul subcostal stang este situat la marginea externa a m.abdominal stang
(intersectia liniei pararectale stg cu coasta IX). Este dureros in ulcerele localizate la nivelul marii
curburi
4. Punctul solar este situat la intersectia 1/3 medii cu 1/3 inferioara a liniei xifoombilicala.
Devine dureros in afectiuni gastrice, (gastrita, ulcer, visceroptoza) dar si in unele afectiuni uteroovariene.
5. Punctul piloric situat pe linia paramediala dreapta deasupra si medial de punctul
duodenal ( intre punctul cistic superior si punctul duodenal inferior).Devine sensibil in ulcerul piloric.

15

Duoden:
Punctul duodenal este situat pe linia paramediana dreapta, sub punctul cistic, la intersectia
liniei pararectale cu orizontala ce trece prin ombilic (linia ombilicala). Acest punct devine sensibil in
ulcer duodenal si periduodenita.
Intestin gros si Puncte dureroase apendiculare:
1.Punctul McBurney 1 situat la liniei ombilico-spinoase.
2.Punctul Mc Burney 2 - aflat la unirea 1/3 lateral cu 2/3 mediale ale liniei spinoombilicale
drepta. Corespunde bazei apendicelui;
3.Punctul lui Morris care se gaseste la 2 laturi de deget de la ombilic situat pe linia ce
uneste ombilicul cu SIAS (aprox.3-3,5 cm de ombilic)
4. Punctul lui Monro care se afla la intersectia liniei ombilico-spinoase cu cu linia
pararectala.
In ansamblu a fost descrisa o suprafata denumita trigonul lui Iacobovici care are
urmatoarele repere:
- limta mediala linia pararectala;
- limita inferioara linia bispinoasa;
- limita superioara linia ombilico-spinoasa
5. Punctul lui Sonnenburg se gaseste la locul unde linia bispinoasa este intersectata de
linia pararectala.
6. Punctul lui Lanz este situat pe linia bispinoasa la intersectia 1/3 lateral dreapta cu 1/3
mijlocie a liniei bispinoase. Corespunde in general varfului apendicelui.
7. Punctul Kummel este situat infero-medial de ombilic
8. Punctul sigmoidian in partea interna a fosei iliace stangi.
Intestin subtire:
Puncte mezenterice (puncte paraombilicale)
Punctele mezenterice sunt situate la intersectia liniei ombilicale cu marginea dreptilor
abdominali (linia pararectala).Se mai numesc si puncte jejunale Porgers si devin dureroase in
enterocolite, mezenterite, epiploite.
Rinichi, uretere si vezica urinara:
Rinichi:
1. Punctul costo-vertebral se gaseste in unghiul format de coasta XII cu coloana
vertebrala, la nivelul acestui punct proiectandu-se rinichiul, bazinetul si treimea superioara a ureterului.
2. Punctul costo muscular este situat in unghiul format de marginea inferioara a coastei
XII cu musculatura spinala.
Manevra Giordano consta in percutia descendenta cu marginea cubitala a mainii catre
regiunea lombara. Manevra este pozitiva, detrminand aparitia durerii la nivelul lojelor renale in
afectiuni renale ca: pielonefrita, hidronefroza, litiaza renoureterala, tumori renale etc.
Ureterale:
1. Punctul ureteral superior (Bazy) corespunde primei stramtori a ureterului (colul
ureteral).
Se gaseste la intersectia orizontalei duse prin ombilic cu linia pararectala.
Devine dureros in: pielite, pielonefrite,litiaza urinara, etc.
2. Punctul ureteral mijlociu (Halle) corespunde stramtorii marginale (aflate la intersectia
ureterului cu bifurcatia a.iliace comune in a.iliaca interna si a.iliaca externa). Acest punct se
proiecteaza la intersectia liniei bispinoase cu linia pararectala si devine dureros in litiaza renala si in
timpul colicilor renale.
3. Punnctul ureteral inferior e dat de stramptoarea inferioara a ureterului determinat de
locul unde ureterul strabate peretele vezical. De aceea acest punct nu se proiecteaza la suprafata
corpului.
La barbat se determina prin tuseu rectal, palpandu-se peretele anterior al rectului (ampulei
rectale), superior si lateral de proeminenta prostatica.
La femeie se determina prin tuseu vaginal la FDSD (fund de sac Douglas vaginal).
Punct dureros vezical
Este situat in hipogastru, pe linia mediana, deasupra simfizei pubiene si devine dureros in
afectiuni ale vezicii urinare.
Ovar - Salpinge
Punctele tuboovariene sunt situate la nivelul ambelor fose iliace, la intersectia liniei ce
uneste ombilicul cu jumatatea arcadei inghinale. Se mai numesc si zone histerogene si devin
dureroase in : anexite, ovar chistic, srcini tubare, tumori tuboovariene etc.
Puncte hipogastrice

16

Punctul uterin este situat in hipogastru, pe linia mediana, deasupra simfizei pubiene fiind
identic cu punctul vezical.
In timpul sarcinii avem urmatoarele pozitii ale fundului uterului:
- la 3 luni fundul uterului ajunge la simfiza pubiana
- la 5 luni fundul uterului ajunge la distantei dintre simfiza pubiana si ombilic;
- la 6 luni fundul uterului ajunge la ombilic
- la 7 luni fundul uterului ajunge la distantei dintre ombilic si apendicele xifoid;
- la 8 luni fundul uterului ajunge la apendicele xifoid;
- la 9 luni fundul uterului coboara datorita basculatiei fatului (prezentatie craniana).
26. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor
Pe fata mediala a mezonefrosului (a corpului Wolf de fapt) apare o ingrosare a epiteliului
celomic care impreuna cu mezenchimul adiacent formeaza creasta genitala.
Initial, in creasta genitala nu exista celule germinative primordiale. Aceste creste (gonade
primitive) capata caractere de sex de-abia in saptamanile 6-7.
n dezvoltarea aparatului genital exista o perioada indiferenta cand, desi sexul e determinat,
nu exista caracteristici morfologice diferite.
Spre sfarsitul saptamanii a 3a si inceputul saptamanii a 4a, apar celule germinative
primordiale (de origine endodermala), derivate din peretele sacului vitelin, din apropierea alantoidei,
care migreaza pana in crestele genitale (de origine mezodermala).
Caracteristic pentru celulele germinative primordiale e reactia puternica cu fosfataza alcalina
populeaza crestele genitale pana in saptamana a 6a si au rol inductiv pentru dezvoltarea gonadelor.
Daca aceste celule nu ajung in creste nu se dezvolta gonadele.
n stadiul indiferent nu se face diferentiere morfologica de sex.
Epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza
cordoane genitale sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a
stadiului indiferent).
Din acest stadiu incepe dezvoltarea testiculului.
27. Dezvoltarea testiculului
ncepe in saptamana a 7a, dupa ce epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza
mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane germinative sexuale primitive, cu celule germinative
primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului indiferent).
Cordoanele sexuale germinative primitive se individualizeaza si devin cordoane testiculare cu
spermatogonii (in acest moment sexul este determinat genetic).
Cordoanele se anastomozeaza intre ele si vor forma rete gonadale si apoi rete testis.
n condensare se individualizeaza o membrana fibroasa numita albuginee, acoperita la
suprafata de epiteliul celomic care va deveni tunica vaginala (foita viscerala a testiculului).
Aceste cordoane formeaza, inainte de a se anastomoza, tubii drepti. Tubii drepti se unesc apoi
in reteaua testiculara; jonctiunea urogenitala se afla intre rete testis si tubulii mezonefrotici. Tubulii
mezonefrotici vor forma tubii eferenti care se deschis in ductul mezonefrotic Wolf.
Ductul mezonefrotic Wolf devine pentru gonada masculina canal epididimar si se continua cu
canalul deferent.
Tubii drepti iau forma unor anse (in capatul opus rete testi).
n tubii seminiferi:
- celule germinale - spermatogonii (orig endodermala)
- celule de sustinere - celule Sertolli (orig mezodermala)
- celule interstitiale - celule Leydig (orig mezodermala) - secreta testosteron din luna a 3a pana in
luna a 4a
Secretia de testosteron este bifazica.
Exista doua generatii de celule Leydig:
- lunile 3-6 - rol morfogenetic
- la pubertate - rol in dezvoltarea si maturizarea sexuala a individului
Secretia bifazica este foarte importanta. Secretia e cea mai puternica in saptamanile 9-15,
reglata si conditionata de hormonii gonadotropi secretati de placenta. Are rol in diferentierea tractului
genital masculin.
Testosteronul e cel care induce diferentierea pentru sexul masculin, altfel embrionul va fi de
sex feminin.
Nu exista hormon pentru diferentierea sexului feminin, doar lipsa testosteronului genereaza
aceasta.

17

Exista MIF, factorul de inhibitie mulleriana, cu acelasi efect. Testosteronul are efect
masculinizant.
28. Dezvoltarea aparatului genital masculin
Caile genitale masculine
Dupa regresia mezonefrosului raman in dreptul gonadei 5-12 tubuli numiti tubuli epigenitali
care isi pierd glomerulul si se anastomozeaza cu rete testis si formeaza jonctiunea urogenitala.
Tubii epigenitali dau nastere tubilor eferenti care se deschid in ductul epididimar. Exista tubi
care nu dispar in totalitate, s.n. paragenitali, nefunctionali, care nu intra in legatura cu rete testis, pierd
legatura din ductul mezonefrotic si formeaza paradidimul (organul Giraldes) care este un rest
embrionar de la polul caudal al testiculului.
Din canalul Wolf rezulta calea genitala principala, adica:
epididim
duct deferent din care apare ca o dilatatie vezicula seminala
duct ejaculator care ajunge pana in uretra prostatica
Tubul mezonefrotic de deasupra tubilor epigenitali ramane vestigiu numit apendix epididimi
(sau hidatida pediculata), vizibil cu ochiul liber pe capul epididimului.
Din canalul Muller deriva:
din partea craniala (vestigiu) - apenidix testi (hidatida sesila)
din partea caudala - utricul prostatic (uter masculin)
Prostata:
Formata din 5 lobi.
origine endodermala:
- ventral (anterior)
- 2 laterali
- dorsal
origine mezodermala:
dorsomedian
Dezvoltarea incepe in luna a 3a. n luna a 4a incepe ramificatia glandelor. n luna a 5a, din
mezenchimul inconjurator se dezvolta tesutul conjunctiv si fibrele musculare netede. Lobii se atrofiaza
si la adult se descriu:
- 2 lobi laterali (prin contopirea celor 2 laterali cu cel dorsal)
- 1 lob median
Lobul ventral, situat anterior de uretra, se atrofiaza si devine istmul prostatei.
Lobul dorsomedian, situat intre cele 2 ducte ejaculatoare si uretra, se va transforma in lobul
median.
Patologie:
- peste varsta de 40 de ani
- hipertrofia lobului median duce la adenom de prostata (benign), care da semne precoce si
se poate trata
- hipertrofia lobului lateral duce la carcinom de prostata (melign) care nu da semne urinare
precoce si care va genera metastaze osoase
tratamentul cancerului de prostata:
- administrarea de hormoni feminini dupa castrarea organelor secretoare de hormoni
masculini
- markeri hormonali
- biopsie
- prostatectomie totala
Existenta santului median al prostatei la palpare este semn de diagnostic negativ pentru
cancer.
Uretra masculina
Originea este multipla:
- prostatica si membranoasa - din partea pelvina a sinusului urogenital - endodermala
- falica (peniana) - din partea falica a sinusului urogenital - endodermala
- jumatatea superioara a peretelui posterior al uretrei prostatice - din canalul mezonefrotic Wolf
- mezodermala
- glandulara - ectodermala
Din regiunea mezodermala apar glande prin inmugurire.
Din regiunea endodermala apar alte glande prin inmugurire.

18

29. Malformatii in dezvoltarea aparatului genital masculin

epispadis = deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului si defect de formare a peretelui anteror
abdominal si extrofia vezicii urinare
hipospadis = alipire incompleta si deschiderea uretrei pe fata inferioara a penisului, cu mai multe
variante: glandular, penian, penoscrotal, perineal
anorhism = lipsa testiculului uni/bilateral
sinorhism = fuzionarea testiculelor
poliorhidie = mai multi testiculi
monorhidie = un singur testicul
hipofazie = dezvoltare anormala
atrofie congenitala = un testicul mai mic
criptohidia = testicul ascuns, nu a coborat, poate duce la cancer daca nu e extirpat (daca nu a
coborat in adolescenta total - poate cobori si doar pana la nivelul simfizei pubiene si va impiedica actul
sexual)
hidrocel congenital = acumulare de lichid in cavitatea seroasa a testiculului
chisturi de funicul spermatic
embrioame = tumori cu punct de plecare in celulele germinale primordiale
hernia inghinala congenitala = nu se inchide canalul
fimoza congenitala = ingustarea orificiului preputial, ceea ce nu mai permite decalotarea glandului
De uretra:
absenta congenitala
obliterare congenitala = dispare lumenul
stricturi congenitale = ingustarea lumenului
diverticuli congenitali = eliminare de urina dupa terminarea mictiunii
uretre duble
fistule uretrorectale genitale
De penis:
agenezie
hipoplazie
hiperplazie
bifalia = penis dublu + vezica dubla
implantari anormale
30. Dezvoltarea ovarului
Are loc mai tarziu decat la sexul masculin.
Epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza
cordoane genitale sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a
stadiului indiferent), care au pierdut legatura cu tubulii mezonefrotici.
Nu apare albuginee.
Epiteliul celomic continua sa prolifereze, da nastere la a doua generatie de cordoane
(corticale, Valentine Phluger) care au in centrul lor cate o ovogonie si s.n. foliculi primordiali in care
gonocitele se transforma in ovocite de ordinul I.
31. Dezvoltarea aparatului genital feminin
Dezvoltarea cailor genitale are un stadiu indiferent cu:
- ducte mezonefrotice Wolf care coexista in saptamana 6 cu
- ducte paramezonefrotice Muller, care incurciseaza ductele mezonefrotice si se unesc inainte de a
se deschide tot in cloaca (in sinusul urogenital), unde va aparea tuberculul sinusal Muller.
- ductele paramezonefrotice apar prin invaginare pe extremitatea superioara a mezonefrosului si au
3 portiuni:
- verticala si descendenta.
- oblica, in care incruciseaza canalul Wolf.
- verticala descendenta, in care fuzioneaza cu ductul de partea opusa si rezulta canalul
uterovaginal.
Gonadele au originea in regiunea lombara si sufera un proces de descensus, mai mic la sexul
feminin decat la masculin, fapt dovedit si de vascularizatie si inervatie (toate vasele si nervii au
originea in regiunea lombara).
Cu descensusul gonadei, portiunile verticala si oblica ale canalului Muller dau nastere tubei
uterine.
Portiunile verticale unite dau nastere canalului uterovaginal (uter si o parte din vagin).

19

Pliurile epiteliului celomic vor da nastere ligamentelor late ale uterului care au in margeina
superioara trompa uterina si pe fata posterioara ovarul.
- Ductele mezo si paranefroticeapartin ca origine mezodermului intermediar.
- cloaca apartine ca origine endodermului
- tuberculul sinusal da nastere unui con vaginal care va forma o placa vaginala
- la sfarsitul lunii a 5a placa se tunelizeaza si va rezulta vaginul
Se considera ca:
- 4/5 superioare ale vaginului au originea in canalul uterovaginal (mezoderm)
- 1/5 inferioara au originea in tuberculul sinusal (endoderm)
- la limita dintre canalul vaginal si vestibulul vaginal (rest din sinusul urogenital) se afla o membrana
de forme diferite, care s.n. himen
Din canalul uterovaginal si din tuberculul sinusal deriva:
- mucoasa uterului (endometrul)
- mucoasa vaginala
- muschiul uterin (miometrul) are doua straturi:
- arhimiometru (patura profunda) - care vine in raport cu endometru (profund)
- strat vascular (din arterele uterine), intrepatruns intre cele 2 staturi
- paramiometru - care vine in raport cu perimiometru (superficial, seroasa)
- seroasa si adventicea rezulta din mezodermul inconjurator
- exista resturi din canalul Wolf (vestigii)
- tubi mezonefrotici in mezoovar (cu asezare asemanatoare cu tubii epigenitali)
- un mic segment din canalul Wolf numit epooforum
- ultimii tubuli mezonefrotici vor forma paraoforum
- din canalul Wolf ca atare raman in partea inferioara a vaginului, bilateral, mici dilatatii chistice =
organul lui Gartner
-

32. Malformatii in dezvoltarea aparatului genital feminin

lipsa de fuziune a canalelor Muller
uter didelf = doua hemiutere cu doua coluri uterine
uter bicorn = doua hemiutere cu un singur col
atrezii partiale/totale ale unui singur corn
atrezie de col uterin
atrezie vaginala
imperforatie vaginala (himen)
disgenezii gonadale
hipoplazie ovariana in sindromul Tuner
disgenezie testiculara in sindromul Klinefelter
hermafroditism adevarat
pseudhermafroditism
la barbati - cauzat de secretie insuficienta de androgeni = testicule cu cai genitale feminine
la femei - cauzat de secretie crescuta de androgeni =
virilizare anormala a fatului (CSR fatului sau a mamei, administrarea de anabolizante mamei
clitoris peniform
tendinta de inchidere a sinusului urogenital
coalescenta labiilor
33. Spatiul retroperitoneal: delimitare, continut
Limite: peretele posterior al abdomenului si foita perietala.
limita superioara: regiunea la niv careia peritoneul devine aderent la diafragma
limita inferioara: la locul de reflexie al peritoneului parietal pe peretii cavitatii pelvine
limita laterala: nu exista clar, se continua cu spatiul preperitoneal
esutul conjunctiv lax si cel adipos sunt bine reprezentate.
Raporturi posterioare la nivelul firidelor colice:
la dreapta: vasele genitale incruciseaza post de peritoneul parietal dinspre med spre sup si lat
spre inf ureterul, care prezinta la acest nivel pe fata ant tracturi fibroase care-l ancoreaza de foita
peritoneala, vasele nu au tracturi; vena cava inferioara
la stanga: aceleasi vase genitale si ureterul, dar vena genitala la stanga e paralela cu ureterul
pana la varsarea in v. renala stanga, in unghi drept la varsare, diferit de partea dreapta unde e
unghi ascutit)
posterior si la dreapta: ramuri mezenterice superioare

20

posterior si la stanga: ramuri mezenterice inferioare si vena mezenterica inferioara care

incruciseaza a. colica stanga formand astfel arcul vascular descris de Treitz.
posterior in ambele parti:
- n. subcostal,
- n. iliohipogastric,
- n. ilioinghinal
- n. femurocutanat
fata anterioara a organelor retroperitoneale (astfel incit orice perforatie care apare la nivelul
acestor organe va evolua cu reactie peritoneala si aparare musculara abdominala)

34. Spatiul pelvisubperitoneal

ntre pereii cavitii abdomino-pelviene i lama parietal a peritoneului se delimiteaz spaiul
extraperitoneal. El este umplut de stratul subseros (Tela subserosa), o ptur de esut conjunctivoadipos prin care seroasa ader de perei. n bazin spaiul ia o dezvoltare foarte mare i poart numele
de spaiul pelvisuperitoneal (Spatium pelvis subperitoneale).
El este cuprins ntre planeul pelvian i peritoneu. Acesta coboar de pe pereii excavaiei
pelviene i la o distan destul de mare de planeu se reflect peste organele pelviene. Aceste
organe, nirate dinainte-napoi, sunt urmtoarele: vezica urinar, organele genitale (prostata,
veziculele seminale, ductele deferente) i ampula rectal.
ntre aceste organe pe de o parte, pereii excavaiei i peritoneu pe de alt parte, se gsete
un esut conjunctiv celulo-adipos foarte abundent.
Este fascia pelvisului (Fascia pelvis), esutul conjunctiv pelvisubperitoneal sau conjunctivul
pelvian subseros.
n mod obinuit, prin fascii se neleg nite manoane fibroase care nvelesc muchii. Ele
nvelesc att fiecare muchi, ct i diferite grupe musculare. Pe lng acest fel de formaiuni laminare,
Nomenclatura Anatomic mai atribuie termenul de Fascia" i unor mase de esut conjunctiv celuloadipos de grosime i abunden variabile, care umplu spaiile dintre diferite organe. Este i cazul
pentru Fascia pelvis. Descrierea fasciei pelvisului, a conjunctivului pelvian subseros, ct i
terminologia folosit, ridic numeroase dificulti i difer de la un autor la altul.
Fascia pelvian se divide n trei componente: fascia parietal, fascia visceral i esutul
conjunctiv lax care umple spaiile dintre diferitele organe i perei.
Fascia pelvian parietal (Fascia pelvis parietalis) ne este cunoscut de la descrierea
fasciilor perineului. Dup cum s-a artat acolo, ea este o lam fibroas continu, care cptuete
suprafaa interioar a bazinului mic (topografic) i rezult din fuziunea fasciilor muchilor parietali
endopelvieni (obturatori i piriformi) i a diafragmei pelviene (ridictori anali i coccigieni). Fascia se
continu i pe feele pelviene ale sacrului, coccigelui i a simfizei pubiene.
Fascia pelvian visceral (Fascia pelvis visceralis) mbrac organele intrapelviene, mai ales
vezica urinar, prostata, veziculele seminale, rectul, sub forma unor teci proprii. Aceste teci se
formeaz n jurul organelor cavitare supuse unor modificri de form succesive, continue,
(umpleregolire) i rezult din condensarea i consolidarea esutului conjunctiv supus unor solicitri
funcionale permanente, alternante, de tensiunerelaxare. Se formeaz astfel cte o fascie vezical,
rectal, periprostatic.
La nivelul unde organele pelviene strbat planeul pelvian, fascia parietal se reflect i se
continu cu cea visceral.
Toate spaiile rmase libere ntre diferitele viscere, precum i ntre viscere i pereii pelvieni,
sunt ocupate de un esut conjunctiv celular foarte abundent. Acesta se condenseaz de-a lungul
vaselor i a nervilor intrapelvieni, conine numeroase fibre musculare netede i formeaz o serie de
lame fibrovasculare. Celulele musculare ader de pereii subiri ai venelor pelviene largi, uneori
plexiforme. Prin contracia lor, acioneaz asupra venelor i prin aceasta au un important rol n
circulaia sngelui.
Lamele compartimenteaz spaiul pelvisubperitoneal n spaii secundare ocupate de un simplu
esut conjunctiv lax de umplutur. Acest esut se continu cu esutul conjunctiv extraperitoneal (pre- i
retroperitoneal). Se nelege c o colecie purulent din spaiul pelvisubperitoneal (destul de
frecvent), se poate propaga la pereii abdominali, cuprinznd spaiile respective. De asemenea, se
poate injecta aer prin fes, la nivelul orificiului ischiadic mare, n spaiul pelvisubperitoneal.
Aerul difuzeaz n spaiul retroperitoneal i permite vizualizarea pe filmul radiologic a unor
organe din aceasta regiune (rinichi, glande suprarenale). Procesul se numete retropneumoperitoneu.
esutul conjunctiv lax al spaiului pelvisubperitoneal se continu la nivelul orificiilor
ischiadice (mare i mic) cu cel similar din regiunea gluteal, iar prin canalul obturator cu cel din

21

regiunea obturatoare. Coleciile purulente plecate din bazin se pot astfel propaga la fes sau la
coaps.
Lamele fibro-vasculare - despritorile spaiului pelvisubperitoneal - sunt n numr de cinci.
Dou sunt orientate n plan sagital: lamele sacrorectogenitopubiene. Altele trei sunt dispuse n plan
frontal:
1) aripioarele rectului;
2) septul rectovezicoprostatic;
3) fascia ombilicoprevezical.
Dispoziia lamelor este n mare msur determinat de traiectul vaselor. Arterele iliace interne
sau hipogastrice, care rspund pereilor laterali ai excavaiei pelviene, au o direcie sagital, fiind
continuate napoi prin arterele sacrate laterale i nainte prin arterele obturatoare. Ele determin
dispoziia lamelor sacrorectogenitopubiene, numite i tecile
hipogastricelor.
Lamele scrorectogenitopubiene pleac de pe sacru (medial de gurile sacrate), merg
nainte de-a lungul viscerelor (rect, prostat), se fixeaz pe feele lor laterale, i se inser pe oasele
pubiene. n partea posterioar, pe laturile rectului i mai ales ale prostatei, unde particip la
delimitarea spaiului periprostatic, aceste lame sunt bine evideniate. n partea anterioar lamele sunt
mai slab reprezentate, sunt ns compensate prin prezena ligamentelor puboprostatice (la femeie vor
fi ligamentele pubovezicale). n sus, lama sacrorectogenitopubian ajunge pn la peritoneu; n jos, se
fixeaz de planeul pelvian de-a lungul arcului tendinos al fasciei pelvisului (Arcus tendineus fasciae
pelvis), care a fost descris la fasciile perineului.
Din artera iliac intern se desprind urmtoarele trei ramuri, care se ndreapt n plan frontal
spre viscerele bazinului: artera rectal mijlocie, artera vezical inferioara i artera ombilical. Lamele
despritoare determinate de ele sunt: aripioarele rectului, septul rectovezicoprostatic i fascia
ombilicoprevezical.
Aripioarele rectului se organizeaz pe traiectul arterelor rectale mijlocii; ele se ndreapt de
la lamele sacrorectogenitopubiene spre feele laterale ale ampulei rectale i se fixeaz pe fascia
rectal.
ntre rect napoi, vezica urinar i prostat nainte, se interpune puternicul sept
rectovezicoprostatic sau fascia prostato-peritoneala Denonvilliers. n structura lui se mpletesc i
fibrele provenite din fasciile rectal, vezical i periprostatic. Septul are o form patrulater. Marginea
lui superioar se prinde pe peritoneul excavaiei rectovezicale; baza lrgit ader la diafragma
urogenital i la centrul tendinos; marginile laterale rspund lamelor sacrorectogenitopubiene. Partea
superioar a despritoarei rectovezicoprostatice rspunde napoi rectului, nainte fundului vezicii
urinare i veziculelor seminale ea constituie septul rectovezical (Septum rectovesicale). Partea
inferioar a despritoarei se insinueaz ntre rect i prostat i constituie septul recto prostatic.
Septul rectovezicoprostatic conine vase sanguine (vezicale inferioare, defereniale). El este
ns o fascie de coalescen care provine din fuziunea celor dou lame peritoneale ale excavaiei
rectovezicale primare.
La embrion, acest fund de sac coboar pn la diafragma urogenital. Mai trziu, cele doua
foie ale fundului de sac se altur n partea inferioar i fuzioneaz, dnd natere septului
rectovezicoprostatic (sau fasciei prostatoperitoneale). Partea superioar a fundului de sac peritoneal
primar va deveni excavaia rectovezical a adultului.
Fascia ombilicoprevezical se organizeaz pe traiectul arterelor ombilicale i a ramurilor lor
vezicalele superioare. A fost descris la raporturile vezicii urinare.
Spaiile secundare rezult din compartimentarea spaiului pelvisubperitoneal de ctre lamele
fibrovasculare pe care le-am descris. Sunt urmtoarele ase spaii:
1. Spaiile laterorectale, pereche, sunt determinate ntre muchii ridictori anali, coccigieni,
piriformi - lateral, i lama sacrorectogenitopubian medial. Acest spaiu e bogat n vase i n
trunchiuri nervoase importante, de unde recomandarea dat chirurgilor sa nu ptrund n el. De
aceea, n interveniile pe rect cnd trebuie s se rezece sacrul, acesta e secionat medial de gurile
sacrate, adic medial de inseria lamelor sacrorectogenitopubiene i deci i a zonei periculoase
laterorectale.
2. Spaiul retrorectal, bine dezvoltat; este situat ntre sacru, napoi rect i aripioarele sale
nainte; pe prile laterale este limitat de lamele sacrorectogenitopubiene. n sus se continua cu spaiul
prevertebral; n jos e nchis prin aderenele fasciei rectului la muchii ridictori anali i la fascia pelvin
parietal.
3. Spaiul prerectal, mrginit ntre rect cu aripioarele sale i septul rectovezicoprostatic, este
slab dezvoltat. Este nchis n jos de muchii rectovezical i rectouretral i n sus de peritoneu.

22

4. Spaiul retrovezical este foarte slab reprezentat, fiind cuprins ntre vezica urinar nainte,
veziculele seminale i ductele deferente napoi. n sus e acoperit de peritoneu, iar n jos e nchis de
aderena veziculelor seminale Ia baza prostatei.
5. Spaiul prevezical a fost studiat la raporturile vezicii urinare i prezint o mare importan
clinic. El e cuprins ntre fascia transversalis i fascia ombilicoprevezical. Acest spaiu se ntinde
pn la ombilic, deci se gsete att n abdomen, ct i n bazin. n abdomen el e foarte ngust, fiind
redus la o simpl fisur; n bazin e larg i bine dezvoltat. Aici are forma unei potcoave, a crui
concavitate mbrieaz vezica. esutul celular din acest spaiu se continu cu cel din regiunile
inghinal i femural. Importana practic a acestor spaii de conjunctiv lax este considerabil. O
inflamaie sau un flegmon se poate localiza la un singur compartiment (flegmon principal), sau poate
cuprinde ntreg esutul conjunctiv pelvisubperitoneal (celulit difuz.).
35. Aorta abdominala
Limite:
sup - T11-T12 (hiatus aortic al diafragmei)
inf - L4-L5 (planul de bifurcare al iliacelor comune)
Raporturi:
anterior (sup>inf)
- esofag abdominal
- trunchi vagal posterior
- perete posterior al bursei omentale - plici gastropancreatice
- reg antropilorica
- corpul pancreasului si a. lienala
- D3 - aorta si artera mezenterica superioara, formeaza pensa aortico-mezenterica in care se
prinde D3, procesul uncinat si v. renala stanga
- radacina mezenterului si anse intestinale
posterior
- corpuri vertebrale (T12-L5)
- la niv L2 - originea canalului toracic si cisterna chily
- a. si v. lombara
- bilateral L2-L3 - santul format intre stalpii diafragmatici drept si stang
lateral (la dreapta)
- VCI
- trigonul interaorticocav (intre VCI, stalp diafragmatic drept si aorta, post, si lobul caudat al
ficatului), la nivelul caruia gasim:
- ggl semilunari ai plexului celiac
- n. splahnici
- lanturi simpatice
- ggl limfatici - inabordabili chirurgical
- lig arcuat medial
- lanturi simpatice
- la distanta: inferior: rinichi drept, colon ascendent, vase genitale
lateral (la stanga)
- ggl limfatici paraaortici
- D4
- flexura duodenojejunala
- lig arcuat medial
- arcul vascular Treitz
- inferior si la distanta: rinichi stang, colon ascendent, vase genitale
Ramuri:
Versiunea 1:
ventrale:
- trunchi celiac
- AMS
- AMI
dorsale:
- a. lombare
- a. sacarala medie
laterale:
- a. frenice inf

23

a. suprarenala medie
a. renale
a. genitale
terminale
- a. iliace comune
Versiunea 2:
parietale:
- a. frenice inf stanga si dreapta, din care se pot desprinde:
- ramuri mediale anastomozate ant de exofag
- ramuri laterale cu traiect lung, pana la diafragma
- a. lombare (4), merg metameric, asemanator cu cele costale si se impart in
- ramuri ant - merg ant de m. patrat lombar, se situeaza in interstitiul dintre m. oblic intern si
m. transvers abdominal
- ramuri post - se impart in:
- ramuri spinale - pt ceea ce e in canalul medular
- ramuri dorsale - pt m. paravertebrali
- a. sacrala medie
- desprinsa din punctul cel mai inferior al aortei, la bifurcatie
- traiect descendent pe suprafata ant a sacrului
- ramurile formeaza a 5a pereche arteriala lombara
viscerale:
- tr celiac - se desprinde la marginea inferioara a corpului T12, aproape de marginea sup a
pancreas
- AMS - se desprinde retropancreatic, ant de corpul L1-L2
- AMI - se desprinde ant si un pic stanga, anterior de corpul L3-L4
- a. iliace comune
-

36. Vena cava inferioara

Traiect: flancul drept al L5. Are 3 segmente: subdiafragmatic, diafragmatic si
supradiafragmatic, lungime -22 cm i diametru - 1 cm inferior, 3 cm superior.
Segmentul subdiafragmatic:
Raporturi:
- posterior
- procese costoforme
- origine m. psoas mare
- lant simpatic lombar drept (retrocav)
- a. lombare drepte
- a. frenica inf dreapta
- glandele suprarenale
- stanga
- ggl limfatici paraaortici
- D4
- flexura duodenojejunala
- lig arcuat medial
- arcul vascular Treitz
- inferior si la distanta: rinichi stang, colon ascendent, vase genitale
- dreapta
- retroperitoneal: rinichi drept si cai genitale drepte
- anterior
- retroperitoneal - incrucisata in dreptul L2 de vasele genitale drepte
- intraperitoneal - raporturi la 5 nivele
- segm subduodenopancreatice - de radacina mezenterala, anse ileale
- segm duodenopancreatic -D2 si capul pancreasului
- segm corespunzator orificiului epiploic Winslow, peretele parietal posterior prin care are
raport cu pediculul hepatic
- segm hepatic - santul VCI de la nivelul ficatului
- segm suprahepatic - scurt - v. suprahepatice
- Afluenti:
- de origine
- v. iliace comune stanga si dreapta

24

- v. iliolombara
- v. sacrala medie
- v. sacrala laterala
- v. iliaca externa
- v. circumflexa iliaca profunda
- v. epigastrica inferioara
- v. iliaca interna
plexul venos sacral, prin v. sacrala medie si laterala
- v. obturatorii
- v. fesiere sup
- v. fesiere inf
plexul venos vezical Santorini
- v. rusinoasa interna
- v. vezicale
- v. rectale medii
colaterali
perietali
- v. diafragmatice inferioare - anastomoze portocave parietale cu v. porte accesorii
diafragmatice si v. ce dreneaza sange din plexul venos esofagian prin v. diafragm inf
- v. lombare - anastomoza cavo-cava prin plexul nervos vertebral, vena azygos prin
anastomoza v. lombare ascendente cu v. costale, v. hemiazygos
- v. sacrala medie
viscerali
- v. hepatice, dreapta, mijlocie, stanga
- v. suprarenala centrala dreapta
- v. renale stanga si dreapta
- v. ovariana dreapta / v. testiculara dreapta

37. Limfaticele abdomino-pelvine

Limfa de la pereii i viscerele abdominale pelvine (excepie partea dreapt a ficatului) n
ductul toracic.
Vasele limfatice nsoesc de obicei arterele i pe traiectul lor exist de obicei numeroi
ganglioni limfatici.
Ganglionii lombari
3 categorii :
- grup preaortic
- grup lateroaortic
- grup retroaortic
A. Grupul preaortic
Situai anterior de aort n jurul originii ramurilor anterioare ale acesteia. n acest grup ajunge
limfa de la tubul digestiv subdiafragmatic pn la 1 a canalului anal.
Adun limfa de la glandele anexe : ficat splin, pancreas.
Cuprind grupe ganglionare :
- ganglionii celiaci
- ganglionii mezenterici superiori
- ganglionii mezenterici inferiori
a) Ganglionii celiaci :
Se gsesc n jurul trunchiului celiac. Eferenele de la formarea celor 2 trunchiuri intestinale :
drept i stng. Aferenele vin de la grupuri ganglionare situate de-a lungul ramurii trunchiului celiac :
- ganglionii gastrici, hepatici, spleno-pancreatici
- primete limf i din ganglionii lateroaortici
Ganglionii gastrici :
- ganglionii gastrici stngi : stomac i esofag abdominal
- ganglionii gastro-epiploici drepti : poriunea piloric a stomacului (dreneaz n ganglionii pilorici)
- ganglionii pilorici (4-6) : supra, sub, retropilorici: dreneaz din stomac, D1, ganglionii gastroepiploici
drepi
Ganglionii hepatici :
- 2 constani :
ganglionul cistic Mascagni

25

ganglionul marginii anterioare a orificiului epiploic de-a lungul prii superioare a cilor biliare
- dreneaz din : stomac, duoden, pancreas, ficat, vezic biliar, ci biliare
- eferene n ganglionii celiaci
Ganglionii spleno-pancreatici
- dreneaz din stomac, splin, pancreas
- eferene n ganglionii celiaci
b) Ganglionii mezenterici superiori i inferiori
Sunt situai la originea arterelor omonime. Dreneaz de la nivelul tubului digestiv. Exist grupe
intermediare = ganglionii mezenterici, colici, pararectali.
B. Grupul latero-aortic
Se gsesc de o parte i de alta a aortei abdominale, anterior de stlpii diafragmei.
- aferene : aduc limf de la structurile vasculare de ramificaie laterale i posterioare ale aortei
- eferene : vor forma trunchiul limfatic lombar drept i stng care se vor uni cu trunchiurile intestinale
i formeaz confluentul limfatic abdominal.
n ganglionii latero-aortici dreneaz peretele abdominal pelvin, viscere pelvine, ganglionii de-a
lungul arterelor iliace i ganglionii iliaci externi care dreneaz limfa de la ganglionii inghinali care la
rndul lor dreneaz limfa de la nivelul membrului inferior.
Ganglionii iliaci interni adun limfa zonei fesiere.
Limfa de la nivelul rinichiului , ureterului, glandelor suprarenale, prostat, tube uterine, uretr,
testicule, ovare, ajunge direct n ganglionii latero-aortici, fr staie intermediar.
Exemple de staii intermediare :
- ganglionii epigastrici inferiori
- ganglionii iliaci comuni
- ganglionii sacrali medii
C. Grupul retro-aortic
Nu are o arie special de drenaj. Este conectat cu peretele abdominal posterior i cu
ganglionii latero-aortici.
Trunchiurile intestinale de la ganglionii celiaci i trunchiurile lombare din ganglionii lateroaortici se unesc i formeaz confluena limfatic abdominal situat posterior de stlpul drept al
diafragmei pe flancul drept al vertebrelor L1, L2.
Poate s fie un canal unic, dublu plexiform; foarte rar e fusiform (cisterna Chili la originea
ductului toracic).
38. Plexul celiac
Cel mai mare plex vegetativ din organism - '"creier abdominal".
Raporturi cu trunchiul celiac , e localizat de o parte si de cealalta a acestuia, la nivelul ggl
semilunari.
Anterior se proiecteaza la nivelul regiunii epigastrice corespunzatoare peretelui posterior al
vestibulului bursei omentale. La acest nivel plexul este descris si in functie de pozitia sa fata de
marginea superioara a pancreasului a. i. I se va descrie o regiune suprapancreatica (corespunzatoare
vestibulului bursei omentale), o parte retropancreatica corespunzatoare fasciei de coalescenta Treitz
si a. lienale.
Organizat in 3 grupe principale:
- ggl semilunari celiaci
- ggl mezenterici superiori - de jur imprejurul originii AMS
- ggl aorticorenali - de jur imprejur originii a. renale
Aferente simpatice, realizate de n. splahnici (fibre preggl):
n. splahnic mare (orig T6-T9), face sinapsa in totalitate la niv. Ggl. Celiaci
n. splanici mici (orig T-10-T11) - sinapsa la niv tuturor celor 3 ggl de partea crespunzatoare
n. splahnic inferior (orig T12) - sinapsa in ggl aortico renali
Aferente parasimpatice
de la nivelul celor doua trunchiuri vagale ant si post
acestea trec prin ggl celiaci fara sa faca sinapsa
sinapsa dintre fibra preggl si neuronii gll se realizeaza la nivel intramural sau perivisceral
Eferente:
musculare
osoase
vasculare

26

viscerale
directe - se distribuie glandelor suprarenale, fara sinapsa in ggl celiaci
indirecte - fac sinapsa in ggl celiaci
fibrele postggl se distribuie periarterial, realizand:
plex esofagian abdominal
plex gastric
plex duodenal
plex pancreatic
plex hepatic
plex biliar
plex splenic
plex jejuno ileal
plex renal
plex gonadal
plex colic drept pana la nivelul flexurii colice stangi

39. Plexul hipogastric inferior

Fibre preggl simpatice, cu originea la nivelul segmentelor T10-T12-L1-L2.
Se pot termina la nivelul ggl simpatici lombari si sacrali, sau la nivelul plexurilor aorticoabdominale, hipogastric sup si inf.
Fibrele preggl parasimpatice au originea la nivel parasimpatic pelvin (S2-S4). Aceste fibre
formeaza la nivelul plexului hipogastric inf n. erijenti (splahnici pelvini).
Plexul apre ca o lama nervoasa patrulatera, situata de o parte si de cealalta a organelor
pelvine, in ergiunea subperitoneala, un ax longitudinal de aprox 4 cm dinspre ant spre post si de aprox
3 cm, aprox vertical.
Raporturi:
- post: fata ant a sacrului, in dr gaurilor sacrale ant 2-3
- ant: fundul vezicii urinare
- inf: m. ridicator anal
- sup: peritoneul corepunzator excavatiilor pelvine
Eferente:
- osoase
- musculare
- vasculare
- viscerale:
- periarterial, catre organele vecine:
- plex rectal mediu
- plex vezical
- plex prostatic
- plexuri inferovaginale
40. Artera iliaca interna
Limite:
sup: articulatia sacroiliaca sau planul care trece prin discul intervertebral L5-S1
inferior: marginea superioara a m. piriform sau planul corespunzator discului intervertebral S2S3
Raporturi:
anterior
- ureterul, regiunea plevina a etajului peritoneal, la nivelul careia se realizeaza raport cu ansele
intestinale si ovarul (foseta Krause)
posterior
- v. iliaca interna
- trunchiul nervos lombosacral
- planul osteoarticular sacroiliac
lateral
- m. psoas mare si n. obturator la marginea m. psoas mare
medial
- ramuri anterioare ale nervilor sacrali
- vase sacrale laterale
- lanturi simpatice sacrale

27

- vase sacrale medii

Ramuri:
se imparte in 2 trunchiuri principale: anterior si posterior
anterior:
- a. ombilicala (permeabila doar in regiunea proximala), din ea se despr a. vezicala sup
- a. obturatoare
- a. vezicala inf (de la acest nivel se poate desprinde a. deferentiala sau direct din a. iliaca int,
inferior de a. vezicala inf)
- a. rectala mijlocie
- a. uterina
- a. vaginala
- a. rusinoasa interna - ramura terminala, din ea se poate desprinde uneori a. fesiera inf
posterior:
- a. ilio-lombara - traiect ascendent pe fata anterioara a sacrului
- a. sacrala laterala
- a. fesiera superioara (prin spatiul suprapiriform)
41. Topografia perineului
- limitele cavitii abdominale superior diafragma i inferior strmtoarea superioar
- pelvis mare face parte din cavitatea abdominal
Delimitri :
- superior linia ce unete baza sacrului (promontoriu) de marginea superioar a aripioarei sacrului
(pars lateralis) , creste iliace, marginea anterioar a coxalelor pn la tuberculul pubic i marginea
superioar a simfizei pubiene
- inferior strmtoarea superioar a bazinului ; separ pelvisul mare de cel mic n ginecologie = linie
terminal punctul Crouza.
ntre strmtoarea superioar i inferioar se delimiteaz pelvisul mic sau canalul pelvian.
Peritoneul reprezint cea mai mare seroas din organismul uman, format din :
- peritoneu parietal ce tapeteaz peretele cavitii pelvine
- peritoneu visceral nvelete viscerele abdomeno- pelvien conferindu-le cea de-a 4 tunic seroas
peritoneal
- faringele, esofagul toracic i cervical au fascie
- esofagul abdominal peritoneu
ntre cele 2 foie se delimiteaz cavitatea peritoneal, cavitate virtual, ce conine o lam fin
de lichid peritoneal (75 ml) ce favorizeaz alunecarea organelor i micarea lor de destindere.
n condiii patologice, cavitatea peritoneal devine real prin acumularea de lichide de origini
diferite ( de exemplu de la ulcer gastric perforat ; de la un vas de snge ce se deschide n cavitatea
peritoneal hemoperitoneu).
Cnd un lichid inund cavitatea peritoneului se numete peritonit.
Peritoneul are proprietatea de a secreta i reabsorbi n permanen lichidul peritoneal.
Cnd n peritoneu secreia de lichid este abundent, reprezint o urgen chirurgical.
Cavitatea peritoneal este :
- nchis la brbat
- deschis la femeie comunic cu exteriorul prin ostiile abdominale ale tubelor uterine
- exemplu de infecii urinare sunt mai frecvente la femei dect la brbai uretra se deschide n vagin
Histerectomia reprezint excizia uterului i a trompelor uterine. Dac este interesat i colul
uterin, atunci vorbim de o colpohisterectomie.

28