Sunteți pe pagina 1din 45

.

Competena de rezolvare a problemelor

Activitatea de rezolvare i compunere a problemelor ofer terenul cel mai fertil din domeniul
activitilor matematice pentru cultivarea i educarea creativitii i inventivitii (Svulescu, D.,
2006, p. 170). Diferena dintre a nva rezolvarea unei probleme i a ti (a putea) s rezolvi o
problem nou nseamn, n esen, creativitate, dar de niveluri diferite.
Rezolvarea unei probleme nvate ofer mai puin teren pentru creativitate dect rezolvarea
unei probleme noi care, la rndul ei, este depit de alctuirea (compunerea) unor probleme noi.
n scopul cultivrii creativitii elevilor, n activitatea de rezolvare a problemelor se folosesc
procedee variate, cum ar fi:
complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea ntrebrii;
rezolvarea problemei prin dou sau mai multe procedee;
scrierea rezolvrii problemei ntr-o singur expresie;
alegerea celei mai scurte i mai economicoase ci de rezolvare;

determinarea schemei generale de rezolvare a problemelor care fac parte dintr-o anumit
categorie i ncadrarea sau nu a unei probleme ntr-o anumit categorie de probleme;
transformarea problemelor compuse n exerciii astfel nct ordinea operaiilor s fie n
succesiunea judecilor i a relaiilor corespunztoare coninutului problemei;
transformarea problemei compuse n exerciii cu paranteze care s indice ordinea operaiilor;
transformarea i compunerea din 2-3 probleme simple a uneia compuse; etc.
i n activitatea de compunere a problemelor se pot folosi mai multe procedee:
compuneri de probleme dup o aciune, o poveste;
compuneri de probleme dup tablouri i imagini;
compuneri de probleme dup modelul unor probleme rezolvate anterior;
compuneri de probleme dup o formul numeric dat;
compuneri de probleme cu mai multe ntrebri posibile;

completarea de ctre elevi a datelor care lipsesc;

compuneri de probleme dup ntrebri date;

completarea (formularea) ntrebrii unei probleme;

compuneri de probleme dup formul literal;

compuneri de probleme dup scheme;

complicarea treptat a unei probleme;

crearea liber de probleme etc.


Studiul matematicii n nvmntul primar are ca scop s contribuie la formarea i dezvoltarea
capacitii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a formula i rezolva probleme pe baza
relaionrii cunotinelor din diferite domenii, precum i la nzestrarea cu un set de competene,
valori i atitudini menite s asigure o cultur general optim(Svulescu, D.,2006, p. 8).
A ti s rezolvi o problem presupune a nelege datele i ordinea lor, condiiile problemei,
relaiile dintre datele problemei, precum i a elabora irul de judeci pentru a construi raionamentele
de rezolvare.
Exist dou situaii n rezolvarea problemelor, situaii care solicit n mod diferit
mecanismele intelectuale ale elevilor:
cnd elevul are de rezolvat o problem asemntoare cu cele rezolvate anterior sau o
problem tip n acest caz elevul e solicitat s recunoasc tipul de problem cruia i aparine
problemadat. Prin rezolvarea unor probleme care se ncadreaz n aceeai categorie, avnd
acelai mod de organizare a judecilor, acelai raionament, n mintea elevilor se fixeaz
principiul de rezolvare a problemei, schema mintal de rezolvare. Acest schem se fixeaz ca
un algoritm sau semialgoritm de lucru, care se nva, se transfer i se aplic la fel ca regulile
de calcul.
cnd elevul ntlnete probleme noi, necunoscute, unde nu mai poate aplica o schem mintal
cunoscut, gndirea sa este solicitat n gsirea cii de rezolvare; experiena i cunotinele de
rezolvare, dei prezente, nu mai sunt orientate i mobilizate spre determinarea categoriei de
probleme i spre aplicarea algoritmului de rezolvare i elevul trebuie ca, pe baza datelor i a

condiiei problemei, s descopere drumul spre aflarea necunoscutei.

Etapele rezolvrii problemelor de aritmetic


n orice problem de matematic sunt evideniate trei elemente:
- datele, ceea ce este cunoscut i dat sub form de valori numerice i relaii;
- cerinele, care indic ce anume trebuie determinat utiliznd datele problemei;
- condiiile, care arat n ce fel cerinele sunt legate de date.
Pe baza nelegerii datelor i a condiiei problemei, raportnd datele cunoscute
la cerine i condiii, elevul trebuie s construiasc irul de judeci care
conduce la aflarea soluiei problemei.
innd cont de particularitile de vrst ale elevilor, n rezolvarea problemelor
se parcurg
urmtoarele etape:
a) Expunerea enunului problemei (comunicarea enunului problemei) se
realizeaz prin citire sau enunare oral de ctre nvtor sau de elevi. Se va
avea n vedere citirea i enunarea expresiv a textului, scondu-se n eviden
anumite date i legturile dintre ele, precum i ntrebarea problemei. Se vor
scrie pe tabl i pe caiete datele problemei.
b) nsuirea coninutului problemei (nelegerea enunului problemei)
este etapa creia trebuie s i se acorde importana cuvenit, pentru c de
aceasta depinde nelegerea corect, asigurarea participrii active i contiente
a elevilor la rezolvare. Prin discuii cu elevii trebuie reinute elementele
matematice importante: datele problemei, relaiile dintre date, ntrebarea
problemei. S se insiste asupra fondului, nu a formei, dnd libertate elevului s
se exprime liber, aceasta convingndu-ne c a neles problema. Este binevenit
ilustrarea problemei cu ajutorului materialului didactic, la clasa I, iar la clasele mai mari cu
scheme grafice sau alte semen convenionale.
c) Analiza problemei (examinarea problemei) este etapa cea mai important n
rezolvarea problemei. Acestei etape trebuie s i se acorde timp suficient, s nu
se efectueze n grab, superficial, ci cu mult rbdare, cu efort de gndire
pentru descoperirea cii de rezolvare a problemei. Examinarea problemei
nseamn un ir de raionamente orientate ctre ntrebarea problemei prin
care se gsesc relaii ntre perechi de valori numerice i se mparte problema
dat n probleme simple. Succesiunea problemelor simple ce alctuiesc
problema compus se face astfel nct ntrebarea ultimei probleme s coincid
cu ntrebarea problemei date. Acest lucru se face prin dou metode: metoda
analitic i metoda sintetic.
Analiza profund a datelor problemei trebuie sa-l conduc pe elev la
desprinderea de concret, la transpunerea situaiei concrete pe care o prezint
problema n relaii matematice.
Renunarea la elementele concrete i nlocuirea acestora cu expresii potrivite,
fac posibil schematizarea problemei deci pasul necesar spre generalizare.
d) ntocmirea planului de rezolvare este etapa care urmeaz examinrii problemei.
Acest plan este, de fapt, o ordonare sintetic a ntrebrilor problemelor simple,
reieite din problema compus, n timpul examinrii. Planul de rezolvare nu
este un scop n sine, ci un mijloc prin care ajutm elevii s neleag cum se
desfoar procesul de examinare i cum se formuleaz concluziile acestei
examinri. Pentru alctuirea planului se folosesc n exprimare numai mrimi
sau cantiti fr numere (sau cu ct mai puine numere) i fr calcule, ntruct
acum se stabilesc numai raporturile cantitative dintre mrimi sau relaii de
calcul. Planul de rezolvare se poate formula fie prin propoziii interogative (mai
ales la clasele mici), fie prin propoziii afirmative.
e) Rezolvarea propriu-zis a problemei const n stabilirea operaiei
corespunztoare fiecrui punct din plan i efectuarea calculelor ce conduc la
obinerea rezultatului final.
f) Activiti suplimentare dup rezolvarea problemei:
- verificarea rezultatului obinut prin rezolvarea problemei prilej de convingere
privind justeea rezolvrii;

- scrierea sub form de exerciiu a rezolvrii problemei cu rol n fixarea algoritmului


de rezolvare, dar i n antrenarea sistematic a intelectului elevilor;
- cutarea i aplicarea unui alt mod de rezolvare ceea ce contribuie la dezvoltarea
gndirii creatoare;
- formularea de alte probleme ce se rezolv dup acelai exerciiu etc.

Bazele psihopedagogice i metodologice ale rezolvrii problemelor


Gndirea ca proces de rezolvare a problemelor
A gndi nseamn a rspunde la diferite ntrebri , a opera cu noiunile ,
principiile i legile , dar mai ales a rezolva probleme . Problema este domeniul
predilect al al probrii i afirmrii gndirii . n sens general , problema se definete ca
obstacol de ordin informaional cognitiv pe care gndirea l ntlnete pe traiectoria
sa de la o situaie iniial (A) ctre situaia final (B).
n plan subiectiv , acest obstacol se contientizeaz i se triete n forma unei tensiuni ,
a unei disonane , cu att mai puternice cu ct disponibilitile imediate de rezolvare
sunt mai reduse . n definirea i evaluarea unei probleme , trebuie s inem seama att
de latura obiectiv ( cum este formulat i structurat sarcina ) , ct i de cea subiectiv (
gradul de pregtire intern anterioar a subiectului n raport cu tipul dat de sarcini ) .
Pentru ca o situaie , considerat problem n plan obiectiv , s devin o problem i din
punct de vedere psihologic , este necesar ca subiectul s nu dispun imediat de soluie ,
ci s fie nevoit s desfoare o activitate intelectual special , prin ncercri i erori ,
pentru aflarea rezultatului . O problem poate fi considerat cu att mai dificil i mai
complex , cu ct subiectul trebuie s efectueze un numr mai mare de explorri de
ncercri i de operaii pentru gsirea rezultatului , i invers .
Dup gradul de structurare a modalitii de abordare rezolvare , problemele au
fost mprite n dou mari clase :
a) probleme bine definite ;
b) probleme slab definite .
Bine definite sunt considerate problemele a cror rezolvare poate fi fixat ntr-o schem
operaional de tip algoritmic ( probleme de matematic ). Slab definite sunt problemele
a cror rezolvare nu se preteaz la algoritmizare ( ex. Jocul de ah , elaborarea unei
invenii , crearea unei opere literare ) .
Rezolvarea oricrei probleme autentice are un caracter procesual , etapizat.
Orientativ , desprindem urmtoarele etape sau faze mai importante :
a) perceperea problemei , care poate fi corect sau alterat , complet sau
lacunar , aceasta condiionnd orientarea procesului rezolutiv ntr-o direcie
corect sau ntr-una greit ;
b) formarea reprezentrii sau modelului intern , care devine premis pentru
organizarea i desfurarea operaiilor rezolutive ;
c) reformularea problemei , pentru aducerea ei ntr-o form mai inteligibil i
mai coerent ; aceasta permite identificarea tipologic i faciliteaz alegerea
metodei de rezolvare ;
d) alegerea i aplicarea metodei ,metod care poate fi algoritmic sau euristic ;
problema este supus efectiv transformrilor n vederea gsirii soluiei ;

e) verificarea rezultatului : dac este corect , procesul se stopeaz , dac se


dovedete eronat , se trece la descoperirea erorilor sau la alegerea altei metode
de rezolvare .

Etapele rezolvrii problemelor


Introducerea elevilor n activitatea de rezolvare a problemelor se face progresiv,
antrenndu-i n depunerea de eforturi mrite pe msur ce nainteaz n studiu i pe
msur ce experiena lor rezolutiv se mbogete. Astfel , odat cu nvarea primelor
operaii aritmetice (de adunare i scdere ) se ncepe rezolvarea pe cale oral i pe baz
de intuiie , a primelor probleme simple . Treptat , elevii ajung s rezolve aceste
probleme i n form scris. Un moment de salt l costituie trecerea de la rezolvarea
problemelor simple la rezolvarea problemelor compuse.Varietatea problemelor pe care
le rezolv elevii sporete efortul mintal i eficina formativ a activiii de rezolvare a
problemelor . Trebuie s delimitm ns dou situaii n rezolvarea problemelor , situaii
care solicit n mod diferit mecanismele intelectuale ale elevilor :
a ) Cnd elevul are de rezolvat o problem asemntoare cu cele rezolvate
anterior sau o problem-tip ( care se rezolv prin aceeai metod , comun tuturor
problemelor de tipul respectiv ).n acest caz elevul este solicitat s recunoasc tipul de
problem cruia i aparine problema dat . Prin rezolvarea unor probleme care se
ncadreaz n aceeai categorie , avnd acelai mod de organizare a judecilor , acelai
raionament , n mintea elevilor se fixeaz principiul de rezolvare a problemei , schema
mintal de rezolvare . n cazul problemelor tipice , aceast schem se fixeaz ca un
algoritm de calcul , algoritmul de rezolvare a problemei .
b ) n cazul cnd elevul ntlnete probleme noi , necunoscute , unde nu mai
poate aplica o schem mintal cunoscut , gndirea sa este solicitat n gsirea cii de
rezolvare ; experiena i cunotinele de rezolvare , dei prezente , nu mai sunt orientate
i mobilizate spre determinarea categoriei de probleme i spre aplicarea algoritmului de
rezolvare . Elevul trebuie ca , pe baza datelor i a condiiei problemei , s descopere
drumul spre aflarea necunoscutei . n felul acesta realizeaz un act de creaie , care
const n restructurarea datelor propriei sale experiene i care este favorizat de nivelul
flexibilitii gndirii sale , de capacitatea sa combinatoric i anticipativ . n rezolvarea
unei probleme , lucrul cel mai important este construirea raionamentului de rezolvare ,
adic a acelui ir de judeci orientate ctre descoperirea necunoscutei .
Rezolvarea oricrei probleme trece prin mai multe etape . n fiecare dintre aceste
etape , datele problemei apar n combinaii noi , reorganizarea lor la diferite nivele
ducnd ctre soluia problemei . Este vorba de un permanent proces de analiz i sintez
( prin care elevul separ i reconstituie , desprinde i construiete raionamentul care
conduce la soluia problemei ) , de o mbinare aparte a analizei cu sinteza , caracterizat
prin aceea c diferitele elemente luate n consideraie i dezvluie mereu noi aspecte
( analiza ) n funcie de combinaiile n care sunt plasate ( sinteza ) .

Procesul de rezolvare a unei probleme presupune deducerea i formularea unor


ipoteze i verificarea lor . Dar formularea acestor ipoteze nu este rezultatul unei simple
inspiraii , ci presupune att un fond de cunotine pe care elevul le aplic n rezolvarea
problemelor , ct i o gam variat de deprinderi i abiliti intelectuale necesare n
procesul rezolvrii problemelor . Diferitele ipoteze
( enunuri ipotetice care ne vin
n minte n legtur cu problema pus ) nu apar la ntmplare . Ele iau natere pe baza
asociaiilor , pe baza cunotinelor asimilate anterior . Cu ct cunotinele sunt mai
profunde , cu att ansele ca ipotezele care se nasc n mintea rezolvitorului l conduc
mai repede la o soluie , cu ct fondul din care sunt alese ipotezele este mai bogat cu att
soluia este mai bun . De aceea , n orice domeniu , capacitatea de a rezolva probleme
complexe este condiionat de o solid pregtire de specialitate , dar i de cultura
general.
n rezolvarea problemelor intervin o serie de tehnici , procedee , moduri de
aciune , deprinderi i abiliti de munc intelectual independent . Astfel sunt necesare
unele deprinderi i abiliti cu caracter mai general cum sunt : orientarea activitii
mintale asupra datelor problemei , punerea n legtur logic a datelor , capacitatea de a
izola ceea ce este cunoscut de ceea ce este necunoscut , extragerea acelor cunotine
care ar putea servi la rezolvarea problemei precum i unele deprinderi specifice
referitoare la detaliile aciunii (cum sunt cele de genul deprinderilor de calcul).
Cu toat varietatea lor , problemele de matematic nu sunt independente , izolate ,
ci fiecare problem se ncadreaz ntr-o anumit categorie . Prin rezolvarea unor
probleme care se ncadreaz n aceeai categorie , avnd acelai mod de organizare a
judecilor , deci acelai raionament , n mintea copiilor se contureaz schema de
rezolvare , ce se fixeaz ca un algoritm sau un semialgoritm de lucru , care se nva , se
transfer i se aplic la fel ca regulile de calcul . Aflarea cii de rezolvare a unei
probleme este mult mai uurat n cazul n care elevul poate subsuma problema nou
unei categorii , unui tip determinat de probleme , deja cunoscute . Dar aceast
subsumare se poate face corect numai dac elevul a neles particularitile tipice ale
categoriei respective, raionamentul rezolvrii ei , dac o poate descoperi i recunoate
n orice condiii concrete s-ar prezenta problema ( domenuil la care se refer , mrimea
i natura datelor etc.).
De o mare importan n rezolvarea problemelor este nelegerea structurii
problemei i a logicii rezolvrii ei .
Elevul trebuie s cuprind n sfera gndirii sale ntregul ,, film al desfurrii
raionamentului i s-l rein drept element esenial , pe care apoi s-l generalizeze la
ntreaga categorie de probleme . Pentru a ajunge la generalizarea raionamentului comun
al unei categorii de probleme , elevii trebuie s aib formate capacitile de a analiza i
de a nelege datele problemei, de a sesiza condiia problemei i de orienta logic irul de
judeci ctre ntrebarea problemei .
Cnd se rezolv o problem compus , aparent elevul rezolv pe rnd mai multe
probleme simple . n esen , nu este vorba de probleme simple care se rezolv izolat .
Acestea fac parte din structura problemei compuse , rezolvarea fiecreia dintre ele
fcndu-se n direcia aflrii necunoscutei , fiecare problem simpl rezolvat
reprezentnd un pas nainte , o verig pe calea raionamentului problemei compuse , de
natur s reduc treptat numrul datelor necunoscute .
n activitatea de rezolvare a unei probleme se parcurg mai multe etape . n fiecare
etap are loc un proces de reorganizare a datelor i de reformulare a problemei , pe baza
activitii de orientare a rezolvitorului pe drumul i n direcia soluiei problemei .
Aceste etape sunt :

A.
B.
C.
D.

Cunoaterea enunului problemei


nelegerea enunului problemei
Analiza problemei i ntocmirea planului logic
Alegerea i efectuarea operaiilor corespunztoare succesiunii
judecilor din plan logic
E. Activiti suplimentare :
verificarea rezultatului
scrierea sub form de exerciiu
gsirea altei ci sau metode de rezolvare
generalizare
compunere de probleme dup o schem asemntoare

A.Cunoaterea enunului problemei


,,O problem bine neleas este pe jumtate rezolvat Eugen Rusu
Este etapa de nceput n rezolvarea oricrei probleme . Cunoaterea enunului probleme
se realizeaz prin citire de ctre nvtor sau de elevi sau prin enunare oral . Se va
repeta problema de mai multe ori , pn la nsuirea de ctre toi elevii . Se vor scoate n
eviden anumite date i legturile dintre ele , precum i ntrebarea problemei . Se vor
scrie pe tabl i pe caiete datele problemei ( folosindu-se scrierea pe orizontal sau pe
vertical ) .
B. nelegerea enunului problemei
Nu este posibil ca elevul s formuleze ipoteze i s construiasc raionamentul
rezolvrii problemei dect n msura n care cunoate termenii n care se pune
problema .Enunul problemei conine un minim necesar de informaii .Datele i condiia
problemei reprezint termenii de orientare a ideilor , a analizei i sintezei , precum i a
generalizrilor ce se fac treptat pe msur ce se nainteaz spre soluie . ntrebarea
problemei indic direcia n care trebuie s se orienteze formularea ipotezelor . Acest
minimum de informaii trebuie recepionat n mod optimal de ctre elevi prin citirea
textului problemei , prin ilustrarea cu imagini sau chiar cu aciuni cnd este cazul .
C. Analiza problemei i ntocmirea planului logic
Este etapa n care se produce eliminarea aspectelor ce nu au semnificaie matematic i
se elaboreaz reprezentarea matematic a enunului problemei .
Aceasta este etapa n care se ,, construiete raionamentul prin care se rezolv
problema , adic drumul de legtur dintre datele problemei i necunoscut . Prin
exerciiile de analiz a datelor , a semnificaiei lor , a relaiilor dintre ele i a celor dintre
date i necunoscute se ajunge s ne ridicm de la situaiile concrete pe care le prezint
problema la nivelul abstract care vizeaz relaiile dintre parte i ntreg .
Transpunnd problema ntr-un desen , ntr-o imagine sau ntr-o schem
evideniem esena matematic a problemei , adic reprezentarea matematic a
coninutului ei . n momentul n care elevii au transpus problema n relaii matematice ,
soluia este ca i descoperit .
D. Alegerea i efectuarea operaiilor corespunztoare succesiunii din planul logic
Aceast etap const n alegerea i efectuarea calculelor din planul de rezolvare , n
contientizarea semnificaiei rezultatelor pariale ce se obin prin calculele respective i ,
evident , a rezultatului final .

E. Activiti suplimentare dup rezolvarea problemei


Ea const n verificarea soluiei problemei , n gsirea i a altor metode de rezolvare i
de alegere justificat a celei mai bune . Este etapa prin care se realizeaz i
autocontrolul asupra felului n care s-a nsuit enunul problemei , asupra
raionamentului realizat i a demersului de rezolvare parcurs .
Dup rezolvarea unei probleme se recomand pentru a se scoate n eviden
categoria din care face parte problema fixarea algoritmului ei de rezolvare , scrierea
( transpunerea ) datelor problemei i a relaiilor dintre ele ntr-un exerciiu sau , dup
caz , n fragmente de exerciiu . Prin rezolvarea de probleme asemntoare , prin
compunerea de probleme , cu aceleai date sau schimbate dar rezolvabile dup acelai
exerciiu , nvtorul descoper cu elevii schema general de rezolvare a unei categorii
de probleme . Este o cerin care nu duce la schematizarea , la fixitatea sau rigiditatea
gndirii , ci , din contr , la cultivarea i educarea creativitii , la antrenarea sistematic
a intelectului elevilor .
Procesul de rezolvare a problemelor antreneaz n sistem elementele ajunse la
automatizare , dar mai ales coreleaz elemente a cror aciune trebuie s rmn n
permanen sub controlul contiinei . Abilitile matematice de care depinde rezolvarea
problemelor sunt fie cu caracter general , adic intr n aciune la rezolvarea oricrei
probleme , fie specifice i se aplic la probleme tipice , ori la detaliile aciunilor
( procedee de calcul ) i , n acest caz , au statut de deprinderi .
Sarcina principal a nvtorului cnd pune n faa elevilor o problem este s-i
conduc pe acetia la o analiz profund a datelor , analiz care s le permit o serie de
reformulri care s-i apropie de soluie . E necesar analiza datelor n special datorit
lipsei unei vederi de ansamblu ( a perspectivei ) asupra problemei i contientizrii
ntregului raionament de rezolvare a acesteia .
O problem este cu att mai dificil cu ct ea difer mai mult de problemele
rezolvate anterior , deci cu ct situaia nou cere o restructurare mai profund a
experienei anterioare .
Retorica etapelor rezolvrii unei probleme :
1.nelegerea problemei
a) nelegerea enunului problemei n ansamblul su , fr a avea n vedere detaliile .
b) Separarea prilor principale ale problemei i reprezentarea lor (dac este posibil)
printr-un desen convenional .
Dup G . Polya , prile principale ale unei ,,probleme de aflat sunt: datele ,
necunoscuta i condiia ; ale unei ,,probleme de demonstrat sunt:ipoteza ( ceea ce se d
)i concluzia ( ceea ce trebuie demonstrat) .
c)Examinarea fiecrei date , fiecrei componente a necunoscutei , fiecrei clauze a
condiiei .
Avansarea unor ipoteze asupra soluiei :
- Poate fi satisfcut condiia ?
- Este condiia suficient pentru a determina necunoscuta ?
- Sau este insuficient ?
- Sau redundant ?
- Sau contradictorie ?
Punei-v aceste ntrebri pentru problemele :
1 . ,,Ct cost 1 kg de orez i ct cost 1 kg de fin , dac 2 kg de orez i 3 kg de fin
cost 1840 lei , iar 3 kg de orez i 2 kg de fin cost 1835 le ?

2 . ,,2 kg de orez i 3 kg de fin cost 1840 lei . S-a cumprat orez i fin n valoare
de 1835 lei . Ct cost 1 kg din fiecare produs ?
3 . ,, Ct cost 1 kg de orez i ct cost 1 kg de fin dac 2 kg de orez i 3 kg de fin
cost 1840 lei , iar 4 kg de orez i 6 kg de fin cost 2940 lei ?
4 . ,, Preul unui kg de orez este cu 5 lei mai mic dect al unui kg de fin . Pentru 2 kg
de orez i 3 kg de fin s-au pltit 1840 lei . Ct cost 1 kg din fiecare produs , dac alt
dat pentru 3 kg de orez i 2 kg de fin s-au pltit 1835 lei ?
n prima problem condiia este suficient pentru determinarea soluiei ; n a doua
problem condiia este insuficient pentru determinarea soluiei
(problema are o
infinitate de soluii , este nedeterminat) ; n a treia problem condiia este
contradictorie , iar n a patra , condiia este redundant(conine date de prisos) .
2.ntocmirea unui plan
- Problema se ncadreaz ntr-unul din tipurile studiate ?
Dac da , trebuie s ne amintim metoda prin care se rezolv problemele de tipul
respectiv .
Dac nu , recurgem la metodele generale de raionament : analiza i sinteza .
a)Metoda analizei const n a face raionamentul problemei pornind de la
necunoscut la date .
- S cercetm necunoscuta !
- Din ce mrimi rezult ea ?
- Cum pot fi deduse aceste mrimi ? ( i aa mai departe pn ajungem la datele
problemei).
b) Metoda sintezei const n a face raionamentul problemei pornind de la date
spre necunoscut .
- Am putea deduce ceva util din datele problemei ?
- putem folosi rezultatul obinut pentru a afla noi mrimi utile n rezolvarea
problemei ? ( i aa mai departe pn ajungem la necunoscut).
Indiferent prin ce metod facem raionamentul problemei , planul rezolvrii se
face de la date spre necunoscut !
Planul rezolvrii unei probleme de aritmetic trebuie s constituie o nlnuire de
probleme simple , astfel nct soluia ultimei dintre ele s fie soluia problemei date !
3 . Realizarea planului
Se efectueaz succesiv operaiile care conduc la soluiile problemelor simple
cuprinse n planul de rezolvare .
- Au fost utilizate toate datele ?
4 . Privire reptrospectiv
a) Apreciere general asupra rezultatului .
- Poate constitui aceasta soluia problemei ?
b) Verificarea rezultatului : Se nlocuiete soluia n problem i se verific
enunul .
c) Cutarea altor ci de rezolvare a problemei :
- Se putea rezolva problema pe alt cale ?
- Exist o cale mai direct de rezolvare ?
d) Concluzii :
- Ce am nvat rezolvnd problema ?
- Ce-mi poate fi de folos n rezolvarea altor probleme ?

- Pot face generalizri ?


- Sunt particularizri ?

II.2. Criterii de clasificare a problemelor de aritmetic


Adoptm , dup G.Polya , o prim clasificare a problemelor n probleme ,,de
aflat i probleme ,,de demonstrat. Aceast clasificare este inspirat dintr-o tradiie care
dureaz nc de la Euclid , termenul de problem ,, de aflat corespunznd celui de
problem , iar cel de problem ,,de demonstrat corespunznd termenul de theorema.
Scopul unei probleme ,,de aflat este de a gsi necunoscuta problemei . Scopul
unei probleme ,,de demonstrat este de a arta c o anumit aseriune este adevrat sau
fals . Uneori , cele dou operaii de aflare i de demonstrare se pot ntlni n aceeai
problem . n matematicile elementare predomin ,,problemele de aflat .
Dup numrul operaiilor necesare aflrii soluiei , problemele de aritmetic se
clasific n dou mari grupe : probleme simple i probleme compuse . Se numesc simple
problemele n care soluia se obine printr-o singur operaie aritmetic , iar compuse
problemele a cror rezolvare se face cu dou sau mai multe operaii aritmetice .
Dup scopul imediat pe care l urmresc ( aplicarea unei reguli sau teoreme ,
dezvoltarea judecii , formarea deprinderilor de calcul ) problemele se clasific n :
1 . Exerciii ;
2 . Probleme teoretice ;
3 . Probleme practice ;
4 . Probleme artificiale ;
5 . Probleme recreative .
Exerciiile sunt probleme uoare , formulate de obicei cu date mici , care servesc
pentru aplicarea unei reguli , a unei teoreme demonstrate la ora de curs , sau pentru a
pune n eviden unele proprieti ale numerelor i operaiilor. De fapt , dac inem
seama c rezolvarea unei probleme implic o dificultate , exerciiile n-ar trebui s fie
ncadrate printre probleme .
Probleme teoretice . ,,Problemele care sunt mai grele dect exerciiile i care
urmresc prin rezolvarea lor dezvoltarea puterii de judecat , asimilarea temeinic a
cunotinelor teoretice din aritmetic , aflarea diferitelor proprieti ale numerelor i
formarea gustului pentru studiul matematicilor , se numesc probleme teoretice .
Probleme practice . ,,Problemele care conin date luate din lumea nconjurtoare
legate de procesul de producie , aa cum se desfoar el n realitate n uzine , pe
ogoare , n laboratoare , aplicaii tehnice , din calcule financiare , din comer etc...., se
numesc probleme practice.
Probleme artificiale . Aceste probleme sunt compuse de autor cu scopul de a da
posibilitatea elevilor s aplice o metod , s foloseasc anumite reguli sau procedee de

calcul . Autorul unei asemenea probleme se strduiete ca datele i problema nsi s


fie ct mai aproape de realitate .
Citez din lucrarea lui Gh.A.Chiei o problem artificial : ,,O vulpe urmrit de
un ogar are un avans de 49 srituri naintea lui . Dup cte srituri ogarul va ajunge
vulpea , tiind c el face ase srituri n timp ce vulpea face apte srituri , iar trei
srituri ale ogarului fac ct patru ale vulpii ?
De ce este artificial aceast problem ? Pentru c o persoan nu poate numra n
acelai timp numrul sriturilor fcute de vulpe i ogar , iar pe de alt parte acestea nu
au o mrime constant . Totui , problema este instructiv , prin raionamentul care
conduce la rezolvare .
Probleme recreative . ,,Problemele care conin chestiuni distractive, cu toate c n
rezolvare a lor cer raionamente riguroase din punct de vedere matematic , se numesc
probleme recreative.
CRITERII :
a) dup numrul de operaii - simple
- compuse
b) dup gradul de generalitate - generale
- tipice
- recreative
c) dup sfera de aplicabilitate - teoretice
- practice
d) dup coninut - de micare
- amestec i aliaj
- geomatrie
- algebr
e) dup modul de implicare al creativitii - demonstrativ-aplicative
- reproductiv creative
- euristic creative
- de optimizare
f) dup rolul de implicare n procesul didactic - formativ
- informativ

ETAPELE METODICE DE REZOLVARE A UNEI PROBLEME


Problemele de aritmetic se pot clasifica n:
PROBLEME SIMPLE: probleme care se rezolv printr-o singur operaie din cele nvate:
adunare, scdere, nmulire sau mprire.
Observaii:
Aceste probleme sunt primele probleme cu care se ntlnesc copii;
Prezentarea acestor probleme se face gradat trecnd prin etapele: probleme dup imagini, probleme
cu imagini i text, probleme dup text;
Etape metodice n rezolvarea unei probleme simple: oral prin descrierea unei aciuni
executate n faa sa de un alt copil sau educatoare-nvtoare, traducere n desen, traducere
utiliznd simbolismul elementar, rezolvarea utiliznd simboluri matematice. Etapele se aleg n funcie
de vrsta copilului i de experiena sa.
Exemple:
1. Pe o ramur sunt 5 psrele, iar pe alta 2 psrele. Cte psri sunt n total n copac?
2. Mihai are 8 bomboane. Dup ce mnnc 2 bomboane, ce bomboane i rmn?
3. Dana are 2 lei, Maria de 3 ori mai muli lei. Aflai ci lei are Maria.
PROBLEME COMPUSE: probleme care sunt compuse din mai multe probleme simple.
Dificultatea const n gsirea legturilor care exist ntre subprobleme i problema n ansamblul su,
deci construirea i nelegerea raionamentului de rezolvare.
Etape n rezolvarea problemelor compuse:
1. nsuirea enunului problemei: expunerea/citirea textului, explicarea cuvintelor, expresiilor
necunoscute.
2. Judecata (examinarea problemei): discuii privitoare la coninutul problemei (se gsesc
legturi ntre datele problemei i necunoscute, se fac legturi cu probleme rezolvate anterior),
concretizarea enunului problemei prin diferite mijloace intuitive, scrierea datelor problemei (ce se d
i ce se cere), schematizarea problemei, repetarea problemei de ctre elevi.
Finalitatea etapei de analiz a problemei o constituie schematizarea problemei, deci
concretizarea enunului ntr-un model al problemei pe baza cruia s se poat face rezolvarea acesteia.
Scrierea datelor problemei poate fi fcut simultan cu repetarea problemei de ctre elevi sau cu etapa
de discuii. Datele problemei sepot scrie ntr-o form iniial i apoi se trec pe modelul realizat, dar se
pot trece direct pe acesta. Aceast variant este o alternativ la copierea datelor problemei i are un rol
important n analiza acesteia. Alegerea modelului adecvat reprezint de cele mai multe ori cheia n
identificarea modului de rezolvare i n rezolvarea propriu-zis a problemei. Aadar considerm c
aceasta este etapa cea mai important pentru rezolvarea problemei.
3. Alctuirea planului de rezolvare: se descompune problema n probleme simple, se discut
modul de rezolvare al fiecrei probleme simple n parte (se pun oral ntrebrile care conduc la
rezolvarea fiecrei probleme simple), se discut modul de obinere a rezultatului.
4. Rezolvarea propriu-zis: se scriu ntrebrile, se fac calculele i se obine rezultatul.
5. Extinderi (Activitatea suplimentar dup rezolvare): revederea planului de rezolvare,
verificarea soluiei, alte ci de rezolvare, scrierea expresiei matematice n care const rezolvarea (dac

este cazul), rezolvarea de probleme asemntoare, complicarea problemei, generalizarea problemei sau
a metodei de rezolvare, compuneri de probleme de acelai tip etc.
METODE SPECIFICE DE REZOLVARE A UNOR TIPURI DE PROBLEME DE
ARITMETIC
METODA DIRECT
Tipuri de probleme: probleme a cror soluie se obine prin efectuarea unei singure operaii
(executat o dat sau de mai multe ori) sau probleme a cror rezolvare se face n ordinea n care datele
apar n enun.
Observaie. Raionamentul acestor probleme este unul inductiv.
Exerciii.
1. O bucat de stof lung de 72 m se taie n buci de 3 m fiecare. Cte tieturi se vor face?
2. O persoan vrea s fac un gard lung de 42 m. Pentru acest lucru i trebuie stlpi pe care s-i aeze la
distana de 2 m unul de altul. De ci stlpi este nevoie?
3. Dan, Virgil i Ionu colecioneaz timbre. Dan are 17 timbre iar Virgil 12 timbre. Ionu a adus cu 5
timbre mai mult dect Dan i Virgil mpreun. Cte timbre au n total cei trei copii?
4. O gospodin a cumprat 8 kg de zahr a 3 lei kilogramul i 2 litri de ulei a 4 lei litrul. Ce rest a
primit de la 50 lei?
5. Cte numere de 4 cifre exist?
6. S se determine al 13-lea termen al irului: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13,
METODA REDUCERII LA UNITATE
Tipuri de probleme: probleme n care se d o valoare total a unei mrimi ntr-un anumit context i se
cere determinarea fie a valorii unitare a mrimii, fie a unei alte valori totale ntr-un alt context.
Modul de rezolvare: se determin valoarea unitar a unei mrimi, apoi celelalte mrimi din
problem se compar cu mrimea aleas ca unitate de msur.
Exerciii propuse:
1. n 7 lzi de se gsesc 35 kg de cpuni. Cte kg de cpuni se gsesc n 11 lzi?
2. Cinci muncitori pot termina o lucrare n 93 zile, lucrnd cte 8 ore pe zi. n cte zile vor termina
aceeai lucrare 12 muncitori ce lucreaz cte 10 ore pe zi?
3. n 15 ore un biciclist parcurge o distan de 270 km, iar un autobuz 795 km. Care parcurge n 7 ore
mai mult i cu ct?
4. Valoarea manualelor primite n dou clase, una cu 28 elevi, alta cu 27 elevi, este de 660 lei. Care
este valoarea n lei a manualelor primite n fiecare clas?
5. Trei furnale au de prelucrat 36000 t minereu de fier. tiind c primul furnal ar prelucra tot minereul
n 60 zile, al doilea n 90 zile i al treilea n 45 zile, aflai n cte zile vor prelucra tot minereul cele trei
furnale i ce cantitate de minereu a prelucrat fiecare furnal?
6. Cte fulare se pot cumpra n locul unui palton, tiind c un palton cost ct 10 cmi, 5 cmi ct
un costum, 2 costume ct 5 perechi de pantofi, 10 perechi de pantofi ct 100 fulare?
7. Un ran vinde 3 curci, 3 gte i 3 gini cu 270 lei. Cu ct a vndut fiecare pasre n parte, dac 2
curci cost ct 3 gte i o gsc ct 2 gini?
Extinderi:
- Rezolvai problemele parcurgnd etapele metodice de rezolvare.
METODA FIGURATIV
Tipuri de probleme: probleme care permit o reprezentare grafic a datelor.
Metoda de rezolvare: Const n reprezentarea prin desen, schie, figuri geometrice a mrimilor
necunoscute ale problemei i fixarea n desen a relaiilor dintre ele i a mrimilor date n problem.
Figurile ce servesc la rezolvare nu sunt fcute exact la scar dar ele schematizeaz enunul pentru a
pstra relaiile matematice.
Paii metodei:
- se reprezint fiecare necunoscut printr-o figur (segment , dreptunghi, cerc etc.);
- fiecare relaie din textul problemei se schematizeaz utiliznd figurile alese, obinnd modelul grafic
al problemei;
- se fac legturi pe schem ntre necunoscute i datele problemei i se identific raionamentul de
rezolvare;
- se fac calculele i se determin necunoscutele;

- extinderi (se interpreteaz rezultatul, se gsete un algoritm de rezolvare etc.).


Probleme tip: Rezolvai prin metoda figurativ problemele urmtoare. Stabilii algoritmul de
rezolvare pentru fiecare problem n parte.
1. Aflarea a dou numere cnd se cunoate suma i diferena lor: Suma a dou numere este s iar
diferena lor d. S se afle numerele.
Exemplu. s = 22, d = 14
2. Aflarea a dou numere cnd se cunoate suma i raportul lor: Suma a dou numere este s iar
raportul lor este r. S se afle numerele.
Exemplu. s = 35, r = 4
3. Aflarea a dou numere cnd se cunoate diferena i raportul lor: Diferena a dou numere este d iar
raportul lor este r. S se afle numerele.
Exemplu. d = 21, r =4
4. Aflarea a dou numere cnd se cunoate suma (diferena), ctul i restul mpririi numrului mai
mare la cel mai mic: Suma (diferena) a dou numere este s (d). mprind numrul mai mare la
numrul mai mic se obine ctul c i restul r. S se afle numerele.
Exemplu. s = 22, c = 4, r = 2 respectiv d = 14, c = 4, r = 2
Extinderi:
- rezolvai i algebric problemele propuse
- la problemele propuse identificai tipul problemei i rezolvai-le att aritmetic ct i algebric.
Probleme propuse:
1. Un filtru de cafea, un televizor i un CD-player cost mpreun 1175 lei. Televizorul cost cu 70 lei
mai mult dect CD-playerul, iar filtrul de cafea cost cu 50 lei mai puin dect CD-playerul. Ct cost
fiecare produs?
2. Dac se aeaz cte un elev ntr-o banc, rmn 9 elevi fr loc, dac se aeaz cte 2 elevi ntr-o
banca rmn 3 bnci libere. Aflai ci elevi i cte bnci sunt?
3. ntr-o curte sunt rae i purcei, n total 13 capete i 32 de picioare. Cte rae i ci purcei sunt?
4. ntr-un vas sunt de 5 ori mai multe prune dect mere. Dac se mai adaug n vas 2 mere i se scot 14
prune, rmn n vas de 3 ori mai multe prune dect mere. Cte prune i cte mere au fost?
5. ntr-un vas cu fructe sunt de 3 ori mai multe mere dect pere. Doi copii iau fiecare cte un mr i o
par. Rmn n vas de 4 ori mai multe mere dect pere. Cte fructe de fiecare fel erau iniial n vas?
6. Ci elevi sunt ntr-o clas, tiind c, dac se formeaz grupe din cte un biat i o fat, rmn 4 fete,
iar dac se formeaz grupe din cte 2 fete i 1 biat rmn 3 biei?
STRATEGII DE PREDARE-NVARE A MATEMATICII I A ACTIVITILOR MATEMATICE
DIN NVMANTUL PRIMAR
Metode generale
Metode specifice matematicii
Metode de comunicare oral:
Metode de introducere a conceptelor:
- expunerea;
- metoda constructiv
- explicaia;
- metoda axiomatic
- conversaia;
- dezbaterea;
Metode folosite n demonstraii i pentru
- problematizarea.
rezolvarea problemelor:
- Metoda reducerii la absurd
Metode de comunicare scris:
- Metoda induciei matematice
- lucrul cu manualul i alte surse.
- Metoda sintetic (rezolvare inductiv)
- Metoda analitic (rezolvare deductiv)
Metode de cercetare a realitii:
- Rezolvare prin analogie
- observaia / observarea sistematic;
- nvarea prin descoperire;
Metode specifice de rezolvare a problemelor de
- demonstraia;
aritmetic: direct, reducerii la unitate,
- modelarea.
comparaiei, figurativ, falsa ipotez, mersul
invers, mprirea n pri proporionale, regula de
Metode bazate pe aciune practic:
trei simpl, regula de trei compus, regula
- exerciiul i rezolvrile de probleme;
conjugat
- algoritmizarea;
- studiul de caz;
Metode specifice de rezolvare a unor clase de
- proiectul,
probleme: rezolvarea unor tipuri de ecuaii si

- lucrri practice (i pe calculator);


- jocuri didactice,

sisteme de ecuaii, algoritmi de rezolvare ai unor


probleme etc.

nvarea asistat de calculator (IAC)

II. ETAPELE REZOLVARII PROBLEMELOR


Introducerea elevilor in activitatea de rezolvare a
problemelor se face progresiv, antrenandu-i in depunerea de eforturi
marite pe masura ce inainteaza in studiu si pe masura ce experienta
lor rezolutiva se imbogateste.Varietatea si complexitatea problemelor
pe care le rezolva elevii sporeste efortul mintal si eficienta firmativa
a activitatii de rezolvare a problemelor.Trebuie sa delimitam insa
doua situatii in rezolvarea problemelor, situatii care solicita in mod
diferit mecanismele intelectuale ale elevilor :
a-Cand elevul are de rezolvat o problema asemanatoare
cu cele rezolvate anterior sau o problema-tip (care se rezolva prin
aceeasi metoda comuna tuturor problemelor de tip respectiv).In acest
caz elevul este solicitat sa recunoasca tipul de problema carui ii
apartine problema data.Prin rezolvarea unor probleme care se
incadreaza in aceeasi categorie, avand acelasi mod de organizare a
judecatilor, acelasi rationament, in mintea elevilor se fixeaza
principiul de rezolvare a problemei, schema mintala de rezolvare.In
cazul problemelor tipice, aceasta schema se fixeaza ca un algoritm
de calcul, algoritmul de rezolvare a problemei.
b-In cazul cand elevul intalneste probleme noi,necunoscute,
unde nu mai poate aplica o schema mintala cunoscuta, gandirea sa
este solicitata in gasirea caii de rezolvare ; experienta si cunostintele
de rezolvare,desi prezente, nu mai sunt orientate si mobilizate spre
determinarea categoriei de probleme si spre aplicarea algoritmului de
rezolvare.Elevul trebuie ca, pe baza datelor si a conditiei problemei,
sa descopere drumul spre aflarea necunoscutei. In felul acesta el
realizeaza un act de creatie, care consta in restructurarea datelor
propriei sale experiente si care este favorizat de nivelul flexibilitatii
gandirii sale, de capacitatea sa combinatorica si anticipativa. In
rezolvarea unei probleme, lucrul cel mai important este construirea
rationamentului de rezolvare, adica a acelui sir de judecati orientate
catre descoperirea necunoscutei.
Rezolvarea oricarei probleme trece prin mai multe etape .In
fiecare din aceste etape, datele problemei apar in combinatii noi,
reorganiza rea lor la diferite nivele ducand catre solutia problemei.
E vorba de un permanent proces de analiza si sinteza ( prin care se
separa si reconstituie , se desprinde si construieste rationamentul
care conduce la solutia problemei), de o imbinare aparte a analizei

cu sinteza, caracterizata prin aceea ca diferitele elemente luate in


consideratie isi dezvaluie mereu noi aspecte (analiza) in functie de
combinatiile in care sunt plasate (sinteza ).
Procesul de rezolvare a unei probleme presupune
deducerea si formularea unor ipoteze si verificarea lor. Dar formularea
acestor ipoteze nu este rezultatul unei simple inspiratii, ci presupune
atat un fond de cunostinte in rezolvarea problemelor, cat si o gama
variata de deprinderi si abilitati intelectuale necesare in procesul
rezolvarii problemelor.Diferitele ipoteze (enunturi ipotetice care ne vin
in minte in legatura cu problema pusa)nu apare la intamplare.Ele
iau nastere pe baza asociatiilor, pe baza cunostintelor asimilate
anterior.Cu cat aceste cunostinte sunt mai largi si mai profunde, cu atat
sunt mai mari sansele ca ipotezele care se nasc in mintea
rezolvitorului sa il conduca mai repede la o solutie, cu cat fondul
din care sunt alese ipotezele este mai bogat, cu atat alegerea este mai
buna.De aceea in orice domeniu, capacitatea de a rezolva probleme complexe este
conditionata de o solida pregatire de specialitate, dar si de cultura
generala.
In rezolvarea problemelor intervin o serie de tehnici,
proce- dee, moduri de actiune, deprinderi si abilitati de munca
intelectuala independenta. Astfel sunt necesare unele deprinderi si
abilitati cu caracter mai general cum sunt : orientarea activitatii
mintale asupra datelor problemei,punerea in legatura logica a datelor,
capacitatea de a izola ceea ce este cunoscut de ceea ce este
necunoscut, extragerea acelor cunostinte care ar putea servi la
rezolvarea problemei pre- cum si unele deprinderi specifice
referitoare la detaliilor actiunii (cum sant cele de genul
deprinderilor de calcul).
Cu toata varietatea lor, problemele de matematica nu sunt
independente, izolate,ci fiecare problema se incadreaza intr-o anumita
categorie.
Prin rezolvarea unor probleme care se incadreaza in aceeasi
categorie,avand acelasi mod de organizare a judecatilor,deci acelasi
rationament,in mintea copiilor se contureaza schema mintala de
rezolvare, ce se fixeaza ca un algoritm sau semialgoritm de lucru,
care se invata, se transfera si se aplica la fel ca regulile de calcul.
Aflarea caii de rezolvare a unei probleme este mult mai
usurata in cazul in care se poate subsuma problema noua unei
categorii, unui tip determinat de probleme, deja cunoscute.Dar aceasta
sub- sumare se poate face corect numai daca au fost intelese
particularitatile tipice ale categoriei respective, rationamentul
rezolvarii ei, daca se descopera si recunoaste in orice conditii
concrete s-ar prezenta problema (domeniul la care se refera, marimea
si natura datelor etc.).
De o mare importanta in rezolvarea problemelor este
intelegerea structurii problemei si a logicii rezolvarii ei.Pentru a
ajunge la generalizarea rationamentului comun unei categorii de
probleme, trebuie sa fie formate capacitatile de a analiza si de a

intelege datele problemei, de a sesiza conditia problemei si de a


orienta logic sirul de judecati catre intrebarea problemei.
Cand se rezolva o problema compusa, aparent se rezolva pe
rand mai multe probleme simple. In esenta, nu este vorba de
proble- me simple care se rezolva izolat. Acestea fac parte din
structura problemei compuse, rezolvarea fiecareia dintre ele facanduse in directia aflarii necunoscutei, fiecare problema simpla rezolvata
reprezentand un pas inainte, o veriga pe calea rationamentului problemei compuse, de natura sa reduca treptat numarul datelor
necunoscute.
Sa luam drept exemplu problema : O gospodina a cumparat 3kg de zahar
a 14 000 lei kilogramul si 2l de ulei a 18 000 lei litrul. Ce rest a primit de la 100 000
lei ?
3kg14 000lei/kg.2l.18 000lei/l.100 000lei. ?
Dupa rezolvarea primei probleme simple ( a cumparat 3kg de zahar a 14 000 lei kg, cat
costa zaharul ?), problema se reformuleaza astfel:
O gospodina a cumparat zahar de 42 000 lei si 2l de ulei a 18 000 lei litrul.Ce rest
a primit de la 100 000 lei ?
42 000 lei2l..18 000lei/ l..100 000 lei ?

Dupa rezolvarea celei de a doua probleme simple ( a cumparat 2 litri de ulei a


18 000 lei litrul, cat costa uleiul ? ), problema se reformuleaza astfel :
O gospodina a cumparat zahar de 42 000 lei si ulei de 36 000 lei. Ce rest a primit de
la 100 000 lei ? ,problema se reformuleaza, in final, ca o problema simpla :O
gospodina a cumparat zahar si ulei de 78 000 lei.
Ce rest a primit de la 100 000 lei ?
78 000 lei.100 000 lei.. ?
Schematic, procesul de reformulare a problemei si de reducere treptata a datelor
necunoscute s-ar prezenta astfel :

3kg14000lei/kg..2l18000lei/l..100000lei ?
42 000lei..2l.18 000lei/l100 000lei ?

42 000lei.36 000lei100 000lei?

78 000 lei..100 000lei ?

In activitatea de rezolvarea a unei probleme se parcurg mai


multe etape.In fiecare etapa are loc un proces de reorganizare a
datelor si de reformulare a problemei, pe baza activitatii de orientare a
rezolvitorului pe drumul si in directia solutiei problemei.
Aceste etape sunt :
A-Cunoasterea enuntului problemei
B-Intelegerea enuntului problemei
C-Analiza problemei si intocmirea planului logic

D-Alegerea si efectuarea operatiilor corespunzatoare succesiunii


judecatilor din planul logic
E-Activitati suplimentare :
- verificarea rezultatului
- scrierea sub forma de exercitiu
- gasirea altei cai sau metode de rezolvare
- compunerea de probleme dupa o schema asemanatoare etc.

A-Cunoasterea

Este etapa

de inceput

in

enuntului

rezolvarea oricarei

problemei

probleme.

Rezolvitorul
trebuie sa afle care sunt datele problemei, cum se leaga intre
este
necunoscuta problemei.

care

B-Intelegerea enuntului problemei


Nu este posibil ca elevul sa formuleze ipoteze si sa
construiasca rationamentul rezolvarii problemei decat in masura in
care cunoaste termenii in care se pune problema. Enuntul problemei
contine un minim necesar de informatii.Datele si conditia problemei
reprezinta termenii de orientare a ideilor, a analizei si sintezei,
precum si a generalizarilor ce se fac treptat pe masura ce se
inainteaza spre solutie.Intrebarea problemei indica directia in care
trebuie sa se orienteze formularea ipotezelor.Acest minim de
informatii trebuie receptionat in mod optimal de catre elevi
princitirea textului problemei, prin ilustrarea cu imagini sau chiar cu
actiuni cand este cazul.
De exemplu, problema : Intr-o tabara au fost in prima
serie 208 elevi iar in seria a doua cu 250 de elevi mai multi decat
in prima serie. Cati copii au fost in ambele serii?
Prin discutii cu elevii,trebuie retinute elementele matematice
importante: datele
problemei, relatiile
dintre date, intrebarea
problemei.Nereceptionarea corecta a enuntului problemei genereaza
multe dificultati in activitatea de rezolvare,cum ar fi :schimbarea
sensului unor date(in loc de mai mult cu 250 de copii in seria a
doua unii elevi retin ca au fost 250 de elevi ), neglijarea unor date,
luarea in consideratie a unor numere care nu au functie de date
ale problemei etc.

C-Analiza problemei si intocmirea planului logic


Este etapa in care se produce eliminarea aspectelor ce nu au
semnificatie matematica si se elaboreaza reprezentarea matematica a
enuntului problemei.
Aceasta este faza in care se construieste rationamentul prin care se
rezolva problema, adica drumul de legatura intre datele problemei
si necunoscuta.

Prin exercitiile de analiza a datelor, a semnificatiei lor, a relatiilor


dintre ele si a celor dintre date si necunoscute se ajunge sa ne
ridicam de la situatiile concrete pe care le prezinta problema ( a
parcurs. kilometri , a cumparatkilograme ,a lei kilograme
s.a.) la nivelul abstract care vizeaza relatiile dintre parte si intreg ;
viteza, distanta si timp ; cantitate, pret, valoare etc.
Transpunand problema intr-un desen, intr-o imagine sau intr-o
schema scriind datele cu relatiile dintre ele intr-o coloana s.a.,
evidentiem esenta matematica a problemei, adica reprezentarea
matematica a continutului ei. Se sesizeaza cum este cazul problemei
cu cumparaturile mai inainte prezentata, ca este vorba de suma a
doua produse .
In cazul celei de a doua probleme ( cu elevii) mai sus amintita,
este vorba de o suma de doi termeni in care al doilea termen nu
este exprimat numeric, ci reprezinta suma a doua numere.
In momentul in care este transpusa problema in relatii matematice,
solutia este ca si descoperita.

D-Alegerea si efectuarea operatiilor


corespunzatoare succesiunii din planul logic.
Aceasta etapa consta in alegerea si efectuarea calculelor din
planul de rezolvare, in constientizarea semnificatiei rezultatelor
partiale ce se obtin prin calcule respective si, evident, a rezultatului
final.
De o importanta majora in formarea abilitatilor, a priceperilor si
deprinderilor de a rezolva probleme il are etapa urmatoare.

E-Activitati suplimentare dupa rezolvarea problemei


Ea consta in verificarea solutiei problemei, in gasirea si a
altor metode de rezolvare si de alegere justificata a celei mai
bune.Este etapa prin care se realizeaza si autocontrolul asupra felului
in care s-a
insusit enuntul problemei, asupra rationamentului realizat si a demersului de rezolvare parcurs.

III. CLASIFICAREA PROBLEMELOR


DE ARITMETICA
Problemele de aritmetica ar putea fi clasificate dupa mai multe
criterii:
1.Dupa continut, ele se clasifica in practice (probleme referi- toare la
numere)
si teoretice (probleme referitoare la numere, operatii si proprietatile
operatiilor).

2.Dupa complexitate, ele se clasifica in probleme simple (in


general cu o singura operatie sau cu un grup dat de operatii) si probleme
complexe, cu doua sau mai multe operatii legate intre ele.
3.Dupa gradul de generalitate, ele se clasifica in probleme tipice
si
probleme compuse obisnuite.
4.Dupa metoda de rezolvare, ele se clasifica in probleme cu
aplicare directa a operatiilor si probleme reductibile la o metoda ( falsa
ipoteza mersul invers,metoda grafica, etc. ).

IV. METODOLOGIA ACTIVITATII


DE REZOLVARE A PROBLEMELOR
Organizarea activitatii de rezolvare aproblemelor se
fundamenteaza pe cele cinci principale etape si momentul de efort
mintal pe care il parcurg elevii, si anume :
cunoasterea enuntului problemei
intelegerea enuntului problemei
analiza si schematizarea problemei
rezolvarea propriu-zisa a problemei
verificarea rezolvarii problemei si punerea rezolvarii sub forma de
exercitiu, formularea de alte probleme ce se rezolva dupa acelasi
exercitiu, generalizarea etc.

IV .1.Rezolvarea problemelor simple


Primele probleme simple sunt acelea pe care si le pune
copilul zilnic in scoala, in familie, in timpul jocului si care sunt
ilustrate cu exemple familiare lui. Pentru ai face sa vada inca din
clasa intai utilitatea activitatii de rezolvare a problemelor este necesar
ca micii scolari sa inteleaga faptul ca in viata de toate zilele sunt
situatii cand trebuie gasit un raspuns la diferite intrebari.
Rezolvarea primelor probleme se realizeaza la un nivel
concret, ca
actiuni
de viata ( au mai
venitfetite, s-au
spart.baloane, au plecatratuste, i-a dat creioane colorate, au
mancat bomboane), ilustrate prin imagini sau chiar prin actiuni
executate de copii( elevul vine la magazin, cumpara, plateste sau elevul
este la scoala si primeste carti sau creioane ) . In aceasta faza,
activitatea de rezolvare a problemelor se afla foarte aproape de aceea
de calcul. Introducerea in rezolvarea problemelor simple se face inca
din perioada pregatitoare primelor operatii.

Rezolvarea problemei simple reprezinta un proces de


anali- za si sinteza in cea mai simpla forma. Problema cuprinde valorile
numerice (datele cunoscute si intrebarea ). La cea mai simpla analiza
a intrebarii problemei se ajunge la valorile numerice, si la cea mai
simpla sin-teza a valorilor numerice se ajunge la intrebarea
problemei. Elevul trebuie sa transpuna relatia dintre valorile
numerice("din7 pasarele au zburat 2") intr-o operatie de scadere.
El nu va putea sa sesizeze relatia justa care duce la
rezolvarea problemei, nu va putea descoperi solutia problemei, decat
in masura in care va fi constient de semnificatia valorilor numerice
si de rezolvarea problemei.
A rezolva in mod constient o problema simpla, inseammna
a cunoaste bine punctul de plecare ( valorile numerice si relatia dintre
ele) si punctul la care trebuie sa se ajunga (intrebarea problemei),
inseamna a stabili intre acestea o relatie justa, adica a alege operatia
aritmetica pentru rezolvarea problemei.
Desi rezolvarile de probleme simple par usoare, trebuie
sa se aduca in atentia copiilor toate genurile de probleme care se
rezolva printr-o singura operatie aritmetica. Aceste tipuri sunt :

Probleme simple bazate pe adunare

- de aflare a sumei a doi termeni;


- de aflare a unui numar mai mare cu un numar de unitati
decat un numar dat ;
- probleme de genul cu atat mai mult .

Probleme simple bazate pe scadere


- de aflare a restului ;
- de aflare a unui numar care sa aiba cu un numar de unitati
mai putine decat un numar dat ;
- de aflare a unui termen atunci cand se cunosc suma si
un termen al sumei ;
- probleme de genul cu atat mai putin

Probleme simple bazate pe inmultire


mai mare

de repetare de un numar de ori a unui numar dat ;


de aflare a produsui ;
de aflare a unui numar care sa fie de un numar de ori
decat un numar dat ;

Probleme simple bazate pe impartire

- de impartire a unui numar dat in parti egale ;


- de impartire prin cuprindere a unui numar prin altul ;

APLICATII
1. Daniela a

2.

cules 5 ciuperci, iar Irina a cules 10 ciuperci.


Cate ciuperci au cules impreuna ?
Rezolvare :
Cate ciuperci au cules impreuna ?
5+10=15(ciuperci)
Raspuns :15ciuperci
Afla numerele cu 12 mai mari decat : 45, 63 si 15.
Rezolvare :
45+12=57
63+12=75
15+12=27

Raspuns : 57, 75 si 27
3.Intr-un cos sunt 13 mere, iar in alt cos sunt cu 21 mai multe mere decat in primul.
Cate mere sunt in al doilea cos ?
Rezolvare:
Cate mere sunt in al doilea cos ?
13+21=33(mere)
Raspuns:33mere
4.Ionel avea o cutie cu 20 bomboane.El a mancat 10 bomboane.
Cate bomboane i-au mai ramas ?
Rezolvare :
Cate bomboane i-au mai ramas ?
20-10=10(bomboane)
Raspuns :10 bomboane
5.Afla numerele cu 30 mai mici decat :70, 90, 80.

70-30=40

Rezolvare :

90-30=60
Raspuns :40, 60, 50.

80-30=50

6.Ce

numar trebuie adunat cu 40 ca sa obtinem 90 ?


Rezolvare :
a+40=90
a=90-40
a=50
Raspuns:50
7.Ana a rezolvat 13 probleme, iar colega ei, Ina,cu trei probleme mai putine.
Cate probleme a rezolvat Ina ?
Rezolvare:
Cate probleme a rezolvat Ina ?
13-3=10(probleme)
Raspuns:10 probleme
8. Mama a cumparat 7 kilograme de mere, platind 5000 lei pentru fiecare kilogram.
Cati lei a dat pe toata cantitatea ?
Rezolvare :
Cati lei a dat pe toata cantitatea ?
7*5 000=35 000
Raspuns :35 000 lei
9.Intr-un parc trebuie saditi 63 de trandafiri asezati pe 7 randuri.
Cati trandafiri vor fi saditi pe fiecare rand ?
Rezolvare :
Cati trandafiri vor fi saditi pe fiecare rand ?
63 :7=9 (trandafiri)
Raspuns : 9 trandafiri

10.Un

calator are de parcurs o distanta de 12 kilometri.


El a parcurs

din

aceasta distanta .
Cati kilometri a parcurs calatorul ?

Rezolvare :
Cati kilometri a parcurs calatorul ?
3*12 :4= 36 :4 =9(km)
Raspuns :9 km

IV.2.REZOLVAREA PROBLEMELOR
COMPUSE
Spre deosebire de rezolvarea problemelor simple, rezolvarea
problemelor compuse reprezinta un fenomen psihic mai complex.
Problema compusa fiind alcatuita din mai multe probleme
simple, cuprinde un complex de situatii concrete, de relatii in care se
cere sa se determine o valoare numerica necunoscuta pe baza unor

valori numerice date, care se gasesc intr-o anumita dependenta una de


alta si toate fata de marimea cautata.
Problema compusa este alcatuita din mai multe probleme simple,
care se
succed intr-o inlantuire logica. Continutul problemei compuse are nu
numai
doua valori numerice, ci mai multe.
Pentru rezolvarea problemelor trebuie sa se aleaga din toate
valorile numerice perechi de valori care se leaga intre ele printr-o
relatie determinata.
Aceasta e o activitate dificila, care cere un anumit efort al
gandirii si o anumita experienta. De altfel, aceasta alegere a valorilor
numerice nu se face numai in scopul sistematizarii lor,ci constituie
deprinderea problemelor simple din cadrul problemei compuse. E
vorba de un proces de analiza, care trebuie orientat catre sinteza ce
urmeaza, catre intrebarea problemei.
Citam o problema compusa cu 3 operatii, pentru a
ilustra problemele simple componente, precum si intrebarile
itermediare.
Mama a cumparat 3m de panglica cu 2 000 lei metrul si
4m de elastic cu 3 000 lei metrul. Cati lei a cheltuit mama ?

3m

2000lei

Cati lei costa panglica ?

4m

3 000lei

Cati lei costa elasticul?

Cati lei a cheltuit mama?


Etapele metodice in rezolvarea problemelor compuse sunt:
1. Insusirea enuntului problemei;
2. Examinarea problemei;
3. Alcatuirea planului de rezolvarea problemei
4. Rezolvarea propriu-zisa ;
Intre aceste etape exista o strinsa legatura.
1.Insusirea enuntului problemei inseamna cunoasterea
continutului problemei, a tematicii, sau a domeniului din realitatea
obiectiva la care se refera datele problemei, precum si cunoasterea
acestor date si a intrebarii problemei.
Asadar, insusirea enuntului problemei nu inseamna
cunoasterea si reproducerea textului ei, ci inseamna patrunderea
treptata in continutul problemei. Aceasta se realizeaza prin :
-expunerea sau citirea problemei ;
-discutii in legatura cu continutul problemei;
-concretizarea ei prin diferite mijloace intuitive;

-explicarea cuvintelor si a expresiilor necunoscute;


-schematizarea problemei prin discutii, scheme;
-scrierea enuntului problemei;
2.Examinarea problemei constituie activitatea cea mai
importanta in rezolvarea problemelor.
Examinarea problemei se face pe cale analitica sau sintetica.
Calea sintetica, reprezentand drumul de la valorile
numerice cunoscute catre intrebarile problemei, de la cunoscut la
necunoscut este mai usoara decat calea analitica.
Examinarea analitica a problemei, pornind de la
intrebare catre valorile numerice cunoscute, deductia, de la necunoscut la cunoscut este mai grea, obliga elevul la un efort mai mare.
In practica, s-a demonstrat ca metoda sintezei este mai
accesibila, dar nu solicita prea mult gandirea elevilor. Mai mult, se
constata ca unii elevi pierd din vedere intrebarea problemei si sunt
tentati sa calculeze valori de marimi care nu sunt necesare in gasirea
solutiei problemei.
Metoda analitica pare mai dificila, dar solicita mai mult gandirea
elevilor.

APLICATII
Problema. O ferma agricola a

contractat predarea a 2/5 din productia sa de


grau, restul distribuindu-se asociatilor sai..Sa se calculeze cantitatea de grau ce revine
unui asociat pentru un hectar, daca suprafata totala insamantata a fost de 648 ha,
productia medie la hectar fiind de 3 800 kg .
Rezolvare :
Metoda sintactica
a)Cunoscand suprafata insamantata si productie medie la hectar se poate afla
productia totala .
648*3 800=2 462 400 ( kg)
b)Cunoscand productia totala si ce parte din ea a fost con
tractata se poate afla cantitatea de grau ce trebuie predata conformcontractului .
2 462 400*2 :5=
= 4 924 800 :5
= 984 960 ( kg)
c)Cunoscand productia totala si cantitatea de grau ce tre- buie predata se
poate afla cantitatea de grau ce se repartizeaza asociatilor.
2 462 400-984 960=1 477 440 (kg)
d)Cunoscand intreaga cantitate de grau ce se repartizea- za asociatilor se
poate afla cantitatea de grau ce revine unui asociat pentru un hectar .
1 477 440 :648=2280 (kg)
Metoda analitica
a)Pentru a afla ce cantitate de grau revine unui asociat pen- tru un hectar, ar
trebui sa stim intreaga cantitate ce se repartizeaza asociatilor.
Fie C cantitatea de grau ce se repartizeaza asociatilor si X cantitatea de
grau ce revine unui asociat pentru un hectar.
X=C :648
b)Pentru a afla cantitatea de grau ce se repartizeaza asociati- lor, ar trebui sa
facem o operatie de scadere.
Fie T cantitatea totala .
C=T-2/5T
c)Pentru a face aceasta operatie ar trebui sa stim ce can- titate de grau se
livreaza conform contractului, adica sa aflam 2/5din cantitatea totala.
d)Pentru a afla ce cantitate de grau se livreaza conform con- tractului ar trebui
sa cunoastem productia totala.

T=3 800*648
T=2 462 400 (kg)
In continuare aflam 2/5T
2/5T=2*2 462 400:5
=4 924 800:5
=984 960 (kg)
Prin inlocuiri succesive obtinem C si in final X
C=T-2/5T
C=2 462 400-984 960
C=1 477 440 (kg)
X=C:648
X=1 477 440:648
X=2 280 (kg)
Raspuns:2 280 (kg)

Metoda analitico-sintactica
A rezolva o problema prin metoda analitico-sintactica inseamna a o examina partial analitic si partial sintactic fara ca sa existe reteta de prioritate la inceperea examinarii pentru o metoda sau
alta.
Exemplu :
Problema. De la un magazin s-au cumparat pentru o cantina 45kg orez
de calitatea I cu 10 500 kg, 82 kg de calitatea a II-a cu 9 000 lei/kg si 123 kg de
calitatea a III-a.
Cat a costat un kilogram de orez de calitatea a III-a daca transportul a
costat 44 000 lei, revenind in medie pentruun kilo- gram de orez 9 200 lei ?
Rezolvare :
Vom aplica la inceput metoda sintactica.
a)Cunoscand cat costa 1 kg de orez de calitatea I si cat orez de aceasta
calitate s-a cumparat, putem afla cat a costat orezul.
10 500*45=472 500
( lei)
b)Cunoscand cat costa 1 kg de orez de calitatea a II-a si cat orez de aceasta
calitate s-a cumparat, putem afla cat a costat orezul.
9 000*82=738 000 (lei)
Continuam cu metoda analitica.
c)Ca sa aflam cat costa 1 kg de orez de calitatea a III-a tre- bui sa cunoastem
cat s-a platit pe 123 kg de orez de aceasta calitate.
Fie D costul celor123 kg
de orez atunc 1 kg va costa :
X=D :123
d)Ca sa gasim costul a 123 kg de orez de calitatea a III-a ,adi- ca D, va trebui sa
scadem banii dati pe primele doua calitati din suma totala.
Fie C suma platita pentru tot orezul. Atunci :
D=C-(472 500+738 000)
e)Cat costa toata cantitatea de orez ?(sintactic)
45+82+123=250 (kg)
9 200*250=2 300 000 (lei)
f)Cat costa cel 250 kg de orez fara transport?(sintactic)
2 300 000-44 000=2 256 000(lei)
C=2 256 000 lei
g)Cat costa 123 kg de orez de calitatea a III-a ?
D=C-1 210 500
D=2 256 000-1 210 500
D=1 045 500 (lei)
h)Cat costa un kg de orez de calitatea a III-a ?
X=1 045 500 :123
X=8 500 (lei)

Raspuns :8 500lei

IV.3 REZOLVAREA PROBLEMELOR-TIP


Prin problema tipica intelegem acea constructie
matema- tica a carei rezolvare se realizeaza pe baza unui anumit
algoritm specific fiecarui tip. O asemenea problema se considera
teoretic rezolvata in momentul in care i-am stabilit tipul si suntem
in posesia algoritmului de rezolvare.

IV.3.1Probleme care se rezolva prin


metoda figurativa(metoda grafica)
Metoda figurativa este o metoda ce consta in reprezen
ta- rea printr-o figura a marimilor necunoscute si fixarea in acest
desen a relatiilor intre ele si marimile date in problema.
Figura reprezinta o schematizare a enuntului, pentru a se
pastra in atentie relatiile matematice si nu toate aspectele concret.
Rezolvitorul de probleme de aritmetica simte nevoia sa-si apropie
datele problemei, precum si relatiile dintre acestea din textul enuntului.
Pentru aceasta realizeaza un desen, o figura, un model, care sa
oglindeasca datele problemei.Daca rezolvitorul este la inceput de
drum desenul sau este cat mai detaliat, iar pe masura ce el isi
formeaza unele priceperi si deprinderi, figura devine cat mai abstracta,
cat mai schematica, ea prinzand in cadrul modelului numai
esentialul.
Problemele care se rezolva prin metoda figurativa le putem imparti
in doua mari categorii si anume :
A.Cu date sau marimi discrete intelegand prin aceasta
ca marimile pot fi numarate cate una si ca se pot pune in corespondenta
dupa anumite criterii. In acest caz marimile le figuram prin
simboluri.
B.Cu date sau marimi continui ,caz in care, le
figuram prin segmente.

APLICATII
Problema 1. Daca

se asaza cate un elev intr-o banca raman 14 elevi in


picioare. Daca asezam cate 2 elevi intr-o banca ra -man 3 banci libere. Cati elevi si
cate banci sunt ?
Scriem datele :
1elev.1banca...14elevi...2elevi1banca..3banci. ..?elevi?
banci.
Observam ca datele problemei sunt marimi carora le-am zis discrete (banci si
elevi),marim care se pot pune in coresponden- ta dupa criterii desprinse din analiza
textului. Deci din analiza primei parti a enuntului desprindem ca multimea elevilor
si multi- mea bancilor pot fi in asa fel privite incat elementele lor sa fie

organizate astfel: fiecarui elev ii corespunde o banca, situatie in care 14 elevi raman
in picioare, deci nu au loc.
Figuram banca cu B si elevul cu e. Asezam cate un elev intr-o banca.
Obtinem grupe de forma :
e e e e e..e
14 elevi
B B B B B.B
Acum, legatura cu partea a doua a enuntului s-ar face astfel :cei 14 elevi ce
erau in picioare vor completa 14 banci pana la doi elevi.

e
B
e

e e
B B
e e

e
B
e

eee
B...BB
ee.e

14 B

e.e
BB

nu stim cate

Deoarece enuntul mentioneaza ca asezandu-i cate doi intr-o banca raman


3 banci libere, inseamna ca din aceste banci s-au mai ridicat 3 elevi ( initial fiecare
banca avea cate un elev ) care au completat ca si ceilalti colegi ai lor inca trei
banci cu doi elevi.
e
B
e

e
B
e

e
B
e

ee
B...B
ee

14 B

e
B
e

e
B
e

e
B
e

3B

3B

Sa recapitulam deci : avem 14 banci cu cate doi elevi completate de cei 14 elevi ce erau in picioare si inca 3 banci cu doi elevi completate
astfel prin ridicarea din 3 banci care trebuie sa ramana libere si, in fine, raman 3
banci libere.
Deci in acea clasa erau :
14+3+3=20 (banci)
Aflarea numarului de elevi, in continuare, nu mai constituie o greutate. Il
putem afla din prima parte a enuntului :
20+14=34 (elevi)
Raspuns :20 de banci si 34 de elev

Problema 2.Intr-o curte alearga gaini si purcei.In total sunt 40 de capete si


100 de picioare. Cate gaini si cati purcei erau ?
Comentand enuntul, la prima vedere s-ar parea ca acesta este incomplet
deoarec nu se expliciteaza cate picioare are o gaina si cate picioare are un purcel.
Dar, in mod normal, aceste date se subinteleg ( toata lumea stie ca o gaina are 2
picioare si un purcel are4 piciore).
Sa figuram cele 40 de vietati prin niste ovale.

40
Acum le desenam picioarele. Dar unde asezam 2 picioare si unde 4 ?
Observam ca oricum doua picioare are fiecare vietate sile desenam.Figura apare
astfel :

40
Am folosit 40*2=80 (picioare) si ne-au mai ramas :
100-80=20 (picioare).
Acum asezam picioarele ramase cate doua la fiecare vie- tate care are deja
cate doua picioare. Formam astfel purcei. Asezam
doua picioare la prima, doua picioare la adoua vietate si asa mai departe pana
terminam cele 20 picioare ramase. Gasim astfel, numarul de purcei.

..

10 purcei

30 gaini
Deci numarul de purcei este 20 :2=10 (purcei).Restul de vietati ramase cu doua
picioare sunt gaini :40-10=30 (gaini)

Raspuns:in curte erau 10 purcei si30 gaini


Se va realiza proba :
10*4+30*2=100 (picioare)
In continuare
vom rezolva probleme tot prin metoda figurativa cu marimi e se preteaza a fi ilustrate prin segmente.

Problema 3.Un tractor


viteza. Dupa 2 ore de mers,
kilometri. Dupa 5 ore de mers
La ce kilometru era

pleaca pe sosea de la kilometrul 0, mergand cu aceeasi


nu ajunsese la canton ; mai avea pana acolo 14
trecuse de acel canton cu 25 de kilometri.
situat cantonul ?

Din analiza enuntului trebuie sa retinem o informatie esentiala si anume


aceea ca tractorul se deplasa cu o viteza constanta.Constatarea ne sugereaza
realizarea unei figuri in care distantele parcurse in fiecare ora sa le putem desena
prin seg- mente egale, puse cap la cap.Figuram mai intai soseaua pe care ne-o
imaginam rectilinie.

0
Prin sageata indicam sensul de deplasare. Punctul 0 sa fie kilometrul
0(zero) de unde incepe deplasarea tractorului.Nu stim unde trebuie plasat cantonul.
Problema ne spune ca dupa 2 ore de mers,tractorul nu ajunsese la canton.

Convenind ca spatiul parcurs intr-o ora sa-l figuram


prin
segmentul
_____________ ,asezam doua asemenea segmente cap la cap incepand cu punctul 0.
Figura devine :

14 Km
O

Deci dupa 2 ore tractorul ajunge la punctul A. Cantonul va fi situat la


dreapta lui A si il materializam prin punctul C, iar pozitia tractorului dupa 5 ore de la
plecare in punctul B.
Acum observam pe grafic ca distanta de la A la C este de 14 km, iar
distanta de la C la B este de 25 kilometri. Graficul arata astfel :

dupa 2 h
O

B
14 km

25 km

Rezolvarea problemei apare din citirea graficului.


1.In cate ore parcurge tractorul distanta AB ?
5-2=3 (ore)
2.Ce distanta parcurge tractorul in acest timp ?
14+25=39 (kilometri)
3.Care este viteza tractorului ?
39 :3=13 (kilom
4.Ce distanta parcurge tractorul in 2 ore ?
13*2=26 (kilome
5.La ce kilometru era situat cantonul ?
26+14=40 (kilometri)
Raspuns :viteza tractorului era de 13 km/h
iar tractorul se afla la distanta de 40 kilometri.

Probleme de aflare a numerelor cunoscand suma


si diferenta lor
Problemele de aflare a numerelor cand se cunoaste sumasi diferenta
lor,se rezolva prin metoda figurativa.
Exemplu

Problema. Aflati doua numere daca: suma lor este 840, iar
diferenta460.
Rezolvare:
Vom reprezenta cele doua marimi care intervin in problema prin doua
segmente.

460

840

Diferenta dintre lungimile celor doua segmente este chiar diferenta


dintre cele doua numere, iar suma celor doua numere este reprezentata de doua
segmente de aceeasi lungime si inca un segment ce reprezinta tocmai diferenta de
460. Atunci putem determina numarul mai mic astfel:
(840-460) :2=190,iar numarul mare va fi:
190+460=650
Raspuns :numarul mic este 190 iar numarul mare este 650.

Probleme de aflare a doua numere cunoscand


suma sau diferenta lor si raportul lor
Prin raportul a doua numere, in ipoteza ca ele se
impart exact, intelegem catul lor. Acesta (catul) ne arata de cate ori
un numar este mai mare decat celalalt. Problemele de aflare a doua
numere cand cunoscand suma sau diferenta lor si raportul lor, se
rezolva tot prin metoda figurativa.
Sa analizam problema urmatoare :

Problema. Aflati doua numere daca suma lor este


480, iar unul dintre ele este de cinci ori mai mare decat
celalalt.
Rezolvare :
Figura acestei probleme este asemanatoare cu cea de
la problema precedenta, cu observatia ca segmentul mai mare
este format din 5 segmente mici, care reprezinta numarul mic, iar
suma celor doua numere este practic reprezentata de 6 segmente
reprezentand numarul mic.

480
Pentru a afla numarul mic vom efectua :
480 :6=80
fie 480-80=400
Numarul mare poate fi aflat :
fie 5*80=400
Raspuns:numarul mic este 80 iar numarul mare este 400

IV.3.2. Probleme de egalare a datelor.


Metoda aducerii la acelasi termen de comparatie.
Problemele care se rezolva folosind aceasta metoda se
caracterizeaza prin faptul ca se dau doua marimi ( care sunt
comparate ( in acelasi mod ) si legatura care exista intre ele.
Aceste doua marimi sunt caracterizate prin cate doua valori fiecare
si de fiecare data se cunoaste legatura dintre ele. Metoda consta in a
face ca una din cele doua marimi sa aiba aceeasi valoaresi astfel problema devine mai simpla, avand o singura necunoscuta. Din aceasta
cauza se si numeste aducerea la acelasi termen de comparatie.

APLICATII
Problema 1.Stiind

ca 9 carti si 6 caiete costa 324 000 lei, respectiv 4 carti


si 3 caiete costa 146 000 lei, aflati care este pretul unei carti si al unui caiet.
Rezolvare : Schematic, enuntul problemei este:
9 carti.6 caiete.324 000 lei
4 carti.3 caiete.146 000 lei
Se observa ca, daca a doua oara s-ar fi cumparat dedoua ori mai
mult, cantitatea de caiete cumparate de fiecare data ar fi fost aceeasi, adica
schematic am avea:
9 carti6 caiete.324 000 lei
8 carti..6 caiete292 000 lei
Planul de rezolvare :
1.Cate carti a cumparat mai mult prima data ?
9-8=1 (carti)
2.Cat costa o carte?( cu cat a platit mai mult prima data ?)
324 000-292 000=32 000 (lei)
3.Cat costa 9 carti ?
32 000*9=288 000 (lei)
4.Cat costa 6 caiete ?
324 000-288 000= 36 000 (lei)
5.Cat costa 1 caiet ?
36 000 :6= 6 000(lei)
Raspuns :o carte costa 36 000 lei, iar un caiet 6 000 lei

Problema 2. 12 pahare si 10

farfurii au costat 106 000 lei.15 pahare si 25


farfurii au costat 220 000 lei. Cat costa un pahar si cat costa o farfurie ?
Rezolvare: Scriem datele:
12 pahare10 farfurii106 000 lei
15 pahare25 farfurii220 000 lei
Egalam numarul de farfurii. Observam ca acest lucru se poate face impartind
datele de pe primul sir la 2, iar cel de pe al doileasir la 5. Obtinem :
6 pahare.5 farfurii53 000 lei
3 pahare.5 farfurii.44 000lei
Problema a devenit : si prima data si a doua oara s-a cumparat un acelasi
numar de farfurii(5).Nu am platit aceeasi suma de bani deoarece prima data s-au luat
mai multe pahare. Rezolvarea urmeaza simplu conform rationamentului si operatiilor
de mai jos.
1.Cate pahare s-au cumparat mai mult prima oara ?
6-3=3 (pahare)
2.Cat costa 3 pahare(cu cat s-a platit mai mult prima oara)?

53 000-44 000=9 000 (lei)


3.Cat costa un pahar ?
9 000 :3=3 000 (lei)
4.Cat costa 5 farfurii ?
44 000-9 000=35 000 (lei)
5.Cat costa o farfurie ?
35 000:5=7 000 (lei)
Raspuns:un pahar costa 3 000 lei, iar o farfurie costa 7 000 lei.

IV.3.3.Probleme de presupunere.
Metoda falsei ipoteze
Problemele din aceasta categorie sunt foarte numeroase. Orice
problema ale carei date sunt marimi proportionale poate fi rezolvata
prin metoda falsei ipoteze. De regula, se pleaca de la intrebarea
problemei, in sensul ca asupra marimii ce o cautam facem o presupunere complet arbitrara. Dupa aceea, refacem problema pe baza
presupunerii facute. Deoarece marimile sunt proportionale, rezultatele
obtinute pe baza presupunerii se translateaza in plus sau in minus,
dupa cum presupunerea facuta este mai mare, respectiv mai mica,
decat rezultatul real. Refacand problema, ajungem la un rezultat care
nu concorda cu cel real din problema. Este, fie mai mare, fie mai
mic decat acesta.
In acest moment se compara rezultatul pe baza presupunerii
cu cel real, din punct de vedere al catului si observam de cate ori am
gresit cand am facut presupunerea .Obtinem, asadar, un numar cu
ajutorul caruia corectam presupunerea facuta in sensul ca o
micsoram sau o marim de acest numar de ori.

APICATII
Problema 1.Pe un vapor s-au vandut 124 bilete pentru clasele I si a II-a ;
biletul de clasa I costa 56 000 lei, iar biletul de clasa a II-a 36 000 lei, incasandu-se in
total suma de 4 994 000 lei.
Cate bilete de fiecare clasa s-au vandut ?
Rezolvare
Presupunem ca toate cele 124 de bilete au fost de clasa I.
Evident ca aceasta ipoteza este falsa, deoarece in numarul total debilete(124) intrau si cele
de clasa I si cele de clasa a II-a.Deci, presupunem ca toate cele 124 bilete ar fi de clasa I.

Planul de rezolvare este urmatorul :


1.Aflam cat costa biletele :
124*56 000=6 944 000 (lei) F.
In realitate biletele au costat numai 4 944 000 lei.
2.Aflam cu cati lei am obtinut mai mult pe baza presupunerii
facute.
6 944 000-4 944 000=2 000 000 (lei)
Acum, in mod firesc, ne intrebam de unde provine aceasta bilet diferenta. Ea
provine din faptul ca au existat si bilete de clasa a II-a si pentru fiecare de clasa a II-a
am socotit cu :
56 000-36 000=20 000 (lei) mai mult presupunandu-l de
clasa I.In continuare judecam astfel:
3.Cu cati lei am socotit mai scump un bilet de clasa a II-a ?
56 000-36 000=20 000 (lei)
Pentru cate asemenea bilete de clasa a II-a am socotit in plus

cate

20 000 lei ?Pentru atatea bilete, de cate ori 20 000 lei se cuprinde in diferenta totala de 2
000 000 lei.
4.Cate bilete de clasa a II-a s-au vandut ?
2 000 000 :20 000=100 (bilete de clasa a II-a)
5. Cate bilete de clasa I s-au vandut ?
124-100=24 (bilete de clasa I )
Raspuns :s-au vandut 24 bilete de clasa I si
100 bilete de clasa a II-a
Problema 2. Pentru fiecare problema rezolvata bine un elev primeste 3
puncte si i se scad 2 puncte pentru fiecare problema gresita. In total, un elev a
rezolvat 54 de probleme si a primit 92 de puncte.
Cate probleme a rezolvat bine si cate nu ?
Rezolvare:
1.Presupunem ca elevul a rezolvat bine toate cele 54 probleme si primeste :
54*3=162 (puncte) F
In realitate el a primit 92 de puncte.
2.Cu cate puncte a obtinut elevul mai mult decat in realitate ?
162-92=70(puncte)
Pe baza ipotezei facute ne-a dat o diferenta de punctaj de 70 puncte.
Aceasta diferenta provine din faptul ca fiecare problema
rezolvata gresit am socotit-o bine rezolvata.
Pentru o problema gresita elevul a primit in plus 5 puncte:2 puncte trebuie
sa le acopere pe cele care nu s-au scazut si a primit inca 3 puncte considerand
problema buna. Am acordat 5 puncte in plus pentru atatea probleme de cate ori se
cuprinde 5 in 70.
3.Cate probleme a rezolvat gresit elevul ?
70:5=14 (probleme)
4.Cate probleme a rezolvat bine ?
54-14=40 (probleme)
Raspuns:elevul a rezolvat bine 40 probleme si gresit 14 probleme.

IV.3.4.Probleme de rest din rest.


Metoda mersului invers
Aceasta metoda consta in faptul ca enuntul unei
probleme trebuie urmarit de la sfarsit spre inceput. Analizand
operatiile facute in problema si cele pe care le facem noi in rezolvarea
problemei, constatam ca de fiecare data, pentru fiecare etapa, facem
operatia inversa celei facute in problema. Deci, nu numai mersul este
invers, ci si operatiile pe care le facem pentru rezolvare sunt operatiile
inverse celor din problema.
Proba (verificarea) se face aplicand asupra rezultatului
obtinut peratiile indicate de problema. Pentru a surprinde metoda, careia ii spunem metoda mersului invers, analizam urmatorul exemplu.

Problema 1.M-am

gandit la un numar. Il impart la 7, catului obtinut ii


adun 4, suma gasita o inmultim cu 8, iar din produsul obtinut scad 12, obtinand
60.La ce numar m-am gandit ?
Rezolvare :
Notand cu x numarul cautat, enuntul se scrie prescurtat astfel :
(x :7+4)*8-12=60
Am obtinut oegalitate care in algebra se numeste ecuatie. Sa o rezolvam prin
rationament aritmetic, urmarind enuntul de la sfarsit spre inceput, adica invers, de
unde metoda mersului inver
1.Care este ultuma operatie facuta pentru a obtine 60 ?
Ultima operatie este o scadere in care necunoscuta figureaza la descazut. Deci:
D=R+S, unde D-descazut, S-scazator si R-rest.
D=60+12=72
Problema devine: (x:7+4)*8=72
2.Care este ultima operatie facuta pentru a obtine pe 72?
Inmultirea.Necunoscuta se afla la deinmultit. Deci :
D=P :I, D-deinmultitul, I-inmultitorul, P-produsul.
D=72 :8=9
Problema devine :
x :7+4 =9
Cautarile continua in acelasi mod.
3.Care este ultima operatie facuta pentru a obtine pe 9 ?
Adunarea. Necunoscuta figureaza la unul din termeni.
Deci : T1=S-T2
T1=9-4=5
Problema devine :x :7=5
Aici am ajuns la ultima operatie pe care trbuie sa o facem pen- tru
determinarea lui x (numarul la care m-am gandit).Ea este de fapt prima la care m-am
gandit, care este si prima operatie din enunt. Avem oimpartire, necunoscuta figureaza la
deimpartit.
D=C*I,unde D-deimpartitul, I-impartitorul si C-catul.
Deci :x=5*7=35
Numarul la care m-am gandit este 35.
Pe scurt, etapele parcurse se redacteaza astfel :
(x :7+4)*8-12=60
1.(x :7+4)*8=60+12=72
2. x :7+4=72 :8=9
3. x :7=9-4=5
4. x=7*5=35
Raspuns :35

IV.3.5.Probleme de impartire a unui numar in


parti proportionale
Probleme de acest gen, la randul lor, sunt de impartire :
in parti direct proportinale cu numerele date ;
in parti invers proportionale cu numerele date .

Baze teoretice
Definitie-Mai multe rapoarte care au aceeasi valoare formeaza un
sir de rapoarte egale.
De exemplu- daca

atunci
(1)

.
Proprietatea fundamentala a unui sir de rapoarte egale :
Intr-un sir de rapoarte egale suma numaratorilor pe suma
numitorilor ne da un raport egal cu fiecare din rapoartele date
(avand aceeasi valoare )
a1+a2+a3+an

b1+b2+b3+bn

Demonstratie :Notam cu p valoarea comuna a rapoartelor din


sirul de mai sus, adica :

Avem : a1=pb1, a2=pb2, ..an=pbn.


Insumand vom gasi:
a1+a2++an=(a1+a2+..+an)*p, de unde
a1+a2++an
= p
b1+b2+..+bn
adica raportul intre suma numaratorilor si suma numitorilor are tot
valoarea p ca si toate rapoattele din sir.
Daca avem sirul de rapoarte egale (1), spunem ca numerele
a1,a2,,an sunt proportionale,respectiv, cu numerele b1,b2,..,bn,
sau ca lui a1 ii corespund b1*p lui a2 ii corespund b2*p,,lui an ii
corespund bn*p parti.
Exemplul 1-In sirul de rapoarte egale
10/4=30/12=5/2=70/28=p
spunem ca numerele 10; 30; 5 si 70 sunt proportionale cu
numerele

4; 12; 5 si 28 sau numarului 10 ii corespund 4*p parti, lui 30, ii


corespund 12*p parti, lui 5 ii corespund 2*p parti si lui 70 ii
corespund 28*p parti.
Exemplul 2-Sa se gaseasca toate numerele proportionale cu
numerele 2 ;7 ;3 ;5.
Rezolvare -pentru aceasta le inmultim pe toate cu p si
obtinem numerele 2p, 7p, 3p, 5p dand lui p orice valoare dorim.
In anumite probleme formularea unei conditii suplimentare
permite determinarea lui p in mod unic.
Exemplul 3-Sa se afle 4 numere proportionale cu numerele
2 ; 7 ; 3 si 5 stiind ca al treilea numar este 27.
Rezolvare-Toate numerele proportionale cu 2; 7; 3 si 5 sunt
de forma 2p ; 7p ; 3p ;5p(cu p oarecare).Conditia suplimentara din
enunt permite calcularea in mod unic a lui p
3p=27
p=27/3=9
Deci numerele cautate sunt: 2*9=18; 7*9=63; 27 si 5*9=45.

Impartirea unui numar in parti invers proportionale


cu mai multe numere date
Definitie : Numerele a1 , a2,..,an sunt invers proportionale
cu numerele date b1,b2,bn, daca ele sunt direct proportionale cu
inversele numerelor date, adica:
a1
a2
an
1/b1
1/b2
..
1/bn
sau
a1*b1=a2*b2=an*bn
Exemplu: Numerele 3,2 si 6 sunt invers proportionale cu
numere le 8, 12 si 4 si se scrie :
3
2
6
1/8
1/12
1/4 deoarece 3*8=2*12=4*6.
Regula. Impartirea unui numar in parti invers proportionale cu
numere date revine la impartirea acelui numar in parti direct
proportionale cu inversul numerelor date.
Problema 1.Sa se imparta numarul 206 in patru parti invers
proportionale cu numerele : 3/2 ; 2 ; 10/3 ; 4 .
Inversele acestor numere sunt :2/3; 1/2; 3/10; 1/4.
Fie a,b,c,d numerele cautate, parti ale numarului 206. Scriem ca ele sunt
direct proportionale cu numerele 2/3; 1/2;10 si 1/4 aducand totodata aceste
fractii la acelasi numitor.

a
2/3

b
1/2

c
3/10

d
1/4

sau

a/40=b/30=c/18=d/15=p
a+b+c+d=p(40+30+18+15)
206=p*103
p=2
Deci:

a=40*2=80
b=30*2=60
c=18*2=36
d=15*2=30

IV.3.6.Probleme rezolvabile cu regula


de trei simpla.Metoda proportiilor
Baze teoretice
Definitia 1: Doua marimi care depind una de alta se
numesc direct proportionale daca indeplinesc conditiile :
Daca una creste si cealalta creste
Daca una creste de n ori, atunci cealalta creste de
acelasi numar de ori.
Teorema 1 : Raportul a doua valori ale uneia din marimi
este egal cu raportul valorilor corespunzatoare ale celeilalte marimi

Definitia 2 :Doua marimi care depind una de alta se


numesc invers proportionale daca indeplinesc conditiile:
Daca una creste, cealalta descreste;
Daca una creste de n ori, atunci cealalta descreste de n ori.
Teorema 2 : Fiind date doua marimi invers proportionale
raportul a doua valori ale uneia din marimi este egal cu inversul
raportului dintre valorile corespunzaroare ale celeilalte marimi.

Problema. O cantitate de 250 kg cartofi a fost ambalata in


lazi. Dar 375 kg de cartofi in cate lazi se vor ambala ? Asezam datele problemei pe
doua siruri astfel :
250 kg..10 lazi
x1y1
375 kg..x lazi
x2y2

In aceasta problema cele doua marimi, cantitatea de cartofi si


numarul de lazi,sunt direct proportionale.
Pe primul sir se scriu cele doua valori corespunzatoare date.
Pe al doilea sir (rand) se scrie o valoare data a uneia din marimi si
valoarea corespunzatoare ,necunoscuta, a celeilalte marimi.
Deoarece cele doua marimi sunt direct proportionale, conform teoremei 1 putem
scrie:
250 kg
10 lazi
375kg
x lazi
Deoarece raportul a doua valori ale unei marimi este egal cu raportul
numerelor care le masoara, avem:
250
10
375
x
x=375*10:250=15(lazi)

V.CULTIVAREA CREATIVITATII ELEVILOR


IN ACTIVITATEA DE REZOLVARE SI
COMPUNERE A PROBLEMELOR
Activitatea de rezolvare si compunere a problemelor ofera
terenul cel mai fertil din domeniul activitatilor matematice pentru
cultivarea si educarea creativitatii si a invetivitatii. Diferenta dintre a
invata rezolvarea unei probleme si a sti (a putea) sa rezolvi o
problema noua inseamna,in esenta, creativitate, dar de niveluri
diferite. Rezolvarea unei probleme invatate ofera mai putin teren
pentru creativitate decat rezolvarea unei probleme noi care, la randul
ei, este depasita de alcatuirea unor probleme noi.
Aceasta nu inseamna ca in activitatea de rezolvare de probleme
avem de-a face numai cu probleme creative, renuntand in totalitate la
cele reproductive. Opozitia dintre algoritm si euristic, dintre deprindere
si abilitatea de rationament este numai aparenta. Creativitatea gandirii,
miscarea ei libera, nu se poate produce decat pe baza unor deprinderi
corect formate, stabilizate si eficient transferate.
In rezolvarea problemelor, deprinderile si abilitatile se refera in
special la analiza datelor, a conditiei, la capacitatea de a intelege
intrebarea problemei si a orienta intreaga desfasurare a rationamentului
in directia descoperirii solutiei problemei.
In scopul cultivarii creativitatii, adica a gandirii, inteligentei si
imaginatiei elevilor in activitatea de rezolvare a problemelor se folosesc
variate procedee, cum ar fi:
Complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea
intrebarii.
Rezolvarea problemei prin doua sau mai multe procedee

probleme simple
bazate pe
adunare:

de aflare a sumei a doi termeni;


de aflare a unui numr mai mare cu un
numr de uniti dect un alt numr dat;
probleme generate de expresia cu att
mai mult;

probleme simple
bazate pe
scdere:

de aflare a restului;
de aflare a unui numr care s aib cu un
anumit numr de uniti mai puin dect un
numr dat;
de aflare a unui termen cnd se cunoate
suma i un termen al sumei;
probleme generate de expresia cu att mai
puin;

probleme simple
bazate pe
nmulire:

de aflare a produsului;
de repetare de un numr de ori a unui numr
dat;
de aflare a unui numr care s fie de un
numr de ori mai mare dect un numr dat
probleme generate de expresia de attea ori
mai mult;

probleme simple
bazate pe
mprire:

de mprire a unui numr dat n pri


egale;
de mprire prin cuprindere a unui
numr prin altul;
de aflare a unui numr care s fie de un
numr de ori mai mic dect altul;
de aflare a unei pri dintr-un ntreg;
de aflarea a raportului dintre dou
numere date.

Promovarea metodelor activ-participative


n nsuirea cunotinelor matematice
Metodele activ-participative utilizate n nsusirea cunotinelor matematice sunt: exerciiul,
problematizarea, nvarea prin descoperire, conversaia euristic, munca independent, demonstraia,
jocurile matematice.
Metoda exerciiului const n a executa o aciune n mod repetat i contient, n a face un lucru
de mai multe ori, n vederea formrii unor deprinderi. Exerciiul nu trebuie neles n sensul de repetare

mecanic, ci de refolosire intensiv i extensiv a unor elemente i structuri globale, proprii sarcinii de
nvare.
nvatarea prin descoperire urmrete activizarea cognitiv a elevilor. Ea const n punerea
elevului n faa unei situaii care s-i permit ca, folosind o anumit strategie, s ajung singur la un
rspuns care nu mai constituie o simpl nsumare a cunotinelor anterioare, ci o depire sau mcar o
reorganizare a lor. Cunotinele astfel nvate prin efort personal, se fixeaz mai bine n memoria
elevului, devin mai operaionale. n cazul utilizrii acestei metode, rolul dasclului este de a planifica
situaiile de nvare i de a dirija drumul elevului spre rezolvarea acestor situatii.
Conversaia euristic este o modalitate aparte de nvare prin descoperire. Specificul ei
rezult din faptul c nvtorul instruiete nu prin ,,a transmite sau ,, a prezenta noi cunotine, ci
prin ntrebri, elevii sunt ajutai s prelucreze propriile cunotine pe care le posed i s ajung la noi
asociaii, s propun soluii variate i originale de rezolvare a problemei teoretice i practice.
Problematizarea este cunoscut ca o modalitate de instruire prin crearea unor situaiiproblem, care solicit elevilor utilizarea, restructurarea si completarea unor cunotine anterioare n
vederea soluionrii acestor situaii, pe baza experienei i a efortului personal.
Metoda care corespunde cel mai adecvat principiului caracterului activ al instruciei i
educaiei, precum i cerinelor unui nvmnt formativ este metoda muncii independente. Aceasta
presupune mai frecvent folosirea fielor de munc independent. Avnd n vedere obiectivele urmrite,
se disting urmtoarele tipuri de fie: fie folosite pentru nsuirea cunotinelor, pentru fixarea i
consolidarea lor, pentru verificare i fie de corectare a greelilor.
Metoda demonstraiei contribuie la uurarea nelegerii unor cunotine noi, prin observarea i
analiza unui material intuitiv, precum i la executarea corect a unor activiti.
Metoda jocurilor ofera un cadru propice pentru nvarea activ, participativ, stimulnd n
acelai timp iniiativa i creativitatea elevilor. Jocurile didactice reprezint o form de nvtare placut
si atractiv, ce corespunde particularitilor psihice ale acestei vrste. Leciile nviorate cu jocuri
didactice susin efortul elevilor, meninndu-i mereu interesai, i determin s lucreze efectiv i n
acelai timp s gndeasc n mod creator si original.
Eficiena acestor metode const n capacitatea fiecrui nvtor de a le utiliza n procesul de
nsuire a cunotinelor matematice, const n modul n care fiecare cadru tie s-i antreneze pe elevi
pe parcursul acestor ore.
Brainstorming-ul, furtuna n creier, este prezent chiar n activitatea de compunere de
probleme. n momentul cnd n faa copilului aezm dou numere i i cerem s formuleze o
problem n care s le integreze n mintea copilului apar o avalan de idei, de operaii matematice
crora le-ar putea asocia enunul unei probleme. n scopul stimulrii creativitii, nvtorul trebuie s
aprecieze efortul fiecrui copil i s nu nlture nici o variant propus de elevi.
Exemplu: Compunei o problem folosind numerele 45 i 5.
Metoda ciorchinelui am folosit-o cu succes cnd a trebuit s formm numere prin operaii
diverse.
Metoda ciorchinelui d rezultate deosebite n folosirea muncii pe echipe. Fiecare membru al
echipei va gsi cel puin dou feluri de a compune numrul 25. Observnd i aprobnd variantele
colegilor, copilul i dezvolt imaginaia i creativitatea.
Diagrama Wenn are rolul de a reprezenta sistematic, ntr-un mod ct mai creativ, asemnrile
i deosebirile evidente dintre dou categorii de operaii matematice. D rezultate deosebite la
activitatea n echip.
Metoda cadranelor am folosit-o frontal i individual, n rezolvarea problemelor prin metoda
figurativ, la clasa a III-a. Fia de lucru este mprit n patru cadrane destinate textului problemei,
reprezentrii grafice, rezolvrii i, respectiv, rspunsului problemei. Am considerat aceast metod
eficient deoarece a delimitat clar n mintea copilului etapele pe care trebuie s le parcurg pentru a
obine rezultatul problemei. Apoi acoperind celelalte cadrane i descoperind doar pe cele cu nr. II, III
sau IV am cerut elevilor s creeze probleme asemntoare (asemntoare reprezentrii grafice, sau
planului de rezolvare sau al crui rspuns s fie identic cu cel obinut n problem).

Pnz roie

Bunica are 56 m de pnz roie i


alb. Pnza alb este de 7 ori mai
mare dect cea roie. Care este
lungimea fiecrei buci?

II

Pnz alb

III

IV
1. Care este lungimea pnzei
roii?
56 (m) : 8 (m) = 7 (m)
2. Care este lungimea pnzei albe?
7 (m) 7 (m) = 49 (m)
sau 56-7=49 (m)

Rspuns:
7 m pnz roie
49 m pnz alb

Cubul este o metod activ aplicat unei clase de elevi mprit n ase grupe. Fiecare grup
are o sarcin de lucru diferit ca grad de dificultate fa de celelalte cinci grupe. Elevii dau cu zarul.
Fiecrei fee a cubului, nvtorul i asociaz o cerin, care trebuie neaprat s nceap cu cuvintele:
descrie, compar, explic, argumenteaz, analizeaz, respectiv aplic.
Exemplu (clasa a II-a):
1 Descrie importana cifrei 2 n fiecare din numerele: 271, 321, 402, 222.
2 Compar numerele: 425 cu 219; 675 cu 576; 348 cu 483
3 Explic proprietatea adunrii numit comutativitate prin dou exemple date de tine.
4 Argumenteaz valoarea de adevr a urmtorului calcul matematic, efectund proba n
dou moduri:
963 425 = 538
5 Analizeaz propoziiile de mai jos i anuleaz-o pe aceea care nu prezint un adevr:
a termenul necunoscut al adunrii se afl prin adunare
b primul termen al scderii, desczutul, se afl prin adunare
c al doilea termen al scderii, scztorul, se afl prin scdere
6 Aplic proprietile cunoscute ale adunrii pentru a rezolva exerciiul rapid.
1+2+3+4+5+6+7+8+9=
Oricare form a muncii independente stimuleaz activitatea creatoare a elevilor, asigurnd
antrenarea tuturor elevilor la munc, ndeplinirea problemelor date i integrarea cu succes a elevilor n
societate.
Jocul didactic matematic reprezint un ansamblu de aciuni i operaii care urmresc obiective
de pregtire intelectual a elevilor, genernd o motivaie stimulatorie i constituind o prezen
indispensabil n ritmul accentuat al muncii colare. Folosit n procesul de nvmnt, jocul didactic
asigur participarea activ a elevului la lecii, sporind interesul de cunoatere fa de coninutul
leciilor. Un exerciiu sau o problem de matematic devine joc didactic matematic dac realizeaz un
scop i o sarcin didactic din punct de vedere matematic, folosete elemente de joc n vederea
realizrii sarcinii propuse; folosete un coninut matematic accesibil i atractiv; utilizeaz reguli de joc
cunoscute anticipat i respectate de elevi.
Introdus inteligent n structura leciei, jocul didactic matematic poate s satisfac nevoia de joc
a copilului, dar poate n acelai timp s uureze nelegerea, asimilarea cunotinelor matematice i
formarea unor deprinderi de calcul matematic, realiznd o mbinare ntre nvare i joc.
Exemple de jocuri didactice:
1 Descifreaz mesajul examinatorului:
a efectueaz calculele
b scrie litera corespunztoare fiecrui rezultat

823469
354
C

291207

507268

600246

452175

708469

732378

20679

435377

900375

633279

323124

Rezulta
t
Litera

354

239

84

277

127

525

199

58

Cine calculeaz mai rapid?


Vecinul meu v-a trimis nite baloane colorate. Cu numerele scrise pe fiecare balon i folosind
adunarea i scderea, compunei diferite exerciii, astfel nct s obinei rezultatele date:

70

20

60
30

70

= 50
= 90
= 40
=9
= 35
= 65

Broscua s-a rtcit. Ajutai broscua s ajung la coal, tiind c trebuie s treac numai
peste pietrele care au un numr ce se mparte exact la 3:

84

27
45
100

14

300
41

16

26

33

35

Completai csuele libere :


640

582
+

156
-

513
+
=

Observ regula i completeaz casetele libere:

826 152 86
674

59

756 572
180

350
100

REZOLVAREA PROBLEMELOR
Observ i
neleg:

ALGORITMUL DE REZOLVARE A PROBLEMELOR

Citesc
problema;

M
gndesc i
rspund la
ntrebrile
:
- Care
sunt
datele
problem
ei?
- Ce se
cere s
aflam?
Caut un
mod mai
scurt i
mai clar
de a
formula
datele sau
ntrebarea.

Planific i
calculez:

Organizez i
redactez:

Verific i dezvolt:

Evaluez soluia,
formulnd
Gndesc un
rspunsuri la
plan de
ntrebrile:
aciune;
- Rezultatul
Gsesc calea
obinut este
posibil?
prin care se
- Am folosit
ajunge de la
Caut
toate datele?
datele
rspunsuri la
problemei la - Verific
ntrebrile:
rezultatul
rezultatul
- Cum se
final;
obinut
leag
condiiile din
ceea ce se
enun?
d de
- ntrebrile
ceea ce se
puse au fost
cere?
utile?
- Ce mai
trebuie
aflat
- Pot gsi i un
pentru a
alt mod de
ajunge la Prezint
rezolvare?
rezultatul
soluia
final?
gsit, astfel
- Exist o
nct s se
Efectuez
soluie mai
neleag
calculele
bun?
clar cum am
pentru a
Descopr
gndit.
obine
probleme noi
rezultate
care se rezolv
pariale i
prin metode
finale.
asemntoare.

REZOLVAREA UNEI PROBLEME


I. Citim cu atenie enunul:
Veronica are 23 de beioare. Traian are cu 6 mai multe.
Cte beioare are Traian? Dar cei doi copii mpreun?
*II. Scriem datele problemei i ntrebrile:
Veronica are ......... 23 beioare
Traian are .......... cu 6 mai mult dect Veronica.
*

1.
Cte beioare are Traian?
2.
Cte beioare au mpreun?
*III. Descoperim operaiile prin care se rezolv problema i scriem
rezolvarea:
REZOLVARE :
1. Cte beioare are Traian?
23 + 6 = 29 (beioare)
2. Cte beioare au mpreun cei doi copii?
23 + 29 = 52(beioare)
*IV. Verificm:
(Ne verificm)
52 29 = ?
52 29 29
6
29 6 = ?
(Veronica)
23
23
REZOLVAREA UNEI PROBLEME
I. Citim cu atenie enunul:
Veronica are 23 de beioare. Traian are cu 6 mai multe.
Cte beioare are Traian? Dar cei doi copii mpreun?
*II. Scriem datele problemei i ntrebrile:
Veronica are ......... 23 beioare
Traian are .......... cu 6 mai mult dect Veronica.
*

3.
Cte beioare are Traian?
4.
Cte beioare au mpreun?
*III. Descoperim operaiile prin care se rezolv problema i scriem
rezolvarea:
REZOLVARE :
1. Cte beioare are Traian?
23 + 6 = 29 (beioare)
2. Cte beioare au mpreun cei doi copii?
23 + 29 = 52(beioare)
*IV. Verificm:
(Ne verificm)
52 29 = ?
52 29 29
6
29 6 = ?
(Veronica)
23
23

S-ar putea să vă placă și