METODE ŞI PROCEDEE PRIVIND

PREDAREA-ÎNVĂŢAREA-EVALUAREA
NUMERELOR NATURALE
ÎN CICLUL PRIMAR
ÎNV. MOLDOVEANU-GAŞCU RODICA
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII BUCIUMI
BACĂU

“Cât se poate privi în zare, adică până la sfârşitul mileniului şi

puţin după, nu există decât cerere de oameni bine pregătiţi şi, mai ales,
bine echipaţi cu instrumentele gândirii moderne, suple, adaptabile şi
inovatoare.” (M. Maliţa)

Importanţa şi actualitatea temei. Predarea matematicii în clasele I – IV, are în vedere

realizarea a trei planuri: instructive, educative şi practice. Pe plan instructiv se urmăreşte
formarea conceptului de număr natural, cunoaşterea denumirii şi modului de scriere a numerelor
naturale, înţelegerea operaţiilor de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, a proprietăţilor
acestora, precum şi formarea deprinderii de a efectua aceste operaţii cu numere naturale.
Pe plan educativ se realizează dezvoltarea gândirii logice, cultivarea calităţilor acesteia
prin exersarea operaţiilor sale, dezvoltarea atenţiei voluntare stabile, a memoriei logice,
cultivarea unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter (perseverenţă, răbdare, conştiinciozitate,
disciplină ), cultivarea creativităţii la elevi, formarea unui limbaj matematic corect şi transferarea
unor termeni matematici în vocabularul activ al elevilor.
Pe plan practic se urmăreşte formarea capacităţii elevilor de a utiliza cunoştinţele de
matematică în rezolvarea problemelor care le pune viaţa de toate zilele , de a întrebuinţa aceste
cunoştinţe în cazuri noi, de a contribui în mod creator la soluţionarea laturilor matematice ale
problemelor care se ivesc.

1
 Pentru deplina înţelegere a importanţei alegerii temei “Metode si procedee privind
predarea-învăţarea-evaluarea numerelor naturale în ciclul primar”, am prezentat pe larg, în
subcapitolele ce urmează importanţa matematicii în educaţie şi importanţa fundamentală a
numărului natural în matematică.

PSIHOPEDAGOGIA NOII PROIECTARI CURRICULARE PRIVIND PREDAREA-

INVATAREA-EVALUAREA CONTINUTURILOR MATEMATICE

„A cunoaşte în mod precis fiinţele asupra cărora trebuie să se exercite

acţiunea educatorului este prima condiţie a succesului pedagogic.”

Particularităţile psihopedagogice ale elevilor de vârstă şcolară mică

Desprinzând aspectele esenţiale ale acestui stadiu, P. Osterrieth împrumută de la Gessel
următoarea caracterizare:
- 6 ani - vârsta extremismului, a tensiunii şi agitaţiei;
- 7 ani - vârsta calmului, a preocupărilor interioare, a meditaţiei, în care apare pentru prima
dată “interioritatea” una din trăsăturile dominante ale stadiului următor;
- 8 ani - vârsta « cosmopolită », a expansiunii, a extravaganţei, a interesului universal;
- 9 ani - vârsta autocriticii, a autodeterminării;
- 10 ani - vârsta cu echilibru şi cu buna sa adaptare constituie pe drept cuvânt apogeul
copilăriei. La rândul său, M. Debesse caracterizează vârsta şcolară ca “vârsta raţiunii”,
“vârsta cunoaşterii”, “vârsta socială”.
- La rândul său, M. Debesse caracterizează vârsta şcolară ca “vârsta raţiunii”, “vârsta
cunoaşterii”, “vârsta socială”.

Psihologia genetică (J. Piaget)1, a demonstrat că la această vârstă copilul este capabil să
surprindă fenomene inaccesibile simţurilor, trecând dincolo de aspectele concrete de mărime,
formă, culoare, etc. şi desprinzând ceea ce este identic, constant, permanent,invariabil în obiecte
şi fenomene. Se formează astfel ideea de invariantă, conservare a unor caracteristici (cantitate,
greutate, volum), după cum urmează:
 la 7-8 ani copiii admit conservarea substanţei;
 la 9 ani recunosc conservarea greutăţii;
 la 11-12 ani, conservarea volumului.
Bazele psihopedagogice si metodologice ale activitatii cu continut matematic
1
J. Piaget,1995, Psihologia inteligenţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, p.185-186

2
 In contextul vietii contemporane, ca şi in dezvoltarea ştiinţei matematice, au apărut aspecte
noi, care obligă cadrele didactice să privească în alt mod activitatea desfăşurată în cadrul
procesului instructiv educativ, pe toate treptele de învaţământ, în direcţia însuşirii noţiunii
matematice de număr natural.
După teoria psihologului J. Piaget, „copilul îşi poate însuşi anumite concepte matematice
dacă posedă structurile psihice corespunzătoare.“2 Pentru practica pedagogică se naşte întrebarea:
„Pe ce trepte ale învăţământului matematic şi la ce vârstă este posibilă introducerea noţiunii de
număr natural ?”.
În legătură cu această întrebare, psihologul american Bruner arată că însăşi învăţarea are rol
fundamental în constituirea structurilor psihice pe care le evidenţiază şcoala lui Piaget. Bruner
arată că „orice subiect poate fi predat efectiv într-o manieră intelectuală corectă, oricărui copil la
orice nivel de dezvoltare, dacă este prelucrat adecvat posibilităţilor de înţelegere a acestuia”3.
„Datele psihologice asupra dezvoltării copilului în perioada preşcolară arată că înainte de a
se forma la copii noţiunea de număr, în dezvoltarea psihicului acestora trebuie să aibă loc o serie
de procese care să le asigure maturizarea şi deci înţelegerea conştientă a conceptului de număr.’’4

Dezvoltarea senzaţiilor, percepţiilor şi reprezentărilor

prin acţiuni directe cu obiecte. Rolul acestora în formarea de număr natural
La baza dezvoltării psihologice a copilului stă procesul de continuă devenire a structurilor
psihocomportamentale, exprimat în treceri progresive de la nivele psihice primare la cele
superioare, ducând la o mai bună adaptare la cerinţele educaţionale. In acest sens Eduard
Claparede afirmă: „copilul se dezvoltă în mod natural trecând printr-un număr de etape care se
succed în ordine constantă”.
J . Piaget a impus prin teoria stadială că organizarea învăţării să se realizeze în funcţie de
studiul dezvoltării copilului, de succesiunea structurilor de cunoaştere şi a operaţiilor specifice.
Astfel că obiectivele specifice ale activităţilor matematice surprind succesiunea treptelor de
învăţare în domeniul cognitiv, iar organizarea învăţării noţiunilor matamatice trebuie să se
realizeze în funcţie de următoarele implicaţii pe care Piaget le atribuie dezvoltării stadiale:
• ordinea achiziţiilor matematice să fie constantă: înţelegerea conceptului de număr natural
să fie precedat de cel de mulţime;

2
J. Piaget, Structurile matematice şi structurile operatorii ale inteligenţei.Caiete de pedagogie modernă, nr.3, E.D.P.,
Bucureşti, 1971
3
Bruner, J. S., Pentru o teorie a instruirii, E.D.P. Bucureşti, 1970
4
Ivan, S. , Rolul activităţilor matematice în regatirea copilului pentru şcoală, în culegerea metodică Educaţia
intelectuală a copiilor preşcolari editată de “Revista de pedagogie”, Bucureşti , 1975

3
 • fiecare studiu se caracterizează printr-o structură bine determinată: trebuie cunoscute
condiţiile specifice fiecărui nivel intermediar ce articulează dezvoltarea;
• caracterul integrator al structurilor: toate structurile specifice din cadrul unui substadiu vor
deveni parte integrantă în structurile substadiului următor şi vor determina implicaţii matematice
în achiziţia conceptului de număr natural.

In acest sistem de învăţare jocul şi în mod special jocul logic capătă o poziţie privilegiată ,
înlesnind dobândirea noţiunii de mulţime şi implicit cea de număr natural. Tot Z. P. Dienes
identifică trei stadii în formarea conceptului de număr natural, la fel ca şi în formarea celorlalte
concepte matematice, cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri.
1. Studiul preliminar de manipulare şi cunoaştere a obiectelor , în cadrul unor
jocuri preliminarii fără un scop anume;
2. Studiul dirijat de reproducere mintală a acţiunii pentru evidenţierea constantelor şi
variabilelor mulţimii, prin jocuri structurate ;
3. Studiul de fixare şi aplicare a conceptelor în vederea asimilării şi explicitării conceptelor
matematice, rezultând operaţii abstracte şi formale .

Experienţele de învăţare-proiectate pedagogic în perspectiva rezolvării practice a unor

situaţii problemă-încurajează capacitatea de conceptualizare a elevilor, ţinând seama de doi
factori : simbolul şi semnul.
Conceptualizarea care asigură fundamentele învăţării depinde şi de alţi factori implicaţi
în dezvoltarea personalităţii maturizarea, experienţa, echilibrarea constituie factorii care
influenţează conceptualizarea.
Activitatea de predare-învăţare-evaluare trebuie:
• să exploreze utilizarea individuală a conceptului prin comunicare şi experienţe practice
complementare;
• să încorporeze cunoştinţe obţinute prin experienţele anterioare în situaţii noi;
• să considere dezvoltarea conceptului în termenii proceselor care leagă experienţa
anterioară cu situaţia nouă;
• să includă evaluarea oricărei situaţii de învăţare atât înainte cât şi după desfăşurarea ei.