VOINTA

1.1.

MODELE DE ABORDARE. DISPUTE LEGATE DE LOCUL VOINTEI IN

PSIHOLOGIE
Teorii intelectualiste: (Grecia Antica) ratiunea este principala in actul voluntar, iar
punctul central este deliberarea; argumentele sunt impregnate si de starile afective,
dorinte, sentimente.
Teoriile psihofiziologice: actul voluntar este un reflex conditionat instrumental
(Skinner)
Teoriile afective: procesele afective sunt cele care il angajeaza plenar pe individ in
actiune (Wundt). Actul de vointa incepe cu dorinte si aspiratii, si consta in lupta dintre
ele.
Teoriile intelectualiste: asociatiile reversibile stabilite intre stimuli explica vointa
(Ebbinghaus).
Participarea ratiunii, si nu asocierea in sine, explica vointa (Herbart)
MODELE DE ABORDARE

A. Cosmovici: vointa autentica a inceput sa apara atunci cand societatea umana a

inceput sa se diferentieze dupa ocupatie, cand au aparut clase sociale, au aparut pareri
si norme diferite.
Punctul de vedere spiritualist: vointa, initiativa, sunt atributele spiritului ce conduce
activitatea creierului; spiritul este liber.teoria liberului arbitru. (K.Popper si J Eccles)
M.Zlate: odata cu raspandirea vointei in diverse arii ale cunoasterii, s-au inmultit
controversele in jurul ei.
MODELE DE ABORDARE. CONTROVERSE
Charcot si Janet: vointa este un inalt nivel de organizare a vietii psihice
Fichte: vointa este un liber arbitru situat in afara oricarui determinism
Hartman si Schopenhauer: vointa este dirijata de un principiu divin
Bergson: vointa are un caracter originar si este independenta
B. Libet (1982): echipa sa de cercetare investigheaza relatia dintre activitatile
neuronale si miscarile auto-initiate ale mainii.
-se considera ca actiunile spontane erau precedate de o schimbare caracteristica in
creier, inregistrata cu ajutorul EEG, si anume potentialul pre-motor.
Libet: initierea cerebrala chiar si a actiunilor voluntare spontanepoate si de obicei
incepe inconstient
Hertzberg: confirma afirmatia neclara; ideea ca responsabilitatea poate fi alocata
altcuiva este gresita, intrucat responsabilitatea este legata de notiunea de initiativa.
Vointa si legile fizicii: domeniul vointa nu este material (si astfel, sub rezerva legilor
fizice), ci mental. La un nivel fizic, evenimentele fizice cauzate de vointa apar ca si
spontane.
Este necesara distinctia intre prima miscare fizica cauzata de dorinta spirituala si
evenimentele fizice ulterioare.
Vointa si biologia: constiinta si vointa se gasesc oriunde exista sisteme nervoase. La
om si animale mari, SN include S.N.Central si S.N. Periferic

-indicatori de constiinta si vointa: interactiunea sociala intre animal si/sau om; cultura
oamenilor.
Teoria evolutiei si vointa: de la materia anorganica, la materia vie-celule uniceorganisme complexe- om.
Psihologia si vointa: multi psihologi considera vointa o caracteristica a personalitatii
in actiune, altii o simpla componenta a personalitatii, amalgamata cu celelalte, sau
functie ce rezulta din integritatea si unitatea personalitatii (Zorgo)

1.2.

NIVELE DE INTEGRARE SI EVOLUTIA FORMELOR DE REGLAJ

CAUZALITATEA: din cele trei legi ale gandirii de tipul daca-atunci:

Daca X, atunci X (identitate)
Daca X, atunci nu non X(non-contradictie)
Daca non X, atunci non X (excludere)
Vointa cauzalitate interdeterministica.
~ Rolul necesitatii si al inertiei in cauzalitate: sunt fenomene in lume care urmeaza invariabil
un anumit curs; dar exista si secvente cauzative pe care subiectul le poate influenta.
~ necesitatea are legatura doar cu cauzalitatea;
inertia vizeaza o interfata intre cauzalitate si vointa;
Cauzalitatea implica necesitatea. Daca intalnim o relatie cauzala care pare nenecesara,
reflecta de fapt esecul nostru de a descoperi cauzele partiale care compun cauza
completa= contingenta relativa.
Vointa (cauzalitatea personala) implica si ea contingenta.
Modalitatea: atributele relatiilor (necesitate, posibilitate, imposibilitate) care descriu
grade diferite de a fi/a cunoaste, toate interrelationate.
Fiecarui tip de modalitate ii corespunde unul de cauzalitate > trei modalitati majore:
logica, extensionala si naturala.
SPONTANEITATEA: opusul cauzalitatii naturale; este limitata, existand doar o marja
de lucruri spontane posibile.
Spontaneitatea si cauzalitatea sunt interconectate.
Vointa poate fi uneori un raspuns la cauzalitate, alteori la spontaneitate.
Vointa directa si vointa indirecta: sunt distincte.
-

Vointa directa are efect inevitabil

Efectul vointei indirecte este un produs intarziat al vointei directe, dependent de

circumstantele in care a aparut.

M.Golu: vointa este situata in sistemul formelor si mecanismelor de

reglare/autoreglare, cu rol in optimizarea comportamentelor orientate spre atingerea
unui anumit obiectiv cu valoare adaptativa.
Nivelul involuntar:
-absenta intentionalitatii ; -abs. analizei prealabile a conditiilor
-abs. compararii-alegerii ; -abs. deliberarii

 Nivelul voluntar:
-subordonat structural functiei reglatoare a constiintei.
-subordonat instrumental subsistemului motivational.
Reglarea voluntara este dominanta in structura si dinamica activitatii psihice umane, dar
nu elimina definitiv reglarea involuntara.

1.3.
Domeniile existentei: fizic(material)

mental(imaginar)

GENEZA VOINTEI
Categoriile experientei: perceptii
senzoriale
mentale

spiritual(sfera

sufletului)

proiectii

intuitii ale

sinelui

 ~ scopul principal: localizarea actului vointei in interiorul sufletului in care se

desfasoara.

Se face distinctia intre prima miscare fizica, cauzata de dorinta spirituala, si

evenimentele fizice ulterioare.

A) Sufletul genereaza spontan in interiorul sau o modificare numita W. Aceasta

este produsul si responsabilitatea sufletului; dupa aparitie, W se transforma intr-un act
de vointa, ce cauzeaza primul eveniment fizic.
Exista patru nivele ale vointei:
1. Vointa pura- cel mai adanc nivel
2. Vointa primului eveniment fizic- implica deja cauzalitatea
3. Vointa legata de evenimente mentale/corporale viitoare
4. Evenimentele sociale/fizice externe aici controlul este mic

B) Influenta -apare intre sursa actului volitional si rezultatul primar al acestui

act.
~ influenta pozitiva- usureaza calea vointei in sensul micsorarii efortului

~ influenta negativa- ingreuneaza calea vointei,marind efortul.

Influentele pot fi : interne sau externe

Subiectiv, influentele produc un camp de forta in suflet, din punctul in care sunt
constientizate si pana la locul in care vointa erupe, facilitand sau ingreunand tinta
finala a vointei.
C) Auto-pozitionarea subiectiva-preliminarii la vointa:
Inainte de lansarea actului principal al vointei, exista o anumita pregatire, care poate fi
rapida si usoara, sau poate necesita timp si efort.
Activitatea anterioara de recunoastere/ cercetare/ strangere de informatii are
o potentiala relevanta pentru actiune.
D) Valorizarea
Rolul emotiei in vointa nu trebuie supraestimat. Emotia se refera la ceva pasiv, care a
aparut in domenii fizice si/sau mentale.
Valorizarea este o expresie interioara a sinelui necesara pentru o entitate cu
liber-arbitru. Este un primar act de vointa interior.
Sentimentele sunt obiective (in afara sufletului), iar valorizarile sunt subiective (acte
ale sufletului)
Vointa se dezvolta de-a lungul timpului, sub influenta: -stimulilor externi,

-a solicitarilor la care omul trebuie sa raspunda

-a particularitatilor psihoindividuale

M.Zlate: patru tipuri de integrare a vointei: simetric slab/puternic; asimetric

intern/extern.
M. Zlate: momentele de dezvoltare a mecanismelor de autoreglare

1. Reflexul circular
2. Schema obiectului permanent
3. Formarea praxiei
4. Mersul biped
5. Controlul asupra sfincterelor
6. Formarea si consolidarea structurilor operatorii ale intelectului
7. Dezvoltarea limbajului
8. Constiinta de sine.

1.4.

PROCESUALITATEA VOINTEI: SCOP, OBSTACOL, EFFORT

Vointa- relatie cauzala intre un agent si anumite evenimente din jurul sau.
LIBERUL ARBITRU: subiectul isi face propriile legi dupa care se ghideaza. Dar multe
din regulile adoptate de oameni sunt colective.
Gradul de libertate ~ liberul arbitru nu este absolut, ci variaza in functie de diferite
aspecte.
DECIZIE SI ALEGERE: constientizarea variaza in intensitate si sfera.
A.Sion: puterea vointei diferitelor organisme este proportionala cu puterea lor de
constientizare.
Alegerea ~ aspectul logic al deciziei.
Dar decizia si vointa sunt complet diferite.
SCOP SI MIJLOACE:
Scopul este valoarea cautata prin actiunea declansata de vointa.
Mijloacele sunt identificate de constientizare si executate de actiunile declansate de
vointa.
EFORT VOLUNTAR, INFLUENTA SI LIBERTATE:
-s-a considerat ca momentul fiat este esenta caracterului voluntar; dar acest moment
se produce corelat cu efortul voluntar.
James: efortul voluntar consta in capacitatea atentiei de a mentine energic
reprezentarile sub privirea constiintei.
Un obiect influenteaza actiunile cuiva, daca aparitia sa afecteaza /conditioneaza direct
sau indirect actiunea.
Influenta poate fi:
-Directa (apare doar la perceperea obiectului)
-Indirecta (apare dupa procesarea mentala a imaginii obiectului)

Increderea in libertatea vointei creste libertatea individului, in timp ce neincrederea

adauga un obstacol.

OBSTACOLUL: o confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale

activitatii


2.1 STRUCTURA SI FAZELE ACTULUI VOLUNTAR
1. Aparitia impulsului, intentiei sau dorintei, ca urmare a actualizarii unor motive.
Pentru declansarea actului propriu-zis de vointa, intervine si conditionarea (stabilirea
raportului dintre dorinte si scopuri prestabilite, si posibilitatile de realizare)
Dorinta act de vointa incipient.
Dorintele constituie instrument pentru comunicarile interioare.
La baza actiunii voluntare se afla intotdeauna o tensiune.
Motivul este evaluat, se stabileste un scop si un proiect
2. Lupta motivelor: apare datorita existentei mai multor motive.
In urma analizei (luptei) motivelor se prefigureaza rezultatul scontat. Dorinta se
transforma in intentie; prin aceasta motivul se leaga de scop, si se stabileste un
proiect.
3. Luarea hotararii presupune asigurarea corespondentei clare intre motiv si scop. Se
evalueaza consecintele ce decurg din optiunea facuta.
Hotararea marcheaza o noua reorganizare functionala in sistemul personalitatii,
orientandu-l spre scop.
Hotararea poate insemna: -trecerea ferma la actiune
-oprirea actului voluntary

4. Executarea hotararii- presupune adevaratul efort.

-implicare
-confruntare cu planul mintal si conditiile de indeplinire
-modificarea coditiilor
-mobilizare continua

Executia poate avea loc:- in plan intern

- in plan extern

5. Evaluarea si realizarea unor corectii.

- secventiala (la fiecare etapa)

- globala (la sfarsitul actului voluntar).

6. Verificarea rezultatelor si formularea unei concluzii.

- Apare de obicei in cazul actiunilor complexe.

Autoreglarea actelor voluntare se realizeaza in mod constient, potrivit functiei de

reglare a constiintei.

*** Nu toate fazele sunt acceptate in structura actului voluntar (se contesta
deliberarea).
Fazele actului voluntar nu parcurg mereu ordinea din schema clasica.

 Vointa inseamna nu doar implinirea actului, ci si capacitatea de a stopa/amana reactiile

in fata solicitarilor mediului.
2.2 COMPORTAMENT SI AUTOREGLAJ VOLUNTAR. DECIZIA SI REZOLVAREA DE
PROBLEME CA REZULTAT AL INTERACTIUNII DINTRE GANDIRE SI VOINTA
Sinele este centrul personalitatii noastre.
Din punct de vedere epistemologic, putem cunoaste sinele ca pe o entitate distincta,
ca pe un centru comun aparent al tuturor experientelor cognitive, volitionale si de
apreciere.
Sufletul nostru are o auto-constientizare directa.
Functiile de baza ale cunoasterii, vointei si aprecierii sunt operative, si se afla in fiecare
din cele patru regiuni: interior/ mental/ corporal/ exterior.
Cunoasterea ~ relatia constientei dintre subiect si obiect, avand ca proces principal
gandirea.
a) Cunoasterea: in sens larg, utilizeaza vointa ca un instrument in diverse
moduri.Intreaga vointa necesita constiinta, nu poate aparea fara ea.
Constientul si subconstientul sunt volitionale. Dar, vointa voluntara implica atentie
mai larga, in timp ce vointa involuntara implica constientizare minima.
Gandirea si vointa se gasesc oriunde exista sisteme nervoase. La om si animale mai
mari, este un SNC si SN periferic.
Interactiunea sociala la om si /sau animal~ indicator al gandirii si vointei.
Gandirea nu ar avea utilitate practica pentru organism daca nu ar fi completata de
vointa.
-la nivel mental:proiectia de imagini psihice este adeseori volitionala
-la nivel fizic/corporal: folosim vointa pentru a ne pregati si urmari obiectele cognitive
-la nivel fizic/extern: folosim vointa pentru a crea experimente
b) Vointa in sens larg, necesita si implica gandirea.
-vointa necesita un anumit grad de constientizare
-intentionalitatea (lucrul spre care tintim este scopul nostru)
-deliberarea
-gandirea intervine si prin intermediul constientizarii responsabilitatii
-la nivel fizic si psihic, vointa utilizeaza gandirea si pentru a cerceta mediul actual
Aspecte ce pot interveni in calea vointei, influentand liberul arbitru:
~ influenta: relatia dintre actiunea subiectului si elementele care fac exercitarea
vointei mai usoara sau mai grea.
-pozitiva; - negativa;
~incitarea: concept aditional al influentei; este o influenta intentionala.
-implica existenta influentei si a intentiei (care nu exclud nici liberul arbitru , nici
constientizarea)
-incitarea prin limbaj=persuasiune

Intr-o relatie de influenta reciproca dintre doua persoane, poate exista: -cooperare
-competitie

c) valorizarea: pozitii voluntare sau atitudini ale sinelui (sunt diferentiate de emotii)
-valorizarea in cadrul sinelui este un act cognitiv dar si unul de vointa
-se produce in raport cu un anumit subiect si un mediu, care trebuie sa fie cunoscute
Valorizarea apare relativ la actele cognitive.
Este implicata in toate/cele mai multe acte de vointa.
~Cuvintele: -in contexte cognitive ajuta la inregistrare/ordonare/comunicare de
informatii; sunt contra-productive cand ne blocam in modelele lor simbolice

-in contexte volitive sunt utile ca instrumente de predare/invatare,

transmitere de informatii; au efecte negative cand ne impiedica sa ne concentram la ce
avem de facut.

Scrisul si cititul: sunt formate dintr-o serie complexa de acte de perceptie si vointa
(fizice si psihice)

OBICEIURILE
Atunci cand autoreglajul voluntar nu mai intervine in mare masura, apar obiceiuri,
obsesii si constrangeri.
Obiceiul orice comportament de tip volitional (raspuns la stimuli) care, datorita
performantelor sale repetate in trecut, a devenit mai usor de a fi facut.
-

Pare sa fie datorat fenomenului de completare: orice act volitional creste usurinta
pentru a da un raspuns similar in circumstante similare.

O vointa anterioara influenteaza o vointa ulterioara, in bine sau rau.

-obicei de activitate

-obicei de pasivitate

OBSESII SI CONSTRANGERI
Obsesia- orice emotie/gand persistent si recurent (mai ales ganduri nedorite, ce nu pot
fi oprite dupa dorinta)
Constrangerea un impuls aparent irezistibil sau un indemn de a actiona intr-un
anumit mod (mai ales nedorit)
~in cazul comportamentului compulsiv, vointa este aici condusa mai mult indirect
negativ decat direct pozitiv.
~existenta comportamentului compulsiv nu trebuie sa fie considerata ca o punere la
indoiala a liberului arbitru (ceea ce influenteaza vointa este relativ ascuns)

2.3. CALITATILE VOINTEI

1. PUTEREA VOINTEI: intensitatea efortului de care este in stare individul pentru a-si
atinge scopul, pentru depasirea obstacolelor ce apar in etapele actiunilor voluntare.
-

Caracteristica cea mai reprezentativa a unei vointe puternice.

-opusul ei: slabiciunea vointei

2. PERSEVERENTA: capacitatea de a urmari desfasurarea actului voluntar, in ritm

continuu si fara a dezarma in fata unor obstacole.
-

-se coreleaza cu consecventa si intransigenta

-trebuie deosebita de incapatanare

3. CONSECVENTA: fidelitatea fata de scopul stabilit si modalitatile de actiune pentru

atingerea lui.
4. PROMPTITUDINEA: distanta, in timp, dintre deliberare, luarea hotararii si infaptiurea
ei.
-

-opusul ei este nehotararea

5. INDEPENDENTA: capacitatea de a lua o decizie si de a o duce la bun sfarsit.

-

-conlucreaza cu adoptarea unei atitudini critice sau autocritice fata de altii si sine

-opusul ei:sugestibilitatea

6. CURAJUL: capacitatea de a risca

-

-trebuie asociat cu raspunderea

7. AUTOCONTROLUL: constientizarea, aprecierea si adecvarea permanenta a tendintelor,

motivelor, si a actiunilor concrete, anumitor exigente/principii