Politica monetara europeana

1.Principalele momente ale formrii Uniunii economice si monetare

2.Sistemul Monetar European
2.1.Ecu (European Currency Unit)
2.2.Fondul European de Cooperare Monetar
2.3.Institutul Monetar European
2.4.Mecanismul ratei de schimb
3.Politica monetar comun
Uniunea economic i monetar european este rezultatul unui proces integrativ complex,atat in planul economiei reale cat i in
cel al economiei monetare, derulat de-a lungul unei jumti de secol in spaiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea mai
multor etape. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
- Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea European de Pli (1950) format nu doar din state europene ci, prin
intermediul lirei sterline i a zonei francului, i din rile africane aflate in spaiul colonial.
- Crearea Comunittii Economice Europene care a insemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri i servicii, i a Pieei Comune
pentru liberalizarea micrii factorilor de producie.
- Crearea Sistemului Monetar European (1979), inlocuit ulterior de ctre Mecanismul Ratei de Schimb cu cele dou forme ale
sale.
- Summitul de la Haga din 1969 in care s-apus problema crerii unei uniuni economice i monetare;
- Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabil a paritilor dintre
monedele statelor membre i liberalizarea total a fluxurilor de capital;
- Crearea, n 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice si monetare, sub conducerea preedintelui Comisiei
Europene din acea perioad, Jaques Delors, care a propus, prin raportul care ii poart numele, o nou baz pentru unificarea
monetar in Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, in mai multe etape, a uniunii monetare.
- Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care in plan monetar, a consfinit constituirea unei
Bnci Centrale la nivelul Uniunii i a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie s le indeplineasc pentru a deveni membru
al spaiului monetar european.
- Crearea Sistemului European al Bncilor Centrale, a crui funcionare se bazeaz pe mai multe principii generale dintre care
amintim independena instituional i financiar a Bncii Centrale Europene i a bncilor centrale ale statelor membre,
transparena, subsidiaritatea i responsabilitatea in atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.
- Introducerea monedei Euro, ncepnd cu ianuarie 1999.
2. Sistemul Monetar European
La inceputul deceniului al aptelea, pe fondul incheierii formrii uniunii vamale i a lansrii,cu rezultate pozitive, a
Politicii Agricole Comune, s-au inregistrat o serie de evenimente de natur monetar financiar, divergente, la nivelul statelor
membre.
Din acest considerent, in 1970 a fost conceput Planul Werner, prin care s-au stability obiectivele i etapele Uniunii
monetare. Prin prisma acestui plan, uniunea monetar avea drept scop convertibilitatea deplin i ireversibil a monedelor
statelor membre eliminarea fluctuaiilor cursuluide schimb, fixitatea irevocabil a paritii i cursurilor valutare i completa
liberalizarea fluxurilor de capital.Planul Werner, abilitat de ctre ECOFIN in 1971, nu a putut fi pus in aplicaredatorit
conjuncturii economice de ansamblu: cderea sistemului de la Bretton Woods, care avea la baz sistemul de cursuri fixe,
respingerea ideii de infiinare a unei instituii monetare commune i de aplicare a unei politici fiscale unitare la nivel comunitar.
Incepand cu aprile 1972, a fost pus in aplicare aranjamentul cunoscut sub numele de arpele monetar in cadrul cruia
monedele celor ase state membre fondatoare ale Comunitii Economice Europene (la care s-au adugat ulterior Marea Britanie
i Danemarca) pstrau intre ele o marj defluctuaie de +/- 2,25% avand drept pivot dolarul american, ceea ce insemna c intre
moneda cea mai bine cotat i cea mai slab cotat putea s existe un ecart de mximum 4,5%. Meninerea raporturilor valorice
stabilite intre monede se fcea prin intervenii frecvente ale bncilor centrale.
Sistemul arpelui monetar a funcionat cu dificultate, cu dese momente de retrageri i reveniri ale statelor membre i cu
numeroase reajustri de pariti prin devalorizare i revalorizare.
El a fost inlocuit de ctre Sistemul Monetar European, in urma Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1978.
Pe baza propunerii comune a cancelarului Helmut Schmidt i a preedintelui Franei, Valery Giscard dEstaing s-a creat Sistemul
Monetar European, vzut ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetar in spaiul comunitar,dar i ca o verig de
legtur intre Bretton Woods i Uniunea Economic i Monetar.
Sistemul monetar European, negociat in 1978 i adoptat in 1979, de ctre cele nou ri membre ale Comunitii
Europene la acea dat, care au devenit membri de facto ai acestuia, i-a propus in principal formarea unei zone de stabilitate
monetar in cadrul unui spaiu economic ale crui statemembre inregistrau, la acel moment tendine de diminuare a diferenelor
dintre nivelurile lor dedezvoltare. Principalele componente ale sistemului au fost:
unitate de cont european (ECU) utilizat in decontrile fi nanciare;
un fond de cooperare monetar, instituit in 1973;

mecanismul ratei de schimb;Institutul Monetar European

2.1.Ecu (European Currency Unit)

Ecu (European Currency Unit) a fost introdus in anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii Europene inlocuind
Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU areprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar
constituit in funcie de puterea economic a statelor membre participante la constituirea acestuia.
Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului
Monetar European. '
Iniial, paritatea ECUDolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat in specia lpentru acoperirea tranzaciilor
financiar-monetare, (inclusiv a emisiunilor de obligaiuni i a altor titluride crean), publice i private de unde i denumirile de
ECU public i respectiv ECU privat, i maipuin (aproximativ 1%) pentru acoperirea tranzaciilor comerciale.
Ulterior, funcia de unitate de cont a fost lrgit prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor comunitare. In 1995, ECU a
primit denumirea de euro iar din 1999 ECU i-a incetat existena. In conformitate cu art. 118 din Tratatul CE, compoziia coului
monetar ECU a fostingheat la 1 noiembrie1993, data intrrii in vigoare a Tratatului de la Maastricht, pe baza compoziiei
coului la data de 21 n
septembrie 1989.
Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca la inceputul celei de a treiaetape, numele dat monedei
europene s fi e acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fi eacelai in tate limbile oficiale ale Uniunii Europene.
2.2.Fondul European de Cooperare Monetar
Fondul European de Cooperare Monetar, creat in aprilie 1973, reprezint un fond comun format din depunerile in aur i dolari
(fiecare in proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror monede erau cuprinse in ECU, chiar dac nu fceau parte din
mecanismul ratei de schimb. Fondul funciona pe principiul acordrii de credite pe termen foarte scurt pe care il acordau bncile
centrale intre ele, credite pe termen scurt i mediu pentru echilibrarea balanei de plii mecanismul mobilizrii de ECU.4
Pentru gestionarea facilitilor acordate prin FECOM, a fost abilitat Banca Reglementelor Internaionale. In
conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice i Monetare, Fondul European de Cooperare Monetar sa dizolvat i atribuiile acestuia au fost preluate de ctreInstitutul Monetar European.
2.3.Institutul Monetar European
Institutul Monetar European a fost infiinat in 1994 avand sediul la Frankfurt, in Germania. Prin instrumente i proceduri
financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a intr icooperarea intre Bncile Centrale Naionale ale rilor
comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului Monetar European i de a intri coordonarea politicilor monetare ale statelor
membre in scopul asigurrii stabilitii preurilor. Resursele s-au constituit din contribuia bncilor centrale,calculate 50% in
funcie de populaie i 50% in funcie de PIB.
2.4.Mecanismul ratei de schimb
Mecanismul ratei de schimb, introdus in 1979 pentru a reduce fluctuaiile in valoarea nominal a monedelor statelor
membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor colective ale bncilor centrale din statele membre. Bncile centrale au
intervenit pe pieele valutare, prin cumprarea sau vanzarea de monede, pentru a le influena valoarea. Intervenia s-a realizat pe
baza principiului cererii i al ofertei: atunci cand valoarea unei valute scdea sub un anumit prag, stabilit de comun acord i numit
marj sau culoar de fluctuaie, bncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de pia a respectivei monede. In momentul
crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea zece membri. Spania a intrat in acest aranjament in 1987, Marea Britanie in
1990 i Portugalia in aprilie 1992. Grecia nu a fcut parte din mecanism datorit economiei neperformante, iar Luxemburg-ul
avea legat monedade francul belgian.
Mecanismul ratei de schimb avea la baz un sistem de pariti care ii permitea fiecrei monede s fluctueze limitat in
relaia cu fiecare din valutele din sistem stabilindu-se, in acelai timp, o rat central de paritate in ECU. Iniial, monedelor li s-a
permis o fluctuaie de +/- 2,25% in jurul paritii centrale, cu excepia Italiei creia i s-a permis o rat de fluctuare de 6% datorit
unei inflaii crescute i dificultilor politice interne.
Aranjamentul monetar numit Mecanismul ratei de schimb a inregistrat o serie de trsturi particulare, in sensul c a fost
primul sistem al ratelor de schimb in intregime european, fr a avea la baz o moned de referin extra european.
In acelai timp, el nu s-a constituit in jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism deschimb bilateral. Criza din
1992-1993, in timpul creia dou monede (lira sterlin i cea italian) s-au retras din sistem, cinci dintre ele i-au realiniat ratele
de schimb (peseta spaniol, escudo portughez, lira irlandez, coroana danez i francul francez) i una dintre ele a atins marje de
fluctuare de +/- 15% a demonstrat faptul c integrarea monetar cu mai multe monede aflate in circulaie nu d rezultatele
scontate i c singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezint moneda unic.
S-a pus astfel problema reconsiderrii disciplinei monetar financiare in cadrul sistemului prin flexibilizarea operaional i crearea
unor noi mecanisme care s permit integrarea monetar. Din acest considerent, in 1999, cand s-a adoptat moneda unic, a fost
lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb, numit Mecanismul ratei de schimb 2, in cadrul cruia sistemul multilateral a fost
inlocuit cu unul bilateral, prin care fi ecare moned participant are definit o paritate central comparativ cu euro. Acest mecanism
permite intervenia de ctre Banca Central European i de ctrebncile centrale ale statelor membre, atunci cand cursul de
schimb depete marja de +/- 15% fa decursul central. Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro i Danemarca
(aceasta din urmoptand pentru un culoar de fluctuaie de +/- 2,25%.) precum i un numr de ase state membre nou intrate in

spaiul comunitar in 2004. Un obiectiv important al mecanismului ratei de schimb il reprezint ajutorul acordat statelor membre
din afara zonei Euro in aplicarea unor politici de stabilizare macroeconomic scopul impulsionri acestora pentru a atinge
convergena necesar intrrii in zona Euro.
3.Politica monetar comun
Tratatul de la Roma nu face referire in mod explicit la introducerea unei monede unice i nici la un sistem de coordonare
a politicilor monetare intre statele membre, ci doar, prin paragrafele 103-107, precizeaz c fiecare ar participant la procesul
de integrare consider politicile sale conjuncturale i politicile in domeniul cursului de schimb ca elemente ale unui consens
reciproc acceptabil, considerand cursul de schimb ca fi ind o problem de interes comun
Pe parcursul primilor ani ai construciei europene, in care s-au pus bazele uniunii vamale i s-aucreat instrumentele
Politicii Agricole Comune, principala problem a Comunitii din perspectiv monetar a fost ajustarea cursurilor de schimb.
Aceasta se datora faptului c atat funcionarea, cat i performanele Politicii comerciale commune i ale Politicii Agricole
Comune erau puternic influenate de fluctuaiile cursului de schimb valutar.
Tratatul Uniunii Europene semnat la Maastricht in 1991 este cel care condus la introducerea unei politici monetare
comune bazat pe o moned unic administrat de ctre o singur banc central independent. In conformitate cu prevederile
Tratatului, obiectivul de baz al politicii monetare comune i al politicii cursului de schimb il reprezint stabilitatea preurilor i
fr a aduce prejudicii acestui obiectiv, susinerea politicilor economice generale ale Uniunii, in concordan cu principiile
economiei libere de pia i ale concurenei.
Cu toate c formarea Uniunii economice i monetare a fost considerat ca fiind rezultatul unui proces unitar, acesta poate
fi delimitat in trei etape:
Prima etap, (1 iulie 1990 i 31decembrie 1993) ale crei elemente centrale au fost stabilite inainte de Maastricht a
reprezentat etapa consolidrii pieei i a marcat inceputul perioadei de creare astructurilor economico-instituionale proprii uniunii
economice i monetare. Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creterea convergenei politicilor economice i a
cooperrii intre bncile centrale in scopul incorporrii practicilor monetare ale statelor membre in cadrul Sistemului Monetar
European. In cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restriciilor legate de micrile de capital,consolidarea
mecanismului ratei de schimb i o intrire a cooperrii intre bncile centrale ale statelor membre.
In cadrul acestei etape, in procesul de consolidare a pieei, Consiliul a stabilit un cadru de convergen al performanelor
economice din statele membre i de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice.
Cea de-a doua etap a inceput la 1 ianuarie 1994 i s-a incheiat la 31 decembrie 1998. In timpul acestei etape, pornind
de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constranse s evite deficitele bugetare excesive, i s iniieze
pai spre independena bncii centrale. In procesul de cretere a independenei bncilor centrale, Tratatul le interzicea acestora
acordarea defaciliti de creditare guvernamentale sau de achiziii de instrumente privind datoria public direct de la acestea.
Alturi de interzicerea explicit a finanrii directe a deficitelor publice, Tratatul mai prevedea, prin art. 102, ca autoritile
publice s nu aib acces privilegiat la instituiile financiare, decat dac acesta avea la baz motive de natur prudenial. Altfel
spus, Tratatul a incercat s induc un control bugetar indus de pia. In pregtirea celei de a treia etape, Comisia i Institutul
Monetar European au fost obligate s raporteze Consiliului aspectele legate de modul in care legislaiile naionale rspund
cerinelor legate de atingerea uniunii economice i monetare i asupra progresului fcut in indeplinirea criteriilor de convergen.
Criteriile de convergent
Tratatul de la Maastricht condiioneaz participarea in cadrul Uniunii economice i monetare de indeplinirea unor criterii
de convergent nominal, un fel de inte cantitative de referin, cunoscute i sub numele de Criteriile de la Maastricht Acestea
sunt:
- rat sczut a inflaiei, care s nu depeasc cu mai mult de 1,5 % cele mai bune performane ale statelor membre
participante in anul dinaintea examinrii;
- dobanzi sczute pentru creditele pe termen lung, care s nu depeasc cu mai mult de 2% dobanzile din cele mai
performante state membre participante in anul dinaintea examinrii;
- un deficit bugetar care s nu depeasc 3% din PIB
- datorie public cumulat care s nu depeasc 60% din PIB;
- stabilitatea cursului de schimb, in sensul meninerii cursului naional in limitele marjelor normalede fluctuaie ale
MRS2 pentru cel puin doi ani inaintea intrrii in zona euro (art. 121 din TEC)
Criteriul de convergen a cursului de schimb reprezint una din condiiile Tratatului de la Maastricht care trebuie
indeplinit de ctre statele membre inainte de adoptarea monedei unice.
Aceasta presupune participarea obligatorie la MRS2 cel puin doi ani inainte de intrarea in zona euro, timp in care nu
este permis realinierea paritii centrale in sensul devalorizrii in cei doi anide participare la MRS2.
In afara acestor criterii, au fost luate in calcul i o serie de ali factori, cum ar fi gradul de integrare al pieelor, soldul
balanei de pli, costul unitar al forei de munc precum i alte elemente relevante pentru stabilitatea pieelor.
Alturi de criteriile de convergen nominal, ins fr a face obiectul Tratatului de la Maastricht, au aprut, la iniiativa
Comisiei Europene i a Bncii Centrale Europene o serie de criterii care merg pe asigurarea convergenei i coeziunii structurilor
economice ale statelor membre i ale celor candidate.
Aceste criterio numite i criteriile de convergent real privesc:
- gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe inPIB,
- ponderea comerului bilateral c rile membre ale Uniunii Europene in totalul comerului exterior,

- structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultur i servicii),- PIB-ul pe cap de locuitor, calculat
in funcie de paritatea puterii de cumprare;
Incepand cu 1 mai 1998, ca urmare a procedurilor i foii de parcurs stabilite prin tratatul CE,pe baza recomandrii
Comisiei, Consiliul a decis c Belgia, Germania, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, i
Finlanda au indeplinit condiiile de adoptare a monedeiunice, respectiv:
- indeplinirea criteriilor de convergena nominal;
- faptul c legislaiile naionale, inclusiv statutul bncilor centrale erau compatibile cu Tratatul i cu statutul Sistemului
European al Bncilor Centrale.
Cu aceeai ocazie, Consiliul a decis c Grecia i Suedia nu indeplineau condiiile necesare pentru adoptarea monedei
unice i nu a examinat situaia Marii Britanii i a Danemarcei, deoarece, inconcordan cu prevederile Tratatului acestea au trimis
o notificare Consiliului prin care il anunau c nu doresc s participe la cea de a treia etapa a uniunii economice i monetare.
De fapt, in analizarea modului in care s-a realizat indeplinirea criteriilor de convergen s-au fcut o serie de concesii
dintre care le amintim pe cele legate de ponderea datoriei publice in PIB( cazul Italiei i al Belgiei) sau a deficitului bugetar
( cazul Germaniei).
Pentru a se evita controlul guvernelor asupra chestiunilor financiare ale statelor membre, s-a semnat, ca urmare a
Tratatului de la Amsterdam, Pactul de Stabilitate i Cretere (1997) prin care era asigurat disciplina financiar prin evitarea unor
deficite bugetare peste limitele stabilite.
Statelor membre care nu au indeplinit condiiile pentru adoptarea monedei unice de la inceput le-a fost acordat o
perioad de derogare, nedeterminat, in cadrul creia nu li se aplic prevederile legate depolitica monetar i sanciunile legate de
defictele excesive.
In acelai timp ins, guvernatorii bncilor central din aceste state sunt membri ai Consiliului general al Bncii Centrale
Europene.
In iulie 2002, pe baza deciziei Consiliului, Greciei i-a fost permis adoptarea monedei Euro,ca urmare a indeplinirii
criteriilor de convergen.
Etapa a treia, a inceput la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile intremonedele statelor participante
i in raport cu euro.
Din ianuarie 1999, monedele naionale ale statelor membre (ale zonei euro) au continuat scircule numai ca exprimri
nezecimale ale monedei unice, pan candau fost complet inlocuite cu moneda euro. In acelai timp, toate decontrile dintre statele
membre,emisiunile de titluri de stat, sau contractele incheiate in cadrul spaiului sunt realizate in modobligatoriu in euro.
De menionat c moneda euro este utilizat ca i insemn monetar i in alte state, care nu sunt membre ale Uniunii
Europene, cum ar fi Andora, Islanda, Lichtenstein, etc. Alturi de introducereamonedei euro in spaiul format de ctre statele
membre care au indeplinit criteriile de convergen, unmoment de importan crucial l-a constituit inlocuirea politicilor monetare
naionale cu o politica monetar comun, conceput de ctre Banca Central European.
Moneda unic
Euro a devenit moneda oficial a Uniunii Europene ncepnd din 1 ianuarie 1999, timp de doi ani doar ca moned de
cont, iar din 2002 i ca moned efectiv. Din 1 ianuarie 1999, euro a luat locul monedei de cont ECU, la rata de schimb 1 euro= 1
ECU. Cursurile de schimb dintre monedele naionale ale rilor membre ale Uniunii Europene i euro au fost fixate revocabil. n
perioada de tranziie(1 ianuarie 1999- 31 decembrie 2001) moneda euro i monedele naionale au circulat n paralel, aplicndu-se
principiul fr constrngeri, fr interdicii. Euro a devenit unitatea de cont oficial pentru bncile centrale ale statelor membre,
pentru unele operaiuni era obligatorie utilizarea monedei euro.
Un alt principiu al trecerii la euro a fost reprezentat de continuitatea contractelor. Daca un contract era exprimat n
moneda unei ri, rmnea exprimat n moneda respectiv pn la data de 1 ianuarie 2002. n perioada de tranziie, partenerii unui
contract puteau s cad de acord n a schimba exprimarea contractului din moneda n care era exprimat n moneda euro.
Moneda unic aduce o nou for i ofer noi oportuniti care deriv din integrarea i dimensiunile economiei zonei
euro,
piaa
unic
devenind,
astfel,
mai
eficient.
naintea monedei euro, nevoia de a realiza operaiuni de schimb valutar atrgea costuri suplimentare, implica riscuri, iar
tranzaciile transfrontaliere erau lipsite de transparen. Odat cu introducerea monedei unice, afacerile au devenit mai rentabile i
mai puin riscante n zona euro.
n acelai timp, posibilitatea de a compara uor preurile ncurajeaz comerul transfrontalier i investiiile de orice tip, de
la consumatorii individuali aflai n cutarea celui mai ieftin produs, pn la ntreprinderile care achiziioneaz servicii de cea mai
bun calitate i la marii investitori instituionali care pot investi mai eficient n zona euro, unde nu exist o fluctuaie a ratelor de
schimb. n cadrul zonei euro, exist n prezent o singur mare pia integrat care utilizeaz aceeai moned.
Moneda unic i zona euro nseamn i noi oportuniti n cadrul economiei mondiale. Moneda unic transform zona
euro ntr-o zon de afaceri atractiv pentru rile tere, promovnd, astfel, comerul i investiiile. Prudena n gestionarea sa
economic, face din euro o moned de rezerv atractiv pentru rile tere i asigur zonei euro o poziie mai puternic n cadrul
economiei
mondiale.
De asemenea, dimensiunea i gestionarea prudent confer stabilitate economic zonei euro, care rezist, astfel, mai bine la aazisele ocuri economice externe, adic la schimbrile economice brute care pot aprea n afara zonei euro i afecta economiile
naionale, precum creterea preului petrolului sau apariia unor turbulene pe pieele valutare internaionale. Datorit dimensiunii
i forei sale, zona euro poate absorbi mai bine asemenea ocuri externe fr pierderea de locuri de munc i fr diminuarea
creterii economice.

Moneda euro nu poate garanta, singur, stabilitatea i creterea economic . Acestea se realizeaz, n primul rnd, prin
buna gestionare a economiei zonei euro conform prevederilor tratatului i ale Pactului de stabilitate i cretere (PSC), un element
vital pentru Uniunea economic i monetar (UEM). n al doilea rnd, ca instrument fundamental pentru potenarea beneficiilor
pieei unice, ale politicii comerciale i ale cooperrii politice, moneda euro face parte integrant din structurile economice, sociale
i politice ale Uniunii Europene de astzi.