Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gimnastica in Scoala Curs
Gimnastica in Scoala Curs
GIMNASTICA ÎN ŞCOALĂ
Cluj-Napoca
2009
1
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI; CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
ANUL UNIVERSITAR 2009-2010
SEMESTRUL III
Obiectivele
2
• Formarea capacităţii de a demonstra şi conduce exerciţii analitice la aparate:
spalier, banca de gimnastică, sau cu aparate sau obiecte portative: baston, coardă, cerc,
minge medicinală, gantere, bandă elastică.
• Formarea capacităţii de a demonstra elemente acrobatice statice ( combinaţii şi
legări de elemente) şi dinamice ( rulări, rostogoliri, îndreptări, răsturnări şi salturi) din
programa şcolară.
• Formarea capacităţii de a demonstra săriturile cu sprijin la aparate: capră, ladă,
trambulină elastică ( din programa şcolară).
• Formarea capacităţii de a demonstra elemente din deprinderile motrice de bază
(mers, alergare, săritură, aruncare - prindere) , şi aplicativ – utilitare (escaladare, tarare,
căţărare, transport de greutăţi, tracţiune – împingere ), la diferite aparate din gimnastica
artistică ( paralele, bârnă, sol, bară, cal cu mânere, inele ) prin exerciţii impuse.
Conţinutul disciplinei:
1. Metode de instruire:
• Metode verbale: descrierea, explicaţia, conversaţia, discuţia colectivă.
• Metode intuitive: demonstraţia(nemijlocită), prin planşe, kinograme, prin
mijloace moderne(video, filme).
• Metode acţionale:
- practică: exersare pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi pentru învăţarea
deprinderilor motrice
- mentală: exersare pentru însuşirea deprinderilor motrice
- problematizarea
3
IV. Bibliografie obligatorie
- calculator;
- aparatură audio-video
- saltele de gimnastică, trambuline elastice şi semielastice,
bănci de gimnastică, spalier, aparate speciale de gimnastică,
obiecte portative (baston, mingi medicinale,corzi, cercuri)
4
Planificarea cursurilor teoretice (conform orarului)
5
Săptămâna Tematici abordate şi bibliografia Cuvinte cheie
Nr. obligatorie
Crt.
1. Prezentarea cerinţelor stabilite pentru - gimnastica;
examenul teoretic. -sistemele de gimn.
2. Prezentarea bibliografiei obligatorii şi - izvoarele
1. I a celei opţionale. gimnasticii;
3. Istoricul apariţiei gimnasticii.
(Bibl. Pascan, I., 2006, Fekete, J., 1996,
Rusu, I., şi colab, 1998)
1. Definirea gimnasticii. - acte motrice
2. Caracteristicile gimnasticii. construite;
3. Sarcinile gimnasticii. - educarea estetică;
3. Terminologia ginmasticii. - atitudine
2. II 4. Ramurile şi mijloacele gimnasticii corporală corectă.
( Bibl. Pascan,I., 2006, Stroescu, A., - gimnastică
Podlaha, R., 1974, Băiaşu, Gh., 1984, formativă;
Fekete, J., 1996 ) - gimnastică
competiţională
1. Reguli de descriere a poziţiilor. - poziţii
2. Reguli de descriere a mişcărilor. fundamentale şi
3. Reguli de descriere a exerciţiilor şi a derivate;
3. III complexelor de exerciţii. - mişcarea;
4. Prezentarea grafică ( desenarea ) a - exerciţiu;
poziţiilor. complex de
( Bibl. Mărcuţ, P., Cucu, B., 2005, exerciţiu;
Paşcan, I., 2006 ) - proporţiile corp.
Semnele folosite şi semnificaţia lor în - semne utilizate;
desenarea exerciţiilor. - mişcări circulare;
1.Semnele folosite deasupra liniei - tempo lent;
solului. - priza de jos;
4. IV 2. Semnele folosite dedesubtul liniei - pauză în
solului. desfăşurarea
3. Semnele folosite în prelungirea liniei mişcării;
orizontale. - direcţia opusă.
( Bibl. Pascan, I., 2006, Fekete, J., 1996,
Farkas, Gy., 1997. )
Exerciţii de dezvoltare fizică generală - exerciţii de
1.Caracteristicile exerciţiilor de dezvoltare fizică
5. V dezvoltare fizică generală. armonioasă;
2. Funcţiile exerciţiilor de dezvoltare - exerciţii de
fizică generală. pregătire fizică;
3. Clasificarea exerciţiilor de dezvoltarea - exerciţii analitice,
fizică generală. - exerciţii pentru
( Fekete, J.,1996, Paşcan, I.,2006, prelucrarea
Mărcuţ, P, Cucu, B.,2005, Rusu, I., şi analitică şi
colab., 1998 ) selectivă.
Exerciţii libere - exerciţii libere;
1. Exerciţii pentru cap şi gât. - exerciţii
2. Exerciţii pentru braţe; combinate;
3. Exerciţii pentru trunchi. - exerciţii cu
6. VI 4. Exerciţii pentru picioare. caracter de
5. Exerciţii combinate. întindere
( Bibl. Grosu, E., 1999, Fekete, J., 1996,
6
Pascan, I. 2006, Feşnic, I., Şanta I.,2001 )
Exerciţii cu partener. - exerciţii cu
1. Caracteristicile exerciţiilor cu partener. partener;
Studenţii sunt obligaţi să studieze şi să conspecteze pentru fiecare lecţie bibliografia
precizată.
IX Bibliografia opţională
1. Culda, C., Dungaciu, P., Culda, P., ( 1998 ), Manual de gimnastică, Ed. Fundaţiei
„România de mâine”, Bucureşti.
2. Feşnic ,I., Şanta, I., ( 2001), Gimnastica de bază, Universitatea „ Avram Iancu”
Cluj-Napoca.
3. Stroescu Adina (coord.), ( 1968 ),Gimnastica, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
4. Tuduşciuc, I., (1977), Gimnastica acrobatică, Ed, Sport-Turism, Bucureşti.
7
CURSUL NR. 1
F ig , 1 ,1 , R a m uşi
rilem ijlo a ce le g im n a sticii (R u su , I., P a şca n , I., G ro su , E ., C u cu , V., 1 9 9 8 )
2. Definirea gimnasticii
Gimnastica constă din exerciţii metodice, conduse după un plan sistematic şi
după reguli anumite în vederea conservării sănătăţii şi a sporirii capacităţilor fiziologice
ale corpului omenesc, implicit a celor psihice, voinţă, curaj, etc.” (Kiriţescu, C.,
Palestrica, 1964, p.17),,Sistem de exerciţii aplicat analitic sau global care influenţează
selectiv şi cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării mişcărilor corpului
omenesc, a formării ţinutei corecte”. (Srotescu, A., Podlaha, R., Terminologia
gimnasticii, 1974, p. 21),, Gimnastica reprezintă un sistem special de exerciţii fizice
naturale şi create care urmăresc întărirea sănătăţii, influenţarea selectivă şi precisă a
aparatului locomotor, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea calităţilor motrice,
8
formarea şi perfecţionarea capacităţii de mişcare a omului” (Fekete, J. Gimnastica de
bază, acrobatică şi sărituri, 1996, p.11).
3. Caracteristicele gimnasticii
1. Gimnastica constituie unul din cele mai importante mijloace ale educaţiei
fizice. Ea dispune de o teorie proprie, de mijloace şi forme specifice de organizare şi de o
metodică proprie a procesului de predare.2. Are un conţinut extrem de bogat şi adaptabil
tuturor categoriilor de executanţi, indiferent de vârstă, sex sau grad de pregătire.
3. Datorită caracterului analitic a multor mişcări, gimnastica exercită o influenţă
precisă şi selectivă asupra organismului. Exerciţiile se pot selecţiona analitic cu
localizarea exactă la:
- un anumit segment corporal (braţ, picior etc. );
- o articulaţie (genunchi, coloană etc. );
- la o grupă sau mai multe grupe musculare.
4. Gimnastica presupune executarea mişcărilor cu maximum de corectitudine,
precizie, localizare, amplitudine.
5. Practicarea gimnasticii determină:
a. o stăpânire elementară şi multilaterală a aparatului locomotor în
condiţii obişnuite şi neobişnuite;
b. dezvoltă aptitudini psiho-comportamentale generale, cum sunt:
- inteligenţa motrică
- capacitatea de învăţare şi de execuţie
- capacitatea de mobilizare a energiei
- capacitatea de refacere fizică şi psihică.
c. dezvoltă cele mai importante aptitudini psiho-motrice, cum sunt:
coordonarea, lateralitatea, echilibrul, percepţia kinestezică şi spaţio-temporală.
6. Prin conţinutul specific, gimnastica contribuie şi la dezvoltarea unor calităţi
psihice volitive ca: dârzenia, perseverenţa, rezistenţa la oboseală şi durere, etc.
7. Prin ajutorul acordat partenerului în procesul de învăţare se dezvoltă:
- spiritul de colaborare;
- solidaritatea;
- capacitatea de autoapreciere;
- simţul răspunderii colective;
- spiritul de observaţie şi altele.
8. Foloseşte pe o scară largă acompaniamentul muzical, dezvoltă simţul ritmului
şi expresivitatea mişcării.
9. Gimnastica cere o ţinută corectă estetică – se referă la atitudinea fizică a
corpului în diferite poziţii şi mişcări.
10. Obligativitatea formei de execuţie. În gimnastică, valoarea şi efortul
execuţiei sunt determinate atât de conţinutul ( dificultatea, complexitatea) exerciţiului, cât
şi de forma sub care el a fost executat.
Forma de execuţie trebuie să fie:
- precisă;
- corectă;
- estetică;
- expresivă;
9
- stabilă.
4. Sarcinile gimnasticii
1. Asigurarea condiţiilor optime pentru:
a. întărirea sănătăţii
b. dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului.
2. Să contribuie la dezvoltarea capacităţilor motrice condiţionale, coordinative şi
intermediare.
3. Prin mijloacele specifice de care dispune, formează capacitatea individului de
a-şi relaxa diferite grupe musculare sau întregul corp, relaxare necesară după diferite
activităţi cotidiene.
4. Să dezvolte principalele funcţii ale organismului care să asigure baza sănătăţii
şi capacităţii de muncă.
5. Formarea şi dezvoltarea ţinutei corecte şi expresive a mişcărilor, contribuind
astfel la educarea estetică a executanţilor.
6. Corectarea unor atitudini deficiente şi combaterea influenţei negative asupra
organismului, datorate unor activităţi profesionale unilaterale.
7. Corectarea unor deficienţe motorii rezultate ca urmare a unor traumatisme.
8. Menţinerea şi dezvoltarea capacităţii fizice la vârstă înaintată.
9. Asigurarea unui suport fizic corespunzător altor discipline sportive.
10. Prin mijloacele sale, gimnastica determină însuşirea tehnicii de bază a
oricăror mişcări.
TERMINOLOGIA GIMNASTICII
1. Cerinţele terminologiei
Pentru îndeplinirea funcţiei de comunicare, terminologia gimnasticii trebuie să
respecte anumite cerinţe de bază, cum sunt:
1. Să respecte particularităţile de limbă. În denumirea unei poziţii sau mişcări,
să utilizeze cuvinte din fondul lexical principal.
2. Să fie ştiinţifică, dar în acelaşi timp şi accesibilă.
10
3. Să fie unitară – să aibă acelaşi înţeles în toate domeniile activităţilor
corporale.
4. Să fie precisă, pentru a evita interpretări diferite ale unor termeni.
5. Să fie clară, să oglindească cât mai real imaginea mişcării.
6. Să fie concisă. Descrierea terminologică să fie scurtă, să nu conţină elemente
suplimentare sau să îngreuneze înţelegerea termenului.
- Mişcarea de ridicare ( sau balansarea ) a braţelor, a piciorului de obicei se
execută cu membrele întinse.
- Pentru a respecta cerinţa conciziei se pot folosi anumiţi termeni
convenţionali, cum sunt: ,, podul” ,, sfoara „ ,, roata” ,, sărituri ca mingea”
- Se pot utiliza termeni sugestivi, cum sunt: mersul piticului, mersul ursului,
mersul păianjenului, tăvălugul, şenila etc.
7. Să servească drept mijloc de comunicare internaţională -- termenii care
poartă numele sportivilor (gimnaştilor ) care au executat prima dată , într-un concurs
oficial, elementele respective, cum sunt; Danilova, Ginger, Comăneci, Kovács,
Drăgulescu, Diamidov, Endo, Tsukahara, Stalder, etc.
11
Poziţia longitudinală. Vorbim despre această situaţie atunci când axul principal
al aparatului şi axul transversal al executantului se găsesc în poziţii paralele. În acest caz
în funcţie de orientarea corpului avem:
a. facial longitudinal;
b. dorsal longitudinal;
c. costal dreapta longitudinal;
d. costal stânga longitudinal.
Poziţia transversală. Ne aflăm în această situaţie atunci când axul principal al
aparatului şi axul transversal al executantului se găsesc în poziţii perpendiculare. În
funcţie de orientarea corpului putem avea:
a. facial transversal;
b. dorsal transversal;
c. costal dreapta transversal;
d. costal stânga transversal.
Întrebări recapitulative
12
CURSUL NR. 2
POZIŢIILE CORPULUI
A. Poziţii fundamentale
- stând;
- pe genunchi;
- aşezat;
- culcat;
- atârnat;
- sprijinit.
I. Stând
Caracteristici:
- Este o poziţie bipedă, ortostatică;
- Greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare;
- Picioarele sunt apropiate şi întinse, călcâiele lipite, vârfurile depărtate la
aproximativ o lăţime de talpă;
- Trunchiul este menţinut drept, abdomenul supt, toracele uşor ridicat, umerii
pe aceeaşi linie;
- Capul se ţine drept, bărbia uşor ridicată, privirea înainte;
- Braţele sunt întinse, lipite de corp, palmele de asemenea, întinse, degetele
apropiate şi în contact cu partea lateral-externă a coapselor; - Poziţia „ stând” din
gimnastică este estetică şi fiziologică. Exersată sistematic, are influenţă pozitivă asupra
formării ţinutei corecte şi efecte corective asupra atitudinilor vicioase ale corpului.
Poziţii derivate din „stând”
a. Stând pe vârfuri;
b. Stând pe călcâie;
c. Stând cu genunchii uşor îndoiţi;
13
a b c
d e f
g h i j k
l m n o
14
II. Pe genunchi
Caracteristici:
- Picioarele sunt îndoite din articulaţia genunchilor în unghi drept;
- Contactul pe suprafaţa de reazem se realizează cu genunchii, cu partea
anterioară a gambelor şi cu regiunea superioară a labelor;
- Picioarele sunt apropiate, călcâiele lipite, vârfurile întinse;
- Segmentul vertical ( de la cap la gambe ) are o ţinută dreaptă, similară cu cea
a poziţiei „ stând”.
Poziţii derivate din „ pe genunchi”
a. Stând pe genunchi cu genunchii depărtaţi;
b. Stând pe genunchi cu călcâiele depărtate;
c. Stând pe genunchi cu picioarele depărtate;
d. Stând pe un genunchi, celălalt sprijinit înainte;
a b c d
e f g h
15
III. Aşezat
Caracteristici:
- În această poziţie corpul formează două segmente, unul vertical de la creştet
la şezut, şi altul orizontal de la şezută la călcâie;
- Sprijinul corpului are loc pe bazin şi regiunea posterioară a picioarelor;
- Capul, trunchiul, spatele, umerii păstrează aceeaşi atitudine ca în poziţia
„stând”;
- Braţele sunt situate lângă corp şi uşor îndoite din coate;
- Palmele, având degetele apropiate şi întinse, sunt aşezate pe suprafaţa de
reazem, alături de şezută.
Poziţii derivate din „aşezat”
a. Aşezat sprijinit înapoi;
b. Aşezat depărtat;
c. Aşezat cu picioarele încrucişate, dreptul peste stângul;
d. Aşezat cu picioarele îndoite
a b c d
e f g
h. Aşezat echer;
i. Aşezat echer depărtat;
j. Aşezat sprijinit costal dreapta
16
h i j
IV. Culcat
Caracteristici:
- În gimnastică şcolară poziţia de culcat este clinostatică, cu faţa în sus;
- Corpul este întins, cu partea sa dorsală în contact aproape total cu suprafaţa
de reazem;
- Picioarele sunt apropiate şi întinse cu vârfurile unite;
- Braţele sunt întinse, lipite de corp, degetele apropiate.
În funcţie de orientarea corpului spre suprafaţa de reazem deosebim:
- culcat dorsal;
- culcat facial;
- culcat costal.
a b c
d e f
17
g h i
V. Atârnat
Caracteristici:
- Este o poziţie suspendată a corpului, susţinută de un aparat sau o instalaţie în
majoritatea cazurilor cu ajutorul prizei mâinilor;
- Centrul general de greutate al corpului se găseşte sub punctul de apucare
(sau de agăţare) ;
- În această postură corpul se găseşte într-o poziţie de echilibru stabil;
- Umerii se găsesc sub nivelul apucării;
- Braţele, trunchiul şi picioarele apropiate sunt complet întinse;
- În funcţie de poziţia corpului în spaţiu deosebim: atârnat pe verticală, atârnat
pe orizontală şi atârnat răsturnat.
Poziţii derivate din „atârnat”
a. Atârnat cu braţele îndoite;
b. Atârnat cu genunchii îndoiţi;
c. Atârnat dorsal;
a b c
18
d e f
g. Planşa dorsală;
h. Atârnat agăţat la genunchi;
i. Atârnat şi agăţat cu vârfurile picioarelor (cuib).
g h i
VI. Sprijin
Caracteristici:
- Executantul se găseşte cu toată greutatea corpului susţinută numai în braţe;
- Centrul general de greutate al corpului se găseşte de obicei deasupra
punctelor de sprijin;
- Umerii se află, de asemenea, deasupra punctelor de reazem;
- Braţele sunt întinse pe lângă corp, spatele drept şi umerii împinşi în jos;
- Picioarele sunt întinse şi apropiate;
- Corpul este drept, capul uşor ridicat;
- În această poziţie corpul executantului se găseşte în echilibru instabil.
Poziţii derivate din „sprijin”
a. Sprijin dorsal la bara fixă;
b. Sprijin transversal, între bare, la paralele;
c. Sprijin longitudinal, în afară, la paralele.
19
a b c
d e f
g h i
B. Poziţii mixte:
- sprijin ghemuit;
- sprijin pe genunchi;
- sprijin culcat;
- atârnat stând;
- atârnat sprijinit;
- atârnat culcat.
I. Sprijin ghemuit
20
Poziţii derivate din „ sprijin ghemuit”
a. Sprijin ghemuit cu picioarele depărtate;
b. Sprijin ghemuit pe un picior celălalt întins înainte;
c. Sprijin ghemuit pe un picior celălalt întins înapoi;
d. Sprijin ghemuit pe un picior celălalt întins lateral;
a b c d
e f g
a b c d
21
e f g h
a b c
d e f
g h i
22
j k l
a b c
d. Atârnat stând costal – dreapta la scara fixă, piciorul stâng ridicat lateral,
mâna stânga pe şold;
e. Atârnat stând facial, cu corpul îndoit la scara fixă.
d e
V. Atârnat sprijinit
Exemple:
a. Atârnat pe bara înaltă, sprijinit pe bara joasă la paralele inegale;
23
b. Atârnat sprijinit la scara fixă cu corpul pe orizontală.
a b
a b c
Întrebări recapitulative
24
CURSUL NR. 3
25
a b c d
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
26
a b c d
e. braţele înapoi-jos;
f. braţele înapoi-sus;
g. braţele pe diagonală.
e f g
a b c d
a b
27
c d e
a b c d
e. mâini pe creştet;
f. mâini la ceafă;
g. mâini la spate.
e f g
a b
28
c d e
Mişcările braţelor
Mişcările specifice braţelor au loc în următoarele articulaţii: articulaţiile
degetelor, pumnilor, coatelor şi a celor scapulo-humerale. Mişcările pot fi executate în
diferite planuri şi în jurul unor axe. Cele mai cunoscute mişcări sunt de: îndoire şi
întindere; ridicare şi coborâre; depărtare-apropiere; balansare în diferite direcţii; rotare;
răsucire; ducere; încrucişare; fluturare.
Poziţiile trunchiului:
a. drept;
b. aplecat la 45º;
c. aplecat la 90º;
a b c
d. îndoit înainte;
e. îndoit lateral spre stânga;
f. îndoit lateral spre dreapta;
g. îndoit înapoi ( în extensie );
d e f g
29
j. aplecat – răsucit;
h i j
k. răsucit – aplecat;
l. îndoit – răsucit;
m. răsucit – îndoit.
k l m
Mişcările trunchiului:
- aplecare (numai înainte);
- îndoire: înainte, lateral spre stânga, lateral spre dreapta şi înapoi (extensie );
- răsucire: spre dreapta şi spre stânga;
- ridicare;
- coborâre;
- rotare;
- aplecare cu răsucire;
- îndoire cu răsucire;
- răsucire cu aplecare;
- răsucire cu îndoire;
- val;
- balansare.
30
- pedalare.
Exemple:
- Stând poziţia fundamentală ), depărtat, braţele lateral (poziţii derivate).
31
- Atârnat, cu braţele îndoite, la bara fixă, picioarele depărtate.
Exemple:
- Pas lateral stânga cu aplecarea trunchiului înainte şi ridicarea braţelor
lateral;
32
- Îndoirea uşoară a piciorului drept, balansarea stângului înainte cu ridicarea
braţului drept sus şi mâna stânga pe şold.
- Stând:
1. ridicarea braţelor înainte;
2. pas lateral stânga cu ducerea braţelor lateral;
3. îndoirea trunchiului lateral stânga, cu mâinile pe şolduri;
4. revenire în poziţia iniţială;
5 – 8 idem 1 – 4 spre partea opusă (se repetă ex. spre dreapta).
33
4 1 2 3 +
2X +(2X)
Exemple:
34
Exerciţiul I
Stând:
1. ridicarea braţelor înainte;
2. rotarea braţelor înainte;
3. rotarea braţelor înapoi;
4. coborârea braţelor jos.
4 1 2 3
Exerciţiul II
Stând, depărtat, braţele sus:
1. extensia trunchiului;
2. îndoirea trunchiului cu aşezarea palmelor pe sol;
3. îndoirea trunchiului spre stânga, mâini pe şolduri;
4. idem 3 spre dreapta.
1 2 3 +(4)
Întrebări recapitulative
35
2. Precizaţi poziţiile braţelor întinse pe direcţii intermediare.
3. Enumeraţi cele mai importante mişcări ale trunchiului.
4. Care sunt regulile de descriere a exerciţiilor?
CURSUL NR. 4
36
7
6
5
4
3
2
1
d. Corpul executantului se reprezintă prin desen liniar privit din faţă, din
profil sau din spate, în funcţie de cum este mai sugestiv. Aceeaşi poziţie reprezentată din
faţă sau lateral nu înseamnă că s-a efectuat o întoarcere acest lucru se materializează prin
semne speciale distincte;
e. Capul văzut din faţă este reprezentat printr-un cerc, din spate cercul este
umplut, iar din profil direcţia de orientare este reprezentată printr-o linioară în mijlocul
circumferinţei cercului.
Exemple pentru desenarea corpului privit din faţă:
37
Exemple: a. Stând: - pas lateral cu piciorul stâng în stând depărtat;
b. Stând: - pas înainte cu piciorul stâng în stând depărtat sagital;
c. Stând: - balansarea braţelor prin înainte sus;
d. Stând: - pas lateral şi îndoirea piciorul stâng în stând fandat cu
balansarea braţelor lateral
a b c d
Exemple:
a. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor înainte;
b. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor înapoi;
c. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor spre interior în plan frontal;
d. Stând, braţele sus: - rotarea braţelor spre exterior şi în jos, în plan frontal;
e. Stând, depărtat, trunchiul aplecat înainte, mâini pe şolduri: - rotarea
trunchiului spre
stânga.
o O
90 180
38
Exemple:
a. Stând: - întoarcere 180 de grade spre stânga;
b. Stând: - întoarcere 90 de grade spre stânga şi trecere în sprijin ghemuit;
c. Stând, genunchii uşor îndoiţi, braţele înapoi jos: - săritură dreaptă cu
balansarea braţelor prin înainte sus şi întoarcere 360 de grade în poziţia iniţială.
o o o
180 90 360
a b c
Exemple:
a. Stând, depărtat, mâini pe şolduri: - fandare laterală spre stânga, cu arcuire;
b. Stând , braţele sus: - îndoirea picioarelor,cu arcuire şi rotarea braţelor înainte;
c. Atârnat stând facial la scara fixă: - îndoirea cu arcuire a corpului din
articulaţiile coxo- femurale.
a b c
a b c
39
6. Linia orizontală arată priza apropiată sau membrele inferioare cu
vârfurile apropiate.
Exemple:
a. Stând cu vârfurile apropiate;
b. Atârnat dorsal, la scara fixă, cu priză apropiată;
c. Atârnat, stând facial cu corpul îndoit, la scara fixă, cu priză apropiată.
a b c
7. Semiluna ( sau semicercul deschis spre partea de sus ) indică priza de jos.
40
Exemple:
a. Stând: - ridicarea piciorului drept înainte până la orizontală cu îndoirea
braţelor, mâini pe şold;
b. Stând, depărtat, braţele lateral: - întoarcere de 90° spre dreapta în stând.
o
+90
a b
1. Cifrele scrise sub linia solului exprimă timpii în care sunt realizate
mişcările.
1, 2 1,3 2
Exemple:
a. Stând:
1. trecere în sprijin ghemuit;
2. prin săritură înapoi trecere în sprijin culcat facial cu picioarele
depărtate;
3. săritura înainte în sprijin ghemuit;
4. ridicare în stând.
4 1,3 2
b. Stând:
41
1. aplecarea trunchiului înainte cu îndoirea braţelor, mâini pe şolduri;
2. îndoirea trunchiului cu întinderea braţelor, mâinile pe sol;
3. trecere în sprijin ghemuit;
4. întinderea picioarelor cu revenire la T2;
5. revenire la T1;
6. revenire în poziţia iniţială.
6 1,5 2,4 3
1-2 1-3
Exemple:
a. Aşezat, braţele sus:
1 - 2 trecere în culcat dorsal, braţele sus;
3 – 4 ridicarea trunchiului şi revenire în P.I.
3-4 1-2
4 1 -3
3. Semnul „x” semnifică repetarea mişcării (ex: arcuiri, bătăi din palme etc.)
2X 3X
Exemple:
42
a. Stând, braţele sus:
1,2 îndoirea trunchiului înainte de 2x;
3. trecere în sprijin ghemuit;
4. ridicare în stând.
2x 3
4 1 2x
2-3 1-2
Exemple:
a. Culcat dorsal, braţele lateral:
1. ridicare în aşezat echer;
2-3. menţinerea poziţiei (pauză de mişcare );
4. revenire în poziţia iniţială.
4 1, 2 -3
b. Stând:
1-2. ridicarea piciorului stâng înainte şi a braţelor sus;
3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în P.I.
43
4 1-2, 3
5. Două sau mai multe acţiuni efectuate în acelaşi timp se reprezintă printr-o
acoladă şi leagă imaginile sub care se scrie timpul respectiv.
Exemple:
a. Stând, braţele sus:
1,2,3. aplecarea trunchiului înainte, cu arcuire de 3x şi
coborârea braţelor lateral;
4. îndoirea trunchiului, palmele pe sol şi întinderea
corpului în stând cu braţele sus.
3x
4
b. Stând:
1. balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral cu trecere în stând fandat pe
piciorul stâng, mâini pe şold;
2. revenire în stând.
2 1
+(3)
44
Exemple:
a. Sprijin ghemuit:
1. ridicare în stând pe piciorul drept cu balansarea piciorului stâng
înainte şi bătaia
palmelor sub genunchi;
2. coborârea piciorului stâng şi ridicarea braţelor în stând cu braţele sus;
3. idem T1 dar cu piciorul drept;
4 . revenire la P.I.
4 1, +(3) 2
4 1, +(3) 2
45
+
4 1,3 2
b. Stând:
1. balansarea piciorului stâng şi a braţelor lateral;
2. trecere în stând fandat pe piciorul stâng, îndoirea braţelor,
mâini pe şold;
3. idem T1;
4. revenire în P.I.
5-8. idem T 1-4 pornind cu piciorul drept.
+
4 1,3 2
2X 4X
Exemple:
a. Stând:
1. aplecarea trunchiului înainte, ridicarea braţelor
lateral;
2. îndoirea trunchiului coborârea palmelor pe sol;
3. idem T1;
4. revenire în P.I.
4x
4 1,3 2
46
7-8. coborârea picioarelor cu revenire în P.I.
5x
5X
3-4, 7-8 1-2 5-6
Exemple:
a. Sprijin culcat facial:
1. întoarcere 180° spre stânga în sprijin culcat dorsal;
2. întoarcere 180° tot spre stânga în sprijin culcat facial;
3. îndoirea braţelor;
4. întinderea braţelor;
5-8. idem T1-4 cu întoarcere în direcţia opusă.
4x
0
180
0
180
+ 4x
2, 4 1 3
b. Stând pe genunchi:
1. întinderea piciorului stâng lateral, ridicarea braţelor sus;
2. îndoirea şi răsucirea trunchiului spre stânga, mâinile ating
vârful piciorului
3. idem T1;
4. revenire în PI.
5-8. idem T1-4 pe partea opusă pornind cu piciorul drept. 4x
+ 4x
4 1, 3 2
Întrebări recapitulative
47
2. Care sunt semnele folosite deasupra liniei solului şi precizaţi semnificaţia lor.
3. Care este diferenţa dintre semnul ,,+” utilizat deasupra liniei solului şi cel utilizat
dedesubtul liniei?
4. Explicaţi în ce constă diferenţa dintre semnele folosite: ,,1,2” şi ,,1-2” sau ,,2x”
şi ,,1-2”.
5. Precizaţi semnificaţia semnului utilizat ---------+5x.
CURSUL NR. 5
„Ele constituie unul din mijloacele gimnasticii de bază şi sunt formate dintr-o
mare varietate de mişcări create de oameni în scopul dezvoltării armonioase a
organismului din punct de vedere morfologic şi funcţional, şi pentru perfecţionarea
posibilităţilor lui de mişcare” (Mărcuţ, P., Cucu, B., 2005, p. 46).
Datorită diversităţii foarte mari, de-a lungul anilor, aceste exerciţii au fost
cunoscute sub denumiri diferite, ca: exerciţii de dezvoltare fizică armonioasă, exerciţii
de pregătire fizică, exerciţii pentru prelucrarea analitică şi selectivă a aparatului
locomotor, exerciţii analitice etc.
48
Toate aceste denumiri ne demonstrează caracterul larg şi aplicabilitatea foarte
variată a acestor exerciţii.
Noţiunea de dezvoltare fizică cuprinde atât procesul de creştere, cât şi de
dezvoltare.
Creşterea reprezintă un proces de amplificare şi acumulare cantitativă, de
sporire în greutate, volum, diametru, lungime etc.
Dezvoltarea presupune adaptarea şi perfecţionarea calitativă a tuturor sistemelor
şi organelor, de îmbunătăţire a indicilor funcţionali ai acestora.
49
- exerciţii cu şi la aparate speciale.
2. Criteriul influenţei asupra organismului
- exerciţii care stimulează tonicitatea şi troficitatea musculaturii;
- exerciţii pentru dezvoltarea analitică a musculaturii segmentelor;
- exerciţii pentru îmbunătăţirea funcţiei vitale;
- exerciţii care formează ţinuta corectă prin întărirea reflexului de postură.
3. După complexitatea mişcărilor efectuate
- exerciţii simple;
- exerciţii compuse;
- exerciţii complexe.
4. Criteriul anatomic
- exerciţii pentru cap şi gât;
- exerciţii pentru braţe şi centura scapulo- humerală;
- exerciţii pentru trunchi ( abdomen, spate, părţi laterale );
- exerciţii pentru membrele inferioare.
5. Criteriul activităţii musculare
- exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;
- exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii
articulare;
- exerciţii cu caracter de relaxare.
50
b. Contracţiile statice – izometrice; caracteristici:
- creşterea tensiunii interne fără modificarea lungimii fibrei musculare;
- în articulaţie nu se produce mişcare;
- localizarea precisă a efortului;
- nu se educă motricitatea.
c. Contracţiile combinate – auxotonice ( intermediare ):
- Cuprind o formă de activitate des întâlnită în gimnastică, care combină
ambele forme de manifestare. Exemple: (a) Ridicare în stând pe mâini din forţă, la
diferite aparate şi pornind din diferite poziţii iniţiale; (b) din sprijin echer, la inele, trecere
prin coborârea corpului în sprijin lateral (echer sau cu corpul întins).
Exerciţiile de dezvoltarea fizică generală, folosind cele trei modalităţi de
contracţie, contribuie la dezvoltarea celor trei forme de manifestare a forţei specifice
gimnasticii:
- forţa maximală;
- forţa explozivă;
- forţa în regim de rezistenţă.
Forţa maximală se dezvoltă:
- prin mişcări dinamice executate în tempo lent;
- prin exerciţii statice menţinute.
Forţa explozivă se dezvoltă prin:
- mişcări dinamice executate în tempo rapid.
Forţa în regim de rezistenţă se realizează prin:
- mărirea numărului de repetări în cadrul seriilor.
51
- mărirea sarcinii externe ( încărcăturii ).
e. Structura exerciţiilor destinate dezvoltării forţei să corespundă parţial sau
total structurii procedeului tehnic propus pentru învăţare.
f. Ritmul, dinamica activităţii musculare să corespundă caracteristicilor şi
dinamicii activităţii muşchilor din timpul executării elementului tehnic.
a b c d e
52
- sărituri pe obstacole, sărituri în adâncime, sărituri peste obstacole în
diferite poziţii etc.
53
- capacitatea de întindere a muşchilor, ligamentelor şi tendoanelor;
- capacitatea de coordonare a contracţiei şi relaxării musculare a muşchilor
agonişti şi antagonişti;
- temperatura muşchilor;
- mediul ambiant, starea psihică momentană;
- programul diurn.
Mijloace utilizate:
- balansări cu arcuiri;
- arcuiri cu menţinere;
- întinderi şi menţineri pasive;
- rotări;
- îndoiri, răsuciri, extensii;
- stretching prelungit, etc.
Indicaţii metodice
- Exerciţiile de forţă să se adreseze armonios întregului corp;
- Exerciţiile de forţă să se utilizeze paralel cu cele de întindere;
- Exerciţiile statice de forţă să fie urmate neapărat de cele de relaxare;
- După utilizarea exerciţiilor de mobilitate statică să urmeze, de asemenea,
exerciţii de relaxare;
- Exerciţiile de mobilitate să fie utilizate până la obţinerea parametrilor
anatomici optimi ai articulaţiei;
- Pentru prevenirea accidentărilor să se acorde o atenţie deosebită în
timpul efectuării exerciţiilor de mobilitate pasivă.
54
Întrebări recapitulative
CURSUL NR. 6
EXERCIŢII LIBERE
55
- răsucire spre stânga şi dreapta;
- rotare spre stânga şi dreapta;
- flexie cu răsucire;
- extensie cu răsucire;
- înclinarea capului spre stânga şi dreapta etc.
Exemple de exerciţii:
P.I. Stând depărtat, mâini pe şolduri:
1. îndoirea gâtului înainte;
2. extensia capului;
3. răsucirea capului spre stânga;
4. răsucirea capului spre dreapta.
1 2 3 +(4)
+
2x
56
1,2. extensii de braţe înapoi pe orizontală cu arcuire de 2x;
3,4 ridicarea braţelor sus şi extensia lor înapoi cu arcuire de 2x.
2x 2x
2x 2x
3-4 1-2
4 1, 2-3
c. P.I. Sprijin culcat facial:
1,2. săltări din braţe de 2x;
57
3. săltare cu bătaie din palme;
4. revenire în sprijin culcat facial;
5. îndoirea braţelor;
6-7. menţinerea poziţiei;
8. întinderea braţelor.
4, 8 2x 3 5 , 6 -7
6 1, 5 2 3 4
58
a. P.I. Stând depărtat, braţele sus:
1-3. răsucirea trunchiului spre stânga şi extensie înapoi, cu coborârea
braţelor lateral;
4. revenire în P.I.;
5-8. idem 1-4 pe partea opusă.
+
4 1-3
4 1-2, 3
a. Aşezat:
1. ridicarea picioarelor la 45 de grade şi depărtarea lor, braţele lateral;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în P.I.
4 1, 2-3
59
b. Aşezat, sprijin înapoi:
1. ridicarea picioarelor la 45 de grade;
2. depărtarea picioarelor;
3. apropierea picioarelor;
4. coborârea picioarelor în P.I.
4 1, 3 2
c. Culcat dorsal, braţele sus:
1-2. ridicarea trunchiului în aşezat, coborârea braţelor lateral;
3-4. revenire în P.I.;
5-6. ridicarea picioarelor la 90 de grade;
7-8. revenire în P.I.
d. Culcat dorsal:
1. ridicarea picioarelor la 90 de grade;
2. ridicarea bazinului şi trecerea picioarelor peste cap, vârfurile ating solul;
3-4. ridicarea şi coborârea picioarelor în P.I.
3-4 1 2
Mişcări specifice:
- îndoirea trunchiului înainte;
- răsucire cu îndoirea trunchiului înainte;
- aplecarea trunchiului înainte;
- din culcat facial ridicarea picioarelor înapoi;
- exerciţii specifice din sprijin culcat dorsal.
60
1,2. aplecarea trunchiului înainte cu arcuire de 2x şi îndoirea
braţelor, mâini pe şold;
3. îndoirea trunchiului, mâini pe sol;
4. revenire în P.I.
4 2x 3
+
4 3x
+
4 1, +(3) 2
4 1 , 2 -3
c. Culcat facial, braţele sus:
1-2. ridicarea trunchiului, coborârea braţelor lateral;
61
3-4. revenire în P.I.;
5-6. ridicarea picioarelor înapoi sus;
7-8. revenire în P.I.
3 -4 , 7 -8 1 -2 5 -6
d. Aşezat, sprijin înapoi:
1-2. ridicare în sprijin culcat dorsal;
3-4. menţinerea poziţiei;
5-6. revenire în poziţia iniţială.
62
+
4 2x, +(3)
+
4 3x
+
2 1
63
+
2 1
3 -4 1 -2
c. Sprijin culcat costal stânga:
1-2. ridicarea piciorului stâng lateral şi a braţului drept sus;
3-4. revenire în P.I.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
3-4 1-2
d. Sprijin culcat costal stânga, mâna dreaptă pe şold:
1-8. păşire cu picioarele sub formă de cerc, cu deplasare înainte.
Exerciţiul se repetă pornind şi din sprijin culcat costal dreapta.
1-8
64
- exerciţii speciale pentru gleznă;
- săltări pe unul sau două picioare în diferite direcţii;
- sărituri pe unul sau două picioare în diferite direcţii şi poziţii de
aterizare;
- îndoiri şi întinderi de picioare;
- balansări în diferite direcţii;
- ridicări şi coborâri de picioare;
- răsuciri, forfecări, rotări;
- tracţiuni de picioare, etc.
+
4 1 2 3
+
4 3x
65
+
4 3x
Exemple de exerciţii, pentru picioare, cu caracter de forţă:
a. Stând:
1-4. trecere în sprijin ghemuit;
5-8. ridicare în P.I.
5-8 1-4
b. Stând:
1,2,3. pas şi fandare înainte cu piciorul stâng, arcuire de 3x
4. pas înapoi cu piciorul stâng şi revenire în P.I.;
5-8. idem 1-4 cu piciorul drept.
+
4
8 3x 4 5, 6-7
5. Exerciţii combinate
Cuprind mişcările efectuate cu două sau mai multe segmente, simultan sau
succesiv, în direcţii şi planuri asemenea sau diferite. Posibilităţile de combinare a
acestora sunt nelimitate, iar efectele lor asupra organismului sunt mult sporite faţă de cele
simple şi permit economisire de timp.
66
La complexitatea şi dificultatea combinării exerciţiilor trebuie să ţinem cont de
pregătirea motrică şi psihică a elevilor. Sunt recomandate la clasele mai mari.
Se pot combina:
- exerciţiile de braţe cu cele de trunchi;
- exerciţiile de braţe cu cele de picioare;
- exerciţiile de trunchi cu cele de picioare;
- exerciţiile de braţe, trunchi şi picioare, etc.
2x 2x 2x 2x
8 1, 7 2, 4, 6 3 + (5 )
c. Stând:
1. depărtarea piciorului stâng în stând depărtat cu aplecarea trunchiului
înainte şi îndoirea braţelor, mâini pe şold;
2. îndoirea trunchiului înainte, întinderea braţelor, mâini pe sol;
3. ridicarea şi extensia trunchiului înapoi, braţele sus;
4. revenire în P.I.;
67
5-8. idem 1-4 pe partea opusă.
+
4 1 2 3
2, 8 1 3, 5, 7 4 6
4 1 2 3
Întrebări recapitulative
68
CURSUL NR. 7
EXERCIŢII CU PARTENER
1. Caracteristici
- Aceste exerciţii au un caracter educativ – formativ, orientat spre: colaborare,
ajutor reciproc, întrecere directă.
- În funcţie de scopul urmărit rolul partenerului poate fi:
- ajutor direct;
- punct de sprijin;
- element de îngreuiere;
- element de uşurare a mişcării;
- element de dozare a efortului;
- adversar;
- obstacol;
- element de întrecere.
- Exerciţiile cu partener pot fi executate:
69
- de pe loc;
- din deplasare;
- simultan – partenerii având aceleaşi sarcini;
- alternativ – fiecare având sarcini diferite.
- Participarea partenerilor în realizarea exerciţiilor presupune:
- cunoaşterea bazelor generale ale mişcărilor formate cu exerciţii
libere;
- un nivel superior de coordonare a acţiunilor;
- conştientizarea activă a efectelor exerciţiilor.
- Pentru realizarea acestor exerciţii este necesară cunoaşterea:
- celor mai eficiente poziţii iniţiale;
- poziţia unuia faţă de celălalt;
- prizele posibile realizate la nivelul mâinilor, antebraţelor, braţelor,
umerilor, coatelor, şoldurilor,
gleznelor.
- Exerciţiile cu partener se vor folosi în lecţie numai cu colectivele de elevi ai
claselor mai mari.
Exerciţii în perechi
70
1. Exemple de exerciţii pentru I.S.A.L.
a. Stând depărtat, faţă-n faţă, braţele înainte, mâini pe umeri:
1,2. aplecarea trunchiului înainte cu arcuire de 2x;
3,4. aplecarea trunchiului înainte cu arcuire de 2x şi îndoirea
piciorului stâng;
5-8. idem 1-4 cu piciorul opus.
2x 2x
+
4 1, 3 2
5X
5-8 1-4
d. Culcat facial faţă în faţă, braţele lateral sus:
1-2. extensia trunchiului cu ridicarea braţelor sus;
3-4. revenire în P.I.
71
3 -4 1 -2
72
- Stând pe un picior celălalt ridicat şi sau apucat: Sarcini asemănătoare ca şi la
exerciţiile anterioare;
- Aşezat cu spatele lipit: Cine poate împinge colegul de pe loc?;
- Aşezat, talpă-n talpă: Acelaşi exerciţiu.
c.„ A” execută podul de jos, „ B” în faţa lui, lângă sprijinul mâinilor, în stând
depărtat cu picioarele îndoite şi cu mâinile pe omoplaţii partenerului. „ B” trage umerii
lui „A” înainte.
73
4. Exerciţii acrobatice cu partener:
a. „A” în culcat dorsal cu picioarele depărtate şi îndoite, braţele înainte, „B”
stând depărtat sagital, mâinile sprijinite cu priza de jos pe genunchii lui „ A”. Din această
poziţie „B” cu elan se ridică în stând pe umeri sau poate executa răsturnare lentă înainte.
b. „A” şi „B” stând spate-n spate, braţele sus, „B” ţine încheietura lui „A”.
„B” îl ridică pe „A” în atârnat culcat pe spatele lui şi în continuare îl
răstoarnă, iar „A” execută răsturnare lentă înapoi.
5-8 1-4
74
+
3-4 1-2
Indicaţii metodice
+
a b c d
75
Exemple de exerciţii în grup
a b c
d e f
Întrebări recapitulative
76
CURSUL NR. 8
77
etc.).Obiectele care se pot folosi în gimnastică sunt foarte variate ca structură, dimensiuni
şi greutate. Cele mai cunoscute sunt:
- bastonul de gimnastică;
- mingea medicinală;
- ganterele;
- coarda mică pentru sărituri;
- banda elastică;
- cercul;
- steguleţe etc.
Caracteristici:
- Bastoanele sunt confecţionate din lemn, fier sau material plastic, având
dimensiunile de la 100 cm la 120 cm, cu un diametru de 3 cm;
- Exerciţiile sunt considerate relativ uşoare, dar foarte eficiente mai ales la
formarea ţinutei;
- Utilizarea bastonului favorizează localizarea precisă a efectului la nivelul
segmentelor şi articulaţiilor;
- Exerciţiile pot fi executate de pe loc, din toate poziţiile fundamentale şi
derivatele acestora, sau din deplasare (mers, alergare,sărituri );
- Manevrarea corectă a bastonului presupune cunoaşterea poziţiilor acestuia faţă
de corp şi a prizelor.
Poziţiile bastonului:
- bastonul pe orizontală;
- bastonul pe verticală ;
- bastonul în poziţia înclinată (oblică ).
Apucări:
- cu două mâini;
- cu o mână;
- de capete;
- de un capăt;
- de mijloc;
- cu o mână de un capăt cu cealaltă de mijloc
Prize:
- de sus;
- de jos;
- priză mixtă;
- priză largă;
- priză obişnuită;
- priză îngustă;
- priză răsucită, etc.
78
- din alergare;
- săltări ,sărituri.
2. Exerciţii executate de pe loc:
- exerciţii cu caracter de I.S.A.L. ( analitice );
- exerciţii cu partener;
- exerciţii în grup.
3. Jocuri cu bastonul.
a b c
d e f g
79
6 1, 5 2, 4 3
+
2 1
4 1 , 2 -3
80
2 1
+
2 1
b. Executanţii sunt aşezaţi pe două ( trei sau patru ) şiruri. Primul din fiecare
şir, la semnal, aleargă cu bastonul în mână, până la locul stabilit şi aşează bastonul în
conformitate cu figura pe care trebuie să alcătuiască aşezarea tuturor bastoanelor din şir.
Aleargă înapoi, atinge braţul întins lateral al colegului, iar cel atins îndeplineşte aceeaşi
sarcină. Câştiga şirul care termină primul. Jocul dezvoltă viteza de deplasare, concentrare
şi atenţie.
c. Schimbă macazul!
81
Exerciţii cu gantere
Indicaţii metodice
- În timpul deplasării poziţia bastonului să fie identică pentru toţi executanţii;
- Exerciţiile să se desfăşoare în formaţii de lucru bine precizate, având distanţe
şi intervale corespunzătoare între executanţi;
- Pentru a utiliza o terminologie corectă poziţia bastonului şi priza folosită
trebuie neapărat precizată;
- La început să se însuşească exerciţiile în care poziţia bastonului este
orizontală, urmate de cele în care bastonul este în poziţia verticală şi la urmă cele în care
bastonul este în poziţia oblică;
- Exerciţiile cu bastonul să se folosească în mai multe verigi ale lecţiei fie cu
scopul pregătirii organismului pentru efort (veriga nr. 2), a influenţării selective a
aparatului locomotor (veriga nr. 3), fie cu scopul formării anumitor deprinderi sau pentru
dezvoltarea unor calităţi motrice ca: detentă, viteza de reacţie, îndemânare, coordonare, şi
nu în ultimul rând cu scopul prevenirii şi corectării unor deficienţe fizice funcţionale.
Caracteristici:
- În educaţia fizică şcolară exerciţiile cu mingea medicinală sunt folosite în mai
multe verigi ale lecţiei, cum sunt:
- pregătirea organismului pentru efort ( nr.2);
- influenţarea selectivă a aparatului locomotor (nr.3);
- dezvoltarea vitezei şi îndemânării prin jocuri, ştafete, exerciţii în doi,
etc. (nr. 4);
- învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea unor deprinderi motrice de bază
şi utilitar - aplicative (aruncări, sărituri, transport de obiecte) în veriga nr. 5;
- dezvoltare calităţilor motrice (veriga nr. 6);
- Sunt utilizate mingi de la 1- 5kg;
- Exerciţiile cu mingea medicinală pot angrena în acţiune întregul sistem
muscular şi articular al executantului;
- Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea îndemânării, a coordonării
neuromusculare etc.;
- Mingile sunt uşor de manevrat, pot fi utilizate din cele mai diversificate poziţii
iniţiale;
- Mişcări specifice: ridicări şi coborâri, rulări, aruncări şi prinderi, sărituri peste,
etc.
Sistematizarea exerciţiilor
- Exerciţii efectuate din deplasare;
82
- Exerciţii efectuate de pe loc;
- Exerciţii executate în perechi;
- Exerciţii în grup.
4 1 2 3
83
+
4 1, 2 3
7 -8 1 -2 , 5 -63 -4
7 -8 1 -2 , 5 -63 -4
84
1 2
b. Culcat facial, faţă-n faţă, braţele îndoite, mâinile apucă lateral mingea:
1. ridicarea trunchiului în extensie cu întinderea braţelor sus;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. revenire în poziţia iniţială:
4 1 , 2 -3
c. „A” culcat dorsal, braţele sus, mingea între glezne, „B” în stând depărtat,
lângă capul lui „A”:
1. „A” ridică picioarele şi predă mingea lui „B”;
2. „A” coboară picioarele în culcat dorsal;
3. „A” ridică picioarele „B” aşează mingea înapoi între gleznele lui „A”;
4. „A” coboară picioarele, cu mingea între glezne, în P.I.
4 1 2 3
85
Indicaţii metodice
Întrebări recapitulative
1. Care sunt cele mai cunoscute obiecte portative folosite cu elevii, în lecţia de
educaţie fizică?
2. Precizaţi sistematizarea exerciţiilor cu bastonul de gimnastică.
3. Precizaţi taxonomia exerciţiilor cu mingea medicinală.
CURSUL NR. 9
I. Caracteristici
86
- Este un aparat de origine suedeză, confecţionat din lemn de diferite esenţe:
frasin, paltin, ulm;
- Are dimensiuni variate: lungimea între 3 m şi 4,5 m, înălţimea între 30 – 33
cm, iar lăţimea între 23 -27 cm;
- Partea inferioară este formată dintr-o bârnă, numită şi stinghie de legătură, cu
o lăţime de 10 – 12 cm;
- Banca de gimnastică este un aparat multifuncţional, care permite executarea
atât a mişcărilor cu caracter de forţă, cât şi a celor cu caracter de întindere musculară;
- Exerciţiile utilizând banca de gimnastică pot fi efectuate din diferite poziţii:
stând – facial, dorsal, costal – (longitudinal sau transversal), aşezat, culcat, sprijin culcat
– dorsal sau facial (înalt sau adânc) etc.;
- Exerciţiile executate la acest aparat au o mare diversitate, sunt accesibile, dacă
sunt conduse ştiinţific şi metodic, tuturor colectivelor, de la preşcolari la sportivi de
performanţă;
- Banca de gimnastică poate fi utilizată pe tot parcursul lecţiei (mai puţin în
prima şi ultima verigă), fie pentru dezvoltarea fizică generală, fie cu scopul învăţării unor
deprinderi sau pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
87
Exerciţii pentru braţe:
a. Aşezat longitudinal pe bancă, mâinile apucă marginea apropiată a băncii:
1-2. îndoirea braţelor şi trecere în aşezat ghemuit pe sol;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
3 -4 1 -2
Exerciţii pentru abdomen:
a. Culcat dorsal, braţele sus, picioarele sprijinite pe bancă.
1-2. ridicare în aşezat cu coborârea braţelor lateral;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
b. Aşezat longitudinal pe bancă, apucat de marginea depărtată a băncii:
1-2. coborârea trunchiului şi ridicarea picioarelor în culcat dorsal;
3-4. revenire în poziţia iniţială.
3-4 1-2
88
4 1, 2-3
b. Aşezat longitudinal, sprijin înapoi, picioarele pe bancă:
1-2. ridicarea bazinului cu trecere în sprijin culcat dorsal;
3-4. revenire în P.I.
3-4 1-2
Exerciţii pentru părţile laterale:
a. Stând costal stânga, la distanţă de 50 cm de bancă:
1,2,3. ridicarea piciorului stâng pe bancă şi îndoirea trunchiului
spre stânga de 3x cu ridicarea braţului drept sus şi celui stâng
pe şold;
4. revenire în poziţia iniţială.
4 3x
+
2 1
89
braţelor, mâini pe şold;
5-8. idem 1-4. pe partea opusă.
+
2x 3 4
3x 4
Exerciţiul compus
Sprijin culcat facial, mâini pe bancă:
1. îndoirea braţelor cu balansarea piciorului stâng înapoi;
2. revenire în poziţia iniţială;
3. ridicarea bazinul;
4. revenire în P.I.;
5-8 idem cu piciorul opus.
+
2, 4 1 3
90
- rostogolire înainte sau înapoi cu picioarele depărtate;
- cumpăna facială;
- sfoara laterală sau sagitală (antero - posterioară);
- roata laterală;
- răsturnare lentă înainte sau înapoi;
- roată întoarsă (rondad);
- stând pe omoplaţi;
- stând pe mâini,etc.
91
2. aşezarea băncii pe sol pe partea dreaptă;
3-4. idem 1-2. pe partea opusă.
+
1 2
4 1, 3 2
92
la auzul cuvântului avion trec în culcat facial transversal, peste bănci,braţele lateral.
Corpul se menţine uşor în extensie – să nu cadă avionul. Cine greşeşte sau răspunde
ultimul la comenzi este eliminat din joc.
Jocul dezvoltă: atenţia, viteza de reacţie, viteza de execuţie, memoria
motrică, etc.
Alte jocuri:
Aceeaşi poziţie iniţială, iar concursul poate consta din: care şir (echipă) execută
mai repede o întoarcere de 180–360 de grade cu banca ridicată ?
Indicaţii metodice
Întrebări recapitulative
93
4. Care sunt cele mai importante indicaţii metodice de care trebuie să ţină cont
cadrul didactic în cadrul utilizării băncilor de gimnastică?
CURSUL NR. 10
I Caracteristici
94
- Este un aparat ca şi banca de gimnastică tot de origine suedeză;
- Scara fixă are înălţimea de 2,5 m, lăţimea de 90 cm, iar distanţa dintre şipci este
de 15 cm;
- Asigură condiţii optime pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare, în mod
special a celor care realizează poziţia din atârnat şi variantele sale;
- Acest aparat ajută, în mare măsură, la formarea şi păstrarea ţinutei corecte şi
corectarea unor deficienţe fizice funcţionale ale coloanei;
- Majoritatea exerciţiilor executate sunt cele individuale, dar pot fi realizate şi cu
partener, atât cu caracter de forţă, cât şi de întindere;
- Exerciţiile la scara fixă pot fi combinate cu banca de gimnastică, lada pentru
sărituri sau cu utilizarea unor obiecte portative cum sunt: mingea medicinală, bastonul de
gimnastică, gantere, etc.;
- Scara fixă este utilizată şi în metodologia de învăţare a unor elemente acrobatice,
ca de exemplu: podul de jos, podul de sus, cumpăna facială, stând pe cap, stând pe mâini,
îndreptare de pe cap, răsturnare lentă înapoi, răsturnare înainte etc.
1. Exerciţii utilitar-aplicative;
2. Exerciţii analitice pentru I.S.A.L.;
3. Exerciţii combinate cu banca de gimnastică;
4. Exerciţii combinate cu obiecte portative.
95
3-4 1-2
3-4 1, 2
3-4 1-2
b. Atârnat dorsal:
1. ridicarea genunchilor la piept;
2-3. menţinerea poziţiei;
4. întinderea picioarelor în P.I.
96
4 1, 2-3
c. Atârnat dorsal:
1. ridicarea picioarelor înainte;
2. depărtarea picioarelor;
3. apropierea picioarelor;
4-5. menţinerea poziţiei;
6. îndoirea genunchilor la piept;
7. întinderea picioarelor;
8. coborârea picioarelor în poziţie iniţială.
8 1, 3, 4-5, 7 2 6
3-4 1-2
97
3-4 1-2
c. Atârnat facial:
1-2. ridicarea picioarelor înapoi;
3-4. coborârea picioarelor în P.I.
3-4 1-2
4 3x
b. Sprijin culcat costal stânga înalt, mâna stângă sprijinită pe şipca a 6-a, cea
dreaptă pe şold:
1-2. îndoirea corpului din şolduri şi coborârea bazinului cât mai
aproape de sol;
98
3-4. revenire în poziţia iniţială.
Exerciţiul se repetă şi pe partea opusă.
3-4 1-2
4 1, 3 2
+
4 1, 3 2
99
10x
b. Sprijin culcat facial pe bancă, picioarele sprijinite între şipca a 3-a şi a 4-a:
1-2. îndoirea braţelor, pieptul atinge banca;
3-4. întinderea braţelor în P.I.;
5-6. ridicarea bazinului;
7-8. revenire în P.I.
100
mingii la ceafă;
3-4 coborârea trunchiului şi întinderea braţelor în P.I.
3-4 1-2
b. Culcat facial, picioarele sprijinite sub prima şipcă, braţele sus, mingea ţinută
în mâini:
1-2 ridicarea mingii înapoi sus;
3-4 coborârea mingii în P.I.
3-4 1-2
4 1, 2-3
Indicaţii metodice
101
- Exerciţiile la scara fixă să se alterneze obligatoriu cu cele libere de relaxare şi
respiraţie deoarece toracele lucrează blocat;
- Organizarea exersării să se facă în funcţie de numărul elevilor din clasă
(numărul executanţilor) şi numărul scărilor fixe existente;
- Dacă numărul elevilor este mai mare, atunci clasa poate fi organizată în
formaţia de lucru pe două sau trei linii;
- Grupa (grupele) care aşteaptă să primească sarcini suplimentare;
- Demonstraţia exerciţiilor să fie simultană cu explicaţia, executanţii urmărind
de la o distanţă de 2,5- 3 m de scară;
- Să se acorde o atenţie deosebită coborârilor de pe scara fixă, care pot fi
efectuate prin: coborâre din şipcă-n şipcă sau prin săritură de la înălţimi mici;
- La prezentarea exerciţiilor se precizează: poziţia executantului faţă de aparat,
sprijinul şi prizele;
- În cazul poziţiilor atârnat stând se descriu obligatoriu atât locul aşezării
picioarelor cât şi prizele mâinilor – Ex. Stând pe a 3-a şipcă, apucat deasupra umerilor;
- Începerea şi încetarea exersării, precum si schimbarea grupelor, să se execute
la comandă;
- Locul în care se află cadrul didactic în timpul exersării trebuie să-i permită
acestuia supravegherea simultană a tuturor elevilor, în vederea corectărilor şi indicaţiilor
metodice necesare.
Întrebări recapitulative
CURSUL NR. 11
102
În literatura de specialitate se utilizează mai des denumirea de exerciţii de front
şi formaţii.
Ele constituie principală grupă de mijloace folosite pentru:
- educarea disciplinei şi ordinei;
- de control al ţinutei;
- de control al mişcărilor, în general.
Exerciţiile pentru capacitatea de organizare sunt folosite, cu precădere, în
primele trei verigi şi în ultima verigă a lecţiei, dar sunt prezente, dacă este nevoie, şi în
celelalte verigi ( situaţie de instruire ) ori de câte ori se simte nevoia.
2. Conducerea formaţiilor
Conducerea unei formaţii pentru executarea unor acţiuni se realizează prin:
- comandă;
- ordine şi dispoziţii verbale;
- semnale sonore, vizuale şi tactile;
- acţiuni personale.
În lecţia de educaţie fizică se utilizează mai mult comanda verbală.
Comanda este o dispoziţie verbală care trebuie să aibă următoarele calităţi:
- să fie energică;
- să fie scurtă;
- să fie precisă;
- să fie mobilizatoare,
- tonalitatea să se adapteze condiţiilor de lucru şi numărului de executanţi,
iar modalităţiile tonalităţii să imprime ritmul de execuţie caracteristic mişcării respective.
Comanda are două părţi distincte:
- comanda prevestitoare ;
- comanda executivă (săvârşitoare).
Comanda prevestitoare are ca scop indicarea acţiunii ce urmează a fi executată.
Se dă cu voce tare, prelung şi clar, pentru ca executanţii să înţeleagă şi să poată memora
acţiunile care urmează a fi executate.
Comanda săvârşitoare ( executivă ) se dă pe un ton înalt, scurt şi energic.
Exemplu: Clasă ( grupă ) înainte – MARŞ! „Clasă înainte” – constituie
comanda prevestitoare, iar „MARŞ!” – comanda săvârşitoare.
Când scriem, comanda prevestitoare se trece cu litere mici, iar cea executivă cu
litere mari şi se pune semnul exclamării la sfârşit.
Exemple: Grupă pe loc – REPAUS!
103
Clasă la stân –GA!
Grupă, pas alergător – MARŞ!
Pentru a anula sau a înceta o acţiune, se comandă: „ la loc comanda”, la care se
reia poziţia iniţială din care a început mişcarea sau se reia mişcarea din care s-a dat
comanda.
104
Ea poate fi alcătuită din unul sau mai multe şiruri, în funcţie de numărul
executanţilor, spaţiul de care dispunem etc.
4. Alcătuiri de formaţii
A. Desfăşurări din linie
Trecerea din linie pe un rând în linie pe două rânduri.
Prima comandă: Clasă ( grupă ), câte doi în continuare – NUMĂRĂ !
Colectivul numără câte doi, începând din flancul drept.
105
A doua comandă: Clasă pe două rânduri – MARŞ! Numerele doi execută doi
paşi înainte şi un pas lateral dreapta, în patru timpi, pornind cu piciorul drept.
1 2 1 2 1 2 1 2
1 1 1 1
2 2 2 2
1 2 3 1 2 3
1 1
2 2
3 3
106
- 3 6 - 3 6 - 3 6
3 3 3
6 6 6
- 3 6 9 - 3 6 9
3 3
6 6
9 9
1 2 3 4 5 4 3 2 1 4 3 2 1 - 1 2 3 4
1 1 1 1
2 2 2 2
3 3 3 3
4 4 4 4
5
107
(MARŞ!) Numerele unu execută doi paşi laterali spre dreapta, numerele doi
rămân pe loc, iar numerele trei execută doi paşi spre stânga.
1 1
3 3
1 1
3 3
1 1
2 2
3 3
4 4
1 1
2 2
3 3
4 4
108
1 1
2 2
4 4
5 5
1 1
2 2
3
4 4
5 5
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 2
Întrebări recapitulative
109
CURSUL NR. 12
EXERCIŢII UTILITAR-APLICATIVE
2. Clasificarea exerciţiilor
Nespecifice gimnasticii sau de bază:
- mersul;
- alergarea;
- săritura;
- aruncarea şi prinderea.
Specifice gimnasticii:
- căţărarea şi escaladarea;
- târârea;
- ridicarea şi transportarea de obiecte şi persoane;
- tracţiuni şi împingeri;
- echilibrul.
110
2.1. Mersul
Este o mişcare ciclică, care angrenează în efort în special trenul inferior;
Variante de mers:
- Mers obişnuit;
- Mersul gimnastic,
- Mers cu schimbarea pasului;
- Mers pe vârfuri, pe călcâie, pe partea internă sau externă a labei piciorului,
- Mers fandat cu diferite mişcări de braţe;
- Mers cu paşi încrucişaţi;
- Mers lateral cu paşi adăugaţi;
- Mers cu genunchii ridicaţi;
- Mers cu balansarea picioarelor înainte, lateral sau înapoi;
- Mers cu întoarceri succesive spre stânga sau spre dreapta,
- Mers cu păşire peste sau pe obstacole, pe plan înclinat;
- Mers pentru dezvoltarea simţului ritmului .
2.2. Alergarea
- Constituie un mijloc de deplasare mai rapid decât mersul;
- Este un mijloc important de antrenare ( angrenare ) a aparatelor respirator
şi circulator;
- Alergarea constituie cel mai important mijloc pentru dezvoltarea vitezei şi
rezistenţei;
- Ea este prezentă în fiecare verigă a lecţiei;
- Efortul poate fi dozat prin: modificarea procedeului de deplasare;
schimbarea vitezei de deplasare, modificarea distanţei de parcurs, etc.
111
Variante de alergare:
- Alergare pe loc cu tempouri diferite;
- Alergare pe loc cu genunchii sus;
- Alergare pe loc cu pendularea gambei înapoi;
- Alergare obişnuită;
- Alergare cu genunchii sus;
- Alergare laterală cu paşi adăugaţi;
- Alergare laterală cu paşi încrucişaţi;
- Alergare cu pendularea picioarelor întinse înainte, înapoi;
- Alergare cu spatele spre direcţie;
- Alergare cu întoarcere de 360° spre stânga şi spre dreapta;
- Alergare pe plan înclinat;
- Alergare printre obstacole;
- Alergare cu păşire pe obstacole;
- Alergare pentru dezvoltarea simţului ritmului.
Exemple:
1-8. alergare cu genunchii sus;
9-16. alergare cu pendularea gambelor înapoi
2.3. Săriturile
- Sunt deprinderi motrice de bază caracterizate prin deplasarea întregului corp
printr-o fază de zbor;
- Ele angrenează în efort un număr mare de grupe musculare având o influenţă
deosebită asupra aparatelor locomotor, respirator şi circulator;
- Prin aceste exerciţii se educă: curajul, hotărârea, şi încrederea în forţele
proprii;
- Săriturile dezvoltă şi o serie de aptitudini psihomotrice, cum sunt: echilibrul
static şi dinamic, orientare în spaţiu, coordonarea generală şi segmentară.
Sistematizarea săriturilor
a. După origine: - sărituri naturale;
- sărituri create;
b. După modul de execuţie:
- sărituri cu elan;
- sărituri fără elan;
c. După deplasarea corpului în spaţiu:
- sărituri în lungime;
- sărituri în înălţime;
- sărituri în adâncime;
112
d. Din punct de vedere didactic:
1. Sărituri executate pe sol în direcţii diferite – înainte, înapoi, lateral şi
oblic,
2. Sărituri pe aparate sau obstacole;
3. Sărituri în adâncime;
4. Sărituri peste obstacole;
5. Sărituri combinate.
1. Sărituri executate pe sol
Desprinderea şi aterizarea se execută la acelaşi nivel. Ele pot fi executate: de pe
loc, cu elan, de pe un picior sau două picioare. Aterizarea, de asemenea, poate fi
executată pe un picior sau două picioare.
Exemple:
- Sărituri pe un picior pe loc;
- Sărituri pe un picior cu deplasare în diferite direcţii;
- Sărituri ca mingea pe loc şi cu deplasare;
- Sărituri cu diferite grade de întoarcere;
- Sărituri spre înainte, înapoi, lateral cu ridicarea genunchilor;
- Sărituri de pe un picior pe celălalt.
2. Sărituri pe aparate sau obstacole
În cazul acestor sărituri desprinderea (bătaia) are loc de pe un nivel mai jos
(solul), iar aterizarea se face pe un nivel mai ridicat.
Impulsul se poate executa de pe loc sau din elan, pe un picior sau două picioare,
cu aterizare, de asemenea, pe două sau pe un picior.
Exemple:
- Săritură de pe un picior pe bancă de gimnastică şi aterizare pe două picioare
îndoite;
- Săritură cu bătaie pe două picioare şi aterizare pe două picioare pe capacul
lăzii de gimnastică;
- Alergare 3-4 paşi, bătaie pe două picioare şi aterizare pe o suprafaţă
ridicată.
3. Sărituri în adâncime
Desprinderea se execută de pe un nivel mai înalt decât aterizarea. Atât bătaia cât
şi aterizarea se pot efectua pe două sau pe un picior.
Exemple:
- Săritură în adâncime de pe bancă în sprijin ghemuit;
- Din mers pe bancă săritură în adâncime şi aterizare în stînd cu picioarele
uşor îndoite;
- Săritură de pe bancă în adâncime cu întoarcere de 180 grade spre stânga;
- Săritură în adâncime de pe ladă cu diferite sarcini motrice – ghemuire,
depărtarea picioarelor, întoarceri de diferite grade în jurul axului longitudinal.
113
4. Sărituri combinate
Reprezintă legarea a cel puţin două procedee de sărituri amintite mai sus.
Exemple:
- Săritură de pe doua picioare pe bancă, desprindere şi săritură în adâncime;
- Alergare şi săritură peste bancă de gimnastică, desprindere de pe un picior
şi săritură pe bancă de gimnastică urmată de o altă săritură în adâncime.
114
Indicaţii metodice
- Începerea şi încetarea aruncărilor să se facă la indicaţia cadrului didactic;
- Felul şi greutatea obiectului aruncat trebuie ales în funcţie de vârsta, sexul,
gradul de pregătire şi caracterul activităţii musculare;
- Formaţiile de lucru, distanţele între executanţi, formele de exersare să fie
adaptate obiectivelor operaţionale stabilite pentru fiecare situaţie de instruire în care se
găseşte grupa de lucru;
- Să se utilizeze ambele mâini la aruncări în vederea dezvoltării fizice
armonioase şi a ambidextriei;
- Pentru formarea unui simţ muscular complex se recomandă utilizarea pentru
aruncări a unor obiecte cu greutăţi şi forme diferite.
115
3. Exerciţii aplicative specifice gimnasticii
116
Escaladarea este modalitatea de trecere peste obstacole naturale sau diferite
aparate de gimnastică cu o tehnică cât mai simplă dar eficientă.
Sprijinul pe obstacole poate fi cu braţele şi picioarele, cu braţele şi abdomenul,
sau braţele şi bazinul. De obicei, fiecare executant poate să îşi aleagă singur procedeul
dorit, ceea ce cultivă personalitatea şi creativitatea.
Exersarea escaladărilor solicită şi contribuie la dezvoltarea globală a calităţilor
motrice în situaţii variabile, neobişnuite.
Indicaţii metodice
3.2. Târârea
Târârea este un mijloc specific de deplasare care se face cu centrul de greutate
foarte aproape de suprafaţa de sprijin. Aceste exerciţii contribuie la dezvoltarea fizică
multilaterală şi la corectarea unor deficienţe fizice, de atitudine, privind coloana
vertebrală. (Atenţie la condiţiile igienice!)
Exemple de târâre
117
a b c
d e f
g h i
j k l
118
- transportul în grup.
Exemple de transporturi pe perechi: ( atenţie la exerciţii în perechi )
- roaba;
- în cârcă;
- călare pe umeri;
- transport pe umeri;
- transport în braţe etc.
119
Exemple de transporturi în grup:
- „ Carul roman”;
- roaba lungă.
Indicaţii metodice
- Să se acorde o atenţie deosebită prizelor;
- Partenerii să fie aproximativ egali în greutate, înălţime, forţă şi pregătire
motrică;
- Procedeele de ridicare şi transport să fie adaptate în funcţie de vârsta şi
sexul executanţilor.
120
3.5. Exerciţii de echilibru
Caracteristici
- Orice activitate fizică, fie ea statică sau dinamică, se realizează în sfera de
atracţie a forţei gravitaţionale din acest motiv trebuie păstrat în permanenţă echilibrul
corporal;
- Literatura de specialitate precizează faptul că echilibrul se dezvoltă în mod
deosebit în timpul copilăriei şi al adolescenţei, de la 3 la 19 ani;
- Capacitatea de echilibrare progresează mai accentuat între 9 – 12 ani;
- Simţul echilibrului este dat de un ansamblu de impresii şi senzaţii furnizate
de analizatorii vestibulari, optici şi motor;
- Condiţia necesară menţinerii echilibrului este ca C.G.G. să fie deasupra ( sau
aproape deasupra ) suprafeţei de sprijin ( baza de susţinere );
- Dacă luăm în considerare poziţia C.G.G. faţă de suprafaţa de sprijin putem
avea trei situaţii şi anume: echilibrul stabil, instabil şi indiferent;
- Programa şcolară cuprinde o serie de elemente acrobatice specifice de
echilibru ( cumpenele, stând pe cap, stând pe mâini, etc. )
- Gradul de stabilitate este determinat de următorii factori:
- mărimea poligonului de susţinere ( baza de susţinere şi suprafaţa de
sprijin;
- poziţia centrului de greutate faţă de baza de susţinere;
- distanţa dintre centrul de greutate al corpului şi suprafaţa de sprijin;
- timpul menţinerii poziţiei.
Clasificarea exerciţiilor de echilibru
EXERCITII DE ECHILIBRU
MERS SI ALERGARE IN ECHILIBRU
(Fekete, I. 1996)
Aparate utilizate
- banca de gimnastică aşezată orizontal sau oblic, cu partea lată sau îngustă;
- bârna joasă, medie, de concurs;
- scara de frânghie ( marinărească );
- podul mobil;
- sârma sau frânghia întinsă orizontal;
- diferite obiecte naturale, improvizate sau confecţionate, etc.
121
Gradarea exerciţiilor de echilibru ( procedee metodice de mărire a dificultăţii)
Se realizează prin:
1. Reducerea bazei de susţinere;
2. Schimbarea poziţiei braţelor în timpul deplasării;
3. Schimbarea poziţiei iniţiale şi finale;
4. Modificarea procedeelor de deplasare – mers, alergare, sărituri,
întoarceri;
5. Modificarea direcţiei de deplasare – înainte, înapoi, lateral;
6. Modificarea tempoului de execuţie;
7. Modificarea înălţimii aparatelor;
8. Treceri peste sau pe sub obstacole în timpul deplasării;
9. Executarea unor sarcini suplimentare în timpul deplasării (aruncarea şi
prinderea mingii, conducerea mingii, etc.);
10. Executarea exerciţiilor în perechi şi în grup;
11. Eliminarea simţului auzului sau a văzului în timpul execuţiei unor
poziţii sau mişcări de echilibru.
Întrebări recapitulative
122
CURSUL 13
GIMNASTICA ACROBATICĂ
1. Caracteristici
1. Gimnastică acrobatică constituie o sursă bogată de exerciţii pentru celelalte
probe din gimnastică artistică – sol, bârnă, paralele, bară, şi sărituri;
2. Numărul mare de procedee tehnice din conţinutul acrobaticii se bazează pe
poziţii statice, pe semirotări şi rotări în jurul unei axe, necesitând o forţă şi o mobilitate
optimă şi un simţ de echilibru deosebit;
3. Complexitatea elementelor solicită din partea executanţilor curaj, hotărâre,
dârzenie, etc.;
4. Însuşirea elementelor acrobatice necesită şi în acelaşi timp dezvoltă:
- capacitatea de cunoaştere;
- conlucrare;
- ajutor reciproc;
- spirit colectiv;
- stăpânire de sine;
- intervenţie promptă şi precisă, etc.
5. Gimnastica acrobatică are o pondere însemnată în programele de educaţie
fizică şcolară la toate ciclurile de învăţământ;
6. Fiecare procedeu tehnic are parametri precişi de spaţiu, timp şi efort, iar
pregătirea trebuie făcută în aşa fel încât executanţii să ajungă treptat la diferenţieri spaţio-
temporale şi de efort de mare fineţe;
7. Gimnastica acrobatică este o ramură şi, în acelaşi timp, un mijloc al
gimnasticii şi, implicit, al educaţiei fizice.
123
- răsturnări;
- îndreprări;
- salturi.
- Din punct de vedere al modului de execuţie
a. Exerciţii libere;
b. Exerciţii la aparate speciale - care sunt:
- trambulina elastică;
- plasa elastică;
- roata metalică;
- bascula;
- Din punct de vedere al numărului de executanţi
a. Exerciţii individuale;
b. Exerciţii în perechi;
c. Exerciţii în grup – piramide.
a b c d
e f
Sfoara
124
Este un element acrobatic static în care picioarele, mult depărtate, formează o
linie dreaptă. Constituie un element tehnic de mare mobilitate, solicitând articulaţiile
coxo-femurale, dar şi elasticitatea musculaturii membrelor inferioare.
Sfoara este considerată un element de bază, de mare importanţă, deoarece
stăpânirea ei asigură execuţia amplă şi estetică a multor procedee tehnice, cerinţă
esenţială în gimnastică de performanţă.
Variante
- Sfoara înainte – în plan sagital ( a );
- Sfoara laterală – în plan frontal ( b );
- Sfoara verticală cu trunchiul drept ( c );
- Sfoară verticală cu trunchiul îndoit înainte ( d );
- Sfoara din stând pe mâini ( e ).
a b c d e
a b c
Alte variante
- Cumpăna înainte cu apucarea piciorului ridicat ( a );
125
- Cumpăna înainte cu trunchiul îndoit şi cu apucarea piciorului de sprijin (b)
- Cumpăna înainte asimetrică ( c );
- Cumpăna pe un genunchi cu sprijin pe palme ( d );
- Cumpăna pe un genunchi fără sprijinul palmelor ( e ).
a b c d e
a b c d
Stând pe cap
Ridicarea corpului, în poziţia răsturnată, se realizează din elan sau din forţă.
126
La executarea acestui element, baza de susţinere este formată din mâinile
aşezate pe sol la lăţimea umerilor şi partea superioară a frunţii. Capul şi mâinile formează
un triunghi echilateral.
Pentru menţinerea echilibrului verticala coborâtă din centrul de greutate trebuie
să cadă în centrul poligonului de susţinere.
Variante şi succesiunea metodică de învăţare
- Stând pe cap din sprijin ghemuit, cu elan ( a );
- Stând pe cap din sprijin ghemuit pe un picior, cu elan (b);
- Stând pe cap din sprijin stând depărtat, cu elan ( c );
- Stând pe cap din sprijin stând depărtat, din forţă ( d );
- Stând pe cap din sprijin stând, cu picioarele întinse şi corpul îndoit, din
forţă ( e );
- Stând pe cap din forţă, din sprijin culcat facial ( f );
- Stând pe cap din stând pe mâini ( g ).
a b c d e f g
Stând pe mâini
Însuşirea corectă a acestui element de bază, necesită o bună dezvoltare a forţei
musculaturii braţelor, spatelui şi a celei abdominale, mobilitate optimă la nivelul
articulaţiilor coxo-femurale şi scapulo-humerale.
Este un element specific de echilibru şi forţă.
Ridicarea corpului în stând pe mâini se poate realiza din elan sau din forţă,
folosindu-se mai multe poziţii de plecare: stând, ghemuit pe un picior cu celălalt întins
înapoi, pe genunchi, sprijin stând depărtat, etc.
Dificultatea executării acestui element constă în fabtul că suprafaţa de susţinere
este redusă numai la sprijinul mâinilor, care se aşează pe sol la o distanţă egală cu lăţimea
umerilor, corpul fiind întins din toate articulaţiile, unghiul dintre corp şi braţe va fi
deschis la 180º, capul uşor ridicat cu privirea înainte
Variante de stând pe mâini
- Stând pe mâini cu elan din poziţia stând ( a );
- Stând pe mâini din forţă, cu plecare din sprijin stând depărtat ( b );
a b
Alte variante:
- Stând pe mâini din forţă cu corpul şi braţele îndoite;
127
- Stând pe mâini din forţă cu corpul îndoit, braţele întinse;
- Stând pe mâini cu corpul şi braţele întinse.
Stând pe antebraţe
Se poate executa din poziţia pe un genunchi, cu sprijin pe antebraţe ( a ) sau din
poziţia stând prin balansarea unui picior înainte şi a braţelor sus, trecând prin stând pe
mâini (b).
a b
a b c d
128
- înainte;
- înapoi;
- lateral.
b. După poziţia corpului:
- cu corpul grupat;
- cu corpul îndoit;
- cu corpul întins.
Variante
Rulare înainte şi înapoi
129
Rostogolire înapoi cu corpul grupat
130
Rostogolire peste un obstacol
Clasificare:
După direcţie, se împart în:
- răsturnări laterale;
- răsturnări înainte;
- răsturnări înapoi.
După faza de zbor, se împart în:
- răsturnări lente : cele care nu au faza de zbor;
- răsturnări prin săritură: cu faza de zbor.
După elan:
- de pe loc;
- din elan: cu bătaie pe un picior;
- din elan: cu bătaie pe ambele picioare.
Variante
Roata laterală
131
Răsturnare lentă înainte pe două picioare
132
4.4. Îndreptări - Reprezintă elemente acrobatice care se execută cu extensie
amplă a corpului ca urmare a deschiderii articulaţiilor coxo-femurale prin balansarea
energică a picioarelor în sus şi înainte, simultan cu întinderea braţelor prin împingere.
Acţiunile principale prin care se realizează aceste mişcări sunt:
- Deplasarea bazinului înainte dincolo de linia verticală ( momentul
pierderii echilibrului );
- Balansarea energică a picioarelor ( întinse din genunchi ) în prelungirea
liniei trunchiului, simultan cu întinderea braţelor prin împingere;
- Desprinderea corpului de pe sol şi proiectarea lui în sus prin extensia
coloanei vertebrale şi împingerea bazinului înainte şi în sus, cu capul în extensie;
- După o scurtă fază de zbor şi în urma acţiunilor amintite, executantul
aterizează şi se restabileşte pe verticală, ajungând în poziţia stând cu braţele sus.
Variante
Îndreptare de pe cap fără elan
4.5. Saltul - reprezintă o rotare liberă a corpului în jurul axei transversale sau
orizontale, ca urmare a desprinderii de pe picioare, după care se efectuează aterizarea tot
pe picioare.
Este considerat ca una dintre cele mai grele mişcări din gimnastica
acrobatică, necesitând o serie de calităţi motrice, aptitudini psiho-motrice, psihice şi
moral volitive, dezvoltate la un nivel superior, într-un proces îndelungat de instruire.
133
Clasificare
Salturile se pot executa:
- după direcţie: înainte,înapoi şi lateral;
- după poziţia corpului: grupat, echer, întins;
- după acţiunea executată în timpul zborului: cu şi fără întoarceri.
Variante
Salt grupat înainte
Întrebări recapitulative
CURSUL NR. 14
SĂRITURILE CU SPRIJIN
1. Caracteristici
134
- În educaţia fizică şcolară , săriturile cu sprijin formează una dintre
mijloacele cele mai importante ale lecţiei de educaţie fizică;
- Angrenează în activitate, un număr mare de grupe musculare şi articulaţii;
- Au o influenţă deosebită asupra dezvoltării calităţilor motrice de bază şi
specifice;
- Influenţează, de asemenea, o serie de aptitudini psihomotrice cum sunt:
coordonarea generală şi segmentară, orientarea spaţială, orientarea în timp şi echilibrul;
- Săriturile cu sprijin dezvoltă şi capacitatea de apreciere a poziţiei corpului şi
segmentelor sale în timpul zborului (simţul kinestezic );
- Educă o serie de calităţi psihice şi volitive cum sunt: curajul, încrederea în
forţele proprii, voinţa, hotărârea şi autodepăşirea;
- Toate săriturile cu sprijin, conţin elemente structurale comune, numite fazele
săriturilor: elanul, apelul pe trambulină şi bătaia, desprinderea şi zborul I, sprijinul
mâinilor ( bătaia din braţe ), zborul II şi aterizarea;
- Aceste faze alcătuiesc un sistem, execuţia greşită a uneia influenţează
negativ asupra întregii sărituri;
- Folosirea aparatelor, materialelor şi instalaţiilor ajutătoare în procesul
instructiv-educativ al săriturilor cu sprijin constituie o necesitate metodică de mare
importanţă;
- În metodologia însuşirii fazelor se începe obligatoriu cu exerciţii specifice
pentru învăţarea aterizării;
- O săritură cu sprijin durează aproximativ 6-10 secunde, din care săritura
propriu-zisă de la bătaie la aterizare nu necesită mai mult de 2-3 secunde;
2. Clasificare
Săriturile cu sprijin se împart în două grupe mari şi anume:
1. sărituri directe;
2. sărituri cu răsturnare.
2.1. Săriturile cu sprijin direct – se caracterizează prin aceea că, după
desprindere, în timpul zborului întâi, corpul efectuează o răsturnare spre înainte trecând
prin poziţia de sprijin plutitor, iar după impulsul mâinilor (bătaia din braţe ), se
inversează răsturnarea corpului spre înapoi, favorizând astfel efectuarea unor acţiuni în
timpul zborului al doilea, cât şi pregătirea aterizării.
După poziţia corpului şi segmentelor sale, săriturile cu sprijin direct se împart
în:
- Săritura în sprijin depărtat peste aparat;
- Săritura în sprijin ghemuit peste aparat;
- Săritura în sprijin cu corpul îndoit peste aparat;
- Săritura în sprijin cu corpul întins peste aparat.
135
- Săritură cu răsturnare laterală;
- Săritură cu răsturnare înapoi prin stând pe mâini.
136
- Bătaia se realizează pe „pingea”, cu tălpile paralele şi durează din
momentul atingerii trambulinei cu picioarele, până când corpul se desprinde de pe ea;
- „ În timpul bătăii picioarele execută următoarele acţiuni: blocarea
articulaţiilor, îndoirea articulaţiilor ( faza de amortizare ) şi întinderea articulaţiilor”
( Fekete, J., 1996, p. 243 ) ;
- Traiectoria zborului, după bătaie, este rezultanta determinată de corelaţia
dintre viteza orizontală imprimantă de elan, de unghiul de atac pe trambulină, de durata
bătăii, de unghiul de desprindere de pe trambulină, de elasticitatea acesteia şi a poziţiei
corpului executantului;
- Cu cât viteza este mai mare în timpul elanului, cu atât executantul va ataca
trambulina cu corpul mai înclinat înapoi, adică sub un unghi mai deschis ( şi invers );
- Acest detaliu tehnic poate fi folosit ca element de reglare atât a vitezei, cât
şi a poziţiei corpului la atacarea trambulinei, ţinând cont de caracteristicile tehnice a
fiecărei sărituri.
3.3. Primul zbor
Caracteristici:
- Zborul I reprezintă faza parcursă de la părăsirea trambulinei, până la
sprijinul mâinilor pe aparat;
- În timpul zborului, corpul se menţine încordat cu braţele sus, umerii
ridicaţi cu privirea orientată înainte sus;
- Pe măsura deplasării, corpul atinge o anumită înălţime, executantul trecând
de la o poziţie apropiată de verticală la una orizontală sau răsturnată;
- În funcţie de particularităţile tehnice ale săriturii, în timpul zborului I,
executantul poate efectua diferite acţiuni de grupare, îndoire, întindere sau înşurubare;
- Traiectoria zborului I ( mai înaltă sau mai joasă ) diferă în funcţie de tipul
săriturii.
137
- Reprezintă valorificarea celorlalte faze, materializarea tehnică şi
desăvârşirea structurală a întregii sărituri;
- Această fază are două părţi: zborul propriu-zis şi pregătirea aterizării;
- Amplitudinea traiectoriei creşte faţă de primul zbor;
- Traiectoria C.G.G. este determinată de unghiul de atac al sprijinului şi
desprinderii, direcţia de desprindere, viteza corpului în momentul desprinderii şi forţele
externe care acţionează asupra executantului;
- În funcţie de structura săriturii corpul executantului poate efectua mişcări de
grupare, întindere, depărtare de picioare, sau se execută diferite întoarceri în jurul axei
transversale, longitudinale sau a mai multor axe.
3.6. Aterizarea
Caracteristici:
- Reprezintă ultima fază a săriturilor cu sprijin;
- Aterizarea este foarte importantă deoarece de corecta ei execuţie depinde
ultima impresie pe care o lasă executantul în aprecierea săriturii;
- Aterizarea este corect executată dacă picioarele iau contact cu suprafaţa de
aterizare pe vârfuri, cu musculatura încordată;
- După atingerea solului cu vârfurile se trece pe toată talpa concomitant cu
îndoirea membrelor inferioare din articulaţiile genunchilor şi coxo-femurale;
- Trunchiul rămâne drept, uşor înclinat înainte iar braţele oblic înainte sus, în
vederea menţinerii echilibrului;
- În cazul unor mici dezechilibrări corpul executantului împreună cu
segmentele sale caută prin mişcări uşoare de compensare să recapete echilibrul;
- Aterizarea trebuie să fie sigură, elastică şi estetică;
- În timpul aterizării, muşchii picioarelor sunt supuşi unor eforturi mari, care
de multe ori depăşesc greutatea executantului, în medie de 2-6 ori, în funcţie de săritură;
- Însuşirea particularităţilor tehnice ale aterizării şi formarea deprinderii de a
ateriza corect şi elastic se educă încă de la începuturile instruirii, chiar înainte de
executarea celor mai simple sărituri.
Realizarea la un înalt nivel a săriturilor cu sprijin este condiţionată de
executarea corectă a fiecărei faze. „ Orice defecţiune, manifestată la nivelul uneia dintre
faze, se răsfrânge sub o anumită formă şi asupra celorlalte.” (Covaci, N., 1977, p. 19 )
138
Succesiunea însuşirii fazelor săriturilor cu sprijin este următoarea: aterizarea,
elanul, pasul de sărit şi bătaia, primul zbor, sprijinul mâinilor ( bătaia cu mâinile ) zborul
al doilea.
Fiecare din aceste faze solicită o serie de calităţi motrice şi aptitudini
psihomotrice specifice cum sunt:
Aterizarea solicită dezvoltarea simţului echilibrului dinamic şi static solicitând
musculatura membrelor inferioare în activitate de cedare.
Bătaia impune dezvoltarea forţei reactive ( forţă – viteză ) a coordonării
mişcărilor braţelor cu bătaia în timpul apelului pe trambulină şi a coordonării acţiunii
lanţurilor musculare în momentul desprinderii.
Zborul I solicită forţa braţelor şi trunchiului ( menţinerea încordării musculaturii
abdominale şi spatelui ), calităţi volitive ca hotărârea şi curajul.
Sprijinul mâinilor necesită o forţă explosivă a musculaturii centurii scapulo-
humerale, stabilitatea articulaţiilor mâinii, cotului şi umărului.
Zborul II reclamă dezvoltarea capacităţii de coordonare a acţiunilor motrice,
viteză de execuţie şi o bună orientare în spaţiu. ( Fekete, J., 1996, p. 249 )
4.1. Exerciţii pentru însuşirea aterizării
1. Din poziţia stând: la semnal îndoirea genunchilor cu ridicarea braţelor oblic-
înainte-lateral-sus şi menţinerea poziţiei corecte de aterizare, 3-4 secunde.
2. Stând pe vârfuri, braţele sus: la semnal, adoptarea poziţiei de aterizare.
3. Din stând: îndoirea genunchilor cu arcuire ( 3 – 4x ) şi oprire în poziţie
corectă de aterizare.
4. Din stând: sărituri ca mingea pe loc şi la semnal oprire în poziţia de
aterizare.
5. Din stând: săritură cu genunchii sus şi oprire în poziţie de aterizare.
6. Sprijin ghemuit: săritură dreaptă şi aterizare.
7. Stând pe bancă de gimnastică: săritură în adâncime cu fixarea aterizării.
8. Stând: săritură dreaptă cu întoarcere în aer 90, 180, 360 de grade în
jurul axei longitudinale, spre stânga sau spre dreapta, cu fixarea aterizării.
9. Stând pe o suprafaţă ridicată: săritură în adâncime cu efectuarea
diferitelor mişcări cu membrele inferioare în aer ( ghemuire, depărtare, ridicare etc. ) şi
oprire în poziţia de aterizare.
10. Acelaşi exerciţiu pornind din diferite poziţii iniţiale.
11. Idem exerciţiul anterior cu întoarceri 90, 180, 360 de grade.
12. Atârnat dorsal la scara fixă: subbalansare şi oprire în poziţia de
aterizare.
139
5. Joc de gleznă, din deplasare, cu mărirea treptată a vitezei şi trecere în
alergare.
6. Mers cu ridicarea înaltă a genunchilor.
7. Alergare cu genunchii sus.
8. Alergare cu pendularea gambelor înapoi.
9. Mers cu genunchii ridicaţi şi pendularea piciorului înainte.
10. Idem din alergare.
11. Alergare pe linie marcată pe sol (aşezarea picioarelor foarte aproape şi
paralel cu linia trasată).
12. Alergare pe semne desenate (5 – 10 semne). Distanţa între semne
creşte progresiv aproximativ cu 10cm.
13. Alergare peste obstacole mici (bastoane, corzi de sărit, mingi
medicinale, bănci de gimnastică).
14. Alergare 20-25m cu mărirea treptată a vitezei.
15. Alergare accelerată finalizată cu pasul sărit, lângă şi uşor lateral faţă
de aparatul de sărit.
16. Idem cu pasul sărit peste un obstacol cu înălţime mică.
140
4. Stând cu piciorul de bătaie în faţa trambulinei semielastice, balansarea
piciorului dinapoi - înainte, apropierea picioarelor şi desprindere de pe trambulină şi
aterizare tot pe trambulină.
5. Idem exerciţiul precedent, cu aterizare pe o saltea de gimnastică.
6. Cu elan redus, bătaie pe trambulină aşezată înaintea scării fixe sau la
perete (pe care este atârnată o saltea), desprindere, lovirea saltelei cu mâinile şi, prin
împingere în perete, revenire în stând pe trambulină.
7. Stând pe capacul lăzii de gimnastică: săritură în adâncime pe trambulină
semielastică, desprindere energică şi aterizare pe calupuri suprapuse.
8. Doi-trei paşi elan, executarea pasului de apel peste un obiect, bătaie cu
desprindere de pe trambulină şi aterizare pe o suprafaţă mai înaltă.
9. Din alergare ( 2- 3 paşi ), sărituri succesive cu desprindere de pe ambele
picioare de pe 2 – 3 trambuline aşezate în linie şi finalizată cu aterizare pe saltele
suprapuse.
141
7. Stând cu braţele înainte-sus, la un pas de perete ( scara fixă ): dezechilibrare
înainte spre perete, împingere energică cu braţele întinse, angrenând şi centura scapulară,
şi revenire în poziţia iniţială.
8. Stând pe trambulină semielastică aşezată în faţa scării fixe ( perete ) , braţele
înainte-sus: sărituri succesive împingere, cu braţele întinse în scara fixă.
9. Cu 3 - 4 paşi de elan: bătaie pe trambulină cu săritură oblică spre perete şi
împingere înapoi cu braţele întinse în stând pe trambulină.
10. Stând cu genunchii îndoiţi, braţele înainte-sus: săritură înainte în sprijin
plutitor, corbetare cu împingere energică din braţe şi revenire în poziţia iniţială.
11. Stând cu braţele sus în faţa trambulinei elastice, sprijinită de un capăt:
trecere în sprijin plutitor şi corbetare în stând cu braţele sus.
Întrebări recapitulative
142
6. Care sunt aparatele la care se execută săriturile cu sprijin în educaţia fizică
şcolară?
BIBLIOGRAFIE
143
5. CUCU, B., 2004, - Gimnastica de bază ( suport de curs pentru anul I ), Cluj-
Napoca.
6. CULDA, C., DUNGACIU, P., CULDA, P., 1998, - Manual de gimnastică,
Ed. Fundaţia „ România de Mâine”, Bucureşti.
7. ERDŐS, I., SZIJJ, Z., 1997, - Gimnasztika, Tankönyvkiadó, Budapest.
8. FARKAS, GY., 1998, - Sporttorna, Papir Press Egyesűlés, Budapest.
9. FEKETE, J., 1996, - Gimnastica de bază, acrobatică şi sărituri, Ed.
Librăriile Crican, Oradea.
10. FEŞNIC, I., ŞANTA, I., şi colab., - Gimnastica de bază, Universitatea
„ Avram Iancu”, Cluj-Napoca.
11. GROSU, EMILIA, FLORINA, 1999, Complexe de exerciţii pentru
înfluenţarea selectivă a aparatului locomotor, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
12. GROSU, EMILIA, FLORINA, 2002, - Elemente acrobatice şi gimnice la
sol şi bârnă, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
13. IONESCU, M., 2000, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
14. KEREZSI, E., 1968, - Gimnasztika, Sport, Budapest.
15. KIRIŢESCU, C., 1964, - Palestrica, Ed. Uniunii de Cultură Fizică şi Sport,
Bucureşti.
16. LUCA, ALICE, 1998, - Gimnastica în şcoală, Ed. Universităţii „ Al. I.
Cuza”, Iaşi.
17. MĂRCUŢ, P., CUCU, B., 2005, - Gimnastica în kinetoterapie ( noţiuni de
bază ), Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
18. NUŢ, ANCUŢA, NEGRU, N., I., 2006, Săriturile cu sprijin în şcoală
(caiet de lucrări practice), multiplicat la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
19. PAPPNÉ-GAZDAG, ZSUZSÁNNA, 2001, - A tornapad, ( banca de
gimnastică ), Ed. Flaccus, Budapest.
20. PAŞCAN, I., 2003, - Gimnastica acrobatică în ciclul gimnazial, Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
21. PAŞCAN, I., 2003, - Dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice în cadrul
gimnasticii acrobatice, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
22. PAŞCAN, I., 1999, - Exerciţii de front şi formaţii, (caiet de lucrări
practice), multiplicat la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
23. PAŞCAN, I., 2005, - Gimnasztika, multiplicat la Universitatea Babeş-
Bolyai, Cluj-Napoca.
24. POPA, GH., 1975, - Piramide, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
25. RUSU, ILEANA, PAŞCAN, I., GROSU, EMILIA, CUCU, B., 1998, -
Gimnstica, Ed. G.M.I., Cluj-Napoca.
26. SLEMIN, A.M., 1976 – Pregătirea tinerilor gimnaşti, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
27. STROESCU, ADINA, şi colab., 1968, - Gimnastică, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
28. STROESCU, ADINA, PODLAHA, R., 1974, - Terminologia gimnasticii,
Ed. Stadion, Bucureşti.
29. TUDUŞCIUC, I., 1977, - Gimnastica acrobatică, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
144
30. TUDUŞCIUC, I., 1984, - Gimnastica sportivă, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
31. TUDUŞCIUC, I., BÎRLIDA,V., 1973, - Parcursuri de obstacole, Ed.
Stadion, Bucureşti.
32. VIERU, N., 1997, - Manual de gimnastică, Ed. Driada, Bucureşti.
CUPRINS
Syllabus ................................................................................2
145
Cursul nr. 3..........................................................................................26
Bibliografie...........................................................................................144
146