Tipurile de

peisaje geografice
• peisajul desemnează o parte de teritoriu - perceput
ca atare de către populaţie, al cărui caracter este
rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali
şi/sau umani (CONVENŢIA EUROPEANĂ a peisajului);

• peisaj, peisaje, s.n.

– 1. parte din natură care formează un ansamblu artistic şi
este prinsă dintr-o singură privire; privelişte; aspect propriu
unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor
naturali cu factorii creaţi de om;
– 2. colţ din natură reprezentând un ansamblu estetic;
– 3. reprezentare artistică (în pictură, literatură, muzică etc.)
a unui colţ din natură;
– 4. gen artistic corespunzător (pictural, literar, muzical etc.).
 Peisajul geografic

• reprezintă aspectul exterior al suprafeţei

terestre;
• are un caracter vizibil şi creează o anumită
impresie prin componentele sale;
• cuprinde elemente naturale şi antropice, un
mod de aranjare a acestora în spaţiu, legăturile
dintre ele, precum şi o evoluţie în timp; altfel
spus, este rezultatul interacţiunii a trei
componente: abiotice, biotice şi antropice.
 Tipul de mediu / tipul de peisaj

• între tipul de mediu şi tipul de peisaj

există o anumită suprapunere;
• ne referim la mediu atunci când realizăm o
caracterizare a acestuia pe baza unui
anumit număr de parametri şi ne referim la
peisaj atunci când sintetizăm aspectele
mediului prin latura lor cea mai vizibilă şi
mai observabilă...
• Peisajul geografic este partea omogenă şi
vizibilă a mediului geografic, caracterizată
printr-un element dominant, care poate fi
clima sau vegetaţia, sau relieful, sau apa,
sau impactul antropic. Prin urmare, peisajul
geografic rezultă din sinteza părţilor
omogene şi vizibile ale mediului. În acest
sens, peisajul geografic se distinge fie
printr-un relief caracteristic, fie printr-o
asociaţie vegetală specifică, fie printr-o
întindere de apă, fie prin modul de
utilizare a terenurilor.
 Relieful se individualizează prin:
• peisajul montan;
• peisajul carpatin;
• peisajul alpin;
• peisajul andin;
• peisajul carstic;
• peisajul vulcanic;
• peisajul deşertic;
• peisajul deluros;
• peisajul de câmpie;
• peisajul de luncă etc.
 Peisajul munţilor înalţi

Aspect din peisajul unui

lanţ muntos
• Peisajul munţilor ocupă 28% din
suprafaţa uscatului şi se
caracterizează prin diferenţieri mari.

• Un lanţ montan se prezintă în peisaj

ca un spaţiu cu forme de relief
dispuse alungit, alcătuite din culmi,
depresiuni, văi şi podişuri interne,
repartizate paralel, pe lungimi de sute
şi chiar mii de kilometri.
Asociaţiile vegetale se reprezintă prin:

• peisajul de stepă;
• peisajul de savană;
• peisajul pădurilor ecuatoriale;
• peisajul pădurilor canadiene etc.
• Peisajul pădurilor este apreciat la
3,4 miliarde de hectare, respectiv 25%
din suprafaţa uscatului.

• Peisajele forestiere se diferenţiază

după structura floristică, înălţime şi
masa biotică. Cele mai întinse peisaje
forestiere sunt reprezentate de
pădurile din America Latină (27%),
Siberia (15%), Africa (15%), Asia
(13%), America de Nord (13%).
Întinderile de apă se exprimă prin:

• peisajul maritim;
• peisajul lacustru;
• peisajul oceanic;
• peisajul bălţilor etc.

... toate fiind componente ale mediului acvatic...

Peisaj fluviatil de pe Valea Nilului

Aspect din peisajul oceanic

Aspect din peisajul de baltă

• Apa, ca parte vizibilă a mediului, defineşte
peisajul lacustru, peisajul maritim şi
peisajul oceanic printr-o întindere relativ
netedă, cu mişcări provocate de
diferenţele de presiune şi temperatură, de
forţe de atracţie a Soarelui şi Lunii.
• Peisajul întinderilor de apă se modifică
prin mişcarea acesteia, produsă de valuri,
maree etc.
• Monotonia peisajului oceanic şi maritim
este întreruptă de prezenţa insulelor
izolate, grupate sau aliniate.
Modul de utilizare a terenurilor
a determinat apariţia:

• peisajului agrar;
• peisajului viticol;
• peisajului urban;
• peisajului rural etc.
 Peisaj rural

Peisaj urban
• Peisajul rural se reprezintă, în spaţiu, prin
fizionomia aşezărilor, cu profil jos şi prin
concentrarea redusă a construcţiilor în zonele cu
relief înalt şi infrastructură slab sau deloc realizată.
În continuarea vetrelor aşezărilor rurale, se află
moşiile cu terenuri agricole ce se reprezintă prin
peisaje ale culturilor cerealiere, pomicole, viticole,
păşunilor şi fâneţelor etc.

• Peisajul urban se distinge în spaţiul geografic prin:

aspectul construcţiilor, definit prin profil înalt,
mediu, jos; concentrare ridicată a construcţiilor, mai
ales în partea centrală a oraşelor, cu reţea stradală
compactă şi infrastructură complexă. Peisajul urban
este complex şi datorită integrarii diferitelor
activităţi, marcate prin industrie, căi de comunicaţie,
comerţ, servicii etc.
 CONVENŢIA EUROPEANĂ
a peisajului

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale

prezentei convenţii, denumite în continuare părţi, considerând că
scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai bună cooperare
între membrii săi în vederea protejării şi promovării idealurilor şi
principiilor care constituie patrimoniul lor comun şi că acest scop
este atins, în particular, prin acorduri în domeniul economic şi
social, preocupate să ajungă la o dezvoltare durabilă bazată pe o
relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale,
activităţile economice şi mediu, constatând că peisajul participă
într-o manieră importantă la interesul general în ceea ce priveşte
domeniile: cultural, ecologic, de mediu şi social şi că el constituie
o resursă favorabilă pentru activitatea economică, ale cărui
protecţie, management şi amenajare corespunzătoare contribuie la
crearea de locuri de muncă, conştiente că peisajul contribuie la
formarea culturilor locale şi că acesta este o componentă de bază a
patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la
bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii europene,
recunoscând că peisajul este o parte importantă a calităţii vieţii
pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale, în areale degradate sau în
cele care se prezintă într-o stare perfectă, în spaţii recunoscute ca fiind de o
frumuseţe deosebită, precum şi în cele obişnuite, ţinând seama că evoluţiile
tehnicilor de producţie agricolă, silvică, industrială şi minieră şi politicile în materie
de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism şi agrement,
precum şi schimbările economice mondiale continuă în multe cazuri să accelereze
transformarea peisajelor, dorind să răspundă voinţei publice de a se bucura de o
calitate crescută a peisajelor şi să joace un rol activ în transformarea lor, convinse
fiind că peisajul este un element esenţial al bunăstării sociale şi individuale şi că
protecţia, managementul şi amenajarea acestuia implică drepturi şi responsabilităţi
pentru fiecare, ţinând seama de sursele legale existente la nivel internaţional în
domeniul protecţiei şi managementului patrimoniului natural şi cultural, de
amenajarea teritoriului, de autonomia locală şi cooperarea transfrontieră, în special
de Convenţia privind protecţia habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice din Europa
(Berna, 19 septembrie 1979), Convenţia privind protecţia patrimoniului arhitectural
european (Granada, 3 octombrie 1985), Convenţia europeană privind protecţia
patrimoniului arhitectural european (revizuită) (La Valletta, 16 ianuarie 1992),
Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a colectivităţilor sau
autorităţilor teritoriale (Madrid, 21 mai 1980) şi de protocoalele adiţionale la aceasta,
Carta europeană a autonomiei locale (Strasbourg, 15 octombrie 1985), Convenţia
privind diversitatea biologică (Rio, 5 iunie 1992), Convenţia privind protecţia
patrimoniului mondial cultural şi natural (Paris, 16 noiembrie 1972) şi de Convenţia
privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la
justiţie pe probleme de mediu (Aarhus, 25 iunie 1998), recunoscând că diversitatea şi
calitatea peisajelor europene constituie o resursă comună pentru protecţia,
managementul şi amenajarea cărora este necesară cooperarea, dorind să instituie un
instrument nou, consacrat în mod exclusiv protecţiei, managementului şi amenajării
tuturor peisajelor europene, au căzut de acord asupra următoarelor:
 CAPITOLUL I
Prevederi generale
ARTICOLUL 1

Definiţii

• În sensul prezentei convenţii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

– a) peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al
cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani;
– b) politica peisajului este o expresie prin care autorităţile publice competente
desemnează principii generale, strategii şi linii directoare care permit adoptarea de
măsuri specifice care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea peisajului;
– c) obiectiv de calitate peisajeră desemnează formularea de către autorităţile
publice competente, pentru un anumit peisaj, a aspiraţiilor populaţiilor cu privire la
caracteristicile peisajere ale cadrului lor de viaţă;
– d) protecţia peisajului cuprinde acţiunile de conservare şi menţinere a aspectelor
semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa
patrimonială derivată din configuraţia naturală şi/sau de intervenţia umană;
– e) managementul peisajelor cuprinde acţiunile vizând, într-o perspectivă de
dezvoltare durabilă, întreţinerea peisajului în scopul direcţionării şi armonizării
transformărilor induse de evoluţiile sociale, economice şi de mediu;
– f) amenajarea peisajului reprezintă acţiunile cu caracter de perspectivă ce au ca
scop dezvoltarea, restaurarea sau crearea de peisaje.
• …
 Explicaţi faptul că:
• Peisajul constituie cadrul de viaţă în care omul, prin
percepţia sa unică, vine în contact cu mediul său
înconjurător.
• Peisajul este un patrimoniu, el incluzând valori
naturale, istorice, arhitectonice, etnografice, practici
agricole.
• Peisajul este o resursă, deoarece el a devenit o valoare
de piaţă pentru activităţi economice majore, pentru
turism, perntru amenajare.
• Peisajul este o valoare de identitate, căci el permite
omului, locuitorilor din arealul său, să se situeze în timp
şi spaţiu, să se identifice cu o cultură, cu o colectivitate
umană.
 Să ne amuzăm!

• Fotograful englez Car Warner a creat o serie de

fotografii ce utilizează alimentele pentru a crea
scenariul.

• Imaginile arată grote din sandviciuri/ sendvişuri,

păduri, plaje, Soare şi cascade făcute din fructe,
legume şi brânză.
Arborii sunt făcuţi din brocoli, mazare şi usturoi.
Munţii sunt făcuţi din pâine şi norii din conopidă.
 Ingrediente italiene: căruţa e din lasagna, câmpurile din făină, norii din
mozzarella, arborii din pătrunjel şi din ardei iuţi. În spate, satul e din brânză.
Orez, nuci de cocos, diverse seminţe.
Cerul e din foi de varză.
Marea e din bucăţi de somon şi rocile din cartofi şi
pâine. O barcă din ardei iute completează tabloul.
Aţi observat muntele de pâine?
 Jambon: cer,
munţi şi fluviu.

Paine: stânci.

Grisine: pereţii
casei şi pontonul.

Salam: acoperişul
casei.
 Temă
• Precizaţi cauzele antropice ce pot
degrada peisajele.

• Explicaţi modul în care poluarea

poate degrada un peisaj
geografic.