EXPANSIUNEA PERSONALITATII
                                        SI
          COMPORTAMENTUL ADOLESCENTULUI

Comsiderata ca perioada de tranzitie intre copilarie si

maturitate, adolescenta se caracterizeaza printr-o serie de
trasaturi generale si specificecare conditioneaza si termina
procesul de cristalizare a personalitatii tanarului. Incluzand
indivizi a caror varsta este cuprinsa intre 13 si 18 ani(unii autori
extind acest interval de la 11 la 20 de ani), adolescenta cuprinde
doua subperioade principale aflate una in prelungirea celeilalte:
a)        preadolescenta, cuprinzand copiii intre 13(14) si 16
ani, caracterizata prin stabilizarea maturitatii biologice si
dobandirea unei individualitati mai nuantate
b)      adolescenta propriu-zisa(sau marea
adolescenta)cuprinzand tinerii intre 16 si 18-20 ani, care se
caracterizeaza prin fundamentareaprincipalelor trasaturi de
caracter. Se poate spune ca la capatul acestei perioade tulburi,
plina de convulsii in plan relational, din punctul de vedere al
psihologiei, profilul de baza al personalitatii apare pe deplin
conturat in liniile sale definitorii.
Sfera notiunii de adolescenta fiind foarte larga, de unde si
dificultatea realizarii unei circumscrieri precise a acesteia, pentru
a putea evalua caracteristicile si tendintele sale sunt necesare
surprinderea trasaturilor particulare ale mediului social al
adolescentului si observarea evolutiei ulterioare din perspectiva
schimbarilor care intervin in modurile de a gandi si de a actiona.
Fiind o perioada de dependenta economica si afectiva, care
se opune participarii active cu drepturi depline la exigentele
normative ale vietii sociale, adolescenta reflecta atat
particularitatile climatului familiar si educational, cat si
transformarile complexe ale mediului social, ceea ce impune
analiza detaliata a fiecaruia dityre factorii implicati in acest
proces, o asemenea analiza nu poate ignora problemele sociale
particulare ca care se confrunta adolescentul, care se
caracterizeaza prin structuri mentale si aptitudini specifice,
deosebite de cele ale adultului. Uitand adeseori aceasta realitate,
riscam sa comparam in mod mecanic comportamentul
adolescentului cu cel al adultului, atribuindu-i primului
imperativele morale si cerintele sociale ale ultimatului. Pentru
acest motiv , studiul personalitatii adolescentului nu se reduce la
prezentarea caracteristicilor genetice sau a celor fizice, de ordin
biologic-ereditar, ci presupune interpretarea diferentiata a
factorilor de personalitate, in functie de caracteristicile
particulare ale mediului social si familial. In acord cu noile
comceptii psihologice, accentul cade tocmai pe aceasta cercetare
cu caracter concret, interpretarea nemaifacandu-se in termeni
ereditari, ci in functie de mediul inconjurator.
Cele doua faze ale adolescentei sunt dificil de delimitat net
datorita continuitatii proceselor de baza, de crestere fiziologica si
de maturare psihologica care se petrec in aceasta perioada si care
fac ca problemele delimitarii-diferentiate sa se produca in termeni
de deplasari de accente si aspecte de ordinul nuantelor.
Preadolescenta este numita si varsta scolaritatii mijlocii,
asimilabila si notiunii de pubertate este caracterizata printr-o
serie de insusiri, precum aceea ca personalitatea elevului
preadolescent releva nu atat trasaturi stabilizate, ci mai degraba
relatii intre trasaturi. Un exemplu ar fi acela ca nu intotdeauna
rezultatele scolare isi gasesc corespondenta in nivelul
capacitatilor intelectuale, ci se interpun relatii ca acelea dintre
psihic si ambianta si isi exercita influenta o serie de factori
precum motivatia, interesul, echilibrul emotional, imaginea despre
sine si despre altii. O alta trasatura specifica preadolescentei este
lupta dintre extrovertire si introvertire fapt ce iese in relief prin
manifestarile  excentrice abundente adesea contradictorii, socante
teribiliste, negative.
In ceea ce priveste deschiderea adolescentului spre sfera
social umana, determinant si dominant este factorul de orientare
cultural-umanist-estetic. Aceasta deschidere apare ca urmare a
aparitiei unui interes general si nedivizat pentru oameni, pentru
problematica umana si exprima dorinta fireasca a copilului de a fi
ocrotit, inteles si ajutat si deopotriva de a-si proba la randu-i in
actiuni independente, capacitatea de a-i ocroti, intelege si ajuta pe
altii, raspunzand cu afectiune, cu prietenie oricaror solicitari de
acest fel.
Asimilarea valorilor morale si a structurilor atitudinii
morale la preadolescenti  consta in felul de relationare a elevului
cu sfera moralului reflectata la randu-i prin intermediul relatiilor
puternice dintre el si microgrupul(familia, clasa, grupul stradal).
Profilul moral al varstei sugereaza unele tendinte centrale.
Factorul motor rezida in relatia dintre tendinta de anulare a
conduitelor caracteristice etapei precedente bazate pe teama de
adult, pe de o parte, si noile tendinte ale adaptarii sociale
necesare in etapele urmatoare, pe de alta parte. Este deosebit de
important ca in aceasta etapa copilul sa fie asistat in consolidarea
componentelor constiintei morale: tendinta de autodepasire,
decizia morala autonoma, respectul pentru norme, pentru
profesori si pentru colectivul clasei.
Adolescenta este perioada in care se incheie in linii mari
procesele de crestere si maturare din perioada pubertatii.
In aceasta etapa, sub raportul dezvoltarii
psihocomportamentale, se produc cele mai semnificative
transformari si achizitii care vor contura structura  si profilul
personalitatii. Spre deosebire de etapele anterioare, conturarea
personalitatii are loc in conditiile aportului sporit al
autoeducatiei.
Ado;lescenta, spre deosebire de perioada pubertatii, sta sub
semnul pudorii,al sensibilitatii, al autoreflectiei si al autoanalizei.
In plan intelectual, se consolideaza elaborarea mintala si
structurile superioare ale gandirii, rationamentul de tip analogic-
deductiv. Aceasta permite de acum o abordare critica a realitatii,
constientizarea problemelor de importanta majora din diferitele
sfere ale  vietii si activitati sociale, formularea explicita a unor
intrebari nodale vizand locul si menirea pe lume a propriei
persoane.
In conceptia celor mai multi psihologi si pedagogi din
Romania . adolescenta nu este numai o etapa adaptativa, ci si o
perioada marcata de un ritm sporit de participare si de
creativitate sociala.
Analiza comportamentului minorilor la diverse varste
concentreaza atentia asupra propensiunii spre devianta si asupra
tendintelor de incalcare a normelor morale ca forme obisnuite ale
dezvoltarii contradictorii a personalitatii. Evaluarea complexa a
studiilor si cercetarilor intreprinse in acest domeniu lasa sa se
intrevada sensul comun si imaginea stereotipa atribuite notiunii de
criza adolescentina, criza morala sau criza juvenila in raport cu
particularitatile generale si specifice ale comportamentul;ui,
personalitatii si evolutiei psihologice de la cea mai frageda varsta
a tanarului. Srevind multa vreme ca explicatie generala a
oscilatiei personalitatii intre normal si patologic si a tendintelor
de devianta constanta a comportamentului, notiunea de criza a
adolescentei se refera de fapt  la trasaturile psihologice
contradictorii ale etapelor de dezvoltare a personalitatii, care la
unii adolescenti se manifesta mai accentuat decat la altii.
Din imbinarea predispozitiilor, caracterizate printr-o mare
plasticitate si printr-un potential evolutiv polivalent, cu influentele
adecvate ale mediului social si cultural decurge dezvoltarea
armonioasa a personalitatii adolescentului, adaptarea si
integrarea sa treptata in noul mediu social, potrivit cu statusul
dobandit. Se poate considera ca dezvoltarea normala a
personalitatii adolescentului si tanarului apare ca un proces
complex si treptat de adaptare-acomodare-socializare-integrare
datorita interactiunii conjugate a unui mare numar de factori
interni si externi de o anumita calitate ce actioneaza in anumite
proportii si in anumite momente si din care rezulta un echilibru
dinamic. In mod normal, actiunea acestor factori conduce la
dezvoltarea armonioasa a personalitatii tanarului si la adaptarea
ei treptata la conditiile vietii sociale, ceea ce se reflecta intr-un
comportament adecvat tuturor imprejurarilor(un comportament
social pozitiv). Dimpotriva, din interactiunea factorilor interni si a
celor externi cu actiunea nociva sua negativa in perioada
dezvoltarii personalitatii tanarului rezulta de cele mai multe ori
perturbari grave ale procesului normal de adaptare si integrare in
viata sociala. Aceste devieri comportamentale se pot intinde pe un
evantai foarte larg si pot imbraca diferite forme de manifest