HIPNOZA ERICKSONIANA

SAU PERMISIVA

Aceasta abordare in psihoterapie a fost initiata de Milton Erickson, despre care se spune ca a
exercitat o influienta tot atat de mare ca si Sigmunt Freud la vremea sa.
Obiectivul principal al acestui gen de psihoterapie este sa se vina in intampinarea nevoilor
pacientului, psihoterapeutul concentrandu-si atentia asupra pacientului viu, cu personalitatea si cu
problemele sale unice.
Milton Erickson spunea ca pentru a fi un bun terapeut trebuie sa observi,... sa observi,... sa
observi... si atunci cand crezi ca ai observat totul,... sa observi din nou.
Oamenii stiu mult mai mult decat cred ei ca stiu si pierd timp pretios pentru a se limita si a se
autoperturba. Factorii individuali si culturali ne-au invatat sa credem doar in capacitatile limitate ale
constientului, care trebuie sa controleze totul, intuitia creatoare fiind in mare masura blocata. Din acest
motiv oamenii se autolimiteaza, se autoblocheaza, impiedicand crearea continua si armonioasa de noi
sisteme de referinta elaborate de inconstient.
Psihoterapia va furniza un cadru special de lucru pentru inconstient, cadru in care limitarile
invatate sunt suspendate, astfel incat inconstientul isi va manifesta in continuare creativitatea, cautand in
mod liber o noua solutie, constructiva de data aceasta.
Transa hipnotica reprezinta o stare modificata de constiinta in cadrul careia
subiectul se deconecteaza de stimulii externi si se conecteaza spre interior.
Deci, este o modalitate de comunicare si de identificare a concentrarii interne. Acest fenomen se
petrece frecvent in viata curenta, de exemplu, atunci cand suntem absorbiti de un film interesant sau o
lectura, astfel incat ne trebuie un timp oarecare pentru a “cobora din nou cu picioarele pe pamant”.
Elementul esential al abordarii ericksoniene consta in abordarea indirecta si permisiva
a pacientului si se realizeaza prin intermediul comunicarii analogice si metaforice. Comunicarea
metaforica nu este noua, invatamintele fiind transmise prin intermediul acestei metode inca din cele mai
vechi timpuri. Noutatea este utilizarea ei in scop terapeutic.
Datorita caracterului sau flexibil, aceasta abordare face din terapeut un pedagog care
il invata pe subiect sa utilizeze armele inconstiente de care dispune pentru a se putea
schimba.
Schimbarea terapeutica reprezinta un proces activ care se deruleaza in trepte, o
schimbare mica antrenand o alta, dupa modelul bulgarelui de zapada care se rostogoleste
pe o panta.
Abordarea ericksoniana are un caracter individualizat. Ea se deosebeste de  inducerea hipnotica de
stil clasic, care este ritualista si repetitiva (aceeasi tehnica este aplicata pentru fiecare pacient), inductia
naturala utilizeaza trasaturile personalitatii pacientului si comportamentul acestuia pentru a facilita
intrarea in transa.
“Transa naturala” se utilizeaza in scopuri terapeutice si se pleaca de la ideea ca un subiect
intra in transa daca doreste si are nevoie de aceasta stare. Milton Erickson este de parere ca hipnoza si
hipnotismul sunt termeni care se aplica  unui comportament neobisnuit, dar normal, care poate fi inclus
oricarei persoane normale (daca sunt indeplinite cateva conditii), cat si persoanelor care sufera de diferite
tipuri de tulburari: psihosomatice, sexuale, anxietate, depresie, atacuri de panica, fobii etc.